Text distribuit cu acordul Mariei D.M.

”Dragi adepți ai Cărții Adevărului, Vrem să vă reamintim că:Dumnezeu Tatăl Atotputernic ne-a promis că, cei care purtăm asupra noastră sau avem la îndemână Scapularul Peceții Dumnezeului Celui Viu, Medalia Mântuirii, cei care avem și primim această Pecete (Pecetea Dumnezeului Celui Viu) în inimile și în casele noastre cu dragoste și recunoștință, și (o ținem și) în alte locuri pe care vrem să le protejăm, de exemplu: la locul nostru de muncă, în mașini, genți, ghiozdanele copiilor etc., și dacă ne rugăm zilnic Rugăciunea 33 a Cruciadei, nu vom fi atinși de coronavirus sau de alte plăgi/molime și pericole.Vă rugăm, să vă amintiți în primul rând, că trebuie să avem încredere deplină în Dumnezeu, în toate Promisiunile Lui, în Harurile și Darurile extraordinare date de El, pentru a putea înfrunta aceste Timpuri de pe urmă de dinaintea Celei de a Doua Veniri a Domnului nostru Isus Cristos.Dumnezeu să vă Binecuvânteze,
Book of Truth Coordination Team” (Echipa coordonatoare a Cărții Adevărului)

Promisiuni legate de Pecetea Dumnezeului Celui Viu (vezi mesajul dat MDM în 20 feb. 2012)1. Satana și îngerii săi căzuți nu au nicio putere asupra lor. (8 mar. 2012)
2. Toți cei care au Pecetea au rezervat un loc în Noul Paradis. (23 aug. 2013)
3. Numai aceia care au Pecetea Dumnezeului celui Viu vor scăpa de această formă de genocid al sufletului. (4 apr. 2013)
4. Locuințele voastre nu vor fi văzute, vor fi invizibile pentru dușmanii voștri. Mama Mântuirii va proteja refugiile. (5 aug. 2013)
5. Este dată pentru a-i ajuta pe toți să aibă susținere în timpul tuturor persecuțiilor viitoare, mai ales în timpuri de dominație și război; orice fel de persecuție. (11 oct.2013, 17 mai 2012)
6. Pecetea are asociată multă putere dumnezeiască. (17 mai 2012)
7. Nu va trebui să acceptați semnul Fiarei (Bestiei), va oferi protecție împotriva Semnului Bestiei (5 mai 2014)
8. Deține haruri pentru apărarea lumii; pentru a rămâne credincioși lui Dumnezeu; vor fi în măsură să apere credința, curajul lor. (17 mai 2012)
9. Când toate vor părea insuportabile, cei care au Pecetea Dumnezeu-lui Celui Viu vor primi ușurare de suferințele care vor distruge omenirea. (23 aug. 2014)
10. Le va permite să învingă opoziția cu care se vor confrunta atunci când va fi atacat Creștinismul. (7 iun. 2014)
11. Pecetea Dumnezeului Celui Viu vă va apăra de moartea trupului și a sufletului în timpul războaielor. (21 sep. 2013)
12. Veți deveni imuni la suferința pe care Anticristul o va pricinui lumii. (30 aug. 2013)
Promisiuni legate de Medalia Mântuirii (18 iul. 2013)
1. Medalia Salvării oferă Darul Convertirii și al Salvării. Se vor converti toate sufletele care sunt deschise față de milostivirea lui Isus. (18 iul. 2013, 14 sep. 2013)
2. Protecție împotriva ereziei (5 mai 2014)
3. Celor ce o poartă, Isus le va arăta Milostivirea Sa. (20 ian. 2014)
4. Multe miracole vor fi asociate cu ea. (20 ian. 2014)
5. Aceia care o resping sau care încearcă să îi împiedice pe alții să o accepte, vor refuza mântuirea. (20 ian. 2014)
6. Vă va proteja împotriva puterii Anticristului. (7 feb. 2014)
7. Medalia Mântuirii – mai puternică decât oricare alta. (20 feb. 2014)

Comentarii închise la Text distribuit cu acordul Mariei D.M.

Din categoria Informatii

ARHIEPISCOPUL LENGA: ESTE DIFICIL SĂ CREDEM CĂ BENEDICT A RENUNȚAT DE BUNĂ VOIE

Intenția francmasoneriei implementată în BisericăFromRome.Info reeditează mărturia incisivă și profetică a lui Mons. Lenga, de acum 5 ani.Excelența Sa Arhiepiscopul Jan Pawel Lenga, episcop emerit al Eparhiei Karagandei, Kazahstan, a emis un avertisment grav tuturor credincioșilor catolici. Reluăm scrisoarea sa din 1 ianuarie 2015 A.D. Episcopul Lenga și-a dat demisia din funcțiile episcopale pe 5 februarie.

Reflecții asupra unor probleme actuale ale crizei Bisericii Catolice

Am avut experiența de a trăi cu preoți care s-au aflat în închisorile și lagărele staliniste și care, totuși, au rămas credincioși Bisericii. În timpul persecuției și-au îndeplinit cu drag datoria preoțească de predicare a doctrinei catolice ducând astfel o viață demnă în imitația lui Cristos, Stăpânul lor ceresc.Mi-am terminat studiile preoțești într-un seminar ilegal din Uniunea Sovietică. Am fost hirotonit preot în secret în timpul nopții de un episcop evlavios, care el însuși a suferit de dragul credinței. În primul an al preoției mele am avut experiența de a fi expulzat din Tadzhikistan de KGB.Ulterior, în timpul șederii mele de treizeci de ani în Kazahstan, am slujit 10 ani ca preot, purtând de grijă credincioșilor din 81 de localități. Apoi am servit 20 de ani ca episcop, inițial ca episcop pentru cinci state din Asia Centrală, cu o suprafață totală de aproximativ patru milioane de kilometri pătrați.În slujirea mea ca episcop am avut contacte cu Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, cu mulți episcopi, preoți și credincioși din diferite țări și în diferite circumstanțe. Am fost membru al unor adunări ale Sinodului Episcopilor din Vatican, care au abordat teme precum „Asia” și „Euharistia”.Această experiență, precum și altele, îmi permit să-mi exprim opinia cu privire la actuala criză a Bisericii Catolice. Acestea sunt convingerile mele și sunt dictate de dragostea mea față de Biserică și de dorința reînnoirii ei autentice în Cristos. Sunt obligat să recurg la acest mijloc de exprimare public, deoarece mă tem că orice altă metodă ar fi întâmpinată de un zid de tăcere și indiferență.Sunt conștient de posibilele reacții la scrisoarea mea deschisă. Dar, în același timp, vocea conștiinței mele nu mă lăsă să tac, în timp ce lucrarea lui Dumnezeu este calomniată. Isus Cristos a întemeiat Biserica Catolică și ne-a arătat prin cuvânt și faptă cum ar trebui să împlinim voia lui Dumnezeu. Apostolii, cărora El le-a acordat autoritate Bisericii, au îndeplinit cu râvnă datoria încredințată lor, suferind de dragul adevărului care trebuia predicat, întrucât „au ascultat de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni”.Din păcate, în zilele noastre, este din ce în ce mai evident că Vaticanul, prin intermediul Secretariatului de Stat, a luat cursul corectitudinii politice. Unii Nunții au devenit propagatori ai liberalismului și modernismului. Ei au căpătat experiență în utilizarea principiului „sub secreto Pontificio”, prin care se manipulează și se reduc la tăcere vocile episcopilor. Iar ceea ce le spune Nunțiul li se pare ar fi aproape sigur dorința Papei. Cu astfel de metode, se separă episcopii unul de altul, în sensul că episcopii unei țări nu mai pot vorbi la unison în spiritul lui Cristos și al Bisericii Sale în apărarea credinței și a moralei. Aceasta înseamnă că, pentru a nu cădea în dizgrația Nunțiului, unii episcopi acceptă recomandările acestuia, cu toate că uneori recomandările se bazează doar pe propriile lui cuvinte. În loc să răspândească cu zel credința, să propovăduiască cu curaj doctrina lui Cristos, să stea ferm în apărarea adevărului și a moralei, întâlnirile Conferințelor episcopilor tratează adesea aspecte străine de natura îndatoririlor urmașilor apostolilor.Se poate observa la toate nivelurile Bisericii o diminuare evidentă a „sacrului”. „Spiritul lumii” hrănește păstorii. Păcătoșii dau Bisericii instrucțiuni despre cum trebuie aceasta să îi slujească. În stânjeneala lor, Păstorii păstrează tăcerea asupra problemelor actuale și abandonează oile în timp ce se hrănesc pe ei înșiși. Lumea este ispitită de diavol și se opune doctrinei lui Cristos. Însă, Păstorii sunt obligați să învețe întregul adevăr despre Dumnezeu și oameni „cu orice preț”.Cu toate acestea, în timpul domniei ultimilor papi sfinți, s-a putut observa în Biserică cea mai mare tulburare cu privire la puritatea doctrinei și sacralitatea liturghiei, în care Lui Isus Cristos nu i se acordă în mod vizibil onoarea ce i se cuvine. În multe Conferințe ale episcopilor, cei mai buni episcopi sunt considerați „persona non grata”. Unde sunt apărătorii credinței în zilele noastre, cine le-ar vesti oamenilor, într-o manieră clară și inteligibilă, amenințarea riscului de pierdere a credinței și mântuirii?În zilele noastre, vocea majorității episcopilor seamănă mai degrabă cu tăcerea mieilor în fața lupilor furioși, credincioșii sunt lăsați ca niște oi fără apărare. Cristos era cunoscut de oameni ca unul care a vorbit și a lucrat, ca unul, care a avut putere și această putere a acordat-o apostolilor Săi. În lumea de astăzi, episcopii trebuie să se elibereze de toate legăturile lumești și – după ce au făcut penitență – să se convertească la Cristos, pentru ca întăriți de Duhul Sfânt să-L poată proclama pe Cristos ca unic Mântuitor. La final, fiecare trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu pentru tot ce a fost făcut și pentru tot ceea ce nu a fost făcut.În opinia mea, vocea slabă a multor episcopi este consecința faptului că, în procesul de numire a noilor episcopi, candidații sunt insuficient examinați în ceea ce privește neîndoioasa lor statornicie și neînfricare în apărarea credinței, fidelitatea lor față de tradițiile din primele secole ale Bisericii și evlavia lor personală. În ceea ce privește numirea noilor episcopi și chiar cardinali este din ce în ce mai evident că uneori sunt preferați cei care împărtășesc o anumită ideologie sau aparțin unor grupări străine Bisericii și care au comandat numirea unui anume candidat. Mai mult, se pare că, uneori, se ia în considerare și mass-media, care, de obicei, își bate joc de candidații sfinți, prezentându-i într-o lumină nefavorabilă, în timp ce candidații care dețin într-o mai mică măsură spiritul lui Cristos sunt lăudați ca fiind deschiși și moderni. Pe de altă parte, candidații care excelează în râvna apostolică, care au curaj să proclame doctrina lui Cristos și să arate dragoste pentru tot ceea ce este pios și sfânt, sunt eliminați în mod deliberat.Un Nunțiu mi-a spus odată: „Este păcat că Papa [Ioan Paul al II-lea] nu participă personal la numirea episcopilor. Papa a încercat să schimbe ceva în Curia Romană, însă nu a reușit. El îmbătrânește și lucrurile își reiau cursul obișnuit”.La începutul pontificatului lui Papei Benedict al XVI-lea, i-am scris o scrisoare, în care l-am rugat să numească episcopi sfinți. I-am relatat povestea unui laic german care, în fața degradării Bisericii din țara sa după Conciliul Vatican II, a rămas credincios lui Cristos și a adunat tineri la adorație și rugăciune. Acest om era pe patul de moarte și când a aflat despre alegerea noului papă, a spus: „Când Papa Benedict își va folosi pontificatul exclusiv în scopul de a numi episcopi demni, buni și credincioși, el își va fi îndeplinit misiunea”.Din păcate, este evident că Papa Benedict al XVI-lea nu a reușit de multe ori să facă asta. Este greu de crezut că Papa Benedict al XVI-lea a renunțat de bună voie la slujirea sa ca succesor al lui Petru. Papa Benedict al XVI-lea a fost șeful Bisericii, însă anturajul său prea puțin a transpus în viață învățăturile lui, ocolindu-le deseori în tăcere sau, mai degrabă, împiedicând inițiativele lui pentru o reformă autentică a Bisericii, a liturghiei, a modului de a administra Sfânta Împărtășanie. Având în vedere secretomania din Vatican, pentru mulți episcopi, era practic imposibil să-l ajute pe Papa Benedict în sarcina sa de șef și guvernator al întregii Biserici.Nu e de prisos să reamintesc fraților mei din episcopat o afirmație făcută de o lojă masonică italiană din anul 1820: „Opera noastră este o lucrare de o sută de ani. Să lăsăm deoparte oamenii în vârstă și să mergem la tineri. Seminariștii vor deveni preoți cu ideile noastre liberale. Nu ne vom amăgi cu speranțe false. Nu-l vom face pe Papa un francmason. Cu toate acestea, episcopii liberali, care vor lucra în anturajul Papei, îi vor propune, în misiunea lui de a guverna Biserica, gânduri și idei care sunt avantajoase pentru noi, iar Papa le va pune în practică”. Această intenție a francmasonilor este pusă în aplicare din ce în ce mai deschis, nu numai datorită dușmanilor declarați ai Bisericii, ci și cu complicitatea unor martori mincinoși care ocupă funcții ierarhice înalte în Biserică. Nu degeaba a spus Fericitul Paul al VI-lea: „Duhul lui Satan a pătruns printr-o fisură din interiorul Bisericii”. Cred că această fisură a devenit în zilele noastre largă de-a binelea și diavolul folosește toate forțele pentru a distruge Biserica lui Cristos. Pentru a evita acest lucru, este necesar să revenim la proclamarea precisă și clară a Evangheliei la toate nivelurile ministeriului ecleziastic, deoarece Biserica are toată puterea și harul pe care Cristos i le-a dat: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt 28, 18-20), „adevărul vă va elibera ” (Ioan 8, 32) „Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu! Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău” (Mt 5, 37). Biserica nu poate să se adapteze ea la spiritul acestei lumi, ci trebuie să transforme lumea în spiritul lui Cristos.Este evident că în Vatican există tendința de a ceda tot mai mult în favoarea vuietului mass-mediei. Nu este rar faptul că, în numele unei liniști și a unui calm de neînțeles, cei mai buni fii și slujitori sunt jertfiți pentru a potoli mass-media. Totuși, dușmanii Bisericii nu-și predau slugile credincioase, nici măcar atunci când acțiunile acestora sunt în mod evident rele.Când dorim să rămânem credincioși lui Cristos prin cuvânt și faptă, El Însuși va găsi mijloacele pentru a transforma inimile și sufletele oamenilor și lumea va fi schimbată, la rândul ei, la momentul potrivit.În vremurile crizei Bisericii, Dumnezeu a folosit adesea pentru adevărata ei reînnoire, sacrificiile, lacrimile și rugăciunile copiilor și slujitorilor Bisericii, care în ochii lumii și ai birocrației ecleziastice erau considerate nesemnificative, sau care erau persecutați și marginalizați datorită fidelității lor față de Cristos. Cred că în vremurile noastre grele această lege a lui Cristos este realizată și Biserica se va reînnoi grație reînnoirii interioare a credinței fiecăruia dintre noi.1 ianuarie 2015, Solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului+ Jan Pawel Lenga

