De ce permite Dumnezeu pandemia?

La 1 noiembrie 1755, un cutremur a distrus orașul Lisabona, unul dintre cele mai prospere orașe din Europa, fapt care a șocat întreaga civilizație occidentală care a încercat să găsească explicații religioase, filozofice și științifice pentru acest fenomen.

În mod previzibil, pandemia prin care trecem de mai bine de un an ne provoacă un șoc și o reflecție similare. Ne întrebăm atunci de ce Dumnezeu, fiind atotputernic și bun, permite un lucru atât de cumplit.

Bazându-ne pe lumina rațiunii, spunem, în primul rând, „permite”, deoarece totul indică faptul că acest virus care ne bântuie a fost consecința fie a răului, fie a incompetenței umane. Deși, trebuie clarificat, dacă e vorba de incompetență ea ar fi plina de răutate, întrucât oricine știe că este condamnabil din punct de vedere etic manipularea unor lucruri care, „dacă scapă de sub control”, pot provoca multe daune.

De asemenea, este adevărat că, dincolo de pozițiile conspirative, există posibilitatea ca acest virus, fiind prezent în natură, să fi fost transmis ființelor umane din prezența sa într-un animal; în cazul nostru, un liliac. Dacă da, nu ar fi existat – cel puțin direct – nicio responsabilitate umană în geneza pandemiei.

Deci, dacă virusul pur și simplu „venea din natură”, ne-am putea gândi, mai decisiv, la „a învinui pe Dumnezeu”, autorul naturii. Adică, ținând cont de mentalitatea noastră actuală, dacă un produs „dă greș”, primul lucru care ne vine în minte este „să facem o cerere către producător”.

Cu alte cuvinte, dacă acesta ar fi cazul, am putea afirma că Dumnezeu nu numai că a permis, ci și a dorit, acest flagel. Deci, să recapitulăm întrebările noastre: care a fost adevărata origine a acestui rău? A fost oare ambiția și răutatea umană? A fost o incompetența „colorată” de imoralitate? Dumnezeu a dorit această catastrofă, sau doar a permis-o?

Știm că există Dumnezeu, că este atotștiutor, atotputernic și bun. Dumnezeu nu poate dori niciun rău pentru creaturile Sale. La fel, Dumnezeu este prevăzător, adică că nu „ignoră” lucrurile, cu atât mai puțin nu ii ignora pe oameni.

Acum, cum este posibil să combinăm aceste atribute cu inevitabilul „sentiment de neputință” care ne copleșește inevitabil în fața evenimentelor provocate de pandemie? La fel ca psalmistul, suntem tentați să ne întrebam: „Domnul ne respinge pentru totdeauna și nu ne va mai favoriza? Și-a uitat bunătatea, iar mânia îi închide măruntaiele?”.

Posibilitatea interpretării acestei realități ca pedeapsă divină nu ar trebui lăsată „cu totul deoparte”. Dumnezeu este infinit de bun și milostiv, dar este, de asemenea, drept și „nimeni nu își bate joc de poruncile Lui fără a fi pedepsit”.

În acest sens, a trecut mult timp de când majoritatea ființelor umane au trăit „cu spatele la Dumnezeu”,nu numai „ignorându-L”, ci și încălcând în mod deschis cele mai sacre porunci ale sale. Gândiți-vă la realitatea avortului care, an după an, ca o adevărată pandemie, ia viața a milioane de copii nevinovați. Credeți că sângele acelor copii nu „strigă la cer”? Și acesta este doar un exemplu, dintre multele pe care le-aș putea menționa, pentru a ne referi la atrocitățile pe care oamenii le comit de obicei.

Desigur, ar fi absurd să credem că Dumnezeu, în cazul în care ar dori să ne pedepsească, ar face acest lucru din ranchiuna și din dorința de răzbunare. În Dumnezeu nu există pasiuni, cu atât mai puțin pasiuni „rele”. Binele este difuziv în sine, spune un principiu metafizic. În acest sens, tot ceea ce face Dumnezeu, face mișcat de căutarea binelui celor pe care i-a creat în infinita lui iubire.

Într-adevăr, poate că nici măcar nu ne „trec prin cap” întrebări de genul: sunt eu implicat intr-o clinica de avort? Sunt eu unul care promovează ideologii perverse în mass-media? Cei mai mulți dintre noi, prin Harul lui Dumnezeu, nu săvârșim aceste păcate grave, dar nu este adevărat că răul nu ar avea deloc tăria pe care o are dacă noi nu am „participa prin indiferență”?

Cu toții ne dorim ca pandemia să se termine pentru a „ne continua viața”. Dar, ar trebui să ne întrebăm, ce viață ne dorim să continuăm? Viața care ne-a condus la creșterea inegalității și a nedreptății; viața care a îndumnezeit „a avea” și „a apărea” deasupra ființei; viața care aspiră doar să „se distreze”, ignorându-i pe cei care sunt lângă noi.

Dacă da, este ca și cum i-am spune lui Dumnezeu: „Uite, ia oprește această pandemie că noi avem multe lucruri importante de făcut”: vrem să continuăm să trișăm, să facem curte, să jucăm, să mâncăm lucruri bune, sa bem și sa abuz de sex; vrem să încercăm în permanență lucruri noi, pentru că suntem deja plictisiți de cele „tradiționale”, în special de religie și familie.

Acum, în cazul în care aceasta este cu adevărat o pedeapsă divină: ce am schimbat noi pentru ca Dumnezeu, la rândul său, să schimbe? Care a fost adevărata noastră metanoie ? Am făcut un fel de mea culpa în ceea ce privește comportamentul nostru ca ființe „presupuse” raționale? Dacă există judecată universala, atunci niniviții se vor ridica cu siguranță și împotriva acestei „generații rele și pervertite”. Fiecare om ar trebui, probabil, să reflecteze asupra acestor fapte.

Cu toate acestea, trebuie recunoscut faptul că pandemia a determinat numeroase acte de dăruire curajoasă și generoasă, în special în rândul personalului din sănătate și al multor preoți care au murit sau și-au riscat viața pentru a aduce confort fizic sau spiritual. Această situație dureroasă a „scos la iveală” ce este mai bun din mulți bărbați și femei.

Trăim într-o cultură care „sta cu spatele la moarte”, care neagă realitatea finitudinii și contingenței noastre; Suntem înrădăcinați într-o cultură care respinge categoric tot ceea ce implică asumarea durerii, predarea și sacrificiul de sine. Dar pandemia a pus „în fața noastră” ceea ce am refuzat să vedem și să ne asumam.

În limbaj franciscan, se poate spune că pandemia ne-a făcut să ne gândim la „sora moarte”, acel vizitator inoportum care poate apărea în orice moment, ca să ne scuture, paradoxal, de letargia noastră. Astfel, situațiile extreme au avantajul de a „trezi pe mulți” la conștiința adevăratei finitudini umane. Iar viziunea acestui fapt, de ce nu, poate constitui primul pas pentru a ne deschide către transcendență.

Acum, să presupunem că aceasta nu este o pedeapsă aplicată direct de Dumnezeu. Cel puțin, este de netăgăduit că El a permis acest lucru și, cumva, „păstrează liniștea”. Dumnezeu „a lăsat situația să se întâmple”, ca un tată care „dă drumul” mâinii fiului său pentru a vedea cum reacționează în situatii adverse. Și, așa cum am afirmat mai sus, sunt și cei care „au profitat” de proces și au trecut prin această realitate a durerii ca „oportunitate” de a-și întări credința și virtuțile.

Alții, pe de altă parte, au ales calea resentimentului, au ales rușinoasa sarcină de a „cârti ” împotriva Tatălui Ceresc; au ales să își consolideze respingerea față de Dumnezeu și au văzut în pandemie un prilej, mai mult decât propice, de a reafirma ateismul lor: „dacă ar exista Dumnezeu și el ar fi bun, nu ar putea permite suferința atâtor nevinovați”. În cele din urmă, au fost și cei care au ales „să nu gândească”; este vorba despre cei care întotdeauna, în fața unor situații dureroase, se anesteziaza cu tot mai multe distrageri: mai mult fotbal, mai mult alcool, mai multe droguri.

Cu alte cuvinte, întrebările „de ce” și „pentru ce” pe care le putem întâlni în pandemie depind, în mare măsură, de imaginea lui Dumnezeu pe care fiecare o avem anterior. Iar viziunea lui Dumnezeu pe care ne-o poate da rațiunea este aceea a unei Ființe infinit de puternice și bune; restul sunt „caricaturi” ale unei inteligențe deja ascunse de păcat și tristețe. Dumnezeu este bun „tot timpul”, chiar și în aceste momente în care El pare să fi „dat drumul mâinii noastre”.

Chiar vorbind în termeni pur umani, eu intuiesc că această situație este o „puternică atragere a atenției din partea lui Dumnezeu”. Este ca și cum Domnul ne-ar spune: unde ți-a pus inima? Ce bun sau bunuri ai ridicat la rang de dumnezeu? După cum ne-a învățat Lewis, atunci când iubirile umane se transformă într-un dumnezeu, ele se transformă inevitabil în demon. Și adevăratul Dumnezeu nu vrea ca noi să fim devorați de iubiri pervertite care nu pot duce decât la nenorocirea eternă.

Noi infidelități, mai perverse (avort, ideologie de gen, eutanasie, apostazie generalizată) duc la noi pedepse. Biserica, trupul lui Hristos, este astăzi adevăratul protagonist în călăuzirea oamenilor către o schimbare autentică a vieții. Ea este însărcinată cu răspândirea anunțului mântuirii prin cuvântul vieții și puterea sacramentelor.

Cristos Mântuitorul se face prezent astăzi prin Biserica sa. Iar Biserica trebuie să fie prezentă în această lume, trebuie să „preia controlul” mizeriei umane, dar „fără a fi a lumii”, fără a „cocheta” cu lumea sau a se acomoda „cererilor” ei. În caz contrar, va fi ca drojdia care nu mai servește la dospirea aluatului sau ca sarea care este asociată cu gustul insipid din aceste vremuri.

Dumnezeu „ne atrage atenția”, ne scoate din letargie. Cuvântul Său continuă să „răsune” în inimile credincioșilor: „dacă te întorci la Mine din toată inima și din tot sufletul tău, mă voi întoarce la tine și nu-mi voi ascunde fața de tine”. Dar Poporul lui Dumnezeu pare, încă o dată, „să nu vrea să asculte”, iar Domnul „ne lasă în inimile noastre încăpățânate, ca să putem continua să umblăm după capriciile noastre”.

Pe scurt, ce semnificație teologică poate avea această „tragere de urechi” din partea Dumnezeului nostru? Am vorbit deja despre posibilitatea reală a unei pedepse cauzate de infidelitățile și păcatele noastre. Este inevitabil să nu ne gândim aici la acel pasaj din Evanghelie în care Isus menționează cele optsprezece persoane care au fost zdrobite când Turnul Siloamului s-a prăbușit: „Crezi că acești oameni au fost cei mai vinovați din Ierusalim? Îți spun că nu. Și dacă nu faci penitență, toți vei pieri la fel ”.

Nimeni nu este inocent în fața lui Dumnezeu și cu toții trebuie să vedem în acest timp „o oportunitate de a obține sănătatea”. Nu este că „plătesc cei drepți pentru cei păcătoși”, ci este că toți suntem „datori față de Dumnezeu”, iar această ascundere a realității păcatului nostru este poate un rău mai mare decât pandemia în sine. Insist asupra acestui lucru, situația teribilă cu care ne confruntăm în prezent trebuie să fie, în primul rând, pentru noi, o „chemare la convertire”.

Deși nu ne gândim la asta în mod conștient, cei mai mulți dintre noi s-au obișnuit să creadă că suntem aici pentru a ne „distra”, pentru a ne bucura, pe cât putem, de plăcerile pe care ni le poate oferi viața. Acesta este mesajul pe care ni-l transmite permanent lumea: bucurați-vă de moment, „profitați la maximum” de oportunitățile pe care vi le oferă circumstanțele, „pentru ca meritați”.

Am uitat că omul este homo viator , un pelerin care se întoarce înapoi la casa Tatălui. Cel puțin „în practică”, nu mai credem în viața veșnică și ne petrecem existența de parcă nu ne-ar mai rămâne altceva de făcut decât „să ne anesteziam cu plăceri corporale și distrageri frivole”.

Prin urmare, trebuie să re-conștientizam faptul că această viață este doar „preludiul” existenței adevărate. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere ceea ce ne-a învățat deja Augustin: Cel care „ne-a creat fără noi, nu ne va mântui fără colaborarea noastră”. Deci suntem aici pentru a fi Sfinți și pentru a ne cultiva talentele; pentru a fi Perfecți precum Dumnezeu este perfect; pentru a seconda Harul pe care Dumnezeu a venit să ni-l ofere ca o consecință a jertfei pascale a lui Cristos.

Întrucât „omul s-a rupt de Dumnezeu”, „trupul s-a rupt de suflet” și „lumea s-a dușmănit cu omul”. Imaginea naturii bune și „amabile” față de ființele umane exprimă o viziune naivă asupra lucrurilor. Natura „geme în durerile facerii” față de păcatul omului și „țipetele” sale ne asurzesc.

