Novena in cinstea Pruncului Isus de Praga

Începută azi (16.12) se termină în Seara de Crăciun …

Rugaciunea zilnica

Dumnezeule, Tu l-ai dat pe unicul Tau Fiu pentru mantuirea neamului omenesc si ai voit ca numele lui sa fie Isus; fa ca intr-o zi sa-L putem contempla in Cer pe Cel al carui nume il veneram pa pamant. Amin.

Ziua I

Pruncule Isus , iata-ma la picioarele Tale; ma intorc spre Tine care esti totul. Am atata nevoie de ajutorul Tau! Isuse, priveste spre mine cu iubire si, in atotputernicia Ta, vino in ajutorul meu.

Tatal Nostru… Bucura-te Maria… Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA II

Isuse, splendoarea Tatalui ceresc, pe a carui fata straluceste lumina divinitatii, Te ador din toata inima si marurisesc ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu cel Viu. Doamne iti ofer cu umilinta intreaga mea viata. Doresc sa nu ma despart niciodata de Tine fiindca Tu esti totul pentru mine.Amin.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA III

Sfinte Prunc Isuse, contempland fata ta pe care infloreste cel mai dulce zambet, ma simt plin de incredere. Da, sper sa obtin totul prin bunatatea Ta. Isuse, revarsa asupra mea si asupra celor ce imi sunt dragi harurile Tale, iar eu voi preamari infinita Ta indurare. Amin.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA IV

Prunc Isuse, a carui frunte este impodobita cu o coroana, Te recunosc drept Regele meu divin. Nu mai doresc sa fiu sluga demonului, a patimilor mele si a pacatului. Amin.

Doamne, Isuse, ia inima mea si fa ca ea sa-ti apartina pentru totdeauna.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA V

Te contemplez, o, preadulce Mantuitorule, imbracat intr-o mantie purpurie, vesmantul tau regesc. Aceasta imi vorbeste despre sange, acest sange pe care Tu l-ai varsat pentru mine. Fa, o, bune Prunc Isuse, sa nu uit niciodata jertfa Ta si sa nu refuz sa sufar cu Tine si pentru Tine.Amin.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA VI

O, Preabune Prunc Isuse, inima mea se umple de bucurie cand Te vad cum sustii lumea. Printre cei pe care-I sustii ma aflu si eu. Tu ma privesti, ma ocrotesti in fiecare clipa, ma pazesti ca pe un bun al Tau.Vegheaza asupra mea , o Isuse, si ajuta-ma cand sunt in incercari. Amin.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA VII

Pe pieptul Tau, o, prunc Isuse, straluceste o cruce, semnul mantuirii noastre. O, divin Mantuitor, si eu am crucea mea care, desi este usoara, prea adesea ma apasa. Ajuta-ma sa o accept si sa o port cu folos. Tu stii cat sunt de slab. Ajuta-ma , Isuse! Amin.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA VIII

Pe langa cruce, o, Isuse, pe pieptul Tau observ o in imioara Este imaginea Inimii Tale, care este intr-adevar din aur prin infinita ei duiosie. Tu esti adevaratul Prieten care se daruie cu generozitate si chiar se jertfeste pentru persoana iubita. Ajuta-ma sa inteleg din nou cat de arzatoare este iubirea Ta si invata-ma sa corespund iubirii Tale. Amin.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

ZIUA IX

O, micutule Rege, mana ta dreapta, atotputernica, a dat atatea binecuvantari celor care Te cinstesc si te invoca. Binecuvanteaza , dulce Isuse, sufletul meu si tot ceea ce-mi este necesar. Binecuvanteaza-ma sa pot iesi din necazurile mele si indeplineste dorintele mele. Asculta rugaciunea mea, iar eu voi binecuvanta Numele Tau sfant in fiecare zi.Amin.

Tatal Nostru… , Bucura-te Marie… , Slava Tatalui…

Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilarii, da-mi harul pe care il cer (se spune cererea….) daca este in conformitate cu planul Tau si se pre binele meu. Nu privi la slabiciunea mea si arata-mi infinita Ta indurare.

Rugăciune revelată de Sfânta Fecioară Maria venerabilului părinte Ciril

O, Pruncule Isus, alerg la Tine şi Te rog, prin mijlocirea Sfintei Tale Mame, să mă ajuţi în nevoia mea (se spune cererea) pentru că eu cred cu tărie că dumnezeirea Ta mă poate ajuta. Sper cu toată încrederea să obţin harul Tău cel Sfânt. Te iubesc din toată inima mea şi din tot sufletul meu. Îmi pare sincer rău pentru toate păcatele mele şi Te rog, o, bunule Isus, să-mi dai puterea să le înving. Îmi propun să nu Te supăr şi mă ofer Ţie, dispus mai bine să sufăr orice decât să Te fac pe Tine să suferi.

De acum înainte doresc să-ţi slujesc cu fidelitate şi, din iubire pentru Tine, o, Divine Prunc Isuse, voi iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. Atotputernice Prunc, Te implor din nou să mă ajuţi în această nevoie a mea (…). Dă-mi harul de a mă bucura de Tine, împreună cu Maria şi cu Iosif şi de a Te adora împreună cu sfinţii Tăi îngeri în Împărăţia Cerurilor. Amin.

Devoţiunea faţă de Pruncul de Praga a apărut la mijlocul secolului al XVI-lea. În 1556, Maria Manriquez de Lara a Spaniei s-a căsătorit cu nobilul ceh Vratislav Perstyn. Ea a adus cu sine o statuie a Pruncului Preasfânt (care va deveni statuia Pruncului de Praga), înaltă de aproximativ 45cm. (O altă tradiţie spune că statuia a venit dintr-o mănăstire din Boemia şi că a fost obţinută de Dona Isabella Manriquez care a oferit-o ca dar de nuntă fiicei ei, Marie Manriquez, şi ginerelui, Vratislav Perstyn.) În 1587, Maria a dat statuia ca dar de nuntă fiicei ei, prinţesa Polyxena Lobkowitz.

Să amintim o legendă pioasă despre originea statuii: în sudul Spaniei, maurii au atacat o mănăstire carmelită, şi doar patru călugări au reuşit să scape. Unul dintre ei, pe nume Iosif, avea o devoţiune specială faţă de Pruncul Isus. Odată, pe când lucra în curte, un copil i-a apărut lui Iosif şi i-a cerut să se roage cu el. Copilul s-a rugat „Bucură-te Marie”, iar la cuvintele „binecuvântat este rodul pântecelui tău Isus” a spus „Acesta sunt Eu”. Iosif a ştiut atunci că l-a văzut pe Pruncul Preasfânt şi a încercat să reproducă imaginea. A încercat aceasta, fără prea mare succes, mai mulţi ani, până când într-o zi Copilul i-a apărut din nou. El i-a spus: „Am venit să mă arăt încă o dată ţie, pentru ca să poţi termina sculptura după asemănarea mea”. Iosif a început imediat să lucreze, şi când a terminat, Copilul a dispărut. Fiind foarte obosit, Iosif a adormit, dar nu s-a mai trezit niciodată. Preasfântul Prunc a venit să îl ia pe prietenul său în casa sa cerească. Indiferent dacă este adevărată sau nu din punct de vedere istoric, este o poveste frumoasă.

În 1628, prinţesa Polyxena a oferit statuia Carmelitanilor Desculţi de la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase din Praga. Ea a spus: „Vă dăruiesc ceea ce preţuiesc mai mult dintre posesiunile mele. Păstraţi statuia cu veneraţie şi vă va merge bine”. În 1631, trupele suedeze au invadat Praga, şi au devastat bisericile catolice. Carmelitanii au fost forţaţi să părăsească biserica Preasfintei Fecioare Victorioase. Trupele suedeze au profanat biserica, distrugând altarul principal, şi au aruncat statuia, rupându-i braţele. În 1638, carmelitanii au putut să se întoarcă la Praga la biserica lor. Deşi erau săraci, şi-au amintit cuvintele prinţesei Polyxena. Părintele Ciril a găsit statuia Pruncului Isus îngropată între ruinele bisericii. El a curăţat statuia şi a aşezat-o în oratoriul lor pentru veneraţie.

Într-o zi, pe când se ruga înaintea statuii, el l-a auzit pe Pruncul Isus spunând: „Aveţi milă de mine, şi voi avea şi eu milă de voi. Daţi-mi mâini, şi vă voi da pace. Cu cât mă veţi cinsti mai mult, cu atât vă voi binecuvânta mai mult”. Părintele Ciril a înţeles că trebuie să găsească un mod pentru a repara mâinile Pruncului, dar el şi fraţii lui călugări nu aveau nici priceperea nici mijloacele materiale pentru a o face. De aceea, părintele Ciril a implorat-o pe Preasfânta Fecioară pentru a veni în ajutorul Fiului ei divin. Încă o dată, atunci când părintele Ciril s-a rugat înaintea statuii, Pruncul i-a vorbit: „Aşează-mă lângă intrarea în sacristie şi vei primi ajutor”. Părintele Ciril a îndeplinit imediat această cerere. În doar câteva zile, un om a venit în sacristie după Liturghie pentru a oferi ajutor. Din donaţiile lui s-a plătit pentru repararea statuii. Mai mult, mănăstirea nu s-a mai confruntat niciodată cu sărăcia.

Au început să aibă loc miracole. Primele au fost consemnate de către pr. Emerich într-o carte publicată în germană în 1736 şi în cehă în 1749. Cu aceste miracole, au început să vină numeroşi pelerini. În 1641, a fost construit un altar pe locul unde a fost aşezată spre venerare statuia, iar apoi în 1644 a fost construită o capelă. Nobilimea a început să sprijine devoţiunea faţă de Pruncul de Praga, inclusiv regele Ferdinand (Austro-Ungaria), Regele Carol Gustav (Suedia) şi Lordul Bernard Ignatius (Martinica). La 14 ianuarie 1651, cu ocazia unei procesiuni speciale a statuii de la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase la diferite alte parohii, Bernard Ignatius a oferit o coroană de aur împodobită cu pietre preţioase, care a fost aşezată pe capul statuii.

În anul 1648, Arhiepiscopul de Praga a aprobat oficial devoţiunea faţă de Pruncul Isus sub denumirea de „Pruncul de Praga”. La 4 aprilie 1655, Arhiepiscopul Josef Corta, în numele Cardinalului Harrach al III-lea, a încoronat în mod solemn statuia Pruncului de Praga, cu o coroană şi un glob. În 1741, statuia a fost aşezată într-o altă capelă, unde alături de ea au fost aşezate imaginile Preasfintei Fecioare şi a Sfântului Iosif, iar deasupra imaginile Tatălui ceresc şi a Sfântului Spirit, înfăţişând familia umană şi cea divină a lui Isus. În acel timp statuia a început de asemenea să fie îmbrăcată în îmbrăcăminte foarte elaborată.