Comentarii închise la ARHIEPISCOPUL LENGA: ESTE DIFICIL SĂ CREDEM CĂ BENEDICT A RENUNȚAT DE BUNĂ VOIE

Din categoria Informatii

Orice cod de bare conține de 3 ori cifra 6 (adică 666)

Codurile de bare, folosite pentru tranzacții (vânzare-cumpărare) conțin, toate, de 3 ori cifra 6 (adică , 666). Iată cum:

Priviți orice cod de bare. El este format din alternanțe de bare albe și negre, care desemnează cifre normale scrise însă într-un cod ce poate fi înțeles de către dispozitivele de citire a codului de bare.

Pentru a semnala faptul că o înșiruire de bare albe și negre este un cod de bare și nu altceva, această înșiruire începe si se termină cu niște bare mai lungi decât restul. Același tip de bare mai lungi se regăsește și la mijlocul codului de bare – așadar, orice cod de bare are la început, la mijloc și la sfârșit, câte un element de control format din două bare negre mai lungi. Ele sunt destinate să „spună” dispozitivului de citire că acela este un cod de bare. Intre aceste bare mai lungi, de control, există bare albe și negre care formează codul propriu zis și care desemnează în mod unic un anumit produs, pe care dispozitivul de citire a codului de bare îl identifică cu precizie.

Ceea ce noi vedem ca fiind o bară neagră este interpretat de dispozitivul de citire ca fiind cifra 1, iar ceea ce noi vedem ca spațiu (sau bară albă) este interpretat ca fiind cifra 0.

Dispozitivul de citire a codului de bare primește deci nu o înșiruire de bare negre și albe, ci o înșiruire de 1 și 0, pe care le împarte în pachete de 4 cifre și le reinterpretează ca fiind cifrele arabe cu care scriem noi de obicei.

De exemplu, noi vedem o bară neagră subțire urmată de un spațiu și de o altă bară mai groasă – dispozitivul „vede” pachetul 1011 pe care îl reinterpretează ca fiind cifra 11; sau, noi vedem un spațiu mai mare alb urmat de o bară neagră mai groasă – dispozitivul „vede” pachetul 0011 care este reinterpretat ca fiind cifra 4 (reinterpretarea pachetelor de 0 și 1 ca fiind anumite cifre nu este aleatoare ci este bine stabilită și derivă din aritmetica booleană, fundamentul pe care a fost gândită inclusiv logica unui computer)

Elementele de control de la începutul, mijlocul și sfârșitul codului de bare sunt formate fiecare din câte două bare negre separate între ele și separate de codul de bare propriu-zis prin spații albe (interpretate de fapt ca fiind bare albe).

Așadar, orice cod de bare are la începutul, mijlocul și sfârșitul lui următoarea secvență: bară albă (spatiu), bară neagră, bară albă (spațiu), bară neagră, adică 0101 – iar acest pachet 0101 a fost alocat, de la inventarea sistemului de coduri de bare, cifrei 6.

Prin urmare, orice cod de bare conține în mod obligatoriu și invariabil cifrele 6 6 6.

Bineințeles, ne ducem cu gândul la faimoasele cuvinte ale Apocalipsei Sf Ioan – „Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”, și nu poate să nu ne şocheze faptul că acest cod de bare, care conține 6 6 6, este folosit exact la operațiunile de vânzare-cumpărare.

Însă, Apocalipsa mai spune și că „ ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” – așadar, numai când acel semn va fi pus pe mână sau pe frunte, numai atunci devine temutul semn pe care nu trebuie să îl acceptăm. El va fi introdus, așa cum deja se întâmplă în unele ţări, prin injectarea în corpul nostru a unui cip care conține și un cod de bare (sau varianta lui mai evoluată, codul QR, care conține și el, prin logica în care a fost dezvoltat, același număr 666). Până atunci, un cod de bare în orice variantă ar fi prezentat, inclusiv cip pe cardul bancar sau pașaport biometric, nu ne afectează la modul descris în Biblie. Totuși, nu putem să nu observăm că deja trăim acele evenimente descrise în Apocalipsă și care ar fi fost de neimaginat acum 30 de ani.

Comentarii închise la Orice cod de bare conține de 3 ori cifra 6 (adică 666)

Din categoria Informatii

Îndepărtarea lui Gänswein este semnul slăbiciunii lui Francisc

Coabitarea armonioasă dintre Francisc și Benedict a dispărut „pentru totdeauna” după concedierea arhiepiscopului Gänswein, care în Santa Marta era numit „al treilea papă”, scrie Massimo Franco (Corriere.it, 8 februarie).

Pentru Franco, îndepărtarea lui Gänswein este un semn că Francisc a devenit tot mai slab și mai nesigur și îngrijorat de numărul crescând al criticilor lui.Prin urmare, Francisc e nevoit să demonstreze că numai el este singurul papă, în special în fața lui Benedict, care e „influent aproape împotriva voinței sale”, spune Franco.

El subliniază că, chiar și secretarul de stat al Vaticanului, Parolin, a subliniat în mod emfatic după eliminarea lui Gänswein că „Papa este cel care are autoritate”, adăugând că „cine nu are această autoritate nu mai este Papă”.Astfel de afirmații sunt pentru Franco un semn că pontificatul lui Francisc a intrat într-o fază mai dificilă.

https://gloria.tv/post/83hvJtjBLNkRArUBY7cgguRjJ

Comentarii închise la Îndepărtarea lui Gänswein este semnul slăbiciunii lui Francisc

Din categoria Informatii

Sfinti despre timpurile din urma

Sfântul John Henry NewmanCardinal
(1801– 1890) a fost un teolog britanic, specialist în cristologie, una dintre figurile majore ale catolicismului britanic, convertit la catolicism în 1845, cardinal al Bisericii Catolice. A fost beatificat de Biserica Catolică la 19 septembrie2010 iar 13 octombrie2019, a fost proclamat sfânt„Trebuie ca dușmanul lui Cristos și al Bisericii Sale să se ridice dintr-o anumită cădere departe de Dumnezeu, și există motive să ne temem că o astfel de apostazie se pregătește treptat, se adună, se grăbește chiar în această zi.
Crezi că [satana] este atât de nepriceput în meseria sa, încât să te roage deschis și simplu să i te alături în războiul său împotriva Adevărului? Nu; el îți oferă momeli pentru a te ispiti. El îți promite libertatea civilă; el îți promite egalitate; el îți promite comerț și avere; el îți promite o remitere a impozitelor; el îți promite reforma, sau îți promite iluminare, îți oferă cunoștințe, știință, filozofie, lărgirea minții. El îți arată cum să devii ca un dumnezeu. Apoi râde și glumește cu tine și devine intim cu tine; el te ia de mână și își pune degetele între ale tale, și le apucă, iar tu ești al lui.

