de pr Germán Mazuelo-Leytón
„Una dintre roadele Conciliului Vatican II, asimilata în Medellin, Puebla și Aparecida și citita în diverse țări din America Latină, în special în Argentina, a fost numita „teologie a poporului”.
Acum, cu Papa Francisc, acest mod aparte de a înțelege poporul creștin și religia a câștigat Roma … unul dintre marii cunoscători ai realității teologice hispanice și, mai exact, un iezuit dintre cei foarte apropiați de Papa Bergoglio , părintele Scannone, ne oferă caracteristicile „teologiei poporului” (TP) și prezența ei mai mult decât directă în „Evangelii Gaudium„.
Scalfari: Cu ceva timp în urmă mi-ati spus că porunca „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți” ar trebui să se schimbe din cauza vremurilor întunecate prin care trecem și sa devina „mai mult decât pe tine însuți”. Așadar dvs vreti o societate dominată de egalitate. După cum știți, aceasta este programa socialismului lui Marx și apoi a comunismului. Aveți in vedere deci o societate de tip marxist?
Francisc: „S-a spus de multe ori și răspunsul meu a fost întotdeauna acesta că, oricum, comuniștii sunt cei care gândesc ca și creștinii. Cristos a vorbit despre o societate în care să decidă cei săraci, cei slabi, marginalizați. Nu demagogii, nu Baraba, ci oamenii, săracii, indiferent dacă au sau nu credință în Dumnezeu transcendent, pe ei trebuie să-i ajutam să obțină egalitate și libertate „.
Spunea papa Pius XI: „Atracția sa durabila (a comunismului) se datorează în mare parte faptului că foarte puțini au reușit să-i înțeleagă natura. Majoritatea, în schimb, cedează înșelăciunii lui, ascunsă în mod inteligent de promisiunile cele mai extravagante. „
1. «Teologia poporului»: fundamentalism anti-bogați
Începând cu 1960 au apărut condițiile istorice pentru o biserică născută din popor. Opusa unei Biserici a creștinismului, a apărut o Biserică populară , capabilă să se integreze în societatea revoluționară, o biserică eliberatoare ale cărei caracteristici sunt total diferite și opuse primei. In ea, laicii dețin puterea sacră depusă de Duhul Sfânt în comunitatea primitivă, si deci Biserica Poporului este o repudiere a Bisericii tradiționale, ierarhică și dogmatică (Ernesto Cardenal).
Dominarea Bisericii post-Vatican II de către pro-comuniști este vazută în Liturghierul francez din 1983, care a comemorat centenarul morții lui Karl Marx.
In timp ce înainte de Vatican II Biserica Catolică și prelați catolici au format, de obicei, avangarda rezistenței anti-comunism, astăzi teologia eliberării în diversele sale forme, cum ar fi „teologia poporului“ se manifesta prin clerul catolic și laici ca avangardă a revoluției, cu instituțiile bisericești care acționează în calitate de ajutoare de agitație și propagandă marxist revoluționara.
„Comunismul nu pătrunde printr-un atac frontal, ci pe flancuri, prin sistemul de infiltrare” ”Progresismul este un grad mai perfecționat si mai eficient de infiltrare comunista in rândurile catolice” – scria Mons Corso (Uruguay) in Carta pastoral.
„Marxiștii au aplicat o metodă profund psihologică (și foarte eficientă), și anume metoda de graduare. În primul rând, prin propaganda corespunzătoare (in timpul retragerilor spirituale, „conferințe“, „întâlniri“, „congrese“, etc, și in articole din publicații teologice) a fost realizata o „spălare a creierului« și în acest fel» au spălat „din mentalitatea unei părți a clerului, formarea și educația primite în seminarii și universități catolice; Ulterior, au putut să injecteze cu ușurință, în doze mici, viziunea marxistă asupra lumii și mai ales conceptul marxist al creștinismului” [PORADOWSKI, P. MIGUEL, El marxismo en la teología]
În consecință, așa cum afirmă părintele Scannone S.J., „teologia poporului se află la baza a ceea ce face și spune Papa Francisc.”
Nu este surprinzător ca, în urma Vatican II, erorile Rusiei au fost răspândite cu o îndrăzneală din ce in ce mai mare de către Biserică, în special prin „teologia eliberării“, care este, în esență, marxismul revoluționar tradus într-o limba proiectata spre a-l face acceptabil pentru o generație deja lipsita de o cateheză sănătoasă din cauza suprimării catehismului catolic, de către aceeași mafie post-conciliară a neo-moderniștilor pro-comuniști . [GRUNER, P. NICOLÁS, Esclavización del mundo o paz]
2. Puterea sfântului Rozariu pentru națiuni
Sfinții au numit rugăciunea Rozariului un semn de predestinare din Cer, iar scrierile sfinților nu conțin erori de doctrină.