De atunci, devoţiunea la Pruncul de Praga a continuat să crească, în special în Italia, Spania şi în ţările colonizate de spanioli. Devoţiunea ne inspiră la a medita la copilăria Domnului nostru şi la regalitatea sa. În ciuda diferitelor tulburări şi războaie, statuia a rămas protejată. Mai mult, numeroase miracole au fost legate de această devoţiune.

Devoţiunea faţă de Pruncul Isus este o tradiţie străveche. Părinţii Bisericii primare, precum Sf. Atanasie sau Sf. Ieronim, aveau o devoţiune specială faţă de Pruncul Isus. Sfinţi mari de mai târziu, precum Sf. Bernard de Clairvaux, Sf. Tereza a Pruncului Isus (Mica Floare), Sf. Francisc de Assisi, Sf. Anton of Padova şi Sf. Tereza de Avila au contribuit la popularizarea acestei devoţiuni faţă de Pruncul Isus. (Iată un element: Sf. Tereza de Avila călătorea cu statuia Pruncului Preasfânt atunci când vizita alte mănăstiri.) În anii 1300, sculpturile Pruncului realizate din ceară sau lemn au crescut în popularitate. Să nu uităm că deşi Evangheliile nu oferă prea multe informaţii despre copilăria Domnului, „viaţa ascunsă de la Nazaret permite fiecărui om să fie în comuniune cu Isus pe căile cele mai obişnuite ale vieţii de toate zilele”

Comentarii închise la Novena in cinstea Pruncului Isus de Praga

Din categoria Informatii

Pruncul Isus – Om si Dumnezeu

Una dintre cele mai frumoase și profunde devoțiuni care apar în Biserica Catolică este cea a Pruncului Isus. Este o devoție care a fost practicată de secole și care pare mai urgentă și mai actuală în ​​acest moment. Neomodernismul, extins la toate nivelurile in Biserica Catolică, neagă, fie direct, fie indirect, divinitatea lui Isus Cristos. Isus este prezentat ca un profet, ca model sau ca un om extraordinar, dar niciodată ca Dumnezeu făcut om.

Teza este următoarea: „Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar el nu este Dumnezeu însuși”. Conform acestei teze, prin Întrupare, Cuvântul a încetat să mai fie Dumnezeu, și-a pierdut conștiința despre divinitatea sa și a început să se simtă exclusiv om, până în punctul de a fi capabil să greșească și să păcătuiască. Pâna la moartea sa pe cruce, el nu și-a recuperat natura divină și nemuritoare. Pentru moderniști, expresia „Fiul lui Dumnezeu” nu înseamnă altceva decât Mesia, fără ca Isus să fie pe deplin conștient de misiunea sa pământească.

Acestea sunt greșelile ereziilor antice, cum ar fi apolinarismul, eutiquianismul, nestorianismul sau socinianismul, care reapar și care sunt atribuite de Eugenio Scalfari Cardinalului Martini și Papei Francisc (în cartea „Il Dio Unico e la Società Modernă. Incontri cu Papa Francesco și cardinalul Carlo Maria Martini”, Einaudi, Torino 2019, p. 24 ).

Din aceste greșeli rezultă că Isus trebuie să fie admirat pentru predicarea sa și pentru capacitatea sa de a suferi în timpul Patimii, care a fost cea mai înaltă expresie a umanității sale; dar viața lui privată, începând cu copilăria, este lipsita de interes. Maria a fost mama unui om și nu a unui Dumnezeu și de aceea trebuie să luăm în considerare adorarea Sfintei Fecioare, a Sfântului Iosif, a Magilor și a păstorilor doar datorate acelui Om. Din această perspectivă, spun ei, Copilul Dumnezeu nu s-a diferențiat de copiii vremii sale și, în egală măsură, în viața sa publică, Isus era un om ca toți ceilalți; Un om excepțional, da, dar nu era lipsit de pasiuni și defecte. Foarte diferit de aceasta teza este ceea ce învață Biserica Catolică. Biserica ne învață că Isus Cristos, a doua persoană a Sfintei Treimi, a fost Dumnezeu și înainte și după întruparea Sa în Sfânta Casă din Nazaret și, ca atare, a fost infinit de perfect.

Părintele Frederic William Faber o explică destul de bine: Isus este Cuvântul veșnic. Acest Cuvânt a fost pronunțat din eternitate și nu exista niciun spațiu în care să poată fi exprimat și nici un timp în care să poată fi limitat, pentru că înaintea Lui și în afara Lui nu era nimic. Locuința lui eternă nu este limitată de spațiu sau timp, deoarece el se află în sânul Tatălui, în flăcările Divinității. În veșnicie, și nu în timp, are loc nașterea sa, pentru noi inexplicabilă. În fiecare moment Fiul este născut de Tatăl și în fiecare moment Duhul Sfânt provine de la Tatăl și Fiul. „Așa cum nu a existat niciun moment când Fiul nu a fost încă născut, nu poate exista niciodată un moment în care El să înceteze să se nască” (Betlemme, SEI, Turin 1950, p. 12 și urm.).

Prin Credință, spunem în Crez: „Născut, nu creat; cel de o fiintă cu Tatăl». Nașterea sa, de neînțeles pentru mintea umană, a avut loc și are loc în veșnicie, nu într-un anume timp. De la Tatăl provine Fiul, care este Cuvântul; de la Tatăl și de la Cuvântul său provine Duhul Sfânt; Cele trei persoane sunt egale între ele, co-eterne și consubstanțiale (de aceeași ființă). Acest lucru a fost afirmat de Conciliul de la Niceea împotriva arienilor care au negat eternitatea Cuvântului, și a fost reiterat de către Consiliul de la Calcedon împotriva nestorienilor, definind faptul că Isus Cristos este o persoană divină unică ipostatică în două naturi, divină și umană. Unirea dintre Cuvânt și natura umană este ipostatică, deoarece Cuvântul și-a comunicat naturii umane ființa divină. Dar Isus Cristos rămâne o singură Persoană, cea a Cuvântului, născut ab aeterno (din veșnicie) de Tatăl și născut în timpul Mariei, după natura umană pe care și-a însușit-o.

Mintea divină a conceput și a decretat ca natura creată să fie unită Cuvântului necreat, Cuvântului Tatălui, expresiei, imaginii sale. Toți îngerii, toată umanitatea, toate animalele și toată materia au fost chemați la existență datorită lui Isus Cristos, a doua persoană a Sfintei Treimi, cel care și-a asumat natura umană și, prin urmare, a fost Om – Dumnezeu, Cuvântul întrupat. Cuvântul, chiar înainte de crearea lui Adam și Eva, a ales o femeie, pe Maria, pentru a fi Maica Domnului, iar în cadrul Sistemului Solar a ales Pământul pentru a fi locul Întrupării.

Apariția pe Pământ a Cuvântului Întrupat este punctul culminant al revelației divine și al întregii istorii umane, care din acel moment, după cum spune Dom Guéranger, este împărțită în două mari epoci: înainte și după nașterea lui Isus Cristos. «Înainte de Isus Cristos, a fost o așteptare de mai multe secole; după El, un timp cu durată secretă, ascunsă oamenilor, pentru că nimeni nu știe la ce oră se va naște ultimul ales. Iar lumea a fost păstrată pentru cei aleși pentru care Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat”.

Întruparea s-a împlinit în Nazaret și s-a manifestat în Betleem. Dar Isus nu s-a născut nici în Nazaret nici în Betleem, pentru că la momentul nașterii El avea deja o vârstă veșnică. Toată perfecțiunea divină a eternității, imensității, infinitului, simplității și unității lui Dumnezeu le adoram prin Pruncul Isus din iesle. Din acest motiv, Sfânta Copilărie a lui Isus este legată de devotamentul față de atributele divine ale lui Dumnezeu, care ne introduce profund în misterul PreaSfintei Treimi. Prin această devotament declarăm că Acel nascut nu este un copil ca oricare altul: el este un Om-Dumnezeu, Mântuitorul și Rascumparatorul omenirii, pe deplin conștient de misiunea sa. Iar acest Copil învelit în scutece este și Ființa Perfectă, Creatorul Cerului și al Pământului, înaintea caruia se prosternează întregul univers.

Cea mai profunda devotiune este cea care nu pierde niciodată din vedere divinitatea Domnului nostru. Din divinitatea și din umanitatea lui Cristos, unite într-o singură persoană divină, provine regalitatea lui Cristos, fondată – după cum explică Pius al XI-lea în enciclica Quas primas – în admirabila uniune cunoscută sub numele de unirea ipostatică. „De aici rezultă că Cristos nu trebuie să fie venerat doar ca Dumnezeu de îngeri și de oameni, ci și, în plus, și unii și alții sunt supuși ai imperiului său și trebuie să-l asculte de asemenea și ca om; astfel încât prin simplul fapt al unirii ipostatice, Cristos are putere asupra tuturor creaturilor”.

Azi vor să-l detroneze pe Isus dezbrăcându-l de divinitatea sa. Prostrati înaintea Pruncului Isus în Sfânta Iesle, nu dorim să ne închinăm doar umanitatii sale, ci și divinitatii sale, restituindu-i coroana și maiestatea care ii sunt furate zilnic.

Comentarii închise la Pruncul Isus – Om si Dumnezeu

Din categoria Informatii

Papa spune că ideea de a o declara pe Maria ”co-răscumpărătoare” este o ”prostie”

”Noul Papă fals… mă va respinge pe Mine, Mama Binecuvântată a lui Dumnezeu și va batjocori rolul Meu de Co-Răscumpărătoare.” (MDM 10 aprilie 2012)

Papa spune că ideea de a o declara pe Maria ”co-răscumpărătoare” este o ”prostie”