Bolile, catastrofele naturale și moartea în sine exprimă doar „o parte” a unei monede, al cărei revers este „istoria mântuirii”. Dumnezeu este autorul scenariului și principalul protagonist al acestei lucrări de răscumpărare. Știm deja că Isus „a plătit pentru noi”, că „rănile sale ne-au vindecat”. Dar asistăm încă la ultimele capitole ale desfășurării acestei drame divine.

După înălțare, Duhul Sfânt „ne-a învățat multe lucruri” și înțelegerea noastră despre misterul răscumpărător s-a adâncit mult; Harul sfințitor a fost revărsat din abundență în nenumărați bărbați și femei care, precum Cristos, și-au dat viața pentru frații lor. De la Sf. Stefan la maica Teresa; de la Perpetua la Maximilian Kolbe, Harul lui Dumnezeu i-a făcut sfinți pe cei mai mari păcătoși.

Cu toate acestea, misterul nelegiuirii a fost de asemenea comis. Ispititorul „a continuat să-și facă treaba lui” și mulți sunt oamenii care continuă să îl ajute. Răul avansează ascunzându-se sub acoperirea frivolității, făcându-ne să credem că toată existența umană trebuie să fie ca o după-amiază la „Disneyland”: profită de oportunitățile de bucurie pe care ți le oferă viața; nu te gandi deloc la ziua de mâine; consideră mai presus de toate că nu ai nimic de-a face cu relele care se întâmplă în această lume. Tu însuți trebuie să te consideri „victima circumstanțelor”. Vina este întotdeauna a celorlalți: a părinților mei; a asupritorilor din nord; a patriarhatului, a Occidentului și, în cele din urmă, a creștinismului.

Lumea seculară de astăzi ne-a făcut să-l uităm pe Dumnezeu și destinul nostru etern. Acum vrem cu toții să „revenim la normal”. Cu toate acestea, ar trebui să ne întrebăm dacă vrem cu adevărat ca „totul să fie ca mai înainte”. Mai devreme sau mai târziu normalitatea se va întoarce. Dar sperăm că fiecare dintre noi poate fi cu adevărat mult mai bun decât înainte. Sfințenia este pentru toată lumea și niciunul dintre noi nu ar trebui să se ferească de această chemare. Între timp, așa cum ne-a învățat Sf Augustin, poate merită să repetăm: „bun este Dumnezeu care ne dă nu ceea ce cerem noi, ci ceea ce am cere dacă inima noastră ar fi mai asemănătoare cu a Lui”.

Dr. J. Maximiliano Loria

Comentarii închise la De ce permite Dumnezeu pandemia?

Din categoria Informatii

Episcopul Viganò analizează manevrele lui Francisc împotriva Ritului tradițional al Liturghiei

Cu ocazia Simpozionului de filosofie dedicat memoriei monseniorului Antonio Livi, care a avut loc la Veneția pe 30 mai, am încercat să identific elementele care revin constant, de-a lungul istoriei, în lucrarea celui rău. În această prezentare, m-am concentrat asupra fraudei pandemice, arătând modul în care motivele oferite pentru a justifica măsurile coercitive ilegitime și limitările nu mai puțin ilegitime ale libertăților naturale, erau de fapt profeții, adică, motive menite să ascundă reaua intenție și designul penal. Publicarea e-mailurilor lui Anthony Fauci (1) și incapacitatea de a cenzura vocile disidente din ce în ce mai numeroase în raport cu mainstream (trendul general) au confirmat analiza mea și ne oferă speranță pentru o înfrângere răsunătoare a susținătorilor Marii Resetări.

În acest discurs, am zăbovit, dacă vă amintiți, asupra faptului că Conciliul Vatican II a fost, într-un fel, o Mare Reinițializare (Resetare) pentru corpul eclezial, ca și alte evenimente istorice planificate și concepute pentru revoluționarea corpului social. Și în acest caz, de fapt, scuzele folosite pentru a legitima reforma liturgică, ecumenismul și ”parlamentarizarea” autorității Sfinților Păstori nu s-au bazat pe buna-credință, ci pe înșelăciune și minciuni, pentru a ne face să credem că renunțarea la binele sigur – Liturghia apostolică, unicitatea Bisericii pentru mântuire, imuabilitatea Magisteriului și Autoritatea Ierarhiei – ar putea fi justificată de un bine superior. Ceea ce, după cum știm, nu numai că nu s-a întâmplat (și nu se putea întâmpla), ci dimpotrivă s-a manifestat în toată puterea sa perturbatoare și subversivă: bisericile sunt goale, seminariile părăsite, mănăstirile abandonate, autoritatea discreditată și pervertită în tiranie în folosul păstorilor răi sau devenită ineficientă pentru cei buni. Și știm, de asemenea, că scopul acestei reinițializări (n.t. resetări), al acestei revoluții devastatoare a fost încă de la început nelegiuit și răuvoitor, deși îmbrăcat cu intenții nobile de a convinge credincioșii și clerul la ascultare.

În 2007, Benedict al XVI-lea a acordat drepturile cetățeniei depline venerabilei Liturghii Tridentine, redându-i legitimitatea care i-a fost refuzată pe nedrept timp de cincizeci de ani. În Motu Proprio Summorum Pontificum, el a declarat:

Prin urmare, este legal să celebrăm Sacrificiul Liturghiei conform ediției tipice a Missalului Roman promulgat de Ioan XXIII în 1962 și niciodată abrogat, ca o formă extraordinară a liturghiei Bisericii. […] Pentru o astfel de celebrare conform unui Missal sau celuilalt, preotul nu are nevoie de nicio permisiune, nici de la Scaunul apostolic, nici de la Ordinarul său (2).

În realitate, scrisoarea Motu Proprio și documentele de aplicare nu au fost niciodată aplicate pe deplin, iar adunările credincioșilor care celebrează astăzi conform ritului apostolic continuă să ceară aprobarea episcopului lor, aplicând în esență dictatul indultului* din precedentul Motu Proprio Ecclesia Dei al lui Ioan Paul al II-lea. Dreapta onoare care ar trebui acordată liturghiei tradiționale a fost temperată de asimilarea ei liturghiei reformei postconciliare, de desemnarea acestei forme extraordinare și a acestei forme obișnuite, ca și cum Mireasa Mielului ar putea avea două voci – una pe deplin catolică și cealaltă echivoc ecumenică – cu care să se adreseze Majestății Divine și adunării credincioșilor. Dar nu există nici o îndoială că liberalizarea Liturghiei Tridentine a făcut atât de mult bine, hrănind spiritualitatea a milioane de oameni și aducând înapoi la credință multe suflete care, în sterilitatea ritului reformat, nu au găsit niciun îndemn la convertire și cu atât mai puțin la creștere interioară.

Anul trecut, cu comportamentul tipic al inovatorilor, Sfântul Scaun a trimis diecezelor din întreaga lume un chestionar prin care solicita informații despre aplicarea Motu Proprio al lui Benedict al XVI-lea (3): însăși formularea întrebărilor trăda un motiv ascuns; iar răspunsurile trimise la Roma trebuiau să creeze baza unei aparente legitimități care să conducă la o limitare a Motu Proprio, dacă nu chiar abrogarea completă a acestuia. Cu siguranță că, dacă autorul Summorum Pontificum ar fi încă așezat pe tron, acest chestionar i-ar fi permis Pontifului (Benedict XVI) să le reamintească episcopilor că niciun preot nu ar trebui să ceară permisiunea de a celebra Liturghia în vechiul rit și nici să fie demis din ministerul său din acest motiv. Dar intenția reală a celor care au inițiat chestionarea preoților nu pare să se afle în salus animarum (mântuirea sufletelor), ci în ura teologică față de un rit care exprimă cu o claritate de diamant credința neschimbătoare a Sfintei Biserici și care din acest motiv este străină ecleziologiei conciliare, liturghiei și doctrinei pe care o presupune și pe care o transmite. Nimic nu este mai opus așa-numitului magisteriu al Vaticanului II decât Liturghia Tridentină: fiecare rugăciune, fiecare pericopă – așa cum ar spune liturgiștii – este un afront pentru urechile delicate ale Inovatorilor, fiecare ceremonie este o ofensă în ochii lor.

Pur și simplu a tolera că există catolici care vor să bea din sursele sacre ale acestui rit sună ca o înfrângere pentru ei, suportabilă doar dacă este limitată la grupuri mici de vârstnici nostalgici sau excentrici. Dar dacă forma extraordinară – așa este în sensul comun al termenului – devine normă pentru mii de familii, tineri, oameni obișnuiți conștienți de alegerea lor, ea devine o piatră de poticnire și trebuie combătută fără îndurare, limitată, abolită; pentru că nu trebuie să existe nici o contrapondere la liturghia reformată, nici o alternativă la riturile conciliare lacunare, la fel cum, în fața narațiunii dominante a globalismului, nu poate exista o voce disidentă sau o respingere motivată; sau, cum confruntați cu efectele secundare ale unui va$in experimental, nu putem adopta tratamente eficiente care să dovedească inutilitatea sa.

Nici nu ne mai putem mira: cei care nu vin de la Dumnezeu sunt intoleranți față de tot ceea ce amintește, chiar și puțin, de o vreme în care Biserica Catolică era condusă de păstori catolici, iar nu de pastori infideli care abuzează de autoritatea lor; o vreme în care Credința a fost propovăduită oamenilor în integritatea sa și nealterată pentru a face pe plac lumii; o vreme în care cei care flămânzeau și erau însetați după Adevăr erau hrăniți și setea le era stinsă de o liturghie care era pământească în forma sa, dar divină în substanța sa. Și dacă tot ceea ce până ieri era sfânt și bun, astăzi este condamnat și ridiculizat, a permite să mai rămână o mică urmă este inacceptabil și constituie un afront intolerabil. Pentru că Liturghia Tridentină face să vibreze corzi ale sufletului pe care ritul lui Paul al VI-lea nici nu îndrăznește să le atingă.

Este evident că cei care fac manevre în culisele Vaticanului pentru a elimina Liturghia catolică sunt cei care, prin Motu Proprio, văd compromise: activitatea lor timp de mai multe decenii, posesia atâtor suflete pe care le țin cu amenințări într-un soi de robie și tirania asupra corpului eclezial slăbit. Aceiași preoți și episcopi care, la fel ca mine, au redescoperit această comoară neprețuită a credinței și spiritualității – sau care, prin harul lui Dumnezeu, nu au abandonat-o niciodată, în ciuda persecuției acerbe din perioada postconciliară – nu sunt dispuși să renunțe la ea, după ce au găsit în ea sufletul preoției lor și hrana vieții lor supranaturale. Și este îngrijorător și scandalos, faptul că, cu tot binele pe care Liturghia Tridentină îl aduce Bisericii, există unii care doresc să interzică sau să limiteze celebrarea ei, pe baza unor motive înșelătoare.

Și totuși, dacă ne punem în pielea Inovatorilor, înțelegem cum acest lucru este perfect compatibil cu viziunea lor distorsionată asupra Bisericii, care nu este o societate perfectă instituită ierarhic de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor, ci o societate umană în care o autoritate coruptă și supusă elitei se conformează nevoilor spiritualității confuze a maselor, chiar le dirijează, negând scopul pentru care Domnul nostru a voit-o; și în care păstorii buni sunt constrânși să nu acționeze, prin cătușe birocratice la care doar ei trebuie să se supună. Acest impas, această înfundătură legală, înseamnă că abuzul de autoritate poate fi impus supușilor săi tocmai pentru că ei au recunoscut în ea vocea lui Cristos, chiar și în fața dovezilor perversității intrinseci a ordinelor date, a motivelor care le determină și a subiecților care le exercită. Pe de altă parte, chiar și în sfera civilă, în timpul p@ndemiei, mulți s-au supus reglementărilor absurde și dăunătoare, deoarece le-au fost impuse de medici, virusologi și politicieni pentru care sănătatea și bunăstarea cetățenilor ar trebui să fie o prioritate; și mulți nu au vrut să creadă, nici puși în fața dovezilor unui plan cr!minal, că aceștia ar putea dori într-adevăr moartea sau îmbolnăvirea a milioane de oameni. Aceasta este ceea ce experții în psihologie socială numesc disonanță cognitivă, care determină indivizii să se refugieze într-o nișă confortabilă a iraționalității, mai degrabă decât să se recunoască ca victime ale înșelăciunii colosale și, prin urmare, să reacționeze curajos.

Așadar, nu ne întrebăm de ce, în fața înmulțirii comunităților legate de liturghia apostolică, în fața înfloririi vocațiilor aproape exclusiv în sfera Motu Proprio, în fața creșterii frecvenței participării la sacramente și a coerenței vieții creștine la cei care o urmează, s-ar dori unirea mizerabilă a unui drept inalienabil cu împiedicarea liturghiei apostolice; întrebarea este falsă și răspunsul ar fi înșelător.