Trebuie să înțelegem că ne aflăm acolo unde au fost primii creștini, cu același legământ, slujire, sacramente și îndatoriri; pentru a simți că suntem în o lume păcătoasă, o lume situată confortabil în răutate; – așa că nu trebuie să „ni se para ciudat” dacă „timpurile sunt asupra noastră”, ci sa consideram ca un fel de excepție plină de har dacă nu sunt, încă. Să ne trezim inimile, ca și cum l-am fi văzut pe Cristos și pe Apostolii Săi și le-am fi văzut minunile, să ne trezim spre nădejdea și așteptarea celei de-a doua veniri a Lui, căutând-o, dorind-o, gândindu-ne adesea că vom fi judecați individual. Să ne luăm vălul de pe ochi, să ridicăm ceea ce acoperă fața lumii.

Să înțelegem ideea că, deși Biserica a fost ferita de persecuție timp de peste 1500 de ani, cu toate acestea, o persecuție o așteaptă, înainte de sfârșit, mai aprigă și mai periculoasă decât oricare s-a întâmplat la prima sa persecuție.
Pentru ca fiecare generație de creștini trebuie să fie în turnul de veghe, să privească afară, din ce în ce mai mult, pe măsură ce timpul trece.
Asta trebuie să spun despre ultima persecuție și semnele ei. Satana poate adopta armele de înșelăciune mai alarmante – s-ar putea să se ascundă – ar putea încerca să ne seducă în lucruri mărunte, așa încât creștini sa cedeze, nu totul dintr-o dată, ci puțin câte puțin din poziționarea lor în adevăr.
Nu putem decât să simțim că suntem pelerini, privitori care așteaptă dimineața, așteaptă lumina – așteptând venirea Domnului nostru, venirea Sa glorioasă, când El va pune capăt domniei păcatului și răutății.” (Predici în Advent, 1835)

„Biserica lui Dumnezeu pe pământ va fi mult redusă în număr, în vremurile lui Anticrist, prin cedarea în mod deschis fata de puterile lumii. Această dezertare va începe printr-o indiferență deschisă față de orice formă de creștinism, sub pretextul toleranței universale; care toleranță nu va decurge dintr-un adevărat spirit de caritate și toleranță, ci dintr-un proiect care să submineze creștinismul. Pretinsa toleranță va depăși cu mult toleranța normala. De la tolerarea ereziilor celor mai pestilente, vor trece la tolerarea mahomedanismului, ateismului și, în cele din urmă, la o persecuție deschisă a adevăratului creștinism. În acele vremuri, Templul lui Dumnezeu va fi redus la numărul mic de creștini adevărați care se închină Tatălui în duh și în adevăr și își reglează doctrina și închinarea lor și întreaga lor conduită, strict după cuvântul lui Dumnezeu. Creștinii vor părăsi aproape toți mărturisirea adevărului, atunci când puterile lumii o vor părăsi. Proprietatea clerului va fi prădată, venerarea publică a lui Dumnezeu va fi insultată și disprețuită de către acești pustiitori ai credinței pe care o mărturiseau cândva, care nu pot fi numiți apostați pentru că nu au profesat niciodată credința cu adevarat. Profesiunea lor nu a fost decât o conformitate cu moda și autoritatea publică. Când va avea loc această dezertare generală de la credința, atunci va începe ministeriul în pânza de sac al martorilor adevărați … ei nu vor avea niciun sprijin din partea guvernelor, nici onoruri, nici stimulente, nici imunități, nici o autoritate, ci vor avea doar ceea ce nicio putere pământească nu poate să le ia, ceea ce vine de la El, care i-a însărcinat să fie martorii Lui.”

– (British Magazine, vol. V. p. 520., iunie 1838 )

https://informatiisimesaje.wordpress.com/2016/10/21/end-time-prophecies/?fbclid=IwAR04NCrIqL-GrAZleLR-s3O7Ub4_k0t6Ynqbh898DSKjUbdZJQuw8tWI5MQ
Sfântul Nilus trebuie socotit ca unul dintre scriitorii ascetici de frunte din secolul al V-lea. A murit în anul 430 A.D., sfânta sa sărbătoare este pomenită de Biserică pe 12 noiembrie.
Profeția Sfântului Nilus dată în secolul al V-lea A.D. pentru zilele noastre:
„După anul 1900, spre mijlocul secolului XX, oamenii din acea vreme vor deveni de nerecunoscut. Când se va apropia timpul pentru Apariția Anticristului, mințile oamenilor vor deveni întunecate din cauza pasiunilor carnale, iar necinstea și nelegiuirea vor deveni foarte puternice. Atunci lumea va deveni de nerecunoscut. Aspectul oamenilor se va schimba și va fi imposibil să distingi bărbații de femei din cauza nerușinării în ceea ce privește îmbrăcămintea și modul de a-și purta părul. Acești oameni vor fi cruzi și vor fi ca niște animale sălbatice din cauza ispitelor Anticristului. Nu va mai exista respect pentru părinți și bătrâni, dragostea va dispărea, iar păstorii, episcopii și preoții vor deveni oameni de nimic, nereușind să distingă calea dreaptă de cea rea. În acel timp, morala și tradițiile creștinilor și ale Bisericii se vor schimba. Oamenii vor abandona modestia și va domni neînțelegerea. Falsitatea și lăcomia vor atinge proporții mari, dar vai de cei care adună comori. Poftele, adulterul, homosexualitatea, faptele secrete și crimele vor guverna în societate. În acea perioadă viitoare, din cauza puterii acestor mari crime și nelegiuiri, oamenii vor fi lipsiți de harul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfântul Botez și în egală măsură vor fi lipsiți de remușcări. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de păstori temători de Dumnezeu și evlavioși și vai de creștinii care rămân în lume la acea vreme, căci ei își vor pierde complet credința, deoarece nu vor putea să primească lumina cunoștinței de la nimeni. Atunci ei se vor separa de lume în refugii sfinte, căutând sa-și ușureze suferințele spirituale, dar peste tot or întâlni obstacole și constrângeri. Și toate acestea vor veni din faptul că Anticristul vrea să fie Domn peste tot și să devină conducătorul întregului univers; el va produce miracole și semne fantastice. El va da, deasemenea, înțelepciune depravată unui om nefericit, astfel încât să descopere un mod prin care un om poate purta o conversație cu altul de la un capăt al pământului la celălalt. În acea perioadă oamenii vor zbura și prin aer ca niște păsări și vor coborî în fundul mării ca peștii. Și când au obținut toate acestea, acești oameni nefericiți își vor petrece viața în confort, fără să știe, bietele suflete, că aceasta este o înșelăciune a Anticristului și a celui necurat. El va completa știința cu deșertăciunea, astfel încât va devia de la calea cea bună și va duce oamenii să-și piardă credința în existența lui Dumnezeu în trei ipostaze. Atunci Dumnezeul Atotputernic va vedea căderea neamului omenesc și va scurta zilele de dragul celor puțini care vor fi mântuiți, pentru că dușmanul vrea să conducă chiar și pe cei aleși în ispită, dacă este posibil … atunci sabia osândei va lovi brusc și-l va ucide pe pervertit și pe slujitorii săi … „Oamenii care vor trăi în acele timpuri vor consimți la corupția trupului și se vor certa neîncetat, fără început și fără sfârșit, și mințile oamenilor se vor întoarce la căile rele și la pierzare. Ei nu vor respecta sfințenia căsătoriei, ci cu dezbinare se vor îndrepta spre pieire, care va fi mai rea decât în timpul Sodomei și Gomorei, căci ei vor săvârși fapte cu mult mai rele. Cu cât lucrurile sunt mai rele, cu atât mai multe calamități vor veni asupra lor. Oamenii vor comite atunci de două ori mai mult rău, crezând că cine face rău este bun … Cu cât oamenii devin mai lacomi, cu atât mai multă durere va veni pe pământ. Dragostea de bani va deveni o patima de nesaturat. Lăcomia duce la pierzare și sărăcia duce la mântuire, iar omul își va risca mântuirea din cauza lăcomiei. Acest blestem (lăcomia) va aduce mare întristare în lume, iar fericirea va dispărea și va fi înlocuită cu discordia. Preocupările excesive vor întuneca intelectul oamenilor, care vor deveni insensibili față de mântuirea lor din cauza preocupărilor lor excesive pe care le vor avea. Mântuirea va fi obținută doar de cei care se abțin de la a participa la lucrările anticristului – a cărui lucrare sunt grijile acestei lumi și protejarea comorilor. Oamenii se vor dedica adunării de comori și griji și se vor lăsa în voia pierzării prin furt, trădare, minciuni, homosexualitate, lăcomie, mândrie, duritate a inimii și avariție copleșitoare … Când lumea va fi sărăcită de harul Duhului Sfânt, atunci va fi încercuită de toate tipurile de calamități. În primul rând va suferi din lipsă de iubire, pace și moderație. În al doilea rând, fiecare țară va avea de suferit și vor exista pierderi mari de capital din partea fiecărei țări. Biserica lui Cristos va suferi și din cauza lipsei de preoți și păstori spirituali. Atunci Evanghelia va fi ignorată, deoarece pierderea spirituală va aduce mare nefericire în lume și vor avea loc semne și evenimente teribile. Omul va suferi de foame și nu se va putea sătura, căci atunci omul va mânca de șapte ori mai mult decât mănâncă acum, dar tot nu va fi mulțumit; și vor fi întristări mari peste tot.