Inés San Martín, 13 decembrie 2019ROMA – Papa Francisc respinge cu tărie propunerile unor cercuri teologice de a adăuga ca titlu dat Fecioarei Maria pe cel de „co-răscumpăratoare”, spunând că mama lui Isus nu a luat niciodată nimic din ceea ce aparținea Fiului ei. El a numit inventarea acestui nou titlu și dogmă „o prostie”.„Ea nu și-a dorit niciodată pentru sine ceva ce aparține fiului ei”, a spus Francis. „Ea nu s-a prezentat niciodată drept co-răscumpărătoare. Nu. Discipol, da.”, a spus Francisc, explicând că Maria s-a văzut pe sine ca un discipol al lui Isus.Francisc a subliniat „Maria nu a furat niciodată pentru sine ceva ce e al fiul ei”, în schimb „l-a slujit. Pentru că este mamă. Ea dă viață.”„Când îi aud cu povestea asta, ca să o declar astfel sau să creez acea dogmă … hai să nu ne pierdem în prostii” [în spaniolă, tonterias], a spus Francisc.Francisc a spus acestea în spaniolă, în timp ce celebra o liturghie, joi seara (12 dec), la Roma, pentru Sărbătoarea Maicii Domnului din Guadalupe.Francisc a adăugat că el se gândește la Maria ca „la o femeie, mamă și metisă” (de rasă amestecată). „Maria se prezintă ca femeie” a spus papa „ea se prezintă cu mesajul altcuiva, adică ea nu este decât femeie și discipol”.Apoi papa a explicat că Maria este mama tuturor oamenilor și mama bisericii, și este o „figură în Biserică” [în engleză „a figure in the Church”] (!!!)„Maria femeie, Maria mamă, fără niciun alt titlu esențial”, a insistat Francisc. Chiar și litaniile, recitate la sfârșitul rozariului, sunt titluri date Mariei de către copiii ei care sunt îndrăgostiți de ea și care îi cântă mamei lor, dar, în final, asta nu schimbă „esența” că ea este „Maria, femeie și mamă.”În continuare papa a explicat că Maria a devenit „metisă” pentru a fi mama tuturor. „A devenit metisă pentru umanitate pentru că ea L-a făcut pe Dumnezeu metis. Aici este marele mister: Maria îl face pe Dumnezeu un metis, Dumnezeu adevărat dar și om adevărat.”„Maria este femeie, Doamna noastră; Maria este mama Fiului ei și a Sfintei Biserici, femeia popoarelor noastre, dar care l-a făcut pe Dumnezeu un metis.”………….Titlul Mariei de „co-răscumpărare” datează din Evul Mediu, iar ideea de a declara aceasta ca dogmă a fost discutată, deși nu adoptată, în Conciliul Vatican II. În anii 90, teologul catolic american Mark Miravalle a lansat o petiție prin care a cerut papei să facă o astfel de declarație, iar astăzi devoțiunea față de Maria „co-răscumpărătoare” tinde să fie foarte puternică în rândul catolicilor mai conservatori. Am fost atenționați:”Satana va răni Biserica Catolică, iar eu, Mama lui Dumnezeu, voi fi implicată în această diviziune a Bisericii. Rolul Meu de Co-Răscumpărătoare, Mijlocitoare, Avocată, nu este acceptat de grupuri întregi din cadrul Bisericii Catolice.Rolul care mi-a fost dat în salvarea sufletelor nu este acceptat în multe locuri. Sărmanul Meu Fiu este atât de rănit de modul în care eu, Mama lui Dumnezeu, am fost respinsă. Rolul Meu de a-l zdrobi pe șarpe nu este înțeles. (…)Rolul Meu ca Mamă a Salvării și Co-Răscumpărătoare care lucrează alături de Fiul Preaiubit în vestirea celei de-a Doua Sa Veniri, este negat. (…)Loialitatea pentru Fiul Meu în cadrul Bisericii va slăbi. Rolul meu de Co-Răscumpărătoare, Mijlocitoare și Avocată nu va fi acceptat.” (citat din mesajul dat MDM în 09 aprilie 2012)
”trebuie să înțelegeți că Eu, mama iubită a lui Cristos, voi fi folosită pentru a fi ascunsă adevărata intenție a acelor forțe care au intrat în Biserica Fiului Meu pe pământ. Eu voi fi folosită ca marionetă a Bisericii (!!!) pentru a distrage atenția oamenilor de la adevăratele intenții ale acestui grup meschin.” (citat din mesajul dat MDM în 17 august 2013)

(!!!)
Marionetă = Figură reprezentând o ființă umană sau un animal, care, acționată de o persoană, interpretează un rol în teatrul de păpuși. 2) fig. Persoană ușor influențabilă, lipsită de voință și de personalitate; jucărie; păpușă. [Sil. -ri-o-] /<fr. marionnette

http://profetieavertisment.ro/mesaje/885/mama-mantuirii-va-fi-nevoie-ca-ei-sa-gaseasca-locuri-de-refugiu-pentru-a-tine-liturghiile-zilnice-si-sfanta-euharistie/

Comentarii închise la Papa spune că ideea de a o declara pe Maria ”co-răscumpărătoare” este o ”prostie”

Din categoria Informatii

„Pregătire pentru A Doua Venire”

In curand va aparea o noua carte, „Pregătire pentru A Doua Venire”. Vom comunica ulterior de unde se poate procura

Comentarii închise la „Pregătire pentru A Doua Venire”

Din categoria Informatii

Varșovia declară război Europei și culturii LGBT. „A fi polonez înseamnă a fi normal”

Guvernul format de Mateusz Morawiecki a trecut de votul de încredere al Parlamentului, informează Bloomberg, cu 237 de voturi pentru și 214 împotrivă. Imediat, premierul ales Mateusz Morawiecki s-a grăbit să anunțe care sunt prioritățile cabinetului său.

Înainte de orice, primul-ministru polonez anunță că va apăra valorile tradiționale catolice și își propune să consolideze construcția unui „stat social patriotic”. Morawiecki caută să protejeze Polonia de ceea ce el și miniștrii lui numesc „experimentele sociale” ale activiștilor pentru drepturile comunității LGBT.

„Dacă sunt unii care caută să declanșeze un război cultural, atunci noi îl vom câștiga. Familia îl va câștiga! A fi polonez înseamnă a fi normal!”, a spus Morawiecki într-un discurs de 80 de minute ținut în plenul Parlamentului.

https://evz.ro/varsovia-declara-razboi-europei-si-culturii-lgbt-a-fi-polonez-inseamna-a-fi-normal.html?fbclid=IwAR2-m4jrh6_TlabBu3cChnp3j99vsdxkvy9FsindtTBfRXwkoaYzWhDkbQk

Comentarii închise la Varșovia declară război Europei și culturii LGBT. „A fi polonez înseamnă a fi normal”

Din categoria Informatii

Premieră șocantă în Biserica Catolică! Credincioșii ies în stradă nemulțumiți de Papă!

Autor: Ovidiu Drugă 18 noiembrie 2019

Dacă adversarii papei Francisc din vârful ierarhiei catolice sunt paralizați de spaima că ar putea provoca o schismă și nu găsesc nicio portiță de a tempera elanurile progresiste ale Suveranului Pontif, răbdarea credincioșilor de rând pare să fi ajuns la capăt.

Pe 6 octombrie, 500 de catolici italieni s-au adunat la Castel Sant’Angelo din Roma ca să se roage pentru oprirea „confuziei doctrinare” care pare să fi pus stăpânire pe Vatican.Dacă „pretextul” adunării, așa cum a fost el prezentat pe afișele postate la Roma, era destul de cuminte (o rugăciune pentru Biserică), participanții la adunare nu s-au ferit să le spună jurnaliștilor de la ilgiornale.it motivele nemulțumirii lor.

Au denunțat atât deriva ecologistă a Sinodului despre Amazon, cât și „idolatria” din Grădina Vaticanului. „Riturile șamanilor nu au nicio legătură cu Biserica”, a spus tăios unul dintre manifestanți cu trimitere directă la faptul că Papa a binecuvântat un idol care o înfățișa pe Pachamama, o zeița a popoarelor din Anzi și Amazonia.

Chiar dacă, pe 25 octombrie, Papa le-a cerut iertare celor care s-au simțit ofensați și a declarat, potrivit Catolic News Agency, că statueta a fost expusă în Biserica Santa Maria „fără intenții idolatre”, rugăciuni publice de tipul celei de la Roma sunt anunțate deja și în alte orașe din Italia.

Următoare acțiune este programată să aibă loc la Milano, în Piața Domului, pe 7 decembrie, anunță ilgiornale.it. O altă manifestație e așteptată și la Bari. Ziariștii italieni au reușit să discute cu unul dintre organizatori. Bărbatul, care a preferat să-și păstreze anonimatul, spune că e într-adevăr vorba de un protest determinat de faptul că unii dintre conducătorii Bisericii Catolice „au pierdut turma”.

Supărarea cea mare pare a fi tot Sinodul despre Amazonia.„Aici toate păcatele au fost înlăturate din catehism și se adaugă unul nou, o invenție, ecocidul, un cuvânt îngrozitor pentru că amintește Deicidul: o parodie panteistă”. Promotorul acestei „derive ecologiste”, cum o numesc catolicii nemulțumiți pare să fie chiar Papa Francisc.În urmă cu câteva zile, Suveranul Pontif a vorbit despre „păcatele eco”, care probabil vor fi incluse în Catehism.

Mulți dintre credincioși spun, însă, că Biserica Catolică nu poate deveni ONG ecologist.Jurnaliștii de la ilgiornale.it susțin că ar fi greșit să vedem această mișcare a rugăciunilor colective ca pe un efect al luptei pentru putere de la Vatican între cardinalii progresiști din Mafia de la Saint Galen (cei care sunt acuzați că ar fi manevrat pentru ca Jorge Mario Bergoglio să devină papă) și cercurile conservatoare din Biserică.Nu e, însă, un secret pentru nimeni că mulți oameni ai bisericii, chiar și dintre cardinali, sunt disperați din cauza derapajelor Papei. Și nu e vorba numai de cardinalii Raymond Burke și Robert Sarah, ci și de cardinalul italian Camilo Ruini, care recent s-a arătat foarte îngrijorat cu privire la încercarea de a aboli celibatul preoților, o altă propunere care a fost adusă în dezbatere în timpul Sinodului despre Amazon.Cei care organizează protestele prin rugăciune spun că cel mai mare risc pentru Biserică îl reprezintă cei care și-au negat credința: „Nu este Biserica, oamenii Bisericii sunt cei care trădează, cei care sunt în Biserică, dar nu sunt „ai Bisericii”, ei nu ne mai aparțin nouă pentru că și-au negat credința. (…) Părinții Bisericii au spus întotdeauna că acest fenomen există și că într-o zi ar putea deveni majoritar. ”Catolicii care apără tradiția par să fie de acord că nu se poate face nimic împotriva Papei: „Biserica este astăzi în Vinerea Sa Mare: sunt cei care trădează, sunt cei care se ascund… Dar după vineri, după tăcerea de sâmbătă, va fi Învierea. Nu depinde de oameni, ci de Dumnezeu. Dar noi trebuie să o cerem, să o dorim, să o așteptăm, precum santinelele nopții”.

https://evz.ro/premiera-socanta-in-biserica-catolica-credinciosii-ies-in-strada-nemultumiti-de-papa.html

Comentarii închise la Premieră șocantă în Biserica Catolică! Credincioșii ies în stradă nemulțumiți de Papă!

Din categoria Informatii

Papa Francisc declanșează revoluția în Biserica Catolică

Autor: Adrian Pătrușcă 29 octombrie 2019

Sinodul dedicat Amazonului a devenit rampa de lansare pentru o serie de schimbări radicale în Catolicism. Printre ele: căsătoria preoților și promovarea femeilor ca diaconese. Alte noutăți: crearea unui „rit amazonian” și definirea „păcatului ecologist”. Pe fondul actualei șubrezenii a Bisericii Catolice în Europa în fața atacurilor Marxismului și Islamului, aceste „reforme” riscă să dea lovitura de grație Civilizației Occidentale.

Cei 180 de episcopi catolici din nouă țări aparținând regiunii Amazonului au votat o decizie sinodală prin care solicită Papei Francisc să aprobe hirotonisirea ca preoți a bărbaților căsătoriți, pentru a combate penuria de clerici din zonă.

