Viganò lansează o nouă „mărturie”, răspunzând la tăcerea Papei legată de acoperirea lui McCarrick
Roma, 27 sept. 2018 (LifeSiteNews)
Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò a publicat azi o nouă mărturie extraordinară, ca urmare a refuzului Papei Francisc de a răspunde acuzației ce i s-a adus cum că el știa despre abuzul sexual al Cardinalului Theodore McCarrick și totuși l-a făcut pe McCarrick „unul dintre principalii săi agenți în guvernarea Bisericii „.
În documentul de patru pagini (a se vedea mai jos), fostul Nunțiu Apostolic în Statele Unite răspunde, de asemenea, omiliilor recente ale Papei, în care se pare că el (papa) și-a atribuit rolul lui Cristos iar lui Viganò i l-a atribuit pe cel al „Marelui Acuzator” diabolic.
„Oare Cristos a devenit invizibil pentru vicarul Său? Poate că el (papa) e ispitit să acționeze ca inlocuitor al unicului nostru Stăpân și Domn?” A întrebat Arhiepiscopul Viganò în noua sa declarație trimisă astăzi către LifeSiteNews.
In data simbolică de 29 septembrie, sărbătoarea liturgică a Sfântului Arhanghel Mihail, și purtând stema episcopală și motto-ul arhiepiscopului, Viganò, in noua sa scrisoare,:
– explică de ce consideră că are datoria să iasă public și să mărturisească, în ciuda jurământului său de a păstra „secretul pontifical”, adăugând că „scopul oricărui secret, inclusiv al secretul pontifical, este de a proteja Biserica de dușmanii săi, iar nu de a deveni complice la crimele comise de unii dintre membrii ei”;
– reafirmă cu vigoare acuzația centrală că „cel puțin din 23 iunie 2013, Papa a știut de la mine cât de pervers și rău a fost McCarrick în intențiile și acțiunile sale, și în loc să ia măsurile pe care le-ar fi luat orice bun păstor, papa l-a făcut pe McCarrick să fie unul dintre principalii săi agenți în guvernarea Bisericii, în ceea ce privește Statele Unite, Curia și chiar China, așa cum vedem, cu mare îngrijorare și teamă pentru acea Biserică martiră, în aceste zile „;
– subliniază răspunsul inițial al Papei că „nu va spune nici un cuvânt”, dar constată că acesta se contrazice pe sine, când compară „tăcerea lui cu cea a lui Isus în Nazaret și înaintea lui Pilat” și pe Vigano cu „marele acuzator, Satana, care seamănă scandal și diviziune în Biserică, deși nu mi-a rostit niciodată numele”;
– suscită îngrijorarea cu privire la faptul că Papa Francisc a jucat un rol în acoperirea sau blocarea investigațiilor asupra altor preoți și prelați, incluzându-i pe Fr. Julio Grassi, Fr. Mauro Inzoli și Cardinalul Cormac Murphy-O’Connor;
– și spune că Marc Ouellet, cardinal, prefectul Congregației pentru Episcopi, a fost cel care i-a spus despre sancțiunile Papei Benedict împotriva lui McCarrick. Adresându-se cardinalului, el scrie: „Aveți la dispoziția dumneavoastră toate documentele cheie care îi incriminează pe McCarrick și pe mulți din Curia pentru mușamalizările lor. Eminență, vă îndemn să dați mărturie de partea adevărului … ”
„Decizia de a dezvălui aceste fapte grave a fost pentru mine cea mai dureroasă și serioasă decizie pe care am luat-o vreodată în viața mea”, scrie Viganò. „Am făcut-o după o lungă reflecție și rugăciune, de-a lungul unor luni de suferință profundă și de angoasă, în timpul unui crescendo al veștior neîntrerupte despre evenimente teribile, cu mii de victime nevinovate distruse, precum și vocații și vieți tulburate ale unor tineri preoți și credincioși”.