Comentarii închise la Sfinti despre timpurile din urma

Din categoria Informatii

Benedict al XVI-lea răspunde la întrebarea dacă el este ultimul papă

Benedict al XVI-lea răspunde la întrebarea dacă este ultimul papă potrivit lui Malachia: „Totul e posibil”În cartea de interviuri „Ultimul Testament” (2017) Benedict al XVI-lea este întrebat de Peter Seewald despre profețiile lui Malachia, o listă care se presupune că a fost scrisă în Evul Mediu și care conține toți viitorii papi până la sfârșitul timpurilor.Seewald l-a întrebat pe Benedict dacă ar fi posibil ca el să fie ultimul din seria de papi cunoscuți până acum. Benedict a răspuns:”Totul e posibil. Această profeție își are originea probabil în cercurile din jurul lui Philip Neri. El a vrut să le arate protestanților care spuneau că papalitatea este la sfârșit, o listă care conține o linie nesfârșită de viitori papi: nu, aceasta nu este sfârșitul. Dar nu trebuie să tragem de aici concluzia că papalitatea se termină cu această listă. Lista încă nu a fost suficient de lungă.”
Ni s-a spus de atâtea ori în mesajele date MDM: ”Iubitul Meu Papă Benedict XVI este ultimul Papă adevărat pe acest pământ.Petru Romanul este Petru al Meu, apostolul cel dintâi ce va conduce Biserica Mea din Rai sub comanda Tatălui Meu Veșnic.” (MDM 12 aprilie 2012)”Sfântul Meu Vicar, Papa Benedict, are nevoie de rugăciunile voastre. Rugați-vă zilnic pentru el pentru că are nevoie de protecție la toate nivelurile ca să poată trece prin chinurile ce îl așteaptă. Este important ca discipolii Mei să fie atenți la oricare nou papă care ar putea veni, căci el nu va fi de la Dumnezeu. Te rog avertizează-i pe toți slujitorii Mei consacrați să se pregătească pentru provocările teribile cu care trebuie să se confrunte, care vor fi cele mai înfricoșătoare din toată slujirea lor. Va fi nevoie de mare curaj ca să apere Adevărul Învățăturilor Mele. Atât de mulți servitori consacrați sunt orbi la Promisiunile pe care le-am făcut Eu când am spus ca voi veni din nou. Când cred ei ca va fi asta? Atât de mult s-au obișnuit să recite Învățăturile Mele încât au uitat că ar putea fi martorii acestor evenimente oricând, chiar în cursul vieții lor. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări ale lumii de azi.” (MDM 07 iunie 2011)”Scumpa Mea fiică, astăzi îi rog pe cei ce Mă urmează să se roage cu sârg pentru Vicarul Meu iubit, Papa Benedict al XVI-lea. El, Slujitorul Meu Sfânt, este supus unei teribile persecuții în spatele ușilor închise ale Sfântului Scaun.V-am spus și mai devreme că acel grup masonic, al cărui laț se strânge în interiorul Vaticanului, vrea să-l alunge pe iubitul Meu Papă. Ei au intenția să-l alunge de pe Sfântul Scaun, folosind metode necinstite. Așa cum v-am mai spus, el va trebui să fugă pentru că nu va avea de ales.Timpul este scurt. Voi trebuie să vă rugați cu sârg pentru ca el să rămână cât se poate de mult, pentru că îndată ce el va pleca, impostorul, Falsul Profet, îi va lua locul. (MDM 26 mai 2012)Fiica Mea, te rog, roagă-te pentru Vicarul Meu, Papa Benedict, pentru că este înconjurat de forțe francmasonilor, care acum fac toate eforturile să îl detroneze. Aceste forțe malefice s-au infiltrat în Biserica Mea încă de la Conciliul Vatican II și au diluat Învățăturile Mele.” (MDM 06 iulie 2011)”Rugați-vă pentru ca Sfântul Meu Vicar, Papa Benedict al XVI-lea, să rămână puternic în mijlocul opoziției cu care se confruntă. Aceasta este o încercare deliberată din partea celor care sunt în legătură cu falsul profet, de a instaura o biserică nouă. Acești oameni vicleni vă vor face să credeți că e vorba despre aceeași Biserică, dar nu poate fi. Cum poate să Mă reprezinte pe Mine Biserica Mea prin legi noi, prin versiunea contorsionată a Adevărului pe care Eu l-am dat lumii?Nu se poate. De aceea, Tatăl Meu va conduce din Cer Biserica Sa și pe discipolii adevărați.Tatăl Meu va ține cheile la El, până la a Doua Venire, când Ierusalimul Cel Nou, Una Adevărată și Catolică Biserică, se va ridica din cenușă pentru ca fiecare copil al lui Dumnezeu, fiecare credință și confesiune, să-l revendice.” (MDM 07 aprilie 2012)”… următorul Papă, cel ce vine după iubitul Meu Vicar Papa Benedict. Acest Papă, chiar dacă va fi ales de membrii Bisericii Catolice, va fi Falsul Profet. Alegătorii lui sunt lupi în blănuri de oaie și sunt membri secreți ale sectei masonice, condusă de satana. În acest fel va încerca satana să distrugă Biserica Mea. Din păcate, acest Fals Profet va atrage la el mulți credincioși. Cei ce i se opun, vor fi persecutați.” (MDM 12 aprilie 2012)”Falsul profet va prelua Scaunul RomeiDuminică, 17 februarie 2013 la ora 19:00Multiubita Mea fiică, veți asista acum la schisma din cadrul Bisericii Catolice, așa cum a fost prezis, pentru ca toată lumea să vadă. Plecarea preaiubitului Meu Vicar Papa Benedict al XVI-lea marchează începutul sfârșitului. În ultimii doi ani am încercat prin tine, profetul meu ales, să pregătesc Biserica Mea pentru acest trist eveniment.Elita masonică a luat controlul asupra Bisericii Mele și ei vor exercita cea mai rea înșelăciune asupra Catolicilor. Cheile Romei sunt acum în Mâinile Mele și Mi-au fost înmânate de către Tatăl Meu. Eu îi voi conduce pe toți adepții Mei, astfel încât Adevărul să fie susținut și Sfântul Meu Cuvânt să rămână intact.Profetul fals va prelua Scaunul Romei și Cuvântul Meu, la fel cum a fost și în timpul Meu pe pământ, va fi tratat ca erezie.Pe măsură ce înșelăciunea este prezentată lumii, ca și cum noua domnie reprezintă Adevărul, tu, fiica Mea, vei suferi teribil în Numele Meu Sfânt, asemeni profeților care au venit înaintea ta.Adepții Mei trebuie să rămână calmi și să se roage pentru mântuirea tuturor slujitorilor Mei sfințiți care vor fi prinși în această monstruozitate. Fac apel la ei să răspundă după cum urmează:Continuați să urmați Învățăturile Mele. Niciodată să nu renunțați la Cuvântul lui Dumnezeu. Rămâneți loiali sfintelor voastre îndatoriri și administrați Sfintele Taine așa cum ați fost instruiți de către Mine.Învățăturile Bisericii Catolice, formate la bază de către Apostolul Meu Petru, rămân infailibile. Acum, acest lucru se va schimba odată ce fundația este zguduită de modificările ce vor veni.În scurt timp nu veți mai recunoaște Biserica Mea și vă veți simți foarte inconfortabil pe măsură ce veți asista la felul în care Sfântul Meu Cuvânt va fi modificat.Al vostru Isus

Sursă articol: https://gloria.tv/post/JbVmdsSDa7fR4E622YMgQNgJA?fbclid=IwAR2W3D8WuT2mOHUiwki5lbAuqv_xFBpuUM5ckjf6OOa5ElRoESfx00VKD90

Comentarii închise la Benedict al XVI-lea răspunde la întrebarea dacă el este ultimul papă

Din categoria Informatii

Iată cum diavolul încearcă să-ți strice deciziile

sursa

Viața catolicului este plină de decizii. Mărturisirea nu este valabilă fără o fermă decizie de a evita păcatul. Ofertele din fiecare dimineață sunt o nouă decizie și fiecare an nou este o ocazie pentru decizii.

De ce diavolul are atât de succes în a duce deciziile noastre la nimic? În acest articol vom acoperi cele mai comune înșelăciuni din viața spirituală care dăunează sufletelor devotate.

Zel nemoderat

Cea mai comună înșelăciune cu privire la decizii este să faci prea mult, prea repede. Părinții bisericii numesc aceasta „râvnă nemoderată”. Diavolul ne ia intențiile bune de a deveni sfinți și amestecă totul cu mândria. Vedem sfinții și suntem inspirați să adoptăm discipline spirituale, dar cu mândrie credem că putem face o mulțime de rugăciuni și ne putem pune sa postim imediat.

Casiano: „El încearcă să ne înșele cu contrafaceri, de exemplu, îndemnându-ne să facem anumite acte de caritate care, întrucât nu provin din mintea adevărată a Părinților bisericii, ne conduc de la virtute la viciu; și să ne păcălească cu posturi nemoderate sau imposibile, sau cu vigilii prea lungi sau rugăciuni nemoderate, sau lecturi necorespunzătoare care ne duc la un sfârșit rău.”

Este vanitate să ne gândim că viața spirituală trebuie să fie „grandioasa” în ceea ce privește practicile externe, deoarece acestea sunt doar mijloace pentru ceea ce este cu adevărat necesar – credința care acționează prin caritate (Gal 5,6), care este adesea invizibilă pentru observatori.

Mai degrabă, Împărăția Cerurilor este ca o sămânță de muștar. (Mt. 13:31). Nu putem începe imediat să ne rugam întregul Oficiu divin sau întregul rozariu și sa postim de două ori pe săptămână sau mai mult așa cum au făcut sfinții, caci nu este bine și este zadarnic să încercam să facem acest lucru.

Dimpotrivă, sa începem lent și stabil. Nu te rogi o treime din rozariu (cinci mistere) în fiecare zi? Gândește-te la îndatoririle pe care le ai și apoi gândește-te sincer cât timp poți folosi zilnic. Poate nu poți decât un mister pe zi. Sau poate te poți ruga zilnic în fiecare dimineață cele cinci mistere în drum spre serviciu.

Asumați-vă această mică sarcină și faceți-o timp de două săptămâni. La sfârșitul acelei perioade, gândiți-vă obiectiv: ați putea face astfel, cu ușurință, în fiecare zi? Dacă nu, faceți mai puțin. Dacă ați făcut-o cu o relativă ușurință, continuați încă două luni. Faceți-o până când o puteți face în fiecare zi fără să vă gândiți; până când este atât de integrat în tine încât, dacă încetezi să o faci într-o zi, simți un gol în rutina ta zilnica. Vei ști atunci că ai dobândit o virtute, care este un obicei. Atunci și numai atunci, adaugă mai mult la disciplina ta.

Utilizarea acestei metode permite disciplinelor voastre spirituale să crească constant. Dacă facem acest lucru, facem cu toții pași mari în sfințenie. Altfel, capcanele diavolului ne vor face să dorim să facem totul dintr-o data.

Cei trei stâlpi

Vina predominantă

O altă înșelăciune a diavolului este să te concentrezi pe orice, cu excepția celor trei stâlpi. (Trei piloni). Scriitorii spirituali spun că aceste trei lucruri sunt cele trei lucruri din viața voastră spirituală care trebuie să domine de la început. Acestea sunt: ​​rugăciunea, lectura spirituală și vinovăția predominantă. Diavolul te va înșela facându-te sa te concentrezi doar pe studiul intelectual al credinței, sau pe experiențe emoționale, sau apariții – toate bune în sine, dar niciodată nu trebuie să ne distragem de la cei trei piloni.

În primul rând, diavolul folosește buna voastră intenție de a evita păcatul făcându-vă să credeți că trebuie să evitați orice păcat dintr-o data. Apoi, vă provoaca descurajare în minte atunci când eșuați într-o zonă și apoi în alta. Așadar, atunci când sufletul tău încearcă să se concentreze asupra tuturor greșelilor tale dintr-o dată, pierde rapid bătălia și începi să te predai în acest război. Din nou, este capcana diavolului de a face totul repede și în același timp.

Pe de altă parte, scriitorii spirituali sfătuiesc să vă concentrați asupra vinovăției voastre predominante. Garrigou-Lagrange o definește astfel:

Vina predominantă este acel defect al cuiva care tinde să prevaleze asupra celorlalte și, de asemenea, asupra modului nostru de a simți, judeca, empatiza, dori și acționa. Este un defect al tuturor și este în relație intimă cu temperamentul nostru individual .

Această lipsă este adesea legată de temperamentul sau personalitatea ta. Vina predominantă poate fi și unul dintre cele șapte păcate capitale care domină viața ta de păcat. În orice caz, atunci când începi să-ți depășești vinovăția predominantă, alte păcate încep să fie depășite, întrucât sufletul și facultățile tale sunt conectate și legate de păcat. Vina predominantă este lanțul care te unește ca sclav al păcatului inițial, vină de care ai fost eliberat prin botez. Odată ce lanțul este rupt, menținând starea de har, poate începe o vindecare reală și poți merge mai departe în viața ta spirituală.