Sinodul episcopilor amazonieni a votat și solicitarea ca Vaticanul să redeschidă dezbaterea privind hirotonisirea femeilor ca diaconese. „Este urgent pentru Biserica din Amazonia să promoveze și să confere roluri sacre pentru bărbați și femei într-o manieră echitabilă”. Egalitatea de gen în Biserică!

Aceste propuneri revoluționare pentru Biserica Catolică au fost cuprinse în documentul final aprobat sâmbătă, 26 octombrie 2019, la sfârșitul celor trei săptămâni de lucrări ale Sinodului amazonian.

Biserica Catolică, având peste douăzeci de rituri diferite, permite căsătoria preoților doar în cadrul riturilor răsăritene (la greco-catolici, de exemplu) sau doar pentru preoții protestanți convertiți. Dacă Papa Francisc va accepta solicitarea Sinodului, va fi o premieră pentru Biserica de Rit Latin din ultimul mileniu.

De asemenea, printre propunerile adoptate sâmbătă se află și solicitarea consacrării unui „rit amazonian” specific, care să reflecte „spiritualitatea aparte” din această zonă.

La deschiderea sinodului, în grădina Vaticanului a avut loc un ritual amazonian păgân, în care participanții (inclusiv Papa Francisc) s-au închinat la niște statuete din lemn, reprezentând femei goale și gravide. Acestea semănau foarte bine cu niște idoli ai fertilității.

După câteva zile, trei dintre aceste statuete au fost furate din biserica unde fuseseră expuse și aruncate în apele Tibrului, se pare de către niște catolici conservatori, indignați de noua inovație a Papei.

O altă propunere a Sinodului este definirea „păcatului ecologic împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui, a comunității și a mediului”. Altfel zis, o Greta Thunberg cu cruce și mătănii verzi!

Controversele Sinodului

De departe, propunerea cea mai controversară a Sinodului a fost hirotonisirea preoților căsătoriți, aprobată cu 128 de voturi pentru pentru și 41 împotrivă.

Celibatul preoților a fost unul dintre motivele Marii Schisme dintre catolici și ortodocși și o tradiție de neclintit pentru Ritul Latin până în zilele noastre. Interdicția bărbaților de a deveni preoți datează de la Sinodul al II-lea de la Laterano, din 1139.

Papa Francisc a declarat în mai multe rânduri că apreciază disciplina și darul celibatului, dar că lucrurile se pot schimba, dat fiind că este vorba de o tradiție, nu de o dogmă

A doua cea mai contestată propunere a fost cea a hirotonisirii femeilor ca diaconese, o slujire care permite predicarea, oficierea cununiilor și botezurilor, dar nu și acordarea euharistiei (împărtășaniei). Sinodul a evitat solicitarea directă, folosind o variantă mai diplomatică: a cerut redeschiderea lucrărilor Comisiei care studiază posibilitatea diaconatului pentru femei – pentru „a asculta experiențele și reflecțiile noastre” și a lua o decizie. Propunerea a trecut cu 137 – 30.

În 2016, Papa Francisc a accepta solicitarea formulată de o organizație internațională a surorilor religioase pentru a înființa o comisie care să studieze rolul femeilor ca diaconese în biserica creștină timpurie și posibilitatea ca acestea să dețină astăzi un rol mai important în Biserica Catolică. Comisia a redactat un raport pe care l-a înmânat Papei, dar acesta nu a fost dat publicității, iar Francisc a declarat că membrii comisiei nu au ajuns la un acord.

Suporterii ideii ca femeile să poată fi unse diaconese aduc ca exemplu începuturile creștinismului, în vreme ce opozanții se tem că această măsură ar deschide calea pentru femeile – preotese, ca la protestanți.

În predica ținută duminică, la încheierea Sinodului, Papa Francisc nu a abordat direct nici una dintre aceste propuneri controversate, însă a afirmat că Biserica trebuie să deschidă „noi drumuri pentru propovăduirea Evangheliei”. Suveranul Pontif își va anunța oficial poziția în legătură cu propunerile sinodului în primăvara lui 2020.

Papa Ioan Paul al II-lea: „Maica Domnului nu a fost apostol, nici preoteasă”

În 1994, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea se pronunța categoric împotriva hirotonisirii femeilor, în documentul Ordinatio Sacerdotalis, dând-o ca exemplu pe Maica Domnului: „Faptul că Maica Domnului și Mama Bisericii nu a primit nici misiunea încredințată apostolilor, nici preoția, arată cu claritate că neadmiterea femeilor la preoție nu înseamnă o demnitate mai mică, nici o discriminare împotriva lor. Mai degrabă, acest lucru trebuie privit ca o ascultare fidelă a planului care aparține înțelepciunii lui Dumnezeu.”

Jocurile lui Francisc de-a Biserica

„Cu siguranță, Papa va aproba propunerile episcopilor, deoarece este favorabil hirotonisirii bărbaților căsătoriți, care sunt numiți «viri probati», dar și accesului la diaconie al femeilor, pentru a le permite să slujească”, declară istoricul francez al religiilor, Odon Vallet, într-un interviu pentru Le Parisien. „Francisc este un om subtil. Protejează Amazonia din punct de vedere ecologic, dar profită pentru a instila subiectul celibatului în Biserică.”

Henri Tincq, în Le Point, este și mai direct: „Geniul Papei este că a ales Amazonia ca poligon de încercări”, unde „pentru populațiile autohtone a fi bărbat și celibatar este de neconceput”. Ca urmare, în ultimele trei decenii, 46% din populația băștinașă a abandonat Biserica Catolică pentru alte confesiuni.

„Și în Africa, situația este favorabilă unor asemenea schimbări”, spune la rândul său Odon Vallet, care adaugă că jumătate dintre preoții Africii sub-sahariene au relații sexuale cu femei, iar mulți au copii pe care îi numesc „nepoți”.

În ceea ce privește Europa, situația este împărțită: episcopii germani și olandezi cer aprobarea acestei măsuri de multă vreme, în vreme ce alte țări, precum Italia, Spania sau chiar Franța, sunt reticente.

Nerenunțarea la obligativitatea celibatului este văzută de Papa ca un pericol, mai crede Odon Vallet. Perspectiva celibatului pe viață îi face pe tineri mai reticenți față de preoție, spune el. În schimb, a nu renunța la celibatul obligatoriu ar însemna pentru Francisc „asumarea riscului de a nu reuși să lupte împotriva abuzurilor sexuale care otrăvesc Biserica de ani de zile, dar și a permite intrarea în seminarii a unei majorități de candidați la preoție proveniți din congregațiile tradiționaliste.”

Papa nu își permite să întărească tabăra conservatoare a Bisericii Catolice.

https://evz.ro/papa-francisc-declanseaza-revolutia-in-biserica-catolica-amazonia-devine-poligonul-de-incercare-al-romei.html?fbclid=IwAR1iDy5NHcSNa1KlNTP8sS_R4_3fdjsTQjC0FOFb4RE5OD-L1GUX3AUW9as