Când Maica Domnului a apărut la Fatima, în anul fatidic 1917, începând cu luna mariana mai și încheind cu luna mariana a Rozariului, în fiecare lună in ziua 13, în fiecare din cele șase apariții, Maica Domnului a dat umanității antidotul pentru otrava comunismului ateist în lume, adică Sfântul Rozariu. De fapt, în ultima apariție la 13 octombrie, Maica Domnului s-a prezentat ca Regina Preasfântului Rozariu, având Rozariul într-o mână și în cealaltă scapularul din Carmel.
Cererea Doamnei noastre a fost să ne rugam zilnic Rozariul, dar puțini au răspuns la chemarea ei și deja știm consecințele.
Sora Lucia a spus: „Nu există nici o problemă, repet, oricât de dificila ar fi, pe care să nu o putem rezolva prin recitarea Sfântului Rozariu”.
Austria: La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, aliații au făcut ceva îngrozitor: au predat sovieticilor Austria catolica. Trei ani austriecii au suferit dominația comunistă, dar a fost prea mult. Voiau ca sovieticii să plece din țara lor, dar ce ar putea face Austria cu doar șapte milioane de oameni față de două sute douăzeci de milioane?
Atunci un preot, Pater Petrus, amintindu-și miracolul de la Lepanto prin puterea Rozariului, a cerut o Cruciadă a Rozariului împotriva sovieticilor.
În 1954, unul dintre conducătorii supremei ai URSS a declarat: „Ceea ce ocupăm nu vom abandona niciodată”, si cu toate acestea Austria a fost eliberată. De ce? Cum se face ca rușii fără război și fără folosirea forței, au abandonat o națiune mică, neînarmată?
Răspunsul trebuie căutat în puterea Rozariului. Un milion dintre ei, cu cancelarul Figl în frunte, au promis să se roage Rozariul în fiecare zi. La 13 mai 1955, (aniversarea primei apariții de la Fatima), rușii au decis să părăsească Austria.
În septembrie 1972, un episcop austriac, vorbind in fata întregului episcopat al țării și la mai mult de 30.000 de oameni cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a Reparației prin Rosariu, a declarat: „Așa cum Austria a fost eliberata de sub dominația comunistă prin rugăciunea fierbinte a Rozariului, tot prin arma Rozariului se va elibera lumea de atacurile diavolului și ale acoliților săi”. Dacă ne rugăm Rozariul, Fecioara Maria ne va da libertate și pace.
Brazilia: În noiembrie 1964, intr-un articol intitulat „Țara care s-a salvat pe sine”, era vorba despre Brazilia pentru care in 1961 scena era deja montata pentru invadarea Braziliei, la fel ca in Cuba. Dar femeile din Brazilia, cu rozariile lor, au împiedicat invazia. Dona Amelia Bastos a organizat campania, iar catolicele din Brazilia, cu Rozariile în mâinile lor sau în jurul gâtului, au emis o proclamație de 1300 de cuvinte:
„Această națiune pe care Dumnezeu ne-a dat-o, atât de imensă și de minunată, este în pericol grav. Noi am permis oamenilor cu ambiție nemăsurată, fără credință creștină si fără scrupule , sa aducă mizerie poporului nostru, distrugând economia noastră, călcând in picioare pacea noastră socială, pentru a crea ură și disperare. Ei s-au infiltrat in națiunea noastră, in guvernul nostru, in armata noastră și chiar și în bisericile noastre … Maica lui Dumnezeu, salvează-ne de soarta și suferința femeilor martirizate din Cuba, Polonia, Ungaria și alte națiuni aservite!”
Femeile au mers pe străzi, rugându-se Rozariul cu voce tare și cântând imnuri. La 17 martie 1964 s-a organizat „Marsul familiei pentru libertate cu ajutorul lui Dumnezeu”. În fiecare săptămână, Cardinalul Arhiepiscop de Rio de Janeiro a pus catolicii în gardă, cerându-le rugăciune și penitență în spiritul Fatimei, pentru a obține mila lui Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului.