Mai degrabă, să ne întrebăm de ce ereticii notorii și depravații ar trebui să tolereze ca erorile și deplorabila lor conduita a vieții să fie puse la îndoială de o minoritate a clericilor credincioși și neprotejați, atunci când ei au puterea să împiedice acest fapt. Astfel, înțelegem că această aversiune poate fi exprimată cu precizie numai punând capăt Motu Proprio, abuzând de o autoritate uzurpată și pervertită. Și în timpul pseudo-reformei protestante, toleranța față de anumite obiceiuri liturgice înrădăcinate în tradiție a fost de scurtă durată, deoarece devoțiunile către Fecioara Maria, imnurile în latină, sunetele clopotului la Prefacere – Înălțarea Ostiei nu mai era – trebuiau să dispară neapărat, fiind expresia unei credințe pe care discipolii lui Luther o respinseră. Și ar fi fost absurd să se creadă că ar putea fi o coexistență pașnică între Novus și Vetus Ordo, precum și între Liturghia catolică și Cina luterană, având în vedere incompatibilitatea lor ontologică. Privită de aproape, înfrângerea lui Vetus sperată de susținătorii Novus este, cel puțin conform principiilor lor, la fel cum ar trebui să fie înfrângerea lui Novus de către Vetus. Cei care cred că este posibil să țină împreună două forme opuse de închinare catolică, în numele unei pluralități de expresii liturgice care este copilul mentalității conciliare și care constituie esența hermeneuticii continuității din perspectiva lor, se înșală.

Modus operandi al Inovatorilor apare încă o dată în această operațiune împotriva Motu Proprio: în primul rând, unii dintre cei mai fanatici oponenți ai liturghiei tradiționale lansează abrogarea Summorum Pontificum definind vechea Liturghie ca „sursă de divizare”; apoi, Congregația pentru Doctrina Credinței cere preoților să răspundă la un chestionar, ale cărui răspunsuri sunt practic preambalate (cariera episcopului depinde de ceea ce raportează Sfântului Scaun, deoarece conținutul chestionarului va fi cunoscut și de Congregația Episcopilor); apoi, întâmplător, în timpul unei ședințe închise cu membrii episcopatului italian, Bergoglio își exprimă îngrijorarea cu privire la seminariștii „care păreau buni, dar rigizi” (4) și cu privire la diseminarea liturghiei tradiționale, repetând întotdeauna că reforma liturgică conciliară este ireversibilă; mai mult, el numește ca Prefect al Cultului Divin un dușman jurat al Vetus Ordo, pentru a avea un aliat în aplicarea eventualelor restricții; în cele din urmă, aflăm că cardinalii Parolin și Ouellet sunt printre primii care doresc această reducere a Motu Proprio (5): acest lucru îi determină pe prelații „conservatori” să se grăbească în apărarea actualului regim de coexistență a celor două forme, obișnuit și extraordinar, oferindu-i lui Francisc ocazia de a face pe moderatorul prudent al celor două curente opuse, ajungându-se ”doar” la o limitare a Summorum Pontificum în locul abrogării totale. Aceasta – după cum știm – a fost exact ceea ce intenționa să facă de la început.

Oricare ar fi rezultatul final, deus ex machina (**) al acestei piese previzibile este și rămâne Bergoglio, gata să își acorde meritul unui gest de indulgență față de conservatori, precum și să evite responsabilitatea unei aplicații restrictive asupra noului prefect, ep. Arthur Roche și membrilor echipei sale. Astfel, în cazul unui protest comun al credincioșilor și al unei reacții dezordonate din partea prefectului sau a altor prelați, vom avea parte din nou de confruntarea dintre progresiști și tradiționaliști, având astfel argumente excelente pentru a afirma că coexistența celor două forme ale ritului roman duce la diviziuni în Biserică și că, prin urmare, este mai prudent să ne întoarcem la „pacea lui Paul al VI-lea”, adică la interzicerea totală a Liturghiei dintotdeauna.

Îi îndemn pe confrații mei din episcopat, preoți și laici, să-și apere energic dreptul la liturghia catolică, consfințită solemn prin Bulla Quo primum a Sfântului Pius al V-lea; și să apere împreună cu ea Sfânta Biserică și Papalitatea, ambele expuse discreditării și ridiculizării chiar de către Pastori. Chestiunea Motu Proprio nu este deloc negociabilă, deoarece în ea se reafirmă legitimitatea unui rit care nu a fost niciodată abrogat și nici nu ar putea fi. Mai mult, în afară de daunele certe pe care aceste noutăți aduse de vânt le vor provoca sufletelor și de avantajul clar pe care îl va da Diavolului și slujitorilor săi, există lipsa de respect a lui Bergoglio față de Papa Benedict al XVI-lea, încă în viață. El trebuie să știe că autoritatea pe care Pontiful Roman o exercită asupra Bisericii este de locțiitor și că puterea pe care o deține vine de la Domnul nostru Isus Cristos, Cap unic al Corpului Mistic: să abuzeze de autoritatea apostolică și de puterea Sfintelor Chei într-un scop opus celui pentru care au fost instituite de Domnul este o ofensă fără precedent pentru Maiestatea lui Dumnezeu, o necinstire pentru Biserică și o greșeală pentru care va trebui să răspundă în fața Celui căruia îi este vicar. Și cine refuză titlul de vicar al lui Cristos trebuie să știe că odată cu titlul pierde și legitimitatea autorității sale.

Este inacceptabil ca autoritatea supremă a Bisericii să-și permită să anuleze, într-o operație tulburătoare de distrugere a culturii într-o componentă religioasă, moștenirea pe care a primit-o de la Părinții săi; și nu este admisibil a-i considera ca fiind în afara Bisericii pe cei care nu sunt dispuși să accepte privarea de Liturghia și de Tainele celebrate în forma care de două mii de ani a forjat sfinți. Biserica nu este o companie în care departamentul de marketing decide să scoată din catalog produsele vechi și să ofere altele noi, pe baza cererii clienților. A fost suficient de dureros să impunem cu forța preoților și credincioșilor revoluția liturgică, în numele ascultării față de Sinod, smulgând de la ei tocmai sufletul vieții creștine, pentru a-l înlocui cu un rit pe care masonul Bugnini îl copiase din Cartea de rugăciune comună a lui Cranmer (n.t. biserica anglicană). Acest abuz, parțial reparat de Benedict al XVI-lea cu Motu Proprio, nu poate fi nicidecum repetat acum, în prezența elementelor care sunt în mare parte în favoarea liberalizării vechii liturghii. Dacă am fi vrut cu adevărat să ajutăm poporul lui Dumnezeu în această criză, ar fi trebuit să desființăm liturghia reformată, care în cincizeci de ani a provocat mai multe daune decât calvinismul.

Nu știm dacă temutele restricții pe care Sfântul Scaun intenționează să le introducă în Motu Proprio vor afecta preoții diecezani sau dacă vor afecta și institutele ai căror membri celebrează exclusiv ritul antic. Mă tem, totuși, așa cum am avut deja ocazia să spun în trecut, că tocmai asupra acestora se dezlănțuie acțiunea demolatoare a Inovatorilor, care s-ar putea să tolereze aspectele ceremoniale ale liturghiei tridentine, însă nu acceptă deloc aderarea la structura doctrinară și ecleziologică pe care o implică și care contrastează puternic cu abaterile conciliare pe care vor să le impună fără derogare.

Acesta este motivul pentru care trebuie să ne temem că acestor institute li se va solicita o anumită formă de supunere la liturghia conciliară, de exemplu, făcând obligatorie celebrarea Novus Ordo cel puțin ocazional, așa cum trebuie să facă deja preoții diecezani. În acest fel, cei care fac uz de Motu Proprio vor fi constrânși nu numai să accepte implicit liturghia reformată, ci și să accepte public noul rit și spiritul său doctrinar. Iar cel care celebrează cele două forme ale ritului se va trezi discreditat ipso facto în primul rând în coerența sa, făcând ca alegerile sale liturgice să pară un fapt pur estetic, aș spune aproape coregrafic, și privându-l de orice judecată critică cu privire la Liturghia lui Paul al VI-lea și la spiritul care îi dă formă: pentru că se va trezi silit să celebreze această Liturghie. Este vorba despre o operațiune răutăcioasă și vicleană, în care o autoritate care abuzează de putere nu îi mai recunoaște pe cei care i se opun, acceptând pe de o parte vechiul rit, dar transformându-l într-o chestiune pur estetică și forțând un biritualism insidios și o adeziune și mai insidioasă la două abordări doctrinare opuse și contrastante. Dar cum să-i ceri unui preot să celebreze când un rit venerabil și sfânt, în care găsește o coerență perfectă între doctrină, ceremonie și viață, când un rit falsificat care face cu ochiul ereticilor și ascunde laș ceea ce celălalt proclamă cu mândrie?

[Notă Abbé Pivert: Ar fi dificil pentru Sfântul Scaun să ceară Societății Sfântului Pius X să celebreze, chiar și din când în când, Liturghii conform noului rit. Dar episcopul Viganò are perfectă dreptate să afirme că institutele sunt mai vizate decât laicii datorită influenței lor. Deci, acesta este un alt mod prin care Francisc îi va disciplina după voia sa, și a și început deja în mare măsură să o facă. Desigur, Societatea Sfântului Pius X încearcă să iasă din capcană, dar fără a-și recunoaște propriile trădări. Ea este pe linia lui Benedict al XVI-lea: „tradiționaliștii” solicită moderniștilor dreptul de a exista într-un mod extraordinar.]

Să ne rugăm, așadar: să ne rugăm ca Maiestatea Divină, căreia ne închinăm perfect celebrând venerabilul rit apostolic, să îi lumineze pe Sfinții Păstori pentru ca aceștia să renunțe la planul lor și să întărească efectiv Liturghia Tridentină pentru binele Sfintei Biserici și pentru slava Preasfintei Treimi. Invocăm Sfinții Patroni ai Liturghiei – Sfântul Grigorie cel Mare, Sfântul Pius V și Sfântul Pius X in primis – și pe toți Sfinții care, de-a lungul secolelor, au săvârșit Sfânta Jertfă în forma transmisă nouă, pentru ca să o putem păstra cu fidelitate. Fie ca mijlocirea lor la tronul lui Dumnezeu să implore pentru noi să păstrăm Liturghia dintotdeauna, datorită căreia putem fi sfințiți, întăriți în virtute și putem rezista atacurilor Celui Rău. Și dacă păcatele oamenilor Bisericii ar merita într-o zi o pedeapsă la fel de severă precum cea profețită de Daniel, să ne pregătim să coborâm în catacombe, oferind această încercare pentru convertirea păstorilor.

+ Carlo Maria Viganò, Arhiepiscop

9 juin 2021

Feria IV infra Hebdomadam II

post Octavam Pentecostes

Sursă articol:
https://magazinelavoixdedieu.wordpress.com/…/mgr…/

Trimiterile din articol:

(1) https://www.documentcloud.org/…/20793561-leopold-nih…

(2) https://www.vatican.va/…/hf_ben-xvi_motu-proprio…

(3) gasiti linkul in articolul in fr, fb nu permite postarea lui

(4) https://www.agensir.it/…/papa-francesco-ai-vescovi…/

(5) gasiti linkul in articolul in fr, fb nu permite postarea lui

* INDÚLT – Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale

** deus ex machina – rezolvare bruscă a unui conflict, prin intervenţia proniei divine

Comentarii închise la Episcopul Viganò analizează manevrele lui Francisc împotriva Ritului tradițional al Liturghiei

Din categoria Informatii

Cine e papa? (documentar video „Mesajul din sticlă”

În urmă cu două zile, a fost publicat documentarul în italiană și engleză „Mesajul în sticlă”: 40 de minute șocante în care, pe baza unor fapte obiective, sunt analizate probleme arzătoare precum demisia Papei Ratzinger; „Mafia Sf. Gallen”; genealogia episcopală a cardinalilor care îi aparțin; scopul istoric al francmasoneriei (ecleziastică și laică) de a demola Biserica Catolică; mistificarea personajului lui San Francesco; turnura materialistă a noii biserici și puterea incredibilă a mass-media care oferă o imagine a lui Francisc foarte diferită de ceea ce, potrivit autorilor, este realitatea. Printre intervievați, fratele italo-american Alexis Bugnolo, prof. Univ. Francesco Lamendola și youtuberul Marco Cosmo al canalului „Decimo Toro” care au pus videoclipul online. Autorul este un regizor necunoscut care a preferat să se ascundă pentru a nu-și periclita cariera.

Potrivit intervievaților, există o antica ierarhie infidela în Biserică, legată și de ordinul iezuit și puternic inspirată de masonerie, care a preluat puterea după o pregătire de cel puțin două sute de ani, practic de la prima infiltrare a masoneriei în Biserică. Figura cheie a acestui curent este card. Mariano Rampolla del Tindaro, care urma să devină papa, dar a cărui alegere a fost blocată de împăratul Austriei, tocmai datorită aderării lui la masonerie.

Despre mafia Sf. Gallen, descendenta a lui Rampolla, a scris același primat al Belgiei, card. Danneels, în autobiografia sa recunoscând candid că grupul de cardinali supermoderniști de care aparținea voia să-l destituie pe Benedict al XVI-lea și că campionul lor era card. Bergoglio. Cităm din „Biographie” din 2015: „Este un frate iezuit al lui Martini și cardinal arhiepiscop de Buenos Aires, se numește Jorge Mario Bergoglio. Atitudinea lui Bergoglio câștigă încrederea multora dintre participanții la grupul St. Gallen, inclusiv Danneels. […] Deși cardinalii grupului St. Gallen prezenți la Roma îi trimit lui Ivo Fürer o carte poștală cu mesajul: „Suntem aici împreună într-un spirit de pace”, totuși cardinalul Ratzinger a fost ales de conclav ca succesor aproape evident al papei polonez, chiar dacă în perioada de dinainte de conclav, cardinalul iezuit Jorge Mario Bergoglio a fost o alternativă realistă ”.