Comentarii închise la Papa Francisc declanșează revoluția în Biserica Catolică

Din categoria Informatii

Interviu cu Arhiepiscopul Athanasius Schneider

Michael Matt de la RemnantTV ii ia interviu Arhiepiscopului Athanasius Schneider, amintind la inceput cuvintele pe care i le-a spus Arhiepiscopul – sa nu ne temem, Cristos a biruit deja lumea.Unii credinciosi parasesc Biserica din cauza scandalurilor, dar este cea mai mare greseala, spune Arhiepiscopul Schneider, sa parasesti Biserica, ea ne da viata supranaturala, ea este Mama noastra. Biserica este mai mare decat Papa, decat cardinali, episcopi sau orice alte persoane. De aceea trebuie sa o iubim si mai mult, pentru ca este intr-o mare suferinta.Biserica traieste acum Vinerea Mare, dinainte de rastignirea lui Cristos. Dumnezeu a permis ca Biserica sa intre in ultimii 50-60 de ani pe Calea Crucii, pentru ca suferinta Bisericii este asemanatoare cu suferinta Lui Cristos pe Calea Crucii. Si acum ajungem pe muntele Calvar Biserica este umilita, asa cum a fost Cristos, este in lanturi. Cei ce o umilesc sunt chiar pe pozitii inalte in Biserica, acesta este misterul lui Iuda. De aceea sa pastram imaginea Credintei in sufletul nostru.Este gresit sa identificam o persoana care detine o functie in Biserica, chiar si pe papa cu Biserica. Biserica este mai mare decat ei.Avem dreptul sa rezistam ereziei, cu respect, chiar in fata episcopilor si a papei. Nu luptam cu mijloace lumesti, suntem membre ale Trupului Mistic al lui Cristos, nu ca o lupta politica: fidelitatea fata de invatatura Bisericii, rugaciune si reparatie pentru greselile pastorilor.Este logic si evident ca miscarea francmasonica a contribuit la aceasta situatie a Bisericii, pentru ca este organizatia opusa exact Bisericii lui Cristos. Ei se opun ideii ca Biserica Catolica detine Adevarul. Francmasoneria este Anti-Biserica, opusul Bisericii fondate de Cristos. Inca de la inceputuri francmasoneria a declarat ca Biserica Catolica este inamicul ei. Francmasoni inalti au declarat chiar asta, nu este o teorie a conspiratiei.Cea mai eficienta strategie a lor este sa patrunda in corpul Bisericii, ca un virus, ca sa ii distruga imunitatea. La inceput francmasoneria a luptat direct impotriva Bisericii, cum a fost la Revolutia Franceza, si apoi in alte momente. In America de Sud au fost guverne francmasone. Revolutia bolsevica a primit ajutor logistic, financiar din partea francmasonilor. Lenin era membru al mai multor loje masonice europene.Dar acum folosesc strategia de a penetra Biserica, incepand cu secolul 19, de cand dateaza faimosul document al ramurii lor Alta Vendita, au patruns in universitati pentru a propaga ideologia umanista – ca omul este in centrul realitatii – ceea ce duce la relativism, naturalism, intr-un cuvant modernism. Francmasoneria se impotriveste supranaturaulului, Revelatiei.Puterea influentei francmasone (a modernismului) asupra Bisericii a atins apogeul la Conciliul Vatican II. Au folosit aceasta adunare teologica pentru a propaga relativismul, antropocentrismul. Unii modernisti nu erau masoni, dar au fost promovati de acestia si au primit functii importante in Biserica, pentru ca gandeau ca ei. Francmasoni au devenit si episcopi si cardinali. In acest pontificat vedem cum eretici fara rusine nu sunt numai promovati in functii foarte inalte, ci primesc si recompense pentru tradarea fata de Cristos si promovarea spiritului lumii in Biserica.Atacul asupra Euharistiei:Schimbarea Liturghiei pentru ca ea sa fie acceptabila pentru protestanti, care au recunoscut ca este foarte apropiata de serviciul lor. Liturghia repeta Sacrificiul lui Cristos, nu este un banchet, nu este o masa.Primirea Euharistiei in mana face ca Biserica Catolica sa se apropie si mai mult de protestantism. Aceasta face ca credinciosii sa nu o mai considere Prezenta Reala a lui Cristos, ca sa nu mai vorbim despre fragmente din Euharistie care cad pe jos si sunt calcate in picioare. Aceasta schimbare a fost incercarea de a lovi in chiar Inima Bisericii. Unii oameni nu cunosc alt fel de a primi Sfanta Euharistie. Nu este vina lor, ci a pastorilor lor, a Papei Paul VI care a permis aceasta tragedie sa se intample.Episcopul Schneider spune ca nu si-a imaginat in viata sa ca intr-o zi ii va cere papei sa condamne acele acte pe care chiar acesta le-a comis, cum ar fi declaratia de la Abu Dhabi, despre egalitatea tuturor religiilor, si cu actele de idolatrie la Vatican. Niciodata nu si-a putut inchipui ca trebuie sa apere Prima Porunca de ce se intampla chiar la Vatican. Este o culme care demonstreaza in ce masura raul, apostazia si tradarea lui Cristos au patruns in Biserica. Si papa Francisc din pacate apara aceste simboluri, spunand ca nu au fost acte de idolatrie, cu toate ca este evident acest lucru. O statuie de lemn care nu reprezinta un sfant Catolic, chiar papa a numit-o Pachamama. Trebuie sa ii cerem papei sa condamne acest lucru si sa faca acte de reparatie si sa faca slujbe de reparatie in acele biserici unde a avut loc ritualul.Raul are logica lui, el trebuie sa ajunga la punctul culminant. Cand incepi pe rand sa negi un adevar sau altul, sa creezi confuzie, este ca un virus, care se raspandeste, pentru ca acesta este rolul lui. Relativismul dogmatic si ambiguitatea apar chiar in documentele Conciliului Vatican II, de exemplu antropocentrismul, dreptul natural al omului de a-si alege religia de exemplu. Dar nu avem dreptul sa il ofensam pe Dumnezeu prin idolatrie de exemplu.Ritualurile idolatre comise chiar in Basilica Sfantul Petru reprezinta Triumful Raului. Dar Dumnezeu nu va lasa asa lucrurile. Putem sa actionam uman sau in mod divin. Cand dusmanii cred ca sunt puternici, ca au distrus Biserica, Sfanta Liturghie si ca si-au atins scopul, atunci Cristos va arata ca El este Domnul. Asa cum Fecioara Maria spune in Magnificat, Dumnezeu va rasturna pe cei puternici de pe tron si va inalta pe cei umili. Aceste lucruri vor veni. Este nevoie sa face o armata spirituala de rugaciune si ispasire, un lant de marturisiri publice si aparare a Bisericii si sa fim pregatiti pentru a fi martiri. Aceasta va aduce la inflorirea Bisericii, nu trebuie sa ne temem pentru viata noastra scurta pe acest pamant. Sfantul Paul a spus; daca noi am crede numai in Isus Cel pamantesc, nu si in Cel Inviat, am fi cei mai nefericiti oameni. Sa avem incredere si bucurie interioara chiar in mijlocul intunericului: stiu al Cui sunt, in Cine cred, stiu ca apartin armatei celor invingatori. O avem si pe Mama noastra, ea a distrus toate ereziile. Suntem fericiti ca suntem in armata lui Cristos, Regele si in armata Mamei noastre ceresti, care ne-a dat Inima Sa Imaculata, asa cum a spus la Fatima.Sa ne rugam pentru papa, pentru ca Dumnezeu sa ii atinga inima si atunci suntem prietenii cei mai buni ai papei. Sa ne iubim aproapele, sa imploram ca el cand va aparea la Judecata, rugaciunile noastre sa ii aduca o consolare cel putin. Clerul este partial in apostazie.De la Euharistie, de la Liturghie va veni triumful Bisericii. Biserica are o frumusete vesnic tanara si este mai puternica decat orice papa. https://www.youtube.com/watch?v=LE2MKgsSoPk&feature=youtu.be&fbclid=IwAR0bPk8-FNhYHMe-Ygz8Navh0U_ywzkDqlQMZW_KFVim-hHs02F48Bw6j8E

Comentarii închise la Interviu cu Arhiepiscopul Athanasius Schneider

Din categoria Informatii

Papa Francisc acuzat de IDOLATRIE. „SEMN AL VREMURILOR DE PE URMĂ” si prefigurare a „URÂCIUNII PUSTIIRII ÎN LOCUL CEL SFÂNT”

Sinodul Amazonian organizat de Vatican stârnește controverse puternice în lumea catolică, până acolo încât este numit în publicații de calitate ca First Things drept un semn al vremurilor (de pe urmă), purtând indiciile unei apostazii din partea conducerii oficiale. Dedicat problemelor popoarelor amazoniene și constituit cu episcopi și preoți din Amazon, Sinodul lucrează pe baza unui document care proclamă, potrivit profesorului de teologie Douglas Farrow, egalitatea culturilor în fața revelației divine. „Instrumentis laboris”, documentul de lucru al Sinodului, este atât de împănat de limbajul filosofic multicultural și al diversității, încât un observator a găsit referințele creștine ca fiind reziduale, marginale, până la a alcătui un „creștinism biodegradabil” – formulări care dacă sunt îndepărtate din textul de bază nu afectează sensul acestuia.

În Instrumentis laboris se afirmă că Amazonul este un tărâm al harului, dar nu pentru că acolo este Hristos, ci pentru culturile care rezidă în această regiune. Cu alte cuvinte, culturile amazoniene substituie revelația, devenind momente de har. Într-o astfel de întâlnire, „dogmele pietrificate” devin irelevante, exclusivitatea lasă locul inclusivității. Sub noua abordare se renunță la trecerea culturilor locale prin filtrul evanghelic, ci mai degrabă ele sunt văzute ca revelații în sine, de la Dumnezeu izvorâte, indiferent de gradul lor de apropiere sau distanțare de Evanghelie. Așadar, o nivelare nu doar a culturilor între ele, ci o nivelare care pune culturilor umane în raport de egalitate cu Evanghelia, cu Revelația.

Cultura întâlnirii cu celălalt, lăudată în Instrumentis Laboris, este văzută de Douglas Farrow drept o teologie proprie actualului papă. În această accepție bergogliană, biserica este chemată să devină sinodală, să fie „încarnată” în culturile existente. Dar, „această biserică nu este cea catolică. Este o falsă biserică. Una care se auto-divinizează. O biserică antihristică, un substitut al Cuvântului Întrupat căruia aparține Biserica de fapt.”

Dincolo de aceste dispute teologice, Papa Francisc a făcut, în deschiderea Sinodului, gesturi care au scandalizat pe cei numiți de mediile oficiale ale Vaticanului  „ultraconservatori”. Astfel, Papa a binecuvântat câteva statuete amazoniene, Pachamama, după ce fuseseră performate ritualuri indigene, statuete ale fertilității (idoli, mai exact), care au fost instalate alături de altele, ulterior, într-un altar lateral al bisericii Santa Maria Traspontina. 

„Ultraconservatorii”, care au considerat că instalarea statuetei reprezintă „urâciunea pusă în locul cel sfânt”, au reușit să arunce idolii în apele Tibrului. Statuetele a fost însă recuperate și reinstalate în biserică, Papa Francisc cerându-și iertare …de la indigeni pentru afrontul adus. Cuvintele oficioaselor Vaticanului nu au fost deloc blânde cu „ofensatorii”:

“Ca episcop al Diecezei de Roma cer iertare”. N-a trecut neobservat în ochii papei gestul făcut de doi bărbaţi, probabil doi ultraconservatori, de a fura în zorii zilei de luni (21 octombrie 2019) patru statuete indigene în biserica “Santa Maria Traspontina” şi de a le arunca în fluviul Tibur ca semn de reparaţie pentru că sunt “simboluri păgâne”. Înainte de rugăciunea din Aula Sinodului la începutul lucrărilor celei de-a cincisprezecea congregaţii generale, Francisc a voit să exprime regretul său faţă de această acţiune dezgustătoare, de altfel filmată de doi autori cu un material video pe care l-au pus apoi pe YouTube, şi denunţată la autorităţi. “Aş vrea să vă spun un cuvânt despre statuile lui Pachamama care au fost luate din biserica din Traspontina, care erau acolo fără intenţii idolatre şi au fost aruncate în Tibru. Înainte de toate asta s-a întâmplat la Roma şi ca episcop al diecezei eu cer iertare persoanelor care au fost ofensate de acest gest”, a declamat pontiful.

Rămâne pentru mințile mai iezuite să înțeleagă diferența dintre idolatrie și plasare de idoli în altar fără intenții idolatre. Pentru noi, ortodocșii, mai relevantă este starea de spirit din sânul lumii catolice conservatoare, care vede în toate acestea semnele unei iminente apostazii. O sinteză a frământărilor este redată mai jos de publicistul Rod Dreher.

Cuvântul Ortodox

Papa Pachamama

Rod Dreher, The American Conservative

Statuile idolului fertilitatii vandalizate, care au fost scoase dintr-o parohie catolică din Roma și aruncate în Tibru au fost recuperate, a spus Papa Francisc. Iată un extras din observațiile sale:

„Bună ziua, aș dori să va spun cateva cuvinte despre statuile pachamama care au fost extrase din Biserica de la Traspontina, care erau acolo fără intenții idolatre și care au fost aruncate în Tibru. „În primul rând, acest lucru s-a întâmplat in Roma și, în calitate de episcop al eparhiei, cer iertare oamenilor jigniți de acest act.”

Asadar, Papa afirmă acum că aceste statui reprezentau zeița fertilității Incan. Interesant. El a spus mai departe că s-ar putea să fie prezentate duminică in cadrul slujbei de sfarsit a Sinodului Amazonian.

Chiar asa.

Noaptea trecută, pe EWTN, cardinalul Gerhard Müller, care a fost, până la demiterea lui de catre Francisc, șeful Congregației pentru Doctrina Credinței – adică corpul doctrinar de varf al Bisericii Catolice – a numit statuile „idoli” și a spus că aducerea lor în biserică a reprezentat o crimă împotriva legii lui Dumnezeu. Urmăriți acest scurt clip:

Cardinalul Müller declară în secvența video de mai sus că păcatul a fost de a duce idolii în biserică și în locul unde se face liturghia, călcându-se astfel prima poruncă din Decalog, nu de a îi scoate și a-i arunca în apă. Astfel, dacă fapta celor care au aruncat statuile poate încălca legea umană, introducerea lor în biserică a încălcat legea divină. Müller a efectuat propria sa analiză asupra documentului de lucru al Sinodului Amazonian, Instrumentis Laboris – Nota Cuvântul Ortodox]

Ca sa ințelegeți mai bine ce se întâmplă aici: cardinalul care până recent, era cel mai înalt oficial doctrinar în Biserica Catolică, îl acuză indirect pe Papa că a permis idolatria și a încălcat legea divină. Dacă acele „statui pachamama” – pentru a folosi cuvintele lui Francisc – apar la slujba de închidere a Sinodului din Bazilica Sf. Petru, aceasta va fi văzută de mulți ca o profanare a templului, ca o „urâciune a pustiirii”, folosind termenul profetului Daniel și al Domnului Iisus din Nazaret.