Lecturi spirituale

Diavolul ne înșală cu prea multă lectura pentru a ne neglija starea de viață, ceea ce este viciul curiozității. (viciu de curiozitate). De asemenea, ne înșală cu lectura cărților catolice numai în scopul emoțional sau intelectual de a neglija cărțile spirituale. În schimb, lectura spirituală este genul de lectură care galvanizează sufletul pentru a suferi și a lupta pentru Isus Cristos în fiecare zi. Iată o frază dintr-o astfel de lucrare spirituală:

„Trebuie să faci tot posibilul, mai ales la început, sa îmbrățișezi necazurile și adversitatea ca pe niște surori dragi – dorind să fii disprețuit de toți și să nu ai pe nimeni care să dea o părere bună despre tine sau să-ți ofere mângâiere, cu excepția lui Dumnezeu.”

Aceste cuvinte pun foc sufletelor devotate pentru a lupta pentru Cristos și a-și salva sufletele. Dacă există vreunul dintre clasici pe care nu i-ai citit, alege unul care se potrivește în mod special temperamentului tău și angajează-te să citești câte puțin în fiecare zi, chiar dacă doar un singur paragraf. „Introducere în viața devotată” este scrisă pentru laici cu tonul blând, iubitor și paternal al unui sfânt episcop către fiica sa spirituală. „Lupta spirituală” este scrisă pe un ton mult mai militar sau mai masculin. Mai presus de toate, „Imitația lui Cristos” este opera spirituală universală a Occidentului și fiecare suflet devotat trebuie să înceapă de aici dacă nu l-a citit încă. Toate aceste lucrări merită mai multe citiri și recitiri.

Rugăciunea

Mai presus de toate, rugăciunea este cel mai important lucru din viața spirituală. Aceasta pentru că rugăciunea este viața Raiului. Nu ajungem în Rai cu vinovăția sau cu cărțile spirituale, ci contemplând esența divină și adorandu-l pe Dumnezeu în rugăciune indescriptibila. Acesta este motivul pentru care ceilalți doi piloni ii sunt subordonați, deci este pilonul căruia diavolul i se opune în mod deosebit.

Arma sa principală asupra vieții de rugăciune este distragerea. În primul rând, faceți toate eforturile pentru a vă convinge că sunteți prea ocupat să vă rugați. Dacă sunteți hotărât să vă rugați, atunci el va încerca să vă convingă să va rugați toate cele 15 decade de rozariu sau întregul Oficiu divin și rapid vă evaporeaza zelul prin râvna nemoderată menționată mai sus. Apoi, dacă ai ocolit primele sale două încercări și ajungi să te rogi în mod regulat, el te va asalta cu tot felul de distrageri.

Pentru a învinge aceste masinatiuni, imploră-L pe Dumnezeu pentru har. Foloseste prima rugăciune a Oficiului Divin, care poate fi folosită înainte de orice rugaciune:

Doamne, deschide buzele mele ca sa binecuvântez Numele Tău Sfânt. Curăță mintea mea de toate gândurile zadarnice, rele și rătăcitoare. Luminează-mi înțelegerea și aprinde-mi simtirea, ca să pot recita în mod corespunzător această rugăciune către Tine, cu atenție și devotament, pentru ca ea să poată fi prezentată în fața Majestății Tale Divine. O, Doamne, în unirea cu acea intenție divină cu care Tu însuți ți-ai oferit rugăciunile lui Dumnezeu când erai pe pământ, eu acum recit această rugăciune catre Tine:

„Imitația” are, de asemenea, o rugăciune magnifică pentru acest moment:

„Luminează-mă, Isuse bun, cu strălucirea luminii interioare și scoate tot întunericul din inima mea. Aduna gândurile mele rătăcitoare și suprima ispitele cu care sunt atacat atât de violent. Luptă cu fermitate pentru mine și fă să dispară aceste fiare rele – dorințele seducătoare ale cărnii – pentru ca pacea să poată ajunge la mine prin puterea Ta și plinătatea laudelor tale să răsune în sfânta Ta curte. Comandă vânturilor și furtunilor; Spune mării: „Fii liniștită!” Și vântului din nord: „Nu sufla!” Și va fi o mare liniște.

Trimite lumina și adevărul Tău să strălucească pe pământ, căci eu sunt ca pământul, gol și fără formă până când m-ai luminat Tu. Varsă harul Tău de sus. Spala inima mea cu adierea cerească. Deschide izvoarele devoțiunii pentru a uda pământul, ca el să poată da cele mai bune roade. Ridică inima mea asuprită de greutatea păcatului și indreaptă toate dorințele mele spre cele cerești, astfel încât, după ce am gustat dulceața vieții veșnice, să nu pot găsi fericirea în lucrurile pământești.

Ia-ma și eliberează-mă de confortul trecator al creaturilor, pentru că nimic din cele create nu-mi poate satisface pe deplin dorința. Leagă-mă de Tine cu o inseparabilă legătură de iubire; pentru că numai Tu ii poți multumi pe cei care Te iubesc și fără Tine lucrurile nu au nicio valoare. „

Părinții bisericii ne spun că Satana vine să folosească bunele intenții ale lucrărilor evlavioase pentru a ne distrage de la rugăciune. Aceasta este cunoscută sub numele de „erezia activismului”, potrivit lui Chautard. În timpul rugăciunii, diavolul încearcă să te facă să simți că ar trebui să te rogi mai puțin pentru a ieși să predici Evanghelia sau să mergi să te spovedești sau să salvezi sufletele. Dar în timpul rugăciunii, chiar și acele gânduri trebuie respinse, deoarece diavolul va face orice pentru a te indeparta de rugăciune.

Un alt mare exemplu de înțelepciune vine din clasicul modern „Smerenia inimii”:

„Regretăm adesea că nu ne putem ruga din cauza numarului mare de distrageri care ne împiedică sa memorizam și usucă izvorul devoțiunii în inimile noastre, dar aici greșim și nu știm ce spunem. Cea mai buna rugaciune nu este cea la care ne amintim versurile, ci cea în care suntem cei mai umili.„

Apoi, un alt truc al diavolului este să ne facă să credem că rugăciunea este despre fervoare, râvnă, emoție sau atenție. Insă, îngerii cântă continuu Sfânt, Sfânt, Sfânt. Este vesnicia laudelor veșnice. Atuncea, chiar și sufletul plin de distrageri luptă să se închine lui Dumnezeu și cade în genunchi cu un vid smerit care îi place mai mult lui Dumnezeu.

Adu-ți aminte de cuvintele profetului: „Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,inima căită și smerită, Dumnezeule, n-o disprețui (ps. 50.19).” Când te confrunți cu distrageri, oferă lui Dumnezeu suferința în rugăciune. Fă din ea o ocazie pentru smerenie și rugăciune: „O, Doamne, uite ce pot face cu puțina mea putere. Dă-mi harul tău să mă rog, fără de care eu nu pot face nimic.”

În toate lucrurile, aveți grijă de mașinațiile celui rău și transformați capcanele lor în rugăciuni către Dumnezeu pentru eliberarea voastră. „Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei „ (Ps. 106: 6).

Timothy Flanders

Comentarii închise la Iată cum diavolul încearcă să-ți strice deciziile

Din categoria Informatii

Cinci cardinali si doi episcopi importanti vorbesc despre timpurile din urma

​​​​​4 februarie 2020 (LifeSiteNews) — In ultimii ani, printre slujitorii Bisericii s-au distins cateva figuri importante care au avut curajul sa sustina Adevarul Invataturilor Bisericii in fata atacurilor si a ereziilor de tot felul. Cinci cardinali si doi episcopi importanti au afirmat cu claritate – in diverse ocazii si pentru diferite canale mass media – ca ne aflam in timpurile din urma si au vorbit despre consecintele acestui fapt. Mass media in general a trecut cu vederea declaratiile lor, dar site-ul LifeSiteNews a facut o sinteza a acestor declaratii in cele ce urmeaza, de unde reiese o unitate de gandire a acestor importanti reprezentanti ai Bisericii.

Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò, fostul nuntiu pentru Statele Unite, care a dezvaluit faptul ca Francisc stia de abuzurile fostului Cardinal Theodore McCarrick, a facut un rezumat extrem de important al pontificatului lui Francisc, care se poate citi integral aici.( summary of the Francis) Vigano a spus: “Istoria tragica a acestui pontificat esuat avanseaza cu o succesiune rapida de intorsaturi si surprize. Nu trece o zi fara ca Suveranul Pontif sa nu continue munca sa de a demonta Scaunul lui Petru, folosind si abuzand de autoritatea sa, nu pentru a marturisi, ci pentru a contesta; nu pentru a confirma, ci pentru a induce in eroare; nu pentru a unifica, ci pentru a diviza, nu pentru a construi, ci pentru a demola.Erezii materiale si formale, superficialitate de toate felurile, Suveranul Pontif nu inceteaza de a umili cu incapatanare autoritatea cea mai inalta a Bisericii. Actiunile sale incearca sa violeze Depozitul Sacru al Credintei si sa desfigureze Fata Catolica a Miresei lui Cristos prin cuvinte si actiuni, prin duplicitate si minciuni, prin gesturi teatrale care mimeaza spontaneitatea, dar care sunt meticulos pregatite si planuite si prin care se preamareste pe sine intr-o continua celebrare narcisista, in timp ce figura Pontifului roman este umilita si Dulcele Isus este ascuns.”“De mai bine de sase ani am fost otraviti printr-un fals magisterium”, a spus Vigano. Modernismul a afectat Biserica incepand de la Conciliul Vatican II, a mai spus el – Sacrificiul Euharistic a fost “protestantizat” si transformat intr-un banchet vesel….“Credinciosii bajbaie, ignoranti si jefuiti de Credinta lor, in haos si intuneric. In ultimele decade au fost parjolite doua mii de ani de Traditie. Bisericii i se da o lovitura de gratie.”“La papa Bergoglio este imposibil sa gasesti claritate pentru ca semnul distinctiv al ereziei moderniste este disimularea.”Rezultatul este ca avem in fata noastra o Biserica Catolica care nu mai este Catolica, o forma fara continut, plina de bunuri de imprumutat. Asteptarea Anticristului este inevitabila; este o parte a Istoriei Salvarii. Dar stim ca aceasta este conditia triumfului final al lui Cristos si a Miresei Sale. Cei care nu s-au lasat inselati, trebuie sa se uneasca impotriva Celui Rau, care a fost demult invins, dar care mai are puterea de a face rau si a duce la pieirea multor suflete, pe el Fecioara Maria, Stapana noastra, il va zdrobi definitiv. Vigano a concluzionat ca traim intr-un “Getsemani al timpurilor din urma”.

Episcopul Kazahstanului, Athanasius Schneider, a subliniat si el ca Imparatia va veni nu printr-un triumf istoric al Bisericii, ci doar prin victoria lui Dumnezeu impotriva ultimei dezlantuiri a raului, dupa care Mireasa Sa va cobori din cer. “Biserica nu va ajunge la gloria Imparatiei decat printr-un Paste final, cand ea Il va urma pe Domnul ei in moarte si Inviere.”“Triumful Domnului asupra raului va lua forma Judecatii de Apoi dupa rasturnarea cosmica finala a acestei lumi trecatoare.”

Si Cardinalul Raymond Burke a subliniat ca diviziunea, confuzia si eroarea din Biserica vin de la păstorii insisi, chiar la cele mai inalte nivele. El a indicat ca este posibil sa traim in timpurile din urma.“Este clar ca actuala situatie a lumii nu poate continua fara a duce la o totala anihilare.” Cardinalul Burke s-a referit la confuzia creata de impartasania acordata celor recasatoriti. “Cand fundamentele incep sa fie puse sub semnul intrebarii in Biserica, atunci intreaga ordine a vietii omenesti si a Bisericii insesi sunt puse in pericol.”