Volumul nu a fost niciodată tradus în italiană și nici negat de Vatican, în perspectiva probabilă că întrebarea va fi uitată. Cu toate acestea, a fost pastrata o lumina intensa asupra mafiei Sf. Gallen din 2015 de teologul din Palermo Don Alessandro Minutella, dublu excomunicat fără niciun proces canonic (de cardinalul Beniamino Stella din Bergamo) în 2018 care, prin Canalul de YouTube „Radio Domina Nostra”, repetă în fiecare zi că Bergoglio nu este papa și că Benedict al XVI-lea nu a demisionat niciodată. Astăzi, canalul este urmat de peste 50.000 de oameni. El este cel mai urmărit preot din Italia, dar mass-media pretinde că nu există (evident).

În documentar, prof. Lamendola, profesor de literatură și filosofie, explică faptul că scopul masoneriei este de a distruge Biserica Catolică din interior pentru a stabili o nouă ordine mondială, care acum prinde contur.

Cuvintele lui Francisc lansate în La Stampa pe 15 martie 2021 îmi vin în minte: „Am risipi această criză dacă ne închidem în noi înșine. În schimb, construind o NOUĂ ORDINĂ MONDIALĂ bazată pe solidaritate, studiind metode inovatoare pentru eradicarea violenței, sărăciei și corupției, toți împreună si fiecare in parte, fără a delega responsabilitatea, vom putea vindeca nedreptatile ”.

Francmasoneria – explică Lamendola – urmărește obiective care sunt complet opuse Bisericii lui Cristos, obiective complet materialiste. Frăția umană despre care scrie Bergoglio în ultima enciclică nu este o frăție datorită faptului că suntem cu toții copii ai lui Dumnezeu, ci că suntem cu toții copii ai Mamei Pământ, exact acea Pachamama. Nu degeaba, enciclica nu vorbește niciodată despre Dumnezeu și nici despre Isus Cristos.

Fra Bugnolo reiterează modul în care descompunerea oficiului papal în munus și ministerium, la baza capcanei juridice a renunțării, a fost pregătită la vremea respectivă de Ioan Paul al II-lea și de Card. Ratzinger. Apare un fapt nou: de fapt, Benedict al XVI-lea a numit cardinali pe inexplicabil de mulți membri ai mafiei Sf. Gallen și / sau moderniști și / sau inamicii săi. Acest lucru poate fi explicat prin ipoteza că renunțarea invalidă la papalitate a fost deja planificată de mult timp pentru a anula definitiv acest curent în cadrul Bisericii.

Cu ceva timp în urmă a circulat ideea că „șmecheria” ar putea fi inspirată din al treilea Secret de la Fatima.

În orice caz, Francesco și ai lui pot dormi liniștiți. Nimeni nu va face nimic. Cu ceva timp în urmă găsisem o declarație fără echivoc a lui Ratzinger într-una din cărțile sale de interviu. El i-a convins pe mulți, dar la fel nu s-a mișcat nimic. Papa Benedict ar putea afișa, la fel de bine, un anunț luminos la fereastra sa pe care sa scrie „Papa sunt eu” și tot nu ar interesa pe nimeni, toată lumea s-ar gândi la o distragere, la o coincidență, la o conspirație. Nimănui nu îi pasă de această chestiune. Bergoglienii se prefac că nu s-a întâmplat nimic, cel mult își intimideaza interlocutorii numindu-ne în mod explicit idioți.

Tradiționaliștii, care îl detestă pe Benedict al XVI-lea, cred că, în calitate de „modernist” (potrivit lor), Ratzinger este fie nepregătit fie un ezitant, complet de neîncredere, astfel ca aceste „foarte ușoare” inconsecvențe nici măcar nu ii ating. Pentru ei, faptul că Ratzinger a inversat cuvântul munus cu ministerium este doar o neglijență, chiar dacă pune sub semnul întrebării canoanele 124, 332 § 2, 188, 17 din legea canonică care fac ca demisia sa să fie nula. Ei ignoră o serie infinită de discrepanțe.

Conservatorii, pe de altă parte, se concentrează pe demolările explozive ale Bisericii Catolice pe care le desfășoară Francisc: sunt disperați pentru că acum vor trebui să renunțe și la Liturghia în latină, dar nu își pun intrebarea: poate s-a întâmplat ceva greșit cu demisia lui Benedict al XVI-lea și deci poate că Duhul Sfânt „nu a fost primit”? Poate că Francisc nu este adevăratul papă? Întrebarea nu ii atinge.

Mulți speră să rezolve lucrurile după plecarea lui Bergoglio, uitând că, dacă Benedict nu și-a dat demisia, atunci Francisc este un antipapă și colegiul cardinalilor are 80 de cardinali invalizi: deci, în linia sa de succesiune vor fi toți antipapi. Deci, faptul că Biserica Catolică a dispărut pentru totdeauna … este un detaliu neglijabil.

Nu vă faceți griji, sunt doar coincidențe, distrageri, conspirații … Chiar și acest documentar, oricât de bine făcut și bazat pe fapte evidente, va fi ignorat de toată lumea.

https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/27505999/papa-ratzinger-bergoglio-messaggio-nella-bottiglia-documentario-bugnolo-lamendola-decimo-toro-massoneria-daneels-mafia-san-g.html

video aici: https://www.youtube.com/watch?v=d05H0g-piMI

si in engleza aici https://rumble.com/vi0g53-documentario-ratzinger-bergoglio-il-messaggio-nella-bottiglia-iteng-the-mes.html?fbclid=IwAR2cmw4fKyzkI32Onhmn_4OnZF7O6z7w2F3o6w0Ba9heHtyVYmk993MNWrw

Comentarii închise la Cine e papa? (documentar video „Mesajul din sticlă”

Din categoria Informatii

PreaSfânta Treime

Misterul PreaSfintei Treimi este cel mai profund dintre toate misterele creștinismului. Din acest mister derivă toate celelalte. Liturghia sărbătorește Sfânta Treime în prima duminică după Rusalii și Evanghelia o amintește cu aceste cuvinte care răsună de-a lungul secolelor și pentru eternitate: „Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ. Mergeți deci și faceți ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt; învățându-i să păstreze toate câte v-am poruncit. Și sa știți că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor ”(Mat.28, 18-20).

Isus își afirmă astfel suveranitatea asupra Cerului și a Pământului: el este Rege de drept, pentru că i s-a dat toată puterea în Cer și pe Pământ. Dar vrea să fie Rege prin cucerire și de aceea încredințează apostolilor săi misiunea de a-i extinde Împărăția peste toate națiunile, peste toate popoarele, de la un capăt la celălalt al Pământului. Acest lucru are loc prin botez în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Esența credinței creștine constă în cunoașterea și venerarea Dumnezeului unic în trei persoane. Dar credința creștină are și un corp de doctrine care trebuie învățate și îndatoriri religioase și morale care trebuie respectate. Pentru că așa spune Isus, să fie predicate tuturor popoarelor și să fie învațati să respecte ceea ce El a poruncit. Acest set de învățături a fost exprimat prin voce, nu în scris, pe parcursul a trei ani de predicare și în cele patruzeci de zile care separă Învierea de Înălțare. Isus își ia rămas bun, transmițând cuvinte de speranță apostolilor săi și le promite fidelitate celor care păstrează cu credință învățăturile Lui: „Sa stiți că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la împlinirea veacurilor”.

Setul de doctrine și precepte care constituie Tradiția Bisericii se bazează pe misterul Sfintei Treimi. Sfânta Treime nu este în afara noastră; este în noi, pentru că Dumnezeul triunic este prezent peste tot. Sfântul Toma afirmă că în toate creaturile există o amprentă a Sfintei Treimi ( Summa Theologiae , I. q. 47, a.7, c.). Universul reflectă în totalitate și în detaliu misterul Treimii lui Dumnezeu.

Vicontele Luis de Bonald (1754-1840) observă structura trinitară în fiecare societate umană, începând cu familia, deoarece „omul nu se poate naște și trăi într-un număr mai mic de trei (Le leggi naturali dell’ordine sociale , Dettoris, Crotone e020).

Deși nu conține nimic contradictoriu, Sfânta Treime este un mister care depășește rațiunea umană. Sfântul Patrick, Apostolul Irlandei, a explicat-o folosind exemplul frunzei de trifoi, arătând modul în care cei trei lobi atașați la aceeași tulpină reflectă Sfânta Treime. Trifoiul face parte din ordinea naturală.

Nu este suficient ca un creștin să profeseze o credință generică în Dumnezeu; El are, de asemenea, datoria să afirme că acest Dumnezeu este un Dumnezeu triunic: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Religiile necrestine nu sunt doar cele politeiste; la fel sunt și monoteiștii care nu știu misterul triunitar, precum iudaismul și islamul. Cei care fac creștinismul o simplă învățătură morală limitează și îl desfigurează; și la fel, orice formă de creștinism care se limitează la a vorbi despre Dumnezeu este mutilată dacă ignoră misterul Sfintei Treimi.

Îngerul de la Fatima a confirmat în octombrie 1916 importanța cunoașterii și proclamării misterului triunic prin predarea acestei rugăciuni celor trei copii păstori: „Preasfântă Treime,Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, vă ador din adâncul inimii şi vă ofer preţiosul Trup şi Sânge, Sufletul şi Dumnezeirea Domnului Nostru Isus Cristos, prezent în toate Tabernacolele de pe pământ, ca reparare a insultelor, sacrilegiilor şi indiferenţei cu care El este ofensat. Prin meritele infinite ale Preasfintei Sale Inimi şi prin Inima Îndurerată şi Neprihănită a Mariei, mă rog pentru convertirea sărmanilor păcătoşi şi pentru vindecarea bolnavilor. Dumnezeul meu, cred în Tine, Te ador, nădăjduiesc în Tine şi Te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu cred în Tine, nu Te adoră, nu nădăjduiesc în Tine şi nu Te iubesc. Amin.”

Nu există un mister mai profund decât cel al Treimii și niciun alt adevăr nu merită să fie cunoscut public. Toată lumea ar trebui să o știe și nimeni să nu o ignore.

Comentarii închise la PreaSfânta Treime

Din categoria Informatii

DOVADA CA TRAIM TIMPURILE APOCALIPTICE PREVESTITE DE PAPI SI SFINTI :