Mulți cercetători biblici spun că avertismentul lui Hristos cu privire la urâciunea pustiirii din Templu a fost o referire profetică la armata romană care a atacat Ierusalimul și a profanat Templul. Acest lucru s-a întâmplat în anul 70 d.Hr.; Romanii intenționau inițial să captureze cel de-al doilea templu și să-l transforme într-un sanctuar al cultului împăratului, dar au sfârșit prin a-l arde complet. În orice caz, acesta a reprezenta sfârșitul închinării in templul evreiesc.

Dar unii savanți consideră că Iisus a făcut o dublă profeție și chiar înainte de Apocalipsă, va exista o altă urâciune a pustiirii în templu. Eu sunt ortodox, nu catolic; Nu știu dacă teologii din tradiția ortodoxă consideră că aceasta a fost o dublă profeție și, dacă da, ce reprezinta ea pentru vremurile din urma (tradiția profetică a Bisericii consideră că Mântuitorul s-a referit la vremurile de pe urmă, iar urâciunea pustiirii constă în venerarea lui antihrist în locul lui Hristos, inclusiv prin plasarea chipului acestuia în altarele bisericilor – nota Cuvântul Ortodox). Dar dacă aș fi catolic și aș vedea acei idoli la ultima slujba sinodală in catedrala Sfântul Petru de duminică, nu as ramane indiferent la acest semn.

Orice ai crede despre profeție, faptul că un cardinal senior – fostul șef al CDF! – a numit ceea ce Papa Francisc a binecuvântat, drept o crimă împotriva legii lui Dumnezeu este uluitor. Noaptea trecută, am avut un schimb pe Twitter cu câțiva catolici, inclusiv excelentul editor al CNA, J.D. Flynn, care se întreba de ce scriu într-un astfel de ton de criză despre evenimentele din lumea creștină. Răspunsul meu este: uită-te în jurul tău! Criza este reală.

Permiteți-mi să reiau ideea într-un context ușor diferit: în ultimele 24 de ore, lumea catolică l-a văzut pe Papa cum a numit aceste statui amazoniene cu numele zeiței “Mama Pământ” – Pachamama -, cum a deplâns furtul lor dintr-o biserică, cum a celebrat recuperarea lor și a sugerat că s-ar putea să fie prezente la sujba din Bazilica Sf. Petru de duminică. De asemenea, a fost martora afirmatiilor fostului șef doctrinar al Bisericii Catolice care denunța aceste statui drept „idoli” și numește amplasarea lor în interiorul unei Biserici Catolice ca fiind o încălcare a legii divine. Dacă asta nu vă spune că Biserica Catolică se află într-o criză grava chiar in timpul celei mai inalte reuniunii a sa, ce ar trebui sa se mai intample ?

În 2018, cardinalul Willem Eijk, arhiepiscopul Utrechtului, a spus că învățăturile confuze ale Papei Francisc îi amintesc de Paragraful 675 din Catehismul Bisericii Catolice. Paragraful este următorul:

675. Înainte de a doua venire a lui Hristos, Biserica trebuie să treacă printr-o incercare finala care să zguduie credința multor credincioși. Persecuția care îi însoțește pelerinajul pe pământ va dezvălui „misterul nelegiuirii” sub forma unei înșelăciuni religioase ce va oferi oamenilor o soluție aparentă la problemele lor cu prețul apostaziei de la adevăr. Înșelarea religioasă supremă este cea a Antihristului, un pseudo-mesianism prin care omul se preamărește în locul lui Dumnezeu și al lui Mesia intrupat.

În acest interviu din mai 2019 cu Lifesite News, cardinalul olandez a elaborat:

LifeSite: Ati folosit cuvinte extraordinar de puternice. Ați vorbit despre „apostazie în interiorul Bisericii”. Ați putea explica la ce v-ați referit vand ati spus asta?

Eijk: Am citat paragraful numărul 675 din Catehismul Bisericii Catolice. Deoarece există cardinali care pledează pentru binecuvântarea relațiilor homosexuale, m-am referit la acest paragraf al Catehismului ca la un avertisment. Acesta afirmă că, cu puțin timp înainte de Apocalipsă, se vor ridica voci în cadrul Bisericii însăși, și chiar dintre cele mai înalte autorități ale Bisericii, care vor exprima opinii divergente în legătură cu doctrina catolică. Am făcut acest lucru ca un avertisment: să fim atenți să nu ne găsim în această situație. Trebuie să spun că, spre surprinderea mea, cardinalul Müller a preluat această idee: la 9 februarie a acestui an, a publicat o declarație cu privire la elementele fundamentale ale credinței catolice, în care se referea și la punctul 675 (2). De asemenea, este remarcabil faptul că interviul meu și citatul complet au fost preluate și de episcopul Gänswein în timpul prezentării unei cărți de Rod Dreher, „The Benedict Option”.

Toate acestea au ajuns la mulți oameni și mulți au început, de asemenea, să se gândească la asta. În acest fel, sper ca tot mai mulți oameni în Biserică să vorbeasca și să se clarifice lucrurile, pentru că mulți catolici – dar știți acest lucru la fel de bine ca mine – sunt într-adevăr confuzi.

In „Manifestul de credință” de la începutul acestui an, cardinalul Müller a spus:

„A păstra tăcerea cu privire la acestea și la celelalte adevăruri ale Credinței și a-i învăța pe oameni în consecință este cea mai mare înșelăciune împotriva căreia Catehismul avertizează cu tărie. Reprezintă ultima încercare a Bisericii și duce omul la o amăgire religioasă, „prețul apostaziei lor” (CCC 675), este inselaciunea lui Antihrist. „ Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, si de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.” (2 Tesaloniceni: 2-10)

Cardinalul Müller a acordat mai târziu un interviu despre Manifest la Catholic World Report, în care a spus:

CWR: S-a discutat destul de mult despre referirile dvs. la apostazie și „frauda Anticristului” (§ 5). Sugerați că e posibil sa trecem acum prin „ultima încercare a Bisericii”? Și ce fel de apostazie, mai exact, ati avut în minte?

Cardinalul Müller: Antihristul este o figură care întruchipează opoziția față de Hristos. El nu apare pur și simplu la sfârșitul istoriei, ci apare în fiecare epocă ca fiind cel care ne ispitește și cel care distruge casa lui Dumnezeu. Iisus a întrebat dacă va mai găsi credința când se va întoarce. Și, uneori, în istoria Bisericii, se pare că credința se epuizează în Biserică. În lupta împotriva arianismului ultra-puternic, care a fost susținut de opinia publică și de puterea politică, Sfântul Atanasie parea adesea depasit. În acel moment, arianismul era modern și catolicismul parea invechit în ochii celor a căror incredere era pusa în progres. Ceea ce Sfântul Ieronim a spus cu durere, lumea s-a trezit și a descoperit că a acceptat arianismul. Acesta este ceasul Sfântului Petru. Iisus i-a spus că Satana tânjește să-i cearna pe ucenici și întreaga Biserică ca pe grâu. Apoi a urmat cuvântul lui Iisus de o forță și o relevanță imensă chiar și în acest moment de suferință în Biserică: „Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.” (Lc 22:32).

Acestea sunt vremurile pe care le traim.

UPDATE:

Prin intermediul site-ului Rorate Caeli, un catolic din Filipine i-a scris jurnalistului italian Sandro Magister și a spus, printre altele:

„Nu există nici o stradă, nici un canal TV, nici o frecvență radio, care nu este infestată de predicatorii ce caută prada catolică. Primul lor scop este acela de a convinge [oamenii] că Biserica Catolică este falsă. Al doilea este să-i convinga sa dea zeciuiala. Ei bine, imaginile care arată adorația divinităților păgâne – sau oricum ceva ce pare a fi o divinitate păgână – în timpul unei ceremonii în Grădinile Vaticanului, chiar în fața Papei, au făcut într-adevăr inconjurul lumii. Și la Mindanao, în special în zonele precum Cotabato de Sud, unde protestanții sunt acum 20 sau 25 la sută din populație, au încurajat tot felul de predicatori să arate cu degetul și să spună „Uite, catolicii sunt idolatri. V-am spus întotdeauna acest lucru. După cum spune Biblia.”

Vorbind astăzi cu o tânără doamnă, catehistă catolică curajoasă, este și ea scandalizată. Am auzit stânjeneala în vocea ei; neștiind cum să-și mai apere credința, nu știe cum să explice tinerilor faptul că catolicii nu sunt idolatri. Din nefericire, nici nu voia să comenteze pe Facebook despre ceea ce s-a întâmplat la Roma, pentru că, dacă ar fi început să critice evenimentul, i-ar fi ajutat pe protestanți. Încercați să explicați oamenilor din aceste regiuni subtilitățile prefectului Paolo Ruffini, despre a vedea răul acolo unde nu există. Și acest lucru s-a întâmplat la Mindanao, nu îndrăznesc să mă gândesc la Africa sau America de Sud.

Ceea ce este sigur e că acele imagini, îți rup cu adevărat inima. Și îngreunează viața celor care, deja, pe de o parte, riscă în fiecare zi atacuri teroriste islamice în timp ce merg la biserică, iar pe de altă parte, trebuie să facă față prozelitismului protestant atunci când merg pe străzi.

OnePeterFive spune, pe bună dreptate, că Vaticanul îi abuzeaza psihologic pe credincioși prin manipulare. Mai mult.

În presa Sinodului Amazon de astăzi, vaticanistul Sandro Magister a spus că videoclipul ceremoniei din grădinile Vaticanului, înainte de sinod, a devenit viral printre evanghelici și penticostali.

„Acest videoclip este folosit ca o armă pentru a-i acuza pe catolici că sunt idolatri.” A explicat Magister . „Care este parerea ta despre aceste ritualuri care au fost făcute cu acești oameni îngenuncheați înaintea obiectelor …?”

Paolo Ruffini, prefectul Dicasterului pentru Comunicare, a răspuns:

„Am spus aici că nu există un ritual și nu a avut loc o inchinare, am repetat acest lucru aici, (…), așa că am explicat că acest lucru nu s-a întâmplat.”

El a primit aplauze pentru acest răspuns.