Este cert că o forță inexplicabilă, (din punct de vedere omenesc), a prăbușit ca pe un castel din cărți de joc, toată organizația militară care a fost diabolic montată cu răbdare de mai mulți ani. La 31 martie 1964, fără conflict armat și fără vărsare de sânge, a sunat ora de pace și libertate. Un ziarist a scris „supunerea braziliană la comunism părea iminentă. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat, datorită puterii Rozariului „.
Sf. Louis Marie Grignion de Montfort ne spune:
„Aveți mare grijă să evitați capcanele in care cad mulți în timpul Rozariului … pericolul de a nu cere nici un fel de har, astfel încât dacă cineva ar fi întrebat ce intenție are în Rozariu, nu știa ce să spună. De aceea, întotdeauna trebuie să cereți un har, sa imitați o virtute sau sa evitati un păcat ”
Trebuie să ne rugăm. În Fatima, Fecioara Maria a insistat asupra Rozariului, cel puțin cinci decade în fiecare zi. Trebuie să ne rugăm pentru că prin rugăciune ne vom salva sufletele. „Cel ce se roagă va fi mântuit. Cel care nu se roagă va fi condamnat”, a spus San Alfonso de Ligorio. Acest lucru este valabil mai ales în zilele noastre pentru că trăim într-o perioadă de apostazie, Marea Apostazie prezisă în Sfânta Scriptură când chiar și cei aleși vor fi înșelați, dacă va fi posibil.
Fecioara Maria a promis Sf Domingo de Guzmán și Fericitului Alano că, dacă ne rugam în fiecare zi Rozariul, nu vom cădea în erezie. Și, dacă cineva ar fi căzut deja în erezie, adică a fost înșelat de diavol și urmașii săi să nege un articol de credință, și s-ar putea sa fie dus în iad dacă persista în această greșeală, Doamna noastră a promis că, prin rugăciunea zilnică a Rozariului, el nu va rămâne în erezie mult timp. Rugăciunea, în special Rozariul, este mai importantă pentru noi toți astăzi decât oricând.
Este cert că puțini, o rămășiță de credincioși, vor rămâne chiar și în timpul apostaziei totale si a dominării lumii de către Anticrist, atât timp cat va rămâne încă neîndeplinită cerința Fecioarei de a fi consacrata Rusia.
III. Rugăciunea la Fecioara de la Fatima (compusă de D. Plinio Correa de Oliveira, prin care ii cerem să ne depărteze de flagelul comunismului ateist):
0, Regina de la Fatima, în această oră de mari pericole pentru țara noastră și pentru toate națiunile Americii Latine, depărtează de la ele flagelul comunismului ateu.
Nu permite să se instaureze, în atâtea țări care s-au născut și s-au format sub influența sacră a civilizației creștine, regimul comunist care neagă toate poruncile Legii lui Dumnezeu.
Pentru aceasta, O, Doamna noastră, păstrează vie și crește respingerea pe care comunismul a găsit-o în toate clasele sociale ale Americii Latine.
Ajuta-ne să ne amintim întotdeauna că:
a) Decalogul ne poruncește să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice, să nu luăm în zadar Numele Său și să ținem duminicile și sărbătorile de porunca. Iar comunismul ateist face totul pentru a stinge credința, a duce oamenii la blasfemie și a crea obstacole în calea celebrării normale și pașnice a închinării;
b) Decalogul poruncește să-ti onorezi tatăl și mama, să nu păcătuiești împotriva castității și să nu dorești femeia aproapelui tău. Acum, comunismul dorește să rupă legăturile dintre părinți și copii, dând educația lor în mâinile statului. Comunismul neagă valoarea virginității și învață cum căsătoria poate fi dizolvată pentru orice motiv, prin simpla voință a unuia dintre soți;
c) Decalogul poruncește să nu furi și să nu poftești bunul altuia. Iar comunismul neagă proprietatea privată și funcția ei socială importantă;
d) Decalogul poruncește să nu ucizi. Iar comunismul folosește războiul de cucerire ca mijloc de extindere ideologică și promovează revoluțiile și crimele din întreaga lume;
e) Decalogul poruncește să nu dai mărturie falsa, iar comunismul folosește sistematic minciunile ca armă de propagandă.
Doamna noastră, fă ca, închizând ușa cu fermitate la infiltrarea comunistă, țara noastră și toate națiunile surori din America Latină să poată contribui ca să se apropie ziua victoriei glorioase pe care ai prezis-o în Fatima cu aceste cuvinte atât de pline de speranță și dulceață: „La sfârșit, Inima Mea Imaculată va triumfa”.
Informatii si mesaje 