In mai 2017, Cardinalul Caffarra si-a amintit de o scrisoare a Sorei Lucia de la Fatima trimisa lui, si in care ea scria că “batalia finala dintre Domnul nostru si imparatia satanei se va da in legatura cu casatoria si familia” si era convins ca traim chiar in acele vremuri.

Inainte de Sinodul amazonian Cardinalul Walter Brandmüller spunea ca se incearca introducerea unui nou tip de religie naturala panteista, ca o noua varianta de modernism si ca este greu in acest context sa nu te gandesti la Apocalipsa! Cand scandalul Pachamama a izbucnit, Cardinalul a spus ca este “uraciunea pustiirii in locul sfant”.

Cardinalul Gerhard Müller, care a fost inlocuit neceremonios de catre Francisc de la conducerea Congregatiei pentru Doctrina Credintei, a publicat un Manifest de credinta in februarie 2019, in care a spus: “A pastra tacerea in aceste timpuri despre adevarurile Credintei si a invata astfel pe oameni este cea mai mare inselaciune despre care ne avertizeaza Catehismul. “El [anticristul] ii va insela pe aceia care sunt pierduti prin tot felul de nedreptati, pentru ca ei s-au inchis fata de dragostea pentru adevar prin care ar trebui sa fie salvati.” (Epistola 2 catre Tesaloniceni)

Al cincilea cardinal este Willem Jacobus Eijk din Olanda. El a spus in mai 2018 ca Succesorul lui Petru nu a transmis cum se cuvine depozitul de credinta continut in Traditia Sacra a Sfintei Scripturi, ceea ce aduce in minte Articolul 675 al Catehismului. “Biserica inainte de a Doua Venire a lui Cristos va trece printr-o ultima incercare care va testa credinta multora. Persecutia care va insoti pelerinajul ei pe pamant va dezvalui “misterul nelegiuirii” in forma unei inselaciuni religioase, care va oferi oamenilor o aparenta solutie la problemele lor cu pretul apostaziei fata de adevar”.

Cel mai bine incheiem prin cuvintele insufletitoare ale Arhiepiscopului Vigano: “Acum este randul nostru! Triumful Inimii Imaculate a Mariei – Corascumparatoare si Mediatoare a tuturor harurilor trece prin “cei mici” ai sai, care sunt cu siguranta slabi si pacatosi, dar sunt absolut opusi celor care fac parte din armata celui rau.”“Biserica este invaluita in intunericul modernismului, dar victoria apartine Domnului nostru si Miresei Sale. Dorim sa veghem cu ea si cu Isus in noul Getsemani al timpurilor din urma.”

https://www.lifesitenews.com/blogs/five-cardinals-and-two-prominent-bishops-speak-about-the-end-times

Comentarii închise la Cinci cardinali si doi episcopi importanti vorbesc despre timpurile din urma

Din categoria Informatii

Biserica Falsă va fi lumească, ecumenică și globală- Arh. Sheen

Trăim în zilele Apocalipsei, ultimele zile ale erei noastre. Cele două mari forțe – Trupul Mistic al lui Cristos și Trupul Mistic al lui anti-Crist – încep să tragă liniile de luptă pentru concursul catastrofal.
Profetul fals va avea o religie fără cruce. O religie fără viața ce va sa vie. O religie care va distruge religiile. Va fi o Biserică contrafăcută.
Biserica lui Cristos, Biserica Catolică, va fi una; iar profetul fals o va crea pe cealalta.
Biserica Falsă va fi lumească, ecumenică și globală. Ea va fi o federație haotica de biserici și religii, formând un fel de asociatie globală, un parlament mondial al Bisericilor.

Ea va fi golită de tot conținutul divin, va fi trupul mistic al lui anticrist. Trupul Mistic de pe pământ al acestor zile și-l va avea pe propriul sau Iuda Iscarioteanul, și acesta va fi profetul fals. Satana îl va recruta dintre Episcopii noștri.

Anticrist nu va fi numit așa ; altfel nu ar avea adepți. El nu va purta colanți roșii, nici nu va vomita pucioasă, nici nu va purta trident și nu va flutura o coadă terminată în forma de săgeată precum Mefistofel al lui Faust. Această mascaradă a ajutat Diavolul să-i convingă pe oameni că el nu există. Când nimeni nu-l recunoaște, atunci el exercită cu atât mai multă putere. Dumnezeu s-a definit pe El însuși drept „Eu sunt Cine sunt”, iar Diavolul este „Eu sunt cine nu sunt”.

Nicăieri în Sfânta Scriptură nu găsim indreptatire pentru mitul popular al Diavolului ca bufon îmbrăcat în roșu. Mai degrabă este descris ca un înger căzut din cer, ca „Prințul acestei lumi”, a cărui treaba este să ne spună noua că nu există lumea cealaltă. Logica lui este simplă: dacă nu există cer, nu există iad; dacă nu există iad, atunci nu există păcat; dacă nu există păcat, atunci nu există judecător și dacă nu există judecată, atunci răul este bun și binele este rău. Dar, mai presus de toate aceste descrieri, Domnul nostru ne spune că anticrist va fi așa de asemănător cu El însuși, încât ii va înșela chiar și pe cei aleși – și cu siguranță niciun diavol din cărțile pentru copii nu i-ar putea înșela chiar și pe cei aleși. Cum va veni el în această nouă epocă spre a câștiga adepți pentru religia sa?

Credințe rusesti din epoca pre-comunistă ne spun că el va veni deghizat ca Marele Umanitar; El va vorbi despre pace, prosperitate și bogăție, dar nu ca mijloace care să ne conducă la Dumnezeu, ci ca scopuri în sine …

A treia ispită, în care Satana i-a cerut lui Cristos să-l adore ca să-i dea toate împărățiile lumii, va deveni ispita de a avea o nouă religie fără Cruce, o liturghie fără o lume care va veni, o religie care să distrugă religia, sau o politică care este o religie – una care îi oferă lui Cezar chiar și lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu.

În mijlocul întregii lui aparente iubiri pentru umanitate și a vorbirii sale lunecoase despre libertate și egalitate, el va avea un mare secret pe care nu-l va spune nimănui: el nu va crede în Dumnezeu. Deoarece religia lui va fi o frăție fără părintele Dumnezeu, el ii va înșela chiar și pe cei aleși. El va înființa o contra-biserica, care va fi maimuțărirea Bisericii, pentru că el, Diavolul, este maimuțărirea lui Dumnezeu. Ea va avea toate notele și caracteristicile Bisericii, dar inversată și golită de conținutul său divin. Ea va fi trupul mistic al lui Anticrist care, în toate aparentele ei exterioare, va semăna trupului mistic al lui Cristos …

(Fulton J. Sheen, Comunismul și Conștiința Occidentului [Bobbs-Merril Company, Indianapolis, 1948], p. 24-25)

Comentarii închise la Biserica Falsă va fi lumească, ecumenică și globală- Arh. Sheen

Din categoria Informatii

Comunismul și femeia (de arhiepiscop Fulton J. Sheen)

Arhiepiscopul catolic Fulton John Sheen (1895-1979), profesor asociat de teologie la Universitatea din Louvain, autorul a numeroase cărți, este cunoscut în toată lumea pentru activitatea sa de evanghelizare prin intermediul televiziunii și considerat unul dintre cei mai mari vorbitori ai secolului al XX-lea. Articolul de mai jos reprezintă textul unei emisiuni de radio, realizate de Consiliul Național al Bărbaților Catolici, în colaborare cu NBC, și difuzate la nivel național la Ora catolică, din 2 martie 1947. Traducere din l. engleză de Larisa Iftime după Catholicism.org.

Unul dintre paradoxurile lumii noastre iraționale este că o femeie este glorificată atunci când produce o bombă atomică, dar nu și atunci când dă viață. Este ca și cum i-ai lăuda pe violoniști pentru că produc țevi de canalizare în loc de melodii.

Cea mai mare laudă adusă comunismului este aceea că a emancipat în cele din urmă femeia. Marx scrie: „Diferențele de vârstă și de sex nu mai au nici o valabilitate socială distinctivă. Toate sunt instrumente ale muncii”. Cuvântul cheie este „instrumentul”, care reduce o ființă umană la demnitatea unei chei franceze.

Se presupunea că femeia va fi liberă de îndată ce devenea disponibilă pentru producție. Unul dintre paradoxurile lumii noastre iraționale este că o femeie este glorificată atunci când produce o bombă atomică, dar nu și atunci când dă viață. Este ca și cum a-i lăuda pe violoniști pentru că produc țevi de canalizare în loc de melodii.

Chiar la începutul Revoluției comuniste din Rusia a fost adoptat un decret prin care se stipula că toate femeile cu vârste între 17 și 32 de ani deveneau proprietatea statului, iar drepturile soților erau abolite.

În conformitate cu ideea că libertatea înseamnă a lucra într-o fabrică, mai degrabă decât într-o casă, citim într-o carte sovietică, publicată în 1935:

„Munca femeilor a devenit una dintre principalele surse pentru industrie, care și-ar putea atrage de aici forțe proaspete de muncitori. În primii ani ai primului plan cincinal, în orașe erau aproximativ șase milioane de gospodine. Toate organizațiile comuniste locale au primit ordin să aducă aceste rezerve și să le includă în producție”. (Shaburova, Woman is a Great Power, ediția 1935, p. 32)

Femeile au refuzat să accepte ceea ce comuniștii numesc „emanciparea femeii de atmosfera domestică deprimantă”, dar în cele din urmă au fost forțate să se „emancipeze” și să lucreze în mină, la țevi și canalizare și în manipularea ciocanelor pneumatice.

Femeie predând geometria în Evul Mediu.

Această idee a emancipării femeilor prin industrializare nu este cu totul o idee comunistă, dar, ca multe altele, a fost preluată din civilizația burgheză occidentală capitalistă, care se gândea la eliberarea femeii în termeni de egalitate cu bărbații. Singura diferență este că comuniștii au dus pur și simplu ideea la extrema logică și dacă ne scandalizează acum, este pentru că lumea noastră burgheză nu a înțeles niciodată implicarea deplină a erorii sale.

Civilizația creștină a adus femeii drepturile pierdute odată cu decăderea acesteia

Cele două erori de bază, atât ale comunismului, cât și ale unei civilizații capitaliste libere asupra acestui subiect au fost:

  1. Femeile nu au fost niciodată emancipate până în epoca modernă. Religia în special le-a ținut în stare de robie;
  2. Egalitatea înseamnă dreptul femeii de a face munca unui bărbat.

În primul rând, nu este adevărat că emanciparea femeilor a început în timpurile moderne și direct proporțional cu declinul religiei. Supunerea femeii, de fapt, a început în secolul al XVII-lea odată cu destrămarea creștinătății și a luat o formă pozitivă la momentul revoluției industriale. În civilizația creștină, femeile s-au bucurat de drepturi, privilegii, onoruri și demnități, care au fost înghițite între timp de era mașinilor.