Dar, desigur, acest lucru s-a întâmplat, și a fost capturat pe video:

Comentarii închise la Papa Francisc acuzat de IDOLATRIE. „SEMN AL VREMURILOR DE PE URMĂ” si prefigurare a „URÂCIUNII PUSTIIRII ÎN LOCUL CEL SFÂNT”

Din categoria Informatii

Maica Domnului a Bunului Succes, din Quito, Ecuador

*de Marian Theresa Horvat

      Întrebare: N-am auzit niciodată despre profeţiile Maicii Domnului a Bunului Succes. Este aceasta o nouă apariţie? A fost aprobată de Biserică?
      Răspuns: Aceasta nu e o nouă apariţie. S-a întâmplat pe la începutul secolului 17. Revelaţiile Maicii Domnului a Bunului Succes şi devoţiunea către Statuia Ei miraculoasă au fost aprobate de Biserica Catolică de la început. Al 9-lea Episcop de Quito, Salvador de Ribera, a atestat în documente oficiale până la miraculoasa finalizare a Statuii de către Sf. Francisc de Assisi şi cei trei Arhangheli – Sf. Mhail, Sf. Gabriel şi Sf. Rafael – şi a prezidat miruirea consacrării solemne a Statuii în Biserica Mănăstirii Regale a Neprihănitei Zămisliri pe 2 Februarie 1611. Devoţiunea şi apariţiile au fost de asemenea autorizate şi promovate de următorul Episcop de Quito, Pedro de Oviedo, care a condus Dieceza din 1630 până în 1646. Astfel această devoţiune s-a bucurat de sprijinul şi aprobarea Bisericii chiar de la început său.

      Întrebare: Despre ce vorbesc aceste revelaţii?
      Răspuns: Multe din profeţiile Maicii Domnului a Bunului Succes s-au împlinit deja. Ea a prezis proclamarea dogmelor Neprihănitei Zămisliri şi Infailibilităţii Papale, consacrarea acelei ţări Preasfintei Inimi a lui Isus, martirizarea unui preşedinte Catolic al Ecuadorului de către Masoni (Preşedintele Gabriel Garcia Moreno, asasinat în 1875), şi multe alte lucruri ce s-au întâmplat. (Mons. Luis E. Cadena Y Almeida, postulator al cauzei beatificării Slujitoarei Domnului, Maica Mariana de Jesus Torres, a scris o carte în Spaniolă asupra multor mesaje profetice care s-au împlinit deja. Dna. Horvath a tradus cartea sa în engleză, cu titlul „Our Lady of Good Success: Prophecies for Our Times.”)
      Cele mai importante profeţii ale Maicii Domnului a Bunului Succes, totuşi, vorbesc despre criza globală în Biserică şi societate care ar începe în secolul 19 şi se va extinde de-a lungul secolului 20. În acel timp, Ea a avertizat, va [putea] fi o corupţie a obiceiurilor aproape totală şi Satan va [putea] conduce aproape complet prin sectele masonice. În Biserica Catolică Sacramentele ar fi profanate şi abuzate, şi lumina credinţei s-ar stinge aproape complet în suflete. Adevăratele suflete religioase vor fi în număr mic şi multe vocaţii ar dispărea. O mare necurăţie ar domni şi oamenii nu s-ar mai îngriji de cele spirituale.

      Întrebare: Cine a fost Maica Mariana de Jesus Torres, sora care a primit acele revelaţii?
     

Maica Mariana de Jesus Torres

Răspuns: Maica Mariana de Jesus Torres (1563-1635) a fost soră (a Zămislirii sau Concepţionistă) spaniolă care a călătorit din tara ei în Lumea Nouă pentru a ajuta la fondarea Mănăstirii Regale. Viaţa Maicii Mariana a fost într-adevăr extraordinară. Numărul de viziuni şi favoruri mistice acordate ei cât şi miracolele înfăptuite prin mijlocirea ei sunt numeroase. În timpul vieţii, ea a fost superioara Mănăstirii de trei ori. În timpul primei perioade ca Stareţă, a suferit persecuţii din partea unui grup de călugăriţe rebele care vroiau să relaxeze Regula. Rebeliunea a crescut, şi surorile „nesupuse” au închis-o pe Maica Mariana şi pe celelalte Maici Fondatoare spaniole în închisoarea Mănăstirii. Maica Mariana a acceptat toate acestea şi s-a conformat stării Domnului de a suferi chinurile Iadului pentru cinci ani pentru a obţine convertirea liderului acelor surori rebele.
      Una din cele mai extraordinare întâmplări din viaţa sa a fost un fenomen fizico-mistic: morţile şi învierile ei repetate. Înregistrări documentate din Mănăstire şi arhivele Diecezane arată că această călugăriţă cu adevărat sfântă a murit de trei ori. Prima ei moarte a fost în 1582. Stând în faţa Scaunului de Judecată, ea a fost judecată nevinovată şi pusă să aleagă: să rămână în slava cerească a Paradisului sau să se întoarcă pe pământ pentru a suferi ca victimă de ispăşire pentru păcatele secolului 20. Ea a ales a doua variantă. A doua ei moarte a fost în Vinerea Mare din 1588 după o apariţie unde i s-au arătat oribilele abuzuri şi erezii care ar exista în Biserică în timpul nostru. Ea a fost înviată după două zile în dimineaţa Duminicii de Paşti. A murit în final pe 16 Ianuarie 1635. Miracolele obţinute prin mijlocirea sa au urmat imediat.
      Corpul Maicii Mariana de Jesus Torres, alături de trupul incorupt al altei Maici Fondatoare, se păstrează la nivelul inferior al Mănăstirii. În 1906 în timpul remodelării Mănăstirii, sarcofagul în care a fost îngropată în 1635 a fost deschis şi trupul ei a fost descoperit, întreg şi intact. Azi este păstrat în nivelul inferior al Mănăstirii.

      Întrebare: De ce n-am auzit decât recent de aceste apariţii?
      Răspuns: Poate părea ciudat că o devoţiune aşa de importantă a fost aproape necunoscută în afara Ecuadorului de atât de mult timp. Dar există o explicaţie supranaturală pentru aceasta. Maica Domnului i-a zis Maicii Mariana de mai multe ori că doar după trei secole de tăcere misterioasă mesajul apariţiilor ar deveni cunoscut. Maica Domnului a legat răspândirea acestei devoţiuni de o intervenţie miraculoasă şi extraordinară pe care o va face pentru restaurarea Bisericii Catolice când criza va fi aşa de mare încât aproape tot ar părea pierdut. Preasfânta Fecioară a promis de asemenea că va dărui bunul ei succes acelora care ar recurge la Ea prin această invocaţie în timpul acelor vremuri dificile. Astfel, într-un mod foarte special, această profeţie este pentru zilele noastre.

      Întrebare: Care este originea invocaţiei?
      Răspuns: În 1607 Papa Paul al V-lea a dat numele „Fecioara Bunului Succes” unei statui găsite miraculos de doi Fraţi spanioli din Ordinul Minimilor pentru Serviciul Bolnavilor. După decesul fratelui Bernandine de Obregón, fondatorul ordinului, Gabriel de Fontaned a fost ales ca succesor. Însoţit de Guillermo de Rigosa, noul Superior a plecat spre Roma pentru a pleda cazul aprobării oficiale a Ordinului lor în faţa Pontifului Roman. În timp ce treceau prin oraşul Traigueras (din Catalonia), au fost surprinşi de o furtună aşa de puternică încât se temeau pentru vieţile lor.
      În teama lor, s-au rugat Maicii Domnului pentru adăpost şi ajutor. Văzând o lumină plăcută în munţii îndepărtaţi, ei au părăsit cărarea şi s-au urcat spre ea. Au găsit a grotă cioplită ca o piatră şlefuită şi înmiresmată cu flori care păstra cu sfinţenie o foarte frumoasă statuie a Maicii Domnului cu Divinul său Fiu pe braţul drept, un sceptru în mâna dreaptă, şi o coroană preţioasă pe cap. Îmbrăcămintea era simplă dar elegantă. Ei au căzut în genunchi venerând frumoasa statuie, şi se întrebau cum de Ea a ajuns în acest loc îndepărtat.
      A doua zi s-au dus în cele mai apropiate sate pentru a face investigaţii. Nici unul din locuitori, nici cei mai bătrâni care ştiau toată istoria acelor locuri, n-au auzit vreodată de grotă sau de statuie. Astfel, fraţii au devenit proprietarii sfintei statui, oferindu-i Ei cele mai călduroase mulţumiri şi alegând-o drept patroana lor specială. Cu această amiabilă şi puternică însoţitoare, ei şi-au continuat călătoria spre Roma.
      Ajungând acolo, i-au povestit Suveranului Pontif ce li s-a întâmplat, şi Papa Paul al V-lea nu doar a recunoscut caracterul supranatural al acestei descoperiri, dar după confirmarea noului Ordin, l-a pus sub protecţia aceleiaşi Fecioare, căreia i-a dat numele de Fecioara Bunului Succes.
      Statuia a fost instalată în Spitalul Regal din Madrid, şi a devenit repede celebră datorită numeroaselor favoruri acordate de Cer prin ea. În 1641 Regele Filip III a ordonat construirea splendidului sanctuar din Puerta del Sol din Madrid. Cu trecerea timpului devoţiunea s-a răspândit, statuia a fost copiată şi plasată în diverse locuri, câteodată cu o invocaţie diferită. Azi sunt multe localităţi în Spania în care această imagine este venerată: Orduña, La Puebla de Gordon, Tudela, Abla, şi altele.
     

N-a durat mult până această invocaţie a traversat oceanul în Lumea Nouă. Preasfânta Fecioară a binevoit să favorizeze Mănăstirea Neprihănitei Zămisliri din Quito într-un mod aparte prin intermediul acestei devoţiuni. Într-o apariţie Maicii Mariana de Jesus Torres, Preasfânta Fecioară i-a cerut să fie făcută o statuie a Ei cu titlul Bun Succes. Statuia trebuia făcută aşa ca în apariţie, cu Copilul Isus pe braţul stâng, şi cârja de episcop a Stareţei şi cheile Mănăstirii în mâna dreaptă. Trebuia plasată deasupra scaunului Stareţei în corul superior deoarece Ea doreşte să fie Superioara acelei Mănăstiri până la sfârşitul timpurilor. Şi astfel Fecioara Bunului Succes din Quito apare cu cârja episcopală în mâna dreaptă, în loc de sceptrul pe care-l poartă în Madrid.
      Surorile Mănăstirii Neprihănitei Zămisliri din Quito au avut mereu o mare dragoste pentru cereasca lor Mănăstire. Statuia Fecioarei Bunului Succes este iubită şi venerată de oamenii din Quito de aproape trei secole.

      Întrebare: Cum se răspândeşte azi devoţiunea?
      Răspuns: Astăzi faima acestei apariţii se extinde mult dincolo de Quito. Maica Domnului a Bunului Succes i-a zis Maicii Mariana că doreşte să fie cunoscută şi iubită în întreaga lume, şi că devoţiunea ar începe să se răspândească abia în secolul 20. Aşa s-a şi întâmplat de fapt. Ea a rezervat devoţiunea pentru aceste timpuri deoarece Biserica ar fi aşa de angajată în luptă şi suferinţă încât doar puterea divină şi dragostea Preasfintei Fecioare va putea să-i susţină pe credincioşi.