„Tăcerea păstorilor, care ar fi putut oferi un remediu și ar fi putut împiedica noi victime, devenea din ce in ce mai mult si mai nejustificat o crimă devastatoare pentru Biserică”, scrie el. „Conștient de consecințele enorme pe care le-ar putea avea mărturia mea, pentru că ceea ce aveam de gând să dezvălui îl implica pe însuși succesorul lui Petru, am ales totuși să vorbesc pentru a proteja Biserica și declar, cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu, că mărturia mea este adevărată.”
În declarație, Arhiepiscopul Vigano îi încurajează pe credincioși să „nu fie niciodată deznădăjduiți!” Îndemnându-i, el scrie:
„Faceți propriul act de credință și încredere totală în Isus Cristos, Mântuitorul nostru, al Sfântului Pavel din a doua Scrisoare către Timotei, Scio cui credidi, ”Știu în cine am crezut”, pe care l-am ales drept motto-ul meu episcopal. Acesta este un timp de pocăință, de convertire, de rugăciuni, de har, pentru a pregăti Biserica, mireasa Mielului, ca sa fie gata să lupte și să câștige împreună cu Maria lupta împotriva anticului balaur”.
Mai jos este textul oficial în engleză al mărturiei arhiepiscopului Viganò. Acesta poate fi accesat și ca PDF. (vezi link articol).
Arhiepiscop titular de Ulpiana
Nunțiul apostolic
Scio Cui credidi
Știu în cine am crezut
(2 Tim. 1:12)
Înainte de a începe să scriu, aș dori mai întâi să dau mulțumire și slava lui Dumnezeu Tatăl pentru fiecare situație și încercare pe care El a pregătit-o și o va pregăti pentru mine în timpul vieții mele. Ca preot și episcop al sfintei Biserici, mireasa lui Cristos, sunt chemat, la fel ca orice persoană botezată, să mărturisesc adevărul. Prin darul Duhului, care mă susține cu bucurie pe calea pe care am fost chemat să merg, intenționez să fac aceasta până la sfârșitul zilelor mele. Unicul nostru Domn mi-a adresat și mie invitația „Urmează-mă!” și intenționez să-L urmez cu ajutorul harului Său până la sfârșitul zilelor mele.
„Voi cânta Domnului în viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi.
Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul!”
(Psalmul 103: 33-34)
*****
A trecut o lună de când mi-am oferit mărturia, exclusiv pentru binele Bisericii, cu privire la ceea ce s-a întâmplat la audiența cu Papa Francisc în 23 iunie 2013 și în ceea ce privește anumite chestiuni pe care mi s-a dat să le cunosc în misiunile încredințate la Secretariatul de Stat și în Washington, în legătură cu cei care poartă răspunderea pentru acoperirea crimelor comise de fostul arhiepiscop al acelei capitale.
Decizia mea de a dezvălui aceste fapte grave a fost pentru mine cea mai dureroasă și mai gravă decizie pe care am luat-o vreodată în viața mea. Am făcut-o după o lungă reflecție și rugăciune, de-a lungul unor luni de suferință profundă și de angoasă, în timpul unui crescendo al veștilor neîntrerupte despre evenimente teribile, cu mii de victime nevinovate distruse, precum și vocații și vieți tulburate ale unor tineri preoți și credincioși. Tăcerea păstorilor, care ar fi putut oferi un remediu și ar fi putut împiedica noi victime, devenea din ce in ce mai mult si mai nejustificat o crimă devastatoare pentru Biserică. Conștient de consecințele enorme pe care le-ar putea avea mărturia mea, pentru că ceea ce aveam de gând să dezvălui îl implica pe însuși succesorul lui Petru, am ales totuși să vorbesc pentru a proteja Biserica, și declar, cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu, că mărturia mea este adevărată. Cristos a murit pentru Biserică, iar Petru, Servus servorum Dei, este primul chemat să slujească miresei lui Cristos.