Partea intai : PAPA BENEDICT XVI 
Potrivit art. 748 pct. 1 din Codul de Drept Canonic al Bisericii Catolice : „toti oamenii sunt tinuti sa caute adevarul cu privire la Dumnezeu si Biserica sa si, cunoscandu-l, au, in virtutea legii divine, obligatia si dreptul de a-l imbratisa si de a-l pastra”.
Extrem de ingrijorat fiind pentru situatia actuala in care se gaseste Biserica Catolica, cand se aud de la cele mai inalte niveluri ale Ierarhiei Bisericii precum si de la altare LUCRURI CONDAMNATE DE-A LUNGUL SECOLELOR DE PAPII CARE AU CONDUS BISERICA IN TRECUT, de-a dreptul EREZII, cand ni se prezinta O CU TOTUL ALTA INVATATURA decat cea cuprinsa in Magisteriul Bisericii si in Vietile Sfintilor si ale Martirilor pentru Credinta,  cand vedem cu stupoare existenta concomitenta a DOI EPISCOPI IMBRACATI IN ALB, din dorinta de a cunoaste Adevarul, de a face ceea ce e DREPT in ochii Domnului si de a apara, atat cat pot eu, SFANTA MAMA BISERICA, am cercetat cu atentie imprejurarile prezente si am ajuns la o concluzie pe care nu o puteam ocoli. 
Daca ne uitam chiar si doar la imaginile cu Papa Benedict XVI, pe care le avem din anii de dupa asa-zisa sa „renuntare”, nu se poate sa nu ne intrebam : „dar acest om, imbracat pana in ziua de azi in haina Pontificala, nu ni se prezinta in continuare ca fiind PAPA”? Aprofundand aceasta problema, am inceput sa realizez ca de ani si ani exista episcopi, preoti si canonisti care, unii inca din anul 2013, „striga in pustiu”, pentru ca aproape nimeni nu-i asculta si care sustin ca Papa Benedict XVI este in continuare Suveranul Legitim al Bisericii Catolice.
Iata in esenta situatia : 
CANONUL 332 § 2 DIN CODUL DE DREPT CANONIC, care se refera la „renuntarea la pontificat”, spune astfel in textul oficial (adica textul in limba latina, traducerile in limbile nationale nu sunt considerate „text oficial”) : „Si contingat ut Romanus Pontifex MUNERI suo renuntiet, ad validitatem requiritur ut renuntiatio libere fiat et rite manifestetur, non vero ut a quopiam acceptetur”.  (acest text este tradus in limba romana astfel : „Daca se intampla ca Pontiful Roman sa renunte la functia sa, pentru validitate este necesar ca renuntarea sa fie facuta in mod liber si manifestata in mod regulamentar, fara insa sa fie acceptata de cineva”). 
Din analiza textului oficial, cel in limba latina, rezulta ca trebuie indeplinite trei conditii pentru ca renuntarea unui Suveran Pontif sa fie valabila :
1. Sa existe o renuntare la MUNUS-ul Petrin;2. Renuntarea sa fie facuta IN MOD LIBER si 3. Renuntarea sa fie manifestata IN MOD REGULAMENTAR . 
1. Inainte de toate trebuie inteles ca Oficiul Petrin are doua componente : cea Spirituala exprimata prin cuvantul latinesc MUNUS si cea materiala, exprimata prin cuvantul latinesc MINISTERIUM. MUNUS-ul reprezinta acele cuvinte ale lui Isus : „Si eu iti zic : tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui” (Matei cap. 16, verset 18). Cu alte cuvinte, Papa are doua functii : cea de conducator SPIRITUAL al intregii Biserici (in virtutea MUNUSULUI PETRIN, acordat nu de oameni, ci de insusi Isus Cristos, in momentul in care cel ales de oameni ACCEPTA alegerea) si cea de conducator ADMINISTRATIV al Bisericii (adica MINISTERIUL PETRIN). 
Aceasta distinctie intre „munus” si „ministerium” nu se regaseste in traducerile codului canonic in limbile nationale, care de obicei folosesc un cuvant comun cum e spre exemplu acela de „oficiu” sau „functie”. Dar, repet, textul oficial al Codului Canonic este cel in limba latina, aceasta fiind limba oficiala a Bisericii Catolice.
Textul oficial al Codului de Drept Canonic (in limba latina), la  canonul 332 § 2, citat mai sus, cere ca Suveranul Pontif sa renunte, in caz de demisie, la MUNUS  ( a se vedea si canoanele 331, 333, 334, 749, care toate folosesc notiunea de „munus” cu declinarile sale „muneri”, „muneris”, „munere”). 
In Declaratia sa din 11 februarie 2013 Papa Benedict XVI nu spune ca renunta la „Munus”-ul Petrin ci la „ministeriul incredintat lui prin mainile Cardinalilor”, adica sustine ca „renunta” doar la administrarea Bisericii, NU LA CALITATEA LUI DE CONDUCATOR SPIRITUAL AL ACESTEIA. (textul latin : … „declaro me MINISTERIO Episcopi Romae, Successoris Sancti Petri, mihi per manus Cardinalium die 19 aprilis MMV commisso renuntiare” …)
Consecinta vizibila a acestui fapt rezulta din atitudinea ulterioara asa zisei „renuntari” si anume :
• Si-a pastrat numele de Suveran Pontif – Papa (Emerit) Benedict XVI; • Si-a pastrat Sutana Complet Alba, pe care numai Papa are dreptul sa o poarte;• Locuieste pana in ziua de azi in interiorul Vaticanului. 
In istoria Bisericii s-a mai intamplat de cateva ori ca papi sa renunte la pontificatul lor, dar toti acestia au revenit la numele anterior si s-au dezbracat de haina papala, cum era si firesc.  
Daca ar fi renuntat LA PAPALITATE, Papa Benedict ar fi trebuit sa-si reia IMEDIAT numele anterior, acela de Joseph Ratzinger, sa redevina Cardinal si sa imbrace sutana neagra cu braul rosu …   In ce priveste termenul de „emerit”, este necesar sa intelegem ca FUNCTIA DE „PAPA EMERIT” NU A EXISTAT NICIODATA SI NU EXISTA NICI ACUM IN LEGISLATIA BISERICII CATOLICE ! 
Exista „Episcopi Emeriti”, adica Episcopi care au renuntat la administrarea Diecezei lor, dar raman in continuare desigur episcopi, fiind numiti in locul lor alti episcopi care sa preia functia administrativa. Dar aceasta este posibil intrucat in Biserica exista mai multi Episcopi, unii au functie administrativa, altii nu. PAPI NU POT FI MAI MULTI ! Biserica are UN SINGUR PAPA, in lume poate exista UN SINGUR VICAR AL LUI ISUS CRISTOS ! Asadar, daca Papa  Benedict XVI si-a pastrat titlul de Papa, inseamna ca EL ESTE PAPA  si nu putea fi ales un altul, caci SCAUNUL NU ESTE VACANT. Asadar Conclavul din 2013 este NUL iar cel ales in aceste conditii nu este legitim, fiind un ANTI-PAPA.  
2. A doua conditie pentru validitatea renuntarii era ca aceasta sa fie facuta IN MOD LIBER, ori cum putem vorbi de „libertatea Papei Benedict XVI”, in conditiile in care este arhicunoscuta existenta asa numitei „Mafii din St. Gallen”, adica un grup de cardinali extrem de puternici si influenti, prieteni ai Masoneriei, care inca din anul 2005, pe cand mai traia Papa Ioan Paul al II-lea, s-au intalnit in repetate randuri in orasul elvetian St. Gallen, PREGATIND UN PLAN PRIN CARE SA I SE IMPOTRIVEASCA LUI JOSEPH RATZINGER – PAPA BENEDICT XVI si PUNAND LA CALE ALEGEREA INTR-UN VIITOR CONCLAV A CARDINALULUI DE BUENOS AIRES JORGE MARIO BERGOGLIO (cred ca „suna cunoscut” acest nume). De unde o stim? Tocmai de la unul din membrii grupului, Cardinalul de Bruxelles Godfried Danneels care, imbolnavindu-se grav, in fata mortii apropiate, probabil cu gandul la judecata de apoi (a si decedat intre timp), a marturisit aceste lucruri, cuprinse intr-o carte intitulata : „Godfried Danneels. Biographie”, tiparita in limba franceza in anul 2015, carte la care s-au referit de-a lungul timpului multi autori dar si Inalti Prelati, cum este Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano, om de mare incredere al Papei Benedict XVI.  
Cardinalul Godfried Danneels a fost si el in balcon in 13 martie anul 2013, alaturi de Jorge Mario Bergoglio, la prima aparitie a celui „nou-ales” … 
Nu ne putem indoi de presiunile exercitate de acest Grup din St. Gallen asupra Papei Benedict XVI inca de la momentul alegerii lui, in 2005, in conditiile in care in chiar prima sa omelie, de inceput de pontificat, tinuta in Piata Sf. Petru la 24 aprilie 2005, el pronunta cuvintele: „RUGATI-VA PENTRU MINE, CA SA NU FUG, DE FRICA, DINAINTEA LUPILOR”… (pag. 4 alin. 1 din documentele in limba  italiana sau engleza, ce pot fi descarcate de pe sit-ul http://www.vatican.va).
3. Canonul  332 § 2 impune pentru validitatea renuntarii si conditia ca aceasta SA FIE MANIFESTATA IN MOD REGULAMENTAR. Si aici avem o problema uriasa : textul citit de Papa Benedict XVI la 11 februarie 2013 se intituleaza „Declaratio”, ori „Declaratia” nu este cuprinsa in Codul de Drept Canonic printre actele administrative particulare, prevazute la canoanele 35-93 (Decret, Precept, Rescript, Privilegiu, Dispensa). 
S-a facut asadar doar o „declaratie de renuntare”, nu s-a semnat si un „act juridic de renuntare”, avem deci de a face cu un „act” fara consecinte juridico-canonice legale. Pentru a avea un act legal de renuntare (ACT DE ABDICARE LA TRONUL LUI PETRU), cu consecinte juridico-canonice, Papa Benedict XVI, care este si Seful Statului Vatican, trebuia :
• Sa dea si un DECRET particular (canonul 48, canonul 51) de renuntare/abdicare, asa cum o fac monarhii care renunta la tronul lor, care dupa ce anunta/declara ca vor abdica, emit un ACT JURIDIC DE ABDICARE (a se vedea spre exemplu Actul de abdicare al Regelui Mihai, Decretul nr. 2301/1947). 
• De asemenea, in actul juridic de renuntare ar fi trebuit sa faca trimitere la textul legal in baza caruia lasa tronul, caci in cod exista UN CANON ANUME care reglementeaza aceasta posibilitate a renuntarii, CU CONDITII STRICTE (adica tocmai la Canonul 332 § 2). Nu doar ca nu exista actul oficial de renuntare, dar nici macar in Declaratia sa din 11 februarie, care este un simplu anunt, nu invoca textul legal special care se refera la renuntarea la pontificat (la munus-ul petrin). 
Concluziile neindeplinirii cerintelor obligatorii ale Codului De Drept Canonic al Bisericii Catolice privind renuntarea unui Suveran Pontif sunt urmatoarele : 
• RENUNTAREA NU ESTE VALIDA – si asta indiferent daca Papa Benedict XVI a facut totul intentionat, tocmai pentru a-i demasca pe „lupii rapitori” din Biserica sau pur si simplu „nu si-a dat seama”;• SCAUNUL PAPAL NU A DEVENIT VACANT IN FEBRUARIE 2013 si deci• CONCLAVUL DIN 2013 NU ESTE CANONIC iar CEL ALES ESTE UN ANTI-PAPA.
Consecintele groaznice ale acestui fapt le vom vedea in partea a doua … caci Isus Cristos, Capul nevazut al Bisericii Sale, ne-a lasat semne extrem de clare; trebuie doar „sa citim semnele timpului”… 
Daca credeti cumva ca toate aceste aspecte „pe noi nu ne intereseaza”, atunci sa stiti ca va inselati amarnic, caci „UBI PETRUS, IBI ECCLESIA” – adica „UNDE E PETRU, ACOLO E BISERICA” (Sfantul Ambroziu) . 

Totul pentru Isus, Maria si Iosif.

Traiasca Cristos Rege !

text preluat – F.A.    6 ianuarie 2021

Comentarii închise la DOVADA CA TRAIM TIMPURILE APOCALIPTICE PREVESTITE DE PAPI SI SFINTI :

Din categoria Informatii

Adrian Pătrușcă: De ce Covidismul este mai periculos decât Comunismul

Articol de Adrian Patrusca, preluat de pe activenews.ro, publicat in 15 februarie 2021

Cu o singură excepție notabilă, cele două flageluri seamănă între ele ca două picături de sânge.  

Marea Resetare este un plan colosal prin care se dorește schimbarea din temelii a lumii.
Promotorii Marii Resetări – teoreticieni, lideri politici, șefi de companii și activiști – cer folosirea pandemiei de COVID ca oportunitate pentru realizarea acestei revoluții globale.
Astfel, criza sanitară este ideologizată. Încărcată politic.

COVID-ul devine Covidism.

Între Covidism și Comunism sunt numeroase similitudini.
Ambele ambiționează să instaureze o Nouă Ordine Mondială, prezentată ca Raiul pe Pământ.
Covidismul, asemenea comunismului, visează la crearea unui Om Nou, care să stăpânească Lumea Nouă.
Deși ambele ideologii maimuțăresc Creaționismul, ele repudiază orice relație și revelație transcendentă. Dumnezeu nu există. Omul Vechi, avându-i ca părinți pe Darwin și Supa Primordială, se recreează singur, într-o variantă îmbunătățită, transformându-se în Om Nou.
Prin acest proces de auto-înnoire, el restaurează și lumea înconjurătoare, degradată de Omul Vechi.
Materialismul științific este principiul tutelar al covidismului, la fel ca în comunism. Știința este singura certitudine. Dumnezeu este doar o amăgire. Un construct idilic și vetust. Religia a fost decretată opiul popoarelor și așa trebuie să rămână.
Pătura emancipată și avansată, cea dintâi pătrunsă de aceste idei luminoase, formează elita ce își asumă misiunea de a crea Omul Nou și Lumea Nouă. Nomenklatura.
Din cauza păcatelor și racilelor ancestrale, Omul Nou și Lumea Nouă nu se pot naște fără durere. Acest lucru determină tendința firească a Omului Vechi de a se deroba. De a se zbate. De a protesta.
Elitelele – comunistă de ieri și covidistă de azi – nu trebuie să se lase impresionate. Medicul este singurul care știe ce tratament trebuie aplicat pentru a vindeca Lumea. Chiar dacă doare.
Tratamentul trebuie aplicat chiar și împotriva voinței Omului Vechi, bolnav. Cu cât suferința este mai mare, cu atât este semn că tratamentul își face efectul.
Asemenea religiei, și democrația se dovedește revolută. Este absurd ca un Om Vechi, de la talpa societății, să aibă aceeași putere de decizie cu un Om Nou, din elita luminată.
De aceea, Omul Vechi îi deleagă Omului Nou puterea politică până la sfârșitul Revoluției-Resetării. Când pe fața Pământului vor fi numai Oameni Noi, atunci egalitatea se va reinstaura firesc.
Omul Vechi este legat de formele trecutului: familie, patrie, biserică. Se agață de ele reflex, ca un nou-născut care strânge cu pumnii lui mici degetul mamei.
Aceste forme ale trecutului trebuie să dispară. Legătura cu ele trebuie distrusă. Omulețul Nou trebuie încredințat unei Mame Surogat, cu o înaltă conștiință civică. Aceasta este Elita.
Omul Nou, fără familie, țară, biserică, iubește întreg Pământul, nu bucățele din el. Covidismul, ca și comunismul, este internaționalist. Kovintern.
După modelul comunist, covidismul dorește și el eliminarea proprietății private și a banilor.   Proprietatea privată va fi lichidată odată cu atingerea unor plafoane de datorii nesustenabile. Indivizii vor da faliment asemenea companiilor. Ei vor deveni, astfel, total dependenți de Noua Ordine. Supraviețuiește doar cine se supune și este util. Cine devine Om Nou. Oamenii Vechi vor fi socotiți rebuturi și eliminați pe diferite căi.
Banii vor continua să existe, pentru o perioadă de tranziție, până la lichidarea proprietății. Doar bani electronici, perfect controlabili.