      Întrebare: Ce semnifică cuvintele „bun succes”? Ar putea da impresia că se cere vreun succes material.
      Răspuns: Nu acesta este sensul spaniol original. Invocaţia „bun succes” se referă la dezvoltarea fericită a gestaţiei lui Cristos de la Concepţie până la Naştere. Invocaţia „bun succes” a fost înţeleasă de credincioşi cu această însemnătate a unei pledoarii pentru naşterea în siguranţă. Aceasta s-a extins uşor spre invocarea rugăciunii şi mijlocirii Sfintei Fecioare Maria pentru nevoi personale (boală, călătorii, căsătorie).
      Expresia s-a mai îmbogăţit cu înţelesuri de bun succes în diferite acţiuni. De exemplu popularitatea ei în regiunile marinăreşti ale Cataloniei, Insulei Gomera, şi Granada indică o legătură cu transportul maritim. Marinarii o roagă pe Maria pentru o întoarcere în siguranţă în port. O semnificaţie extinsă ar putea fi şi a unei morţi sfinte. Pe scurt, sucesso, însemnând succes sau noroc, se referă la bunăstare şi siguranţă acolo unde mijloacele strict umane nu găsesc rezolvare.

      Întrebare: Când poate publicul să vadă Statuia miraculoasă a Maicii Domnului a Bunului Succes?
      Răspuns: Statuia miraculoasă a Maicii Domnului a Bunului Succes este luată din adăpostul corului superior de trei ori pe an şi expusă deasupra altarului principal al Bisericii Mănăstirii, astfel încât să poată fi venerată de oamenii din Quito. Poate fi văzută de public în intervalele următoare:

  1. În timpul novenei în cinstea Sărbătorii Purificării Maicii Domnului (2 Februarie) – cam din 24 Ianuarie până pe 4 Februarie;
  2. În timpul lunii Mai;
  3. În timpul lunii Octombrie.

      Maica Mariana: victimă pentru secolul 20
      Mariana Francisca s-a născut în provincia Viscaya din Spania în 1563, fiind prima născută a lui Diego Cadiz şi Maria Berriochoa Alvarez. În ziua Primei Împărtăşanii, la 9 ani, Maica Domnului i-a apărut şi i-a spus că este destinată spre a fi călugăriţă a Neprihănitei Ei Zămisliri în Lumea Nouă. În 1577, când Mariana avea doar 13 ani, a părăsit Spania împreună cu mătuşa ei, Maica Maria de Jesus Taboada, şi alte patru surori, pentru a fonda o ramură a Ordinului Neprihănitei Zămisliri în San Francisco de Quito, Ecuador.
      În 1582, când Maica Mariana se ruga în faţa Preasfântului Sacrament, pentru prima dată i s-a dat să vadă erezia, blasfemia şi necurăţia care ar inunda lumea ca o pedeapsă în secolul 20. Maica Domnului a întrebat-o: „Fiica mea, vrei să te jertfeşti pentru oamenii acelor timpuri?” Maica Mariana i-a răspuns, „Vreau.” Din cauza violenţei şocului pe care l-a avut văzând ororile zilelor noastre Maica Mariana a căzut moartă.
      Dovezi istorice bazate pe documente înregistrate arată că această sfântă călugăriţă a murit într-adevăr în 1582 şi a înviat apoi. Aflându-se în faţă tribunalului divin, i-a fost dat să aleagă de a rămâne în Rai sau a se întoarce să sufere în lume. Urmând exemplul Maicii Domnului, care a lăsat slava cerească pentru a-şi proteja copiii pe perioada acelor primi ani dificili ai Bisericii primare, Maica Mariana a ales să se întoarcă pe pământ pentru a ispăşi pentru gravele păcate ale timpului nostru. (O a doua moarte şi înviere s-a petrecut în Duminica Paştilor din 1588.)

      Existenţa iadului
      Primul Secret de la Fatima sparge mitul, minciuna secolului 20, că iadul nu există. Pe 13 Iulie 1917, Maica Domnului le-a zis la trei copii, de 10, 8 şi 7 ani, să se „roage, roage foarte mult deoarece multe suflete ajung în Iad. Apoi şi-a deschis mâinile şi le-a arătat celor trei copii o deschidere în pământ, un loc. Acea deschizătură, spunea Lucia, era ca o mare de foc în care am văzut sufletele cu forme omeneşti, bărbaţi şi femei, arzând, strigând, şi zbierând de disperare.” Sfânta Fecioară le-a zis copiilor: „Aţi văzut Iadul unde ajung păcătoşii când nu se căiesc.” O dogmă Romano-Catolică: Existenţa Iadului.
      În timpul vieţii sale, Maica Mariana l-a implorat pe Domnul să salveze sufletul unei surori nesupuse din mănăstire. El a fost de acord ca această soră nedisciplinată să fie salvată, deşi ea ar fi trebuit să rămână în Purgator până la sfârşitul lumii. Ca răsplată, Maica Mariana trebuia să sufere cinci ani pe pământ chinurile iadului. Pentru cinci ani, ea a suferit toate torturile simţurilor rezervate sufletelor din acel loc teribil şi cea mai mare suferinţă a sentimentului pierderii lui Dumnezeu.
      Pare foarte clar că Maica Domnului a dorit ca oamenii secolului 20 să înţeleagă că iadul există: este un loc, şi nu e gol.

      Criza moralităţii şi a obiceiurilor
      În timp ce Iacinta a locuit la orfelinatul Maicii Domnului a Miracolelor din Lisabona în 1920, Sfânta Fecioară i-a zis, „Păcatele care duc mai multe suflete la iad sunt păcatele trupului.” Ea a revelat copilei şi alte profeţii: „Vor veni mode vestimentare care-L vor ofensa foarte mult pe Domnul nostru. Persoanele care-L slujesc pe Domnul nu trebuie să urmeze aceste mode. Biserica nu ar mode. Domnul nostru este mereu acelaşi.” Ea a spus că păcatele de necurăţie ar fi aşa de mari încât nu ar rămâne mai deloc suflete neprihănite. Ea a zis că multe căsătorii nu sunt bune, ele nu-s plăcute Domnului şi nu sunt ale Domnului. În final, Iacinta le-a repetat insistent Luciei şi Maicii Godinho: „Rugaţi-vă mult pentru preoţi şi călugări. Preoţii trebuie să fie curaţi, foarte curaţi!”
      Cu trei secole înainte, în Quito, Ecuador, pe 20 Ian. 1610, Maica Domnului a apărut purtând o cârjă episcopală în mâna dreaptă şi pe Fiul său Divin pe braţul stâng aşa încât „toţi să ştie că Eu sunt miloasă şi înţelegătoare. Să vină la mine, căci îi voi conduce la El.” Ea i-a spus Maicii Mariana că în secolul XX „patimile vor izbucni şi va fi o totală corupere a obiceiurilor, căci Satan va domni aproape complet prin mijloacele sectelor Masonice. Ele se vor focaliza în particular asupra copiilor pentru a obţine această corupţie generală. Vai de copiii din acele vremuri.” În mod evident ea vorbeşte despre seculara revoluţie umanistă despre care s-a scris aşa de mult încât a invadat aproape în întregime instituţiile seculare cât şi cele religioase ale timpurilor noastre.
      Preasfânta Fecioară a continuat, descriind abuzurile care ar ataca fiecare din Sacramente: „Vai de copiii din acele vremuri deoarece va fi dificil să primeşti sacramentul Botezului şi cel al Confirmaţiunii.” Ea a avertizat ca diavolul ar încerca asiduu să distrugă Sacramentul Spovezii şi al Sfintei Împărtăşanii. S-a plâns de multele sacrilegii şi abuzuri asupra Preasfântului Sacrament ce s-ar petrece. Sacramentul Maslului ar fi aşa de puţin respectat şi mulţi oameni ar muri fără să-l primească, astfel refuzând ajutorul de care au nevoie pentru acel „mare salt din timp în Eternitate.”
      Sfântul Sacrament al Preoţiei ar fi ridiculizat, oprimat şi dispreţuit. demonul ar lucra neîncetat pentru a corupe clerul şi ar reuşi cu mulţi dintre ei. Toţi aceşti „preoţi depravaţi, care vor scandaliza poporul Creştin, vor incita la ură pe răii Creştini şi pe duşmanii Bisericii Romane, Catolice şi Apostolice împotriva tuturor preoţilor. Acest triumf aparent al Satanei va aduce suferinţe enorme asupra bunilor păstori ai Bisericii.”
      Despre Sacramentul Căsătorie, ce simbolizează unirea lui Cristos cu Biserica Sa, ea a spus aceasta: „Masoneria, care va fi în acele timpuri la putere, va legifera legi nedrepte având ca scop înlăturarea acestui Sacrament, făcând uşor pentru toţi să trăiască în păcat. Spiritul Creştin va decade rapid, stingând lumina preţioasă a Credinţei până va ajunge pe punctul că va fi aproape o totală şi generală corupţie a datinilor. În aceste vremuri nefericite, va fi o opulenţă [„luxury”] de nestăpânit care va seduce nenumărate suflete frivole ce vor fi pierdute. Inocenţa aproape va dispărea la copii, la fel modestia la femei. În acest moment suprem de nevoie al Bisericii, cei care ar fi trebuit să vorbească vor tăcea.”
      Preasfânta Fecioară i-a zis Maicii Mariana, călugăriţa Concepţionistă care a primit revelaţiile, că sufletele care vor rămâne fidele în acele timpuri dificile vor avea nevoie de o mare tărie a voinţei, statornicie, curaj şi încredere în Dumnezeu. Vor veni momente când totul ar părea pierdut şi paralizat, dar acela va fi momentul, Ea a promis, a „fericitului început al restaurării complete.” „Ceasul meu va veni” a prevestit ea, „când Eu, într-un mod uluitor, voi înfrânge mândrul Satan, zdrobindu-l sub piciorul meu, înlănţuind-l în abisul infernal, lăsând Biserica şi lumea eliberată de această crudă tiranie.”
      Astfel, deşi mesajul Maicii Domnului a Bunului Succes este destul de trist şi serios, este şi unul de mare speranţă. Este promisiunea repetată de Maica Domnului la Fatima în 1917: „În final, Inima Mea Neprihănită va triumfa.”


      Copii in ENGLEZĂ ale cărţii „Our Lady of Good Success: Prophecies for our times” (72 pages) pot fi cumpărate cu $7 U.S. fiecare de la: Tradition in Action, Inc., P.O. Box 23135, Los Angeles, CA 90023. Add $3 for U.S. orders. Canadian orders should add $2 for each order.  
      Acest articol a fost publicat în ediţia Mai-Iunie-Iulie 2004 a revistei „Michael” (http://www.michaeljournal.org/home.htm).

  * 24/01/2009, traducere din Engleză de la: www.michaeljournal.org/goodsuccess.htm

Comentarii închise la Maica Domnului a Bunului Succes, din Quito, Ecuador

Din categoria Informatii