Desigur, unele dintre faptele pe care trebuia să le dezvălui erau acoperite de secretul pontifical, pe care am promis că-l țin și pe care l-am și ținut cu credincioșie de la începutul serviciului meu pentru Sfântul Scaun. Dar scopul oricărui secret, inclusiv al secretului pontifical, este de a proteja Biserica de dușmanii ei, iar nu de a acoperi și de a deveni complice la crimele comise de unii dintre membrii ei. Am fost martor, nu prin alegerea mea, la fapte șocante și, așa cum afirmă Catehismul Bisericii Catolice (paragraful 2491), sigiliul secretului nu este obligatoriu atunci când un rău foarte grav poate fi evitat numai prin divulgarea adevărului. Doar sigiliul spovedaniei mi-ar fi justificat tăcerea.
Nici Papa și nici niciunul dintre cardinalii de la Roma nu au negat faptele pe care le-am afirmat în mărturia mea. „Qui tacet consentit” (Cine tace consimte) se aplică aici cu siguranță, căci dacă neagă mărturia mea, ei trebuie doar să spună acest lucru și să furnizeze documentația pentru a susține negarea. Cum să eviți concluzia că motivul pentru care ei nu furnizează documentația este că știu că acestea ar confirma mărturia mea?
Centrul mărturiei mele a fost că, cel puțin din 23 iunie 2013, Papa a știut de la mine cât de pervers și rău a fost McCarrick în intențiile și acțiunile sale, și, în loc să ia măsurile pe care le-ar fi luat orice bun păstor, papa l-a făcut pe McCarrick să fie unul dintre principalii săi agenți în guvernarea Bisericii, în ceea ce privește Statele Unite, Curia și chiar China, așa cum vedem, cu mare îngrijorare și teamă pentru acea Biserică martiră, în aceste zile.
Răspunsul papei la mărturia mea a fost: „Nu voi spune nici un cuvânt!” Însă apoi, contrazicându-se, el și-a comparat tăcerea cu cea a lui Isus în Nazaret și înaintea lui Pilat și m-a comparat cu marele acuzator, Satana, care seamănă scandal și diviziune în Biserică – deși nu mi-a rostit niciodată numele. Dacă ar fi spus: „Viganò a mințit”, el mi-ar fi contestat credibilitatea în timp ce încerca să și-o afirme pe a sa. Făcând astfel, ar fi intensificat solicitarea poporului lui Dumnezeu și a lumii pentru documentația necesară pentru a se stabili cine a spus adevărul. În schimb, el a oferit o calomnie subtilă împotriva mea – calomnia fiind o infracțiune pe care el a comparat-o adesea cu gravitatea crimelor. Într-adevăr, el a făcut-o în mod repetat, în contextul celebrării Preasfântului Sacrament al Euharistiei, unde nu riscă să fie contestat de jurnaliști. Când a vorbit cu jurnaliștii, le-a cerut să-și exercite maturitatea profesională și să tragă propriile concluzii. Dar cum pot jurnaliștii să descopere și să cunoască adevărul dacă cei implicați direct într-o chestiune refuză să răspundă la orice întrebare sau să publice documentele?
Refuzul Papei de a răspunde la acuzațiile mele, și surzenia sa la apelurile credincioșilor la responsabilitate, nu sunt în concordanță cu solicitările sale de transparență și de „construire de poduri”.
În plus, acoperirea lui McCarrick de către papă nu a fost, în mod clar, o greșeală izolată. Multe alte cazuri au fost recent documentate în presă, arătând că Papa Francisc a apărat clerul homosexual care a săvârșit abuzuri sexuale serioase împotriva minorilor sau adulților. Acestea includ rolul său în cazul lui Fr. Julio Grassi din Buenos Aires, readucerea lui Fr. Mauro Inzoli după ce Papa Benedict l-a îndepărtat de la slujire (până când a intrat în închisoare, moment în care Papa Francisc l-a laicizat) și stoparea investigațiilor privind afirmațiile legate de abuzurile sexuale împotriva Cardinalului Cormac Murphy O’Connor.
Între timp, o delegație a USCCB (Consiliul Episcopilor Catolici din SUA), condusă de președintele său Cardinal DiNardo, s-a deplasat la Roma, cerând o anchetă a Vaticanului asupra lui McCarrick. Cardinalul DiNardo și ceilalți prelați ar trebui să spună Bisericii din America și din lume: a refuzat papa să efectueze o anchetă a Vaticanului asupra crimelor lui McCarrick și a celor responsabili pentru mușamalizarea acestora? Credincioșii merită să afle aceasta.
Aș dori să fac un apel în mod deosebit la Cardinalul Ouellet, pentru că, în calitate de nunțiu, eu am lucrat mereu în armonie cu el și am avut întotdeauna mare respect și afecțiune față de el. Își va aminti când, la sfârșitul misiunii mele de la Washington, m-a primit seara, în apartamentul său din Roma, pentru o lungă conversație. La începutul pontificatului Papei Francisc, el și-a menținut demnitatea, așa cum o făcuse cu curaj atunci când era Arhiepiscop de Québec. Mai târziu însă, când i-a fost subminată activitatea ca prefect al Congregației pentru Episcopi, deoarece recomandările pentru numirile episcopale au fost transmise direct papei Francisc de către doi „prieteni” homosexuali din dicasterul său, ocolindu-l pe cardinal, el a renunțat. Articolul lung din L’Osservatore Romano, în care s-a dovedit în favoarea aspectelor mai controversate ale Amoris Laetitia, reprezintă capitularea sa. Eminență, înainte să plec la Washington, dvs ați fost cel care mi-a spus despre sancțiunile aplicate de Papa Benedict asupra lui McCarrick. Aveți la dispoziția dumneavoastră toate documentele cheie care îi incriminează pe McCarrick și pe mulți din Curia pentru mușamalizările lor. Eminență, vă îndemn să dați mărturie de partea adevărului …
*****
În cele din urmă, doresc să vă încurajez, dragi credincioși, frații și surorile mele întru Cristos: nu fiți niciodată deznădăjduiți! Faceți propriul act de credință și încredere totală în Isus Cristos, Mântuitorul nostru, act al Sfântului Pavel din a doua Scrisoare către Timotei, Scio cui credidi, ”Știu în cine am crezut”, pe care l-am ales drept motto-ul meu episcopal. Acesta este un timp de pocăință, de convertire, de rugăciuni, de har, pentru a pregăti Biserica, mireasa Mielului, gata să lupte și să câștige împreună cu Maria lupta împotriva anticului balaur.
„Scio Cui credidi” ”Știu în cine am crezut” (2 Tim 1:12)
În tine, Isuse, singurul meu Domn, îmi pun toată încrederea.
„Diligentibus Deum omnia cooperantur in bonum” [”De fapt, ştim că toate conlucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui.”] (Romani 8:28).
Pentru a comemora hirotonirea mea episcopală în 26 aprilie 1992 de Sfântul Ioan Paul al II-lea, am ales această imagine luată dintr-un mozaic al Bazilicii Sf. Marcu din Veneția. Reprezintă miracolul liniștirii furtunii. Am fost marcat de faptul că în barca lui Petru, aruncată de valuri, figura lui Isus este reprezentată de două ori. Isus pare dormit în barcă, în timp ce Petru încearcă să-l trezească: „Învățătorule, nu-ți pasă că suntem pe cale să murim?” Între timp, apostolii, îngroziți, privesc fiecare în altă direcție și nu-și dau seama că Isus stă în spatele lor, binecuvântându-i și cu mână sigură conducând barca: ”El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”.
Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!”. Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?”(Mc 4: 38-40).
Scena este foarte oportună în reprezentarea furtunii extraordinare prin care trece Biserica în acest moment, dar cu o diferență substanțială: succesorul lui Petru nu numai că nu reușește să-l vadă pe Domnul având control total asupra bărcii, dar se pare că nici nu intenționează să-l trezească pe Isus adormit în barcă.
Oare Cristos a devenit invizibil pentru vicarul Său? Poate că el (papa) e ispitit să acționeze ca substitut al unicului nostru Stăpân și Domn?
Domnul are control total asupra barcii!
Fie ca Cristos, Adevărul, să fie mereu lumina pe drumul nostru!
+ Carlo Maria Viganò
Arhiepiscop titular de Ulpiana
Nunțiul apostolic
29 septembrie 2018
Sărbătoarea Sf. Mihail, Arhanghel
Informatii si mesaje 