După falimentul personal, indivizii vor primi un venit garantat cu care să închirieze cele necesare traiului. Nesupunerea față de Noua Ordine va atrage penalizări, după modelul Creditului Social din China.
*** Profesoara explică elevilor cum va fi în comunism:
„Nu vor mai exista bani. În fiecare piață, va exista un morman uriaș de cartofi. Oricine va putea merge acolo oricând să își ia câți cartofi dorește. Ați înțeles, copii?” – „Tovarășa, dar mie nu-mi plac cartofii!” – „O să-ți placă, Bulă, o să-ți placă…”
*** După falimentul indivizilor și al majorității companiilor – zdrobite de câțiva coloși aleși de Elită – va veni rândul statelor. Sufocate de datorii, cu economiile blocate de lockdown, vor apărea curând primele țări în incapacitate de plată. Împreună cu ce a rămas din avuțiile lor naționale, ele vor intra în posesia creditorilor: Elita.
Grecia-2015 a fost un experiment reușit.
În lipsa proprietarilor titulari, statele vor dispărea. Se va crea un mare guvern mondial, format din cele mai reușite exemplare de Oameni Noi. Rolul său: pe ruinele Lumii Vechi, să construiască Lumea Nouă. Mult mai luminoasă și mult mai frumoasă. Build Back Better.

*** Covidismul și comunismul se impun prin teroare. Aici apare diferența fundamentală dintre ele.
Fidel materialismului dialectic și istoric, comunismul recurgea la o teroare – să-i spunem așa – „materială”. Opresiunea era una fizică: de la munca silnică pe șantiere și schingiurile din beciurile securității, la foamea și frigul din case, teroarea viza mai cu seamă trupul.
Oamenii puteau socializa. Se vizitau, dădeau petreceri și ceaiuri, sărbătoreau.
Teatrele, cinematografele, restaurantele erau deschise. Indiferent cât de discutabile erau programul și meniul, indiferent cât de frig era în săli și cât de necruțătoare era cenzura, oamenii se bucurau de prilejul unei ieșiri.
Deși demolate câteva, bisericile au fost în permanență deschise. Au continuat să ofere asistență religioasă: să boteze, să cunune, să îngroape creștinește. Regimul nu a îndrăznit să se amestece în tipicul bisericesc și să-l schimbe. Nici unui politruc, oricât de troglodit, nu i-a trăznit prin cap să spună că Împărtășania îmbolnăvește și Botezul ucide. Pe scurt, cu toate privațiunile, oamenii se bucurau de viață. Și uneori, cu toate riscurile, înjurau ca să se mai răcorească. Nădejdea că mâine va fi mai bine nu le-o putea lua nimeni.
Paradoxal, covidismul, deși fondat pe o maladie trupească, este radical diferit. Teroarea lui atacă mai cu seamă sufletul. Frica de boală a provocat mutații spectaculoase în indivizi.
Într-un an de zile, viața s-a schimbat radical pe planetă. Oamenii privesc resemnați cum civilizația se prăbușește. Acceptă supuși să se ascundă în bârlogul numit domiciliu, într-o hibernare toxică al cărei sfârșit se îndepărtează de la o zi la alta.

În rest, zac, agonizează, se sting, bombardați de propaganda otrăvită. Înfricoșați, certați, culpabilizați pentru vina de a exista. Vite așteptând abatorul.
Orice strop de bucurie le este refuzat. Nu au voie și nu au unde să iasă. Teatrele, cinematografele, restaurantele stau mai mult închise. Când se deschid, o fac după reguli draconice, care îți taie tot cheful.
Aparentul hatâr de a menține deschise bisericile s-a transformat în chin. Să-l adori pe Dumnezeu cu masca pe față, să te împărtășești pe ascuns. Să nu intre gaborii cu bocancii în biserică și să strice Litughia.

Familiile sunt rupte. Prietenii, separați. Aproapele, depărtat. Vizitele sunt drastic restrânse. Sărbătorile, reglementate draconic. Cu masca pe figură, așteptând rândul la masă.
Plecarea de la locul vizitei trebuie planificată atent. Pentru a nu întârzia după stingere, ca în vremea camuflajului, în război.
Oamenii sunt recunoscători pentru singurele două privilegii care li se îngăduie fără îngrădire: să muncească și să cumpere de la supermarket. Furnici fără suflet, trudind silnic pentru binele furnicarului.
Teroarea comunistă era una brutală, bolșevică. După chipul necioplit al lui Stalin.
Teroarea covidistă este una perfidă, asiatică. După chipul unsuros al lui Xi Jinping.

https://www.activenews.ro/stiri/Adrian-Patrusca-De-ce-Covidismul-este-mai-periculos-decat-Comunismul-165267?fbclid=IwAR2ecYZM_TNXPFA23s_lk6lmlEezWsp1md3Qv_7FACyOsm9psGiaqEKdG1Q

Comentarii închise la Adrian Pătrușcă: De ce Covidismul este mai periculos decât Comunismul

Din categoria Informatii

„MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. – Arhiepiscopul Vigano

articol publicat de activenews.ro pe 31 octombrie 2020

Arhiepiscopul catolic Carlo Maria Viganò, fostul nunțiu papal în Statele Unite, pedepsit de Papa Francisc cu pensionarea forțată pentru criticile sale la adresa unei Bisericii Paralele Catolice comparabile cu Statul Paralel / Deep State, este cunoscut cititorilor ActiveNews din câteva articole, dintre care aducem aminte de  Alegerile din SUA și România sub același imperiu, reliefat de fostul Nunțiu Papal la Washington: În război, există obligatoriu două tabere opuse: cel care refuză să se înroleze sub flamura lui Hristos sfârșește inevitabil să îi ajute pe slujitorii Satanei.

În pragul alegerilor din America, în mijlocul unui adevărat Război al Lumilor, Arhiepiscopul catolic revine cu putere în spațiul public american și mondial pentru a-l susține pe Donald Trump și a releva planurile ascunse ale ocultei mondiale, după cum avertizează el, de instalare a unui Guvern Mondial în cadrul unui plan global numit Marea Resetare a Noii Ordini Mondiale – așa cum a fost anunțată deja oficial și pe coperta revistei TIME. 

Pe 25 octombrie, Vigano a dat publicității o Scrisoare Deschisă către Președintele SUA la finalul unei conferințe susținute la Pittsburgh, Pennsylvania, și intitulată „Cum Revoluția Vatican II servește Noii Ordini Mondiale”. La această Conferință asupra Identității Catolice Arhiepiscopul afirmă în public lucruri grave, cu o credință de nezdruncinat: „Știm că proiectul Noua Ordine Mondială consistă în instituirea tiraniei prin masonerie. Un proiect care datează din timpul Revoluției Franceze, a epocii Iluminismului, a sfârșitului monarhiilor catolice, și a declarației de război împotriva Bisericii. Putem spune că Noua Ordine Mondială este opusul societății creștine. Ar fi realizarea „orașului diavolului” opus „orașului lui Dumnezeu”, în eterna luptă dintre lumină și întuneric, bine și rău, Dumnezeu și Satan”.

„Cezarul de azi ne ordonă să închidem bisericile, să purtăm măști, să oprim festivitățile sub pretextul falsei pandemii.”, mai spune înaltul prelat.

„Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc”, îi scrie cu curaj Vigano lui Trump în Scrisoarea sa Deschisă. Grație prietenilor Americii, ai adevărului și ai noștri, cărora le mulțumim și pe această cale, avem ambele materiale traduse în română, pentru Dvs.

Avertizăm cititorul că aceste texte sunt foarte grele, spuse de un înalt prelat care a avut și are acces în sfere profunde ale lumii din spatele lumii și reliefează fapte care vor transfigura viitorul nostru. Vigano susține că Marea Resetare va impune o o dictatură biometrică, o dictatura medicală bazată pe tehnologie, care în scurt timp va răpi oamenilor libertatea sub pretexul luptei contra Covidului.

Tot ceea ce spune Vigano este catalogat azi de milițienii gândirii drept „fake news”. Dacă site-ul lui Vigano ar fi fost în România l-ar fi închis Grupul de Comunicare Strategic. Dacă Vigano ar fi fost ortodox ar fi fost acum ridiculizat la culme de vreun CTP cu mai multe stele ale statului paralel pe umeri. Dacă Vigano ar fi lucrat la ActiveNews ar fi fost pus și el pe Lista neagră de „conspiraționiști” ai oengeurilor Noii Ere Socialiste Covidiene. Dar Vigano, ca și noi, ignoră acarienii săriți pe TV-uri de sub măștile mai marilor, mai micilor sau mai piticilor păpușari. Și-a luat soarta în mâini și mărturisește adevărul așa cunoscut de el.

Am descoperit în adresarea sa de la Conferința catolicilor și o paralelă interesantă la situația din România de azi, când Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a avertizat mini-cezarii de pe la noi că Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Iată ce cere Vigano confraților săi catolici: „Și mai presus de toate, vă cer în numele lui Dumnezeu, să abandonăm acel sentiment de inferioritate pe care adversarii noștri ne-au obișnuit să-l acceptăm. În războiul Domnului, ei nu ne umilesc (merităm cu siguranță umilință pentru păcatele noastre). Nu, ei umilesc Măreția lui Dumnezeu și Mireasa Mielului Neprihănit. Adevărul pe care îl primim nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu! Să lăsăm ca adevărul să fie negat sau să acceptăm că trebuie să se justifice el însuși în fața ereziilor și erorilor Anti-bisericii nu este un act de umilință ci de lașitate și lipsă de curaj. Să fim inspirați de exemplul Sfinților martiri Maccabees în fața unui nou Antioh care ne cere să aducem sacrificii la idoli și să-l abandonăm pe Adevăratul Dumnezeu. Să le răspundem cu cuvintele lor, rugându-ne Domnului: „Deci acum, O Stăpâne al cerurilor, trimite un înger bun să împrăștie groaza și tremuratul înaintea noastră. Prin puterea mâinii tale fie ca blasfematorii care vin împotriva oamenilor tăi sfinți să fie loviți la pământ”.

Pentru CTP-iștii de Dâmbovița care vor încerca să arunce în desuetitudine dezvăluirile aproape incredibile ale lui Vigano, precizăm doar că între 1978 și 1989, când au început transformările în Europa de Est și a devenit Trimis Special și Observator al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, Arhiepiscopul a fost Ministrul de Externe al Vaticanului.

Astăzi, Vigano nu ezită să atace vârful Scaunului asemuindu-l pe Papa Francisc lui Gyuri Soros și afirmând că a adus conceptul Rețelei Soros și a Societății Deschise a lui Popper la Vatican, transformându-l într-un hibrid New-Age, o „Religie Deschisă” de inspirație și cu legături masonice.

Vigano mai afirmă azi că „scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate”. 

Nu mai avem nimic de adăugat dar nici nu putem să vă urăm lectură plăcută, pentru că nu este. Lectură atentă, așadar! Citiți, imprimați și arhivați. Și dați mai departe.

SCRISOARE DESCHISĂ

Președintelui Statelor Unite ale Americii

Donald J. Trump

Domnule presedinte,

Permiteți-mi să vă adresez în acest moment în care soarta întregii lumi este amenințată de o conspirație globală împotriva lui Dumnezeu și a umanității. Vă scriu ca arhiepiscop, ca succesor al apostolilor, ca fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii. Vă scriu în mijlocul tăcerii autorităților civile și religioase. Fie ca tu să accepți aceste cuvinte ale mele ca „glasul celui care strigă în deșert” (Ioan 1:23).

Evenimentul 201 Panelistii au discutat despre pregătirea pentru pandemie chiar înainte de izbucnirea COVID a stimulat blocaje globale. După cum am spus când ți-am scris scrisoarea în iunie, acest moment istoric se vad forțele răului aliniate într-o bătălie fără precedent împotriva forțelor binelui – forțe ale răului care par puternice și organizate în timp ce se opun copiilor Luminii, care sunt dezorientate și dezorganizate, abandonate de conducătorii lor temporali și spirituali.

Zilnic simțim multiplicarea atacurilor celor care vor să distrugă chiar baza societății: familia naturală, respectul pentru viața umană, dragostea de țară, libertatea de educație și de afaceri. Vedem șefi de națiuni și lideri religioși care se îndreaptă spre acest sinucidere al culturii occidentale și al sufletului ei creștin, în timp ce drepturile fundamentale ale cetățenilor și credincioșilor sunt refuzate în numele unei urgențe de sănătate care se dezvăluie din ce în ce mai pe deplin ca instrument pentru stabilirea a unei tiranii inumane, fără chip.

Un plan global numit Marea Resetare este în curs de desfășurare. Arhitectul său este o elită globală care dorește să supună întreaga omenire, impunând măsuri coercitive cu care să limiteze drastic libertățile individuale și cele ale populațiilor întregi. În mai multe națiuni, acest plan a fost deja aprobat și finanțat; în altele este încă într-un stadiu incipient. În spatele liderilor mondiali care sunt complicii și executorii acestui proiect infernal, există personaje fără scrupule care finanțează Forumul Economic Mondial și Evenimentul 201, promovându-și agenda.

Scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate.