Sf. Caterina din Siena

În optzeci și cinci de bresle din Anglia, în timpul Evului Mediu, șaptezeci și două aveau membri femei, pe o bază egală cu bărbații, inclusiv bărbierii și croitorii. Ele erau probabil la fel de deschise ca și bărbații, deoarece una dintre regulile breslelor era că „atât surorile, cât și frații” nu se pot angaja în dezbateri dezordonate sau fără sens. La Paris, existau cincisprezece bresle rezervate exclusiv femeilor, în timp ce optzeci de bresle pariziene erau mixte.

Nimic nu este mai greșit din punct de vedere istoric decât ideea că doar veacul nostru modern a recunoscut că și femeile pot avea profesii. Cronicile din vremurile creștine dezvăluie numele a mii și mii de femei care au influențat societatea și ale căror nume sunt acum înscrise în catalogul sfinților, numai Caterina din Siena ne-a lăsat unsprezece volume groase ale scrierilor sale. Până în secolul al XVII-lea, în Anglia, femeile făceau afaceri, poate chiar mai mult decât astăzi. De fapt, atât de multe femei se aflau în afaceri, încât legea prevedea că soțul nu ar trebui să fie responsabil de datoriile soției. Între 1553 și 1640, 10% din tipăriturile din Anglia erau făcute de femei. Deoarece femeile din gospodării făceau propriile țesături, găteau și spălau rufele, s-a estimat că femeile din perioada pre-industrială produceau jumătate din bunurile necesare societății.

În Evul Mediu, femeile erau la fel de bine educate ca și bărbați și doar în secolul al XVII-lea femeilor li s-a restrâns accesul la educație. Iar în perioada Revoluției Industriale, toate activitățile și libertatea femeilor au fost reduse, deoarece mașina a preluat munca de producție și bărbații s-au mutat în fabrici. Apoi, a avut loc o pierdere a drepturilor legale ale femeilor, care au ajuns la preaplinul lor la Blackstone [1], care a pronunțat, în lege, „moartea civilă” a femeii.

Femeie din Evul Mediu, jucând șah.

Pe măsură ce aceste neajunsuri au continuat, femeia a simțit pierderea libertății ei și, pe bună dreptate, pentru că simțea că a fost rănită de soțul care a jefuit-o de drepturile sale legale și a căzut în eroarea de a crede că ar trebui să se proclame egală cu bărbatul, uitând că o anumită superioritate era deja a ei, datorită diferenței ei funcționale față de bărbat. Egalitatea a ajuns apoi să însemne, în mod negativ, distrugerea tuturor privilegiilor de care se bucură anumite persoane sau clase și, în mod pozitiv, ca o egalitate sexuală absolută și necondiționată cu toți bărbații. Aceste idei au fost încorporate în prima rezoluție pentru egalitatea de sex, adoptată în Seneca Falls [2], New York, în 1848: „S-a hotărât că femeia este egală cu bărbatul, așa a fost prevăzut de Creator și binele superior al rasei cere să fie recunoscută ca atare”.

Femeia modernă a fost făcută egală cu bărbatul, dar nu și fericită

Aceasta ne conduce la a doua eroare din teoria burghezo-capitalistă-comunistă despre femei, și anume, eșecul de a face distincție între egalitatea matematică și egalitatea din punct de vedere proporțional. Egalitatea matematică implică exactitatea remunerării; de exemplu, doi bărbați care lucrează la aceeași slujbă în aceeași fabrică ar trebui să primească salarii egale. Egalitatea din punct de vedere proporțional înseamnă că fiecare ar trebui să primească salariul potrivit funcției sale. Într-o familie, de exemplu, toți copiii ar trebui să fie îngrijiți de părinți, dar aceasta nu înseamnă că, dacă Mary, de 16 ani, primește o rochie de seară cu ornamente de organdi, părinții ar trebui să-i dea și lui Johnnie, băiatul lor de 17 ani, același lucru. Femeile, în căutare de a recâștiga unele dintre drepturile și privilegiile pe care le aveau în civilizația creștină, gândeau la egalitate în termeni matematici sau în termeni de gen. Simțindu-se depășite de un monstru numit „bărbat”, ele au identificat libertatea și egalitatea cu dreptul de a face muncă bărbătească.

Toate avantajele psihologice, sociale și de altă natură, care erau specifice femeilor, au fost ignorate până când stupiditățile lumii burgheze au atins punctul lor culminant în comunism, unde femeia fost emancipată în momentul în care a mers să muncească în mină. Rezultatul a fost că imitarea bărbatului și fuga de maternitate au dezvoltat nevroze și psihoze care au atins proporții alarmante. Civilizația creștină nu a subliniat niciodată egalitatea în sens matematic, ci numai în sens proporțional, căci egalitatea este greșită atunci când face ca femeia să fie o imitație palidă a bărbatului. Odată ce ea devine egală matematic bărbatului, el nu se va mai ridica în picioare atunci când ea intră în cameră, nu-i va mai da un loc în autobuz și nu-și va mai scoate pălăria în lift. Recent, se spune că în metroul din New York, un bărbat i-a oferit unei femei locul și ea a leșinat. Când ea și-a revenit și i-a mulțumit, el a leșinat.

Christine de Pisan, cea mai mare scriitoare din Evul Mediu, la catedră.

Femeia modernă a fost făcută egală cu bărbatul, dar ea nu a fost făcută fericită. Ea a fost emancipată ca pendulul unui ceas și, prin urmare, nu mai este liberă să se legene, sau, precum o floare, a fost emancipată față de rădăcinile ei, doar pentru ca să se ofilească și să moară. Ea a fost devalorizată în căutarea egalității matematice în două moduri:

1) devenind o victimă a bărbatului, devenind doar instrumentul plăcerii sale, slujind nevoilor sale într-un schimb steril de egotism și

2) devenind o victimă a mașinii prin subordonarea principiului creator al vieții producerii de lucruri fără viață, ceea ce este esența comunismului.

Aceasta nu înseamnă că noi condamnăm femeile profesioniste, deoarece întrebarea importantă nu este dacă o femeie își găsește utilitatea în ochii unui bărbat, ci dacă ea poate satisface instinctele de bază ale feminității. Dacă bărbatul ar fi cel care ar avea o importanță atât de mare pentru femeie și tot ceea ce implică calitatea de soție și maternitatea, atunci în mănăstirile de femei s-ar afla femeile cel mai puțin feminine dintre toate femeile. Fapt este însă că nicăieri în lume nu se află femei mai normale și, cu siguranță, mai fericite pe acest pământ decât acolo. S-ar putea adăuga, de asemenea, că nicăieri nu există atât de multe femei tinere, căci o calitate deosebită despre viața spirituală este aceea că ea menține o femeie tânără. Cosmeticele, băile de nămol, săpunurile anti-alergice lipsesc, dar ele reușesc să rămână tinere și fără riduri, deoarece sunt împăcate.

Femei luptătoare din epoca medievală.

Ceea ce contează pentru o femeie nu este, prin urmare, un bărbat, ci dacă anumite calități date de Dumnezeu, care sunt în mod specific ale ei, au o exprimare adecvată și deplină. Aceste calități sunt, în principal, devoțiune, sacrificiu și iubire. Ele nu trebuie neapărat să fie exprimate în familie, nici măcar într-o mănăstire. Ele își pot găsi locul în lumea socială, ca să îngrijească bolnavii, să ajute săracii, analfabeții, într-un cuvânt, în cele șapte fapte ale milei trupești [3].

Echitatea, mai degrabă decât egalitatea, ar trebui să fie baza pretențiilor femeilor

Se spune uneori că femeia profesionistă este dură. Acest lucru poate fi adevărat în câteva cazuri, dar nu pentru că are o profesie, ci pentru că și-a înstrăinat profesia ei de contactul cu ființele umane într-un fel pentru a-și satisface dorințele mai profunde ale inimii ei. Este foarte posibil ca revolta împotriva moralității și exaltarea plăcerii senzuale ca scop al vieții să se datoreze pierderii împlinirii spirituale a existenței. Fiind frustrate și deziluzionate, astfel de suflete se plictisesc, apoi devin cinice și, în final, suicidare. Unde este soluția? Soluția constă într-o întoarcere la conceptul creștin în care accentul nu se pune pe egalitate, ci pe echitate.

Egalitatea e lege. Este matematică, abstractă, universală, indiferent de condițiile, circumstanțele și diferențele. Echitatea este dragostea, mila, înțelegerea, simpatia – examinarea detaliilor, apelurile și abaterile de la regulile fixe ale instanțelor, pe care legea nu le-a îmbrățișat încă. În particular, înseamnă aplicarea legii la o persoană individuală. Echitatea se bazează pe principii morale și se conduce după o înțelegere a motivelor familiilor individuale, ce nu intră în sfera rigorilor legii. În vechea lege engleză a zilelor creștine, subiecții, când cereau instanței privilegii extraordinare, cereau „pentru dragostea față de Dumnezeu și după milă”. În consecință, șefii curților de echitate erau dintre membrii clerului, care luau hotărârile din dreptul canonic. Degeaba se opuneau avocații civili, cu prescripțiile lor exacte, părerilor lor. Inelul de fier de pe ușa Catedralei, pe care un criminal urmărit îl putea apuca, îi dădea ceea ce se numește „dreptul la sanctuar” și, în timp ce îi acorda imunitate față de prescripțiile dreptului civil, îl făcea supus legii mai milostive a Bisericii. .

Aplicând această distincție femeilor, spunem că echitatea, mai degrabă decât egalitatea, ar trebui să fie baza tuturor pretențiilor femeilor. Echitatea depășește egalitatea, revendicându-și superioritatea în anumite aspecte ale vieții. Echitatea este perfecțiunea egalității, nu un substitut al ei. Ea are avantajele recunoașterii diferenței specifice dintre bărbat și femeie, pe care egalitatea nu o are.

De fapt, bărbatul și femeia nu sunt egali în ceea ce privește sexul; ei sunt destul de inegali și numai pentru că sunt inegali se completează unul pe altul. Vioara și arcușul nu sunt egale. Fiecare are o superioritate a funcției. Bărbatul și femeia sunt egali în măsura în care au aceleași drepturi și libertăți, același scop final al vieții și ambii au fost răscumpărați prin Sângele Mântuitorului nostru Divin, dar ei sunt diferiți prin funcție. Este acel adevăr care rezolvă problema.

Una dintre cele mai importante parabole din Vechiul Testament dezvăluie această diferență. În timp ce evreii se aflau în captivitate persană, Aman, primul consilier al regelui Artaxerxes, l-a rugat pe stăpânul său să-i ucidă pe evrei pentru că aceștia ascultaseră de legea lui Dumnezeu mai degrabă decât de legea persană. Când s-a dat ordinul să fie masacrați evreii, Estera, soția evreică a lui Artaxerxes, a fost rugată să se apropie de regele cel rău și să pledeze pentru poporul ei. Exista atunci o lege după care nimeni nu trebuia să intre la rege, dacă n-a fost chemat, altfel era pedepsit cu moartea, cu excepția cazului în care regele își întindea sceptrul, cu permisiunea de a te apropia de tron. Aceasta era legea. Dar Estera a spus: „Așa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – și dacă e să pier, voi pieri” (Estera 4:16). Estera a postit și s-a rugat și apoi s-a apropiat de tron. Va fi întins sceptrul sau nu? Împăratul și-a întins sceptrul de aur, iar Estera s-a apropiat și a sărutat partea de sus a sceptrului, iar împăratul i-a spus: „Ce ai, regină Estera? Ce vrei să-mi ceri?” (Estera 5: 3).