Domnule președinte, îmi imaginez că sunteți deja conștient de faptul că în unele țări Marea Resetare va fi activată între sfârșitul acestui an și primul trimestru al anului 2021. În acest scop, sunt planificate alte blocaje, care vor fi justificate oficial de o presupus al doilea și al treilea val al pandemiei. Sunteți bine conștienți de mijloacele care au fost folosite pentru a semăna panica și a legitima limitările draconice ale libertăților individuale, provocând cu îndemânare o criză economică mondială. În intențiile arhitecților săi, această criză va servi pentru a face ireversibil recursul națiunilor la Marea Resetare, dând astfel lovitura finală unei lumi a cărei existență și memorie doresc să o anuleze complet. Dar această lume, domnule președinte, include oameni, afecțiuni, instituții, credință, cultură, tradiții și idealuri: oameni și valori care nu acționează ca niște automate, care nu se supun ca mașinile, pentru că sunt înzestrați cu un suflet și o inimă. , pentru că sunt legate între ele printr-o legătură spirituală care își trage puterea de sus, de la acel Dumnezeu pe care vrăjmașii noștri vor să-l provoace, la fel cum a făcut Lucifer la începutul timpului cu „non serviam” său.

Mulți oameni – după cum știm bine – sunt supărați de această referire la ciocnirea dintre bine și rău și utilizarea unor nuanțe „apocaliptice”, care, potrivit lor, exasperează spiritele și ascuțesc diviziunile. Nu este surprinzător faptul că inamicul este supărat că a fost descoperit tocmai când crede că a ajuns la cetatea pe care încearcă să o cucerească netulburată. Cu toate acestea, ceea ce este surprinzător este că nu există nimeni care să dea alarma. Reacția statului profund față de cei care îi denunță planul este ruptă și incoerentă, dar de înțeles. Chiar când complicitatea presei de masă a reușit să facă tranziția către Noua Ordine Mondială aproape nedureroasă și neobservată, ies la iveală tot felul de înșelăciuni, scandaluri și crime.

Până acum câteva luni, era ușor să-i spulberi ca „teoreticieni ai conspirației” pe cei care denunțau aceste teribile planuri, pe care acum le vedem realizate până în cele mai mici detalii. Nimeni, până în februarie trecut, nu s-ar fi gândit vreodată că, în toate orașele noastre, cetățenii vor fi arestați pur și simplu pentru că vor să meargă pe stradă, să respire, să dorească să-și păstreze afacerea deschisă, să dorească să meargă la biserică duminică. Cu toate acestea, acum se întâmplă în toată lumea, chiar și în Italia cu carte poștală, pe care mulți americani o consideră o mică țară fermecată, cu monumentele sale antice, bisericile, orașele sale fermecătoare, satele sale caracteristice. Și în timp ce politicienii sunt baricadați în palatele lor promulgând decrete precum satrapii persani, afacerile eșuează, magazinele se închid și oamenii sunt împiedicați să trăiască, să călătorească, să lucreze și să se roage. Consecințele psihologice dezastruoase ale acestei operațiuni sunt deja văzute, începând cu sinuciderile antreprenorilor disperați și ai copiilor noștri, separați de prieteni și colegi de clasă, cărora li s-a spus să urmeze cursurile în timp ce stau singuri acasă, în fața unui computer.

În Sfânta Scriptură, Sfântul Pavel ne vorbește despre „cel care se opune” manifestării misterului nelegiuirii, kathèkon (2 Tesaloniceni 2: 6-7). În sfera religioasă, acest obstacol în calea răului este Biserica și, în special, papalitatea; în sfera politică, cei care împiedică înființarea Noii Ordini Mondiale.

După cum este clar acum, cel care ocupă catedra lui Petru și-a trădat rolul încă de la început pentru a apăra și promova ideologia globalistă, susținând agenda Bisericii profunde, care l-a ales din rândurile sale.

Domnule președinte, ați declarat clar că doriți să apărați națiunea – o singură națiune sub Dumnezeu, libertăți fundamentale și valori negociabile care sunt refuzate și luptate astăzi. Tu ești, dragă președinte, care ești „cel care se opune” statului profund, atacul final al copiilor întunericului.

Din acest motiv, este necesar ca toți oamenii de bunăvoință să fie convinși de importanța epocală a alegerilor iminente, nu atât pentru acest program politic, ci pentru inspirația generală a acțiunii tale care întruchipează cel mai bine – în acest context istoric special – acea lume, lumea noastră, pe care doresc să o anuleze prin intermediul blocării. Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc, el care este „un ucigaș de la început” (Ioan 8:44).

În jurul tău sunt adunați cu credință și curaj cei care te consideră garnizoana finală împotriva dictaturii mondiale. Alternativa este să voteze pentru o persoană care este manipulată de statul profund, grav compromisă de scandaluri și corupție, care va face Statelor Unite ceea ce face Jorge Mario Bergoglio Bisericii, prim-ministrul Conte în Italia, președintele Macron în Franța , Prim-ministru Sánchez în Spania și așa mai departe. Natura șantajabilă a lui Joe Biden – la fel ca cea a prelaților din „cercul magic” al Vaticanului – îl va expune pentru a fi folosit fără scrupule, permițând puterilor nelegitime să intervină atât în politica internă, cât și în echilibrele internaționale. Este evident că cei care îl manipulează au deja pregătit pe cineva mai rău decât el, cu care îl vor înlocui de îndată ce va apărea ocazia.

Și totuși, în mijlocul acestui tablou sumbru, apare acest progres aparent de neoprit al „dușmanului invizibil”, apare un element de speranță. Adversarul nu știe să iubească și nu înțelege că nu este suficient să se asigure un venit universal sau să se anuleze ipotecile pentru a subjuga masele și a le convinge să fie marcate ca vite. Acest popor, care de prea mult timp a suportat abuzurile unei puteri urâte și tiranice, redescoperă că are un suflet; înțelege că nu este dispusă să-și schimbe libertatea pentru omogenizarea și anularea identității sale; începe să înțeleagă valoarea legăturilor familiale și sociale, a legăturilor de credință și cultură care unesc oamenii cinstiți. Această Mare Resetare este destinată eșecului, deoarece cei care au planificat-o nu înțeleg că mai sunt oameni gata să iasă în stradă pentru a-și apăra drepturile, pentru a-și proteja cei dragi, pentru a da un viitor copiilor și nepoților lor.

Inumanitatea nivelantă a proiectului globalist se va sfărâma mizerabil în fața opoziției ferme și curajoase a copiilor Luminii. Dușmanul îl are pe Satana de partea sa, Cel care știe doar să urască. Dar de partea noastră, avem pe Domnul Atotputernic, Dumnezeul oștirilor aranjate pentru luptă și Preasfânta Fecioară, care va zdrobi capul vechiului Șarpe. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).

Domnule Președinte, știți bine că, în această oră crucială, Statele Unite ale Americii sunt considerate zidul de apărare împotriva căruia s-a declanșat războiul declarat de susținătorii globalismului. Puneți-vă încrederea în Domnul, întărită de cuvintele apostolului Pavel: „Pot face toate lucrurile în Cel ce mă întărește” (Filipeni 4:13). A fi un instrument al providenței divine este o mare responsabilitate, pentru care veți primi cu siguranță toate harurile de stat de care aveți nevoie, deoarece acestea sunt implorate cu fervoare pentru voi de către mulți oameni care vă susțin cu rugăciunile lor.

Cu această speranță cerească și asigurarea rugăciunii mele pentru tine, pentru Prima Doamnă și pentru colaboratorii tăi, din toată inima îți trimit binecuvântarea mea.

Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii!

Carlo Maria ViganòTit. Arhiepiscop de Ulpiana

Fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii

https://www.activenews.ro/stiri/MAREA-RESETARE-a-Lumii-si-rolul-lui-Donald-Trump.-Arhiepiscopul-Vigano-fostul-Nuntiu-Papal-la-Washington-divulga-planurile-unei-oculte-mondiale-care-vrea-sa-instituie-o-dictatura-medicala-si-un-Guvern-Mondial-sub-pretextul-luptei-contra-Covid-19-163391

Comentarii închise la „MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. – Arhiepiscopul Vigano

Din categoria Informatii

PRIMA ZI INTERNATIONALA A FRATERNITATII UMANE

Pentru a doua oară în mai puțin de cinci luni, Gran Logia de España, principala lojă masonică a Spaniei, și-a exprimat profunda satisfacție față de implicarea Papei Francisc în inițiativa „Fraternitatea umană” lansată la Abu Dhabi pe 4 februarie 2019. De data aceasta, francmasonii spanioli au publicat acum câteva zile un lung mesaj de întâmpinare a Primei zile internaționale a fraternității umane. Aceasta zi, 4 februarie, a fost desemnata pentru celebrarea initiativei „Fraternitatii” lansata in 2019 cand papa si marele imam au semnat declaratia comuna. Anul acesta, Papa Francisc împreună cu marele imam Ahmad al-Tayyeb, au acordat un premiu pentru pace și fraternitate secretarului general al ONU António Guterres într-o ceremonie online. Faptul că Marea Lojă spaniolă iși asuma să-l susțină în mod public pe Papa Francisc nu este doar de interes local, deoarece marele său maestru, Óscar de Alfonso, a fost ales secretar executiv al Conferinței Mondiale a Marilor Loji regulate, în noiembrie 2019, asadar maestru mason în fruntea masoneriei mondiale – de aprox patru milioane de oameni. De asemenea, Marele Imam al-Azhar, Ahmad al-Tayyeb, este autoritatea suprema religioasa pentru 90 % dintre musulmani (islamul, a doua religie universala, are aprox 1.6 miliarde de adepti)

„Principiul de baza al francmasoneriei, fraternitatea universală a umanității noastre eterogene, a fost ridicat la o zi internațională de către Națiunile Unite. Adunarea sa generală a proclamat ziua de 4 februarie ca fiind Ziua Internațională a Fraternității Umane în memoria declarației comune în favoarea fraternității semnată în Abu Dhabi în urmă cu doi ani de Papa Francisc și Marele Imam al lui Al-Azhar, Ahmad al-Tayyeb « – spune comunicatul masonilor

Despre António Guterres ; Un auto-proclamat catolic din Portugalia, fost președinte al Internaționalei Socialiste și un susținător al drepturilor „LGBT”, în calitate de secretar general al ONU promovează „sănătatea sexuală și reproductivă” și a făcut-o cel mai energic în timpul crizei COVID-19, când raportul său a fost folosit de statele europene pentru a cere disponibilitatea continuă a „avortului sigur și legal”. în urma unei cereri din partea „Comitetului pentru Drepturile Omului” al Organizației Națiunilor Unite.

Alături de „Fraternitate”, care este unul dintre cuvintele cheie ale masoneriei, accesul la contracepție și avort – precum și la alte aspecte ale culturii morții – este un obiectiv auto-declarat al masonilor.

Comunicatul Marii Loje a Spaniei: „Este posibil ca în secolul 21 să aspirăm în cele din urmă la o fraternitate umană deplină, la toleranța reciprocă a diferențelor noastre profunde? Vom putea, noi toți, să construim acest vis? Masoneria universală admira pasul gigantic făcut de Umanitate pe 4 februarie, când, pentru prima dată în istoria sa, lumea a sărbătorit Ziua internațională a fraternității umane. În aceste zile întunecate, ceea ce s-a întâmplat pe 4 februarie este o rază de speranță, prima piatră care transforma lumea într-un templu al iubirii frățești care ne poate găzdui pe toți.”

„Astăzi fraternitatea este noua frontieră a umanității”, a spus Papa Francisc, și aceasta a fost fraza cu care francmasonii spanioli și-au deschis declarația oficială.

Comunicatul continua: „4 februarie ar trebui să fie o deschidere către un nou mod de a înțelege propria noastră spiritualitate, recunoscând contribuția valoroasă a oamenilor din toate religiile sau credințele la dezvoltarea umanității”

Rețineți că francmasonii văd acest lucru ca pe o chemare la înțelegerea propriei lor „spiritualități”. În spatele diversității religiilor, există de fapt o nouă religie generală, o nouă spiritualitate, plină de dogme (false) ; respingerea adevărului este una dintre dogme, împreună cu prioritatea dată „fraternității universale” însă fără baza și justificarea acestei fraternități, și anume ființa Dumnezeului Triunic, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

https://www.lifesitenews.com/blogs/spanish-freemasons-praise-pope-francis-laud-international-fraternity-day

Comentarii închise la PRIMA ZI INTERNATIONALA A FRATERNITATII UMANE

Din categoria Informatii

Transhumanism, Human 2.0

https://archive.org/details/dr.-carrie-madej-human-2.0-a-wake-up-call-to-the-world-ro

Comentarii închise la Transhumanism, Human 2.0

Din categoria Informatii

Pe ascuns, în SUA are loc cea mai mare tentativă de lovitură de stat din istorie

Datorită uriașei manipulări operată de mass-media și întreținută complice de politicieni vânduți Sistemului Globalist, cea mai mare parte a populației lumii nu este conștientă că în Statele Unite se urmărește acum îndepărtarea efectivă, cu orice preț, de la putere a lui Donald Trump. Presa corporatistă prezintă insidios lucrurile ca fiind deja împlinite, cu Joe Biden în calitate de nou „președinte ales”. În pofida dovezilor copleșitoare, prezentate public de echipa lui Donald Trump, ce arată că alegerile din 3 noiembrie au fost masiv fraudate, rețelele principale de informare ignoră aceste date sau, cel mult, le cataloghează batjocoritor ca fiind „exagerări” sau ridicole „teorii ale conspirației”. Ar fi posibil așa ceva? Ar fi posibil ca mass-media și aproape toți politicienii relevanți de pe mapamond să se alieze între ei și să caute să inducă în eroare întreaga populație a globului cu privire la un eveniment atât de important?! Este vorba despre alegerile din Statele Unite, țara despre care auzim mereu că este cea mai puternică și mai democratică din lume! Într-adevăr, pentru cei mai mulți dintre semenii noștri, care nu au timp să se informeze mai aprofundat și care sunt mulțumiți doar cu ceea ce li se explică zilnic la televizor de către „cei mai competenți analiști”, așa ceva pare cu totul imposibil. Ei bine, în realitate tocmai pentru că marea masă a oamenilor acceptă fără discernământ cam tot ceea ce se transmite prin mass-media, metoda de impunere a punctului de vedere „oficial” a funcționat aproape perfect până acum! A funcționat, de exemplu, atunci când ni s-a spus că John F. Kennedy a fost împușcat de un psihopat solitar care a tras trei gloanțe în decurs de șase secunde din unghiuri total diferite. Sau când specialiștii Sistemului au susținut că singurele blocuri zgârie-nori, din toată istoria construcțiilor moderne, care au colapsat perfect uniform, cu viteza de cădere liberă, (aparent) în urma unor incendii, au fost cele trei care s-au prăbușit pe 11 septembrie 2001. Iar dacă despre primele două ni s-a spus că au fost lovite de avioane deturnate de „teroriști”, cine să mai țină cont că al treilea turn (WTC7) s-a prăbușit brusc fără nicio cauză plauzibilă? De asemenea, pentru cei mai mulți semeni ai noștri a ajuns să pară pertinentă repetarea obsesivă a știrilor care anunță că ne aflăm de un an de zile sub amenințarea unei teribile pandemii, în care cei afectați se vindecă în proporție de 99,9%, în timp ce majoritatea covârșitoare a „cazurilor” (considerate ca „îmbolnăviri”) sunt declarate doar în urma unui test lipsit de obiectivitate, pentru persoane care nu au practic niciun simptom… Cei care cercetează însă mai atent faptele încep să înțeleagă că toate acestea sunt de fapt ample operațiuni psihologice de „spălare a creierelor”! Alegerile prezidențiale desfășurate în Statele Unite în data de 3 noiembrie 2020 reprezintă, fără îndoială, cea mai mare fraudă electorală din istoria lumii! S-a furat în defavoarea lui Trump prin toate mijloacele posibile. De la înregistrarea a milioane de „voturi” ale unor persoane decedate, la aducerea cu camionul, cu duba sau cu geamantanul a sute de mii de buletine de vot înregistrate ca venite „prin poștă”, dar care nu au avut plic, ștampilă, semnătură. Cazurile de fraudă merg de la imposibilități matematice precum creșterea bruscă, în timpul nopții, a curbei votanților pentru Biden, la măsluirea mașinilor de vot (Dominion) sau la influențarea numărătorii voturilor cu servere din alte țări. Pentru toate acestea și pentru multe altele există dovezi de toate tipurile: filmări, declarații ale miilor de martori, analizele unor experți. Dar, ce să vezi?! Nicio singură Curte de Justiție din Statele Unite nu a acceptat să analizeze probele! Toate cazurile au fost respinse procedural, fără a se ajunge la judecata pe fond. Ne întrebăm din nou: cum este posibil așa ceva? Ar putea exista o alianță atât de monstruoasă între guvernanți, mass-media, politicieni și întregul sistem juridic american? Mărturii relevante despre Guvernul insidios satanic ce acţionează din Umbră Pentru cei cărora le vine greu să accepte existența unei astfel de suprastructuri infracționale care a acaparat nu doar Statele Unite, ci întreaga lume, merită să ne amintim ce a afirmat cu puțin timp înainte de a fi asasinat tocmai președintele american despre care aminteam mai sus, John Fitzgerald Kennedy: „Ne opunem în întreaga lume unei conspirații monolitice și nemiloase care se bazează în primul rând pe mijloace ascunse pentru extinderea sferei sale de influență. (…) Este un sistem care a consacrat resurse umane și materiale imense în construirea unei mașinării bine închegate, extrem de eficiente, care combină operațiuni militare, diplomatice, de informații, economice, științifice și politice.” [1] Înaintea sa, un alt președinte american, Dwight Eisenhower, avertiza în anul 1961 că SUA este amenințată să intre sub dominația unei uriașe organizații din umbră, ce are potențialul de a deveni dezastruoasă: „Este necesar să ne protejăm împotriva obținerii unei influențe nejustificate, fie că este căutată sau nu, din partea Complexului Militar Industrial. Potențialul creșterii dezastruoase a puterii necorespunzătoare există și va persista. Nu trebuie să lăsăm niciodată ponderea acestei combinații să pună în pericol libertățile sau procesele noastre democratice!” [2] Astfel de recunoașteri publice merg și mai adânc în istoria Statelor Unite. În anul 1912, președintele american de atunci, Theodore Roosevelt, afirma fără echivoc că: „În spatele guvernului aparent este întronat un guvern invizibil, care nu are nicio loialitate față de popor și care nu își asumă nicio responsabilitate față de acesta.” [3] Dacă astfel de semnale de alarmă au fost trase de mai mulți președinți americani în ultima sută de ani, să credem oare că toți aceștia habar nu aveau ce spun și doar își imaginau fantasmagorice teorii ale conspirației? Bineînțeles că mass-media, dacă ar aborda acest subiect, exact așa ne-ar explica toate acestea. Absolut orice contrazice narațiunea oficială este catalogat ca „teorie a conspirației” și supus oprobriului public. Iar argumentul principal al poziției „oficiale” este că ar fi cu totul neverosimil să existe o „conspirație” atât de vastă și ramificată. Iată că totuși mai mulți președinți americani au spus încă demult că acest Guvern din Umbră chiar există! Mai mult, din ceea ce constatăm, a devenit practic evident pentru orice om lucid că acesta nu doar că există, dar a devenit tot mai puternic, mai agresiv și mai determinat să obțină controlul total la nivel mondial. Credeți că atunci când Donald Trump s-a hotărât să candideze pentru președinție nu știa cu cine va avea de-a face? Dimpotrivă, exact acesta a fost motivul principal pentru care a intrat în politică! Încă din prima sa campanie electorală, din 2016, el a declarat că cea mai mare plagă a Americii este tocmai acest „Deep State” (în traducere aproximativă: statul adânc / ascuns / tenebros), despre care spunea că pune în grav pericol nu doar Statele Unite, ci lumea întreagă. El descria atunci această administrație paralelă și ascunsă, „Stabilimentul”, ca fiind „o structură globală de putere”, ce are „interese speciale la nivel mondial”. O entitate de care „suntem controlați”, care este finanțată de „corporațiile financiare și mediatice” și care „fraudează sistemul”. [4] El și-a asumat ca obiectiv fundamental să „sece mlaștina”, adică să epureze America de aceste structuri paralele, oculte, extrem de nocive. Ar fi însă naiv să credem că Donald Trump se luptă de unul singur cu acest Sistem colosal și monstruos, care nu se dă înapoi de la nicio crimă pentru a-și atinge obiectivele din agenda mondială. Întrucât media corporatistă, deținută de globaliști, a căutat constant să îl discrediteze și să îl umilească în fața publicului, mulți au fost manipulați să creadă că Donald Trump nu ar fi decât un măscărici, care ar fi ajuns președinte dintr-o regretabilă eroare, atribuită fie electoratului care ar fi fost înșelat, fie „intervenției Rusiei în alegeri”. Întregul prim mandat al lui Trump a fost bruiat de această acuzație repetată până la saturație, că Trump ar fi colaborat cu Rusia, că ar fi agentul secret al lui Putin. Chiar și după ce o anchetă federală a dovedit, după trei ani de investigații, că nu există niciun fundament pentru a mai afirma că Trump ar fi fost favorizat la alegerile din 2016 de Rusia, acuzațiile nu au încetat. Aceasta demonstrează că respectiva acuzație de „colaborare secretă” cu Federația Rusă nu a fost și nu este decât un pretext cu totul fals de compromitere furibundă și sistematică a imaginii lui Trump. Să remarcăm că Sistemul a fost deosebit de deranjat de Donald Trump încă de la început, imediat după ce acesta a furnizat surpriza de a câștiga în fața lui Hillary Clinton. De la primele sale zile de mandat, Trump a fost atacat fără întrerupere de mass-media și agențiile administrative și, cu siguranță, Guvernul din Umbră și-a făcut toate calculele pentru ca „eroarea” din 2016 să nu se mai repete în 2020. Cine este cu adevărat Donald Trump Pentru a avea o perspectivă mai obiectivă asupra potențialului și susținerii pe care le are în realitate Donald Trump, este util să știm că, în conformitate cu mai multe informații convergente, el a fost solicitat să candideze la președinție de către un grup de generali patrioți ai armatei americane. Iată în acest sens ce a relatat în aprilie 2018, într-o conferință cu public restrâns, scriitorul și analistul politic dr. Jerome Corsi: „Acum trei ani (deci în 2015, n.n.) un grup de generali a venit la mine și mi-au explicat că fuseseră pe punctul de a efectua o lovitură de stat prin care să îl îndepărteze pe Barack Obama din funcție (de președinte SUA). Prin forță militară. După câteva săptămâni am fost din nou contactat de ei și mi-au spus că s-au răzgândit. Știți de ce s-au răzgândit? Pentru că au vorbit cu Donald Trump! Și Trump a fost de acord să candideze. Au făcut o înțelegere că dacă va candida, ei își vor amâna lovitura de stat legitimă menită să îi îndepărteze pe trădători din guvern. Și acel pact dintre Donald Trump și militari a fost ținut. Q-Anon este un serviciu militar de intelligence (de informații). Dacă te uiți la adâncimea acestei corupții din guvern, constați că este omniprezentă, încă din perioada lui George W. Bush. Și vreau să vă prezic că atunci când i se va încheia mandatul, Donald Trump va invoca tribunalele militare! Hillary Clinton și Barack Obama vor fi acuzați de trădare. În concluzie – aceeași ca în cartea pe care tocmai am scris-o, Killing the Deep State – se va termina. Până la urmă Donald Trump va învinge! Și, să nu uitați asta niciodată, că de fapt Dumnezeu va învinge!” [5] Se vorbește, de asemenea, despre o Alianță care îl sprijină pe Trump, care cuprinde forțe redutabile despre care deocamdată, din motive operative, nu este cazul să speculăm sau să dăm mai multe detalii. Să avem în vedere cel puțin faptul că întregul său prim mandat a fost însoțit de mesajele criptice, dar extrem de complexe și pertinente, ale așa-zisului personaj „Q”, care așa cum am văzut mai sus, este de fapt un serviciu de intelligence. Este destul de evident că Alianța din spatele lui Trump are și mijloacele necesare de a contracara Deep State-ul, altfel nici nu ar fi avut sens să înceapă această luptă. Însă nu este deocamdată momentul ca aceste forțe să își anunțe mai mult prezența și modalitățile de acțiune. Este necesar să fie spus și că puterea pe care o are Guvernul din Umbră este mult mai mare decât cei mai mulți oameni își pot imagina. Ea cuprinde resurse materiale și sociale colosale de toate tipurile, accesul la tehnologii extrem de avansate, utilizarea unor cercetări științifice desfășurate în secret, cu rezultate formidabile. Dificultățile majore din primul mandat Pare greu de înțeles la prima vedere, dar deși a fost timp de patru ani la președinția Statelor Unite, Donald Trump s-a aflat în toată această perioadă într-un fel de luptă inegală cu puterea administrației subterane, care la început deținea toate pârghiile și care doar gradat putea fi deposedată de acestea. El a fost pe deplin conștient că demersurile sale de a „seca mlaștina” este necesar să fie desfășurate cu foarte mare prudență deoarece sub pretextul „corectitudinii politice” – legate de minorități sociale, așa-zisa „pandemie”, probleme climatice, relații externe (și multe altele) – Deep State urmărea suspendarea sa la cea mai mică ocazie. Să ne amintim doar de tentativa de suspendare (impeachement) de la sfârșitul lui 2018, declanșată după ce Trump i-a sugerat președintelui Ucrainei să investigheze cazul lui Hunter Biden, fiul lui Joe Biden. Întregul Establishment a explodat de furie pentru „ingerința” lui Trump în „treburile interne ale Ucrainei”, fără a se lua în considerare afacerile necurate ale lui Hunter din Ucraina sau faptul că la ordinul lui papa Joe a fost suspendat din funcție procurorul general al Ucrainei, care avea de gând să îl ancheteze pe Hunter Biden. Nimic din toate acestea nu a contat pentru presă sau pentru FBI, CIA sau DoJ (Departamentul de Justiție). Suspendarea lui Trump a fost foarte serios pusă în discuție în Congres și, chiar dacă acuzațiile aduse nu aveau nicio consistență, scandalul a răsunat pe tot globul pentru a-l umili cât mai tare pe Trump. Un alt motiv pentru care Trump a fost hărțuit de Establishment și de presa aservită a fost poziția sa față de „pandemie”. În mod oficial a fost nevoit să susțină versiunea „corectă politic” legată de pericolul pandemiei, necesitatea vaccinării și