Această istorie a fost interpretată de-a lungul veacurilor creștine, ca însemnând că Dumnezeu își rezervă domnia dreptății și a legii, iar Mariei, Mamei Sale i se va da domnia milostivirii. În timpul veacurilor creștine, Maica noastră Sfântă purta un nume ce a fost uitat, dar care a fost reînviat de doi scriitori non-catolici moderni, Henry Adams și Mary R. Beard. Adams a descris-o pe Doamna Echității în Catedrala Chartres. De-a lungul naosului bisericii, sunt două seturi de vitralii de neprețuit, cea dată de Blanche de Castilia și cealaltă de Pierre de Dreux. Ambele familii par a „continua chiar în inima catedralei” un fel de război civil de unele singure, ambele cerând binecuvântarea copiilor lor. Deasupra altarului principal, totuși, stă Fecioara Maria, Doamna Echității, cu Pruncul Sfânt pe genunchi, care prezidează, ascultând liniștită rugăciunile de milă asupra fiilor lor. După cum a scris Mary Beard: „Fecioara semnifica pentru oameni puterea morală, omenească sau umană, împotriva celor mai aspre mandate ale legii lui Dumnezeu”. Și am putea adăuga că aceasta este gloria specială a femeii – milostivire, milă, înțelegere, intuirea nevoilor umane, numiți-o cum doriți.

Atunci când femeile renunță la rolul Doamnei Echității și al prototipului ei, Estera, și insistă doar asupra egalității, își pierd cea mai mare ocazie de a schimba lumea. Legea s-a desființat astăzi. Juriștii nu mai cred într-un Judecător Divin din spatele legii. Obligațiile nu mai sunt sacre. Oare femeile, în această zi de prăbușire a justiției, se vor echivala cu bărbați în exactitate rigidă sau se vor ralia Echității, milei și dragostei și vor da lumii crude și fără de lege ceva ce egalitatea nu îi poate da? De unde va veni devotament față de cauze, dacă femeile, care sunt capabile de un mai mare devotament decât bărbații, insistă asupra unei egalități reci? Cum se vor opri războaiele și dispariția vieților tinere, dacă femeile, la fel ca bărbații, se vor încrede numai în lege?

Sfanta Elizabeta a Ungariei.

Dar dacă femeile, în deplină cunoștință a creativității lor, spun lumii: „Ne ia douăzeci de ani ca să creștem un bărbat și ne împotrivim războaielor fiecărei generații, ce îi decimează pe acești bărbați în război”, o asemenea atitudine ar face mai mult pentru pacea lumii decât toate legămintele și pactele care nu au altă bază decât oportunitatea și înșelăciunea. Dacă femeile ar recunoaște adevărul ascuns în Doamna Echității, iubirea ar putea fi restaurată în case și în familii. Motivul pentru care există puțină dragoste acum este că, în ordinea umană, nu există niciodată o iubire între egali. Poate că există dreptate, dar nu există afecțiune.

Nivelul unei civilizații este dat de nivelul femeii

Dacă bărbatul este egal cu femeia, atunci ea are drepturi, dar ce inimă s-a sprijinit vreodată pe drepturi? Toată iubirea cere inegalitate sau superioritate. Iubitul este mereu în genunchi, ființa iubită trebuie să fie întotdeauna pe un piedestal. Indiferent dacă este vorba de bărbat sau de femeie, unul trebuie să se considere întotdeauna că nu îl merită pe celălalt. Chiar și Dumnezeu S-a smerit în dragostea Lui pentru a câștiga pe om, spunând că nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească. Iar omul, la rândul său, se apropie de Mântuitorul iubitor în comuniune cu cuvintele: „Doamne, nu sunt vrednic”.

Atunci nu din cauza că femeile intră în profesii se aspresc ele și devin frustrate. Carierele profesionale nu fac femeile mai puțin femei; altfel, Biserica nu ar fi ridicat femeile politice la sfințenie, așa cum s-a întâmplat cu Sfânta Elisabeta și cu Sfânta Clotilda. Cauza tragediei la femeia de azi este aceea că, prin accentuarea egalității, ea și-a pierdut acele calități feminine, care i-au dat superioritate funcției sale. Aceste calități sunt devotamentul și creativitatea. Nici o femeie nu este fericită dacă nu are pe cineva pentru care se poate sacrifica, nu în mod servil, ci din iubire. Adăugat la devotament este dragostea ei față de creativitate. Un bărbat se teme de moarte, dar o femeie se teme că nu mai trăiește. Viața unui bărbat este personală; viața unei femei înseamnă viață în ceilalți. Ea se gândește mai puțin în ceea ce privește perpetuarea sinelui și mai mult în ceea ce privește perpetuarea altora – atât de mult încât, în devotamentul ei, ea este dispusă să se sacrifice pentru alții.

Nivelul oricărei civilizații este dat de nivelul femeii. Acest lucru se datorează faptului că există o diferență de bază între cunoaștere și iubire. Cunoașterea unui lucru ne face să îl aducem până la nivelul înțelegerii noastre. Un principiu abstract al fizicii poate fi înțeles de o minte obișnuită doar prin exemple. Dar în iubire întotdeauna mergem în sus pentru a satisface cererea celui iubit. Dacă iubești muzica, trebuie să te supui legilor și disciplinelor sale. Când un bărbat iubește o femeie, cu cât este mai nobilă femeia, cu atât este mai nobilă dragostea, cu cât mai mare este cererea femeii, cu atât mai vrednic trebuie să fie bărbatul. De aceea femeia este măsura nivelului civilizației noastre.

Veacul nostru va decide dacă femeia va pretinde egalitatea între sexe și dreptul de a lucra la același strung, sau dacă va invoca echitatea și va da lumii ceea ce nici un bărbat nu poate da. În aceste zile păgâne, când femeile nu-și doresc decât să fie egale cu bărbații, ele și-au pierdut respectul. În zilele creștine când bărbații erau mai puternici, femeia era respectată. După cum scrie autorul cărții Mont St. Michel [4]:

„Secolele al XII-lea și al XIII-lea au reprezentat o perioadă în care bărbații erau cei mai puternici; niciodată până atunci sau de atunci încoace nu au mai avut o asemenea energie în direcții atât de variate sau o asemenea inteligență în direcția energiei lor; totuși, aceste minuni ale istoriei – acești Plantageneți, acești filozofi scolastici, acești Marco Polo, acești cruciați, care și-au plantat fortărețele lor enorme în tot Levantul, acești călugări, care au făcut deșerturile și pământurile aride să producă recolte – toate, aparent, fără excepție, s-au închinat în fața femeii. Explicați aceasta cum doriți! Bărbații s-au grăbit ca oile care scapă de măcelar și au fost duși în fața Mariei; prea fericiți ca să găsească protecție și speranță într-o ființă, care le putea înțelege limba pe care o vorbeau, și scuzele pe care le aveau de oferit… Societatea a investit în grija pentru ea aproape întregul său capital, spiritual, artistic, intelectual și economic, chiar cea mai mare parte a proprietății sale reale și personale”.

Așa cum a spus Abelard despre Fecioara Maria:

„După Sfânta Treime ești singura noastră speranță… Ești plasată acolo ca avocat al nostru; toți cei care se tem de mânia judecătorului, se grăbesc spre Mama Judecătorului, care în mod logic e obligată să intervină pentru noi și să țină locul mamei vinovatului”.

Alegerea nu este între carieră și contemplare

Anume la Doamna Echității  trebuie să se uite încă o dată femeia modernă, ca și cele care au credința trebuie să vadă împlinite în ea acele funcții spirituale pe care nici un preot nu le poate îndeplini: regină, mamă și femeie. Creștinismul nu cere femeii moderne să fie exclusiv sau o Marta sau o Maria; alegerea nu este între o carieră profesională și contemplare, pentru că în Biserică, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, a Doamnei Echității, se citește din Evanghelie parabola Martei și a Mariei pentru a simboliza că ea combină atât speculativul, cât și practica, slujirea Domnului și șederea la picioarele Lui.

Dacă femeia dorește să fie vreodată revoluționară, atunci Maica Domnului este ghidul ei pentru că a cântat cea mai revoluționară cântare scrisă vreodată – Magnificat (Cântarea Maicii Domnului) – a cărei esență consta în abolirea principatelor și puterilor și exaltarea celor umili. Ea sparge cochilia izolării femeii din lume și o pune înapoi în largul ocean al omenirii, ca cea care este Femeia Cosmopolită care îl dă pe Bărbatul Cosmopolit, pentru care dar, toate generațiile o vor numi Binecuvântată.

Maica Domnului – Împărăteasa Cerurilor.

Dar ea a fost inspirația pentru femeie, nu pentru că ea a susținut că există egalitate între sexe, căci, destul de straniu, aceasta era singura egalitate pe care o ignorase, ci datorită unei transcendențe în funcțiune, care a făcut-o superioară bărbatului, într-atât încât a putut cuprinde în sine un bărbat, așa cum a prezis profetul. Avem nevoie de bărbați mari, ca Paul, cu sabia cu două tăișuri, să taie legăturile ce leagă energiile lumii. Avem nevoie de bărbați ca Petru, care vor lăsa lovitura largă a provocării lor să răsune pe scutul ipocriziei lumii. Avem nevoie de bărbați mari, ca Ioan, care, cu voce puternică, să trezească bărbații din visul senin al odihnei lașe.

Dar avem nevoie și mai mult de femei; de femei ca Maria de Cleopa, care vor crește fii pentru a ridica oștile albe pentru un Tată Ceresc; de femei ca Magdalena, care se vor ocupa de jurubițele încurcate ale unei vieți aparent distruse și ruinate și vor împleti din ele frumoasa tapiserie a sfințeniei și binecuvântării; și, mai presus de toate, de femei ca Maria, Doamna Echității, care vor lăsa lumina și strălucirea lumii pentru nuanțele și umbrele Crucii, la care sunt făcuți sfinții.

Atunci când femeile de acest fel se vor întoarce pentru a salva o lume prin echitate, atunci le vom cinsti, le vom saluta, nu ca pe femeia modernă, altădată superioară nouă, acum egala noastră, ci ca pe femeia creștină – cea mai apropiată de Cruce, de Vinerea Mare, și prima la Mormânt în dimineața de Paști.

_____ [1] Referire la juristul englez William Blackstone (1723-1780) și la volumul său Commentaries on English Law (1765–1769), n.t.

[2] E vorba de Convenția de la Seneca Falls (orășel din SUA), prima convenție privind drepturile femeilor, n.t.

[3] Hrănește-l pe cel flămând, adapă-l pe cel însetat, îmbracă-l pe cel gol, vizitează bolnavii, vizitează-i pe cei închiși în temință, fă bine celui care are nevoie de bine, îngroapă-ți morții, n.t.

[4] Lucrarea Mont Saint Michel and Chartres este o călătorie meditativă, în timp și spațiu, în imaginarul medieval, pornind de la arhitectura, sculptura și vitraliile Mănăstirii fortificate Mont Saint-Michel și ale Catedralei Notre Dame din Chartres. Prin aceasta, autorul, Henry Adams, subliniază coeziunea universului societății medievale, n.t.

Comentarii închise la Comunismul și femeia (de arhiepiscop Fulton J. Sheen)

Din categoria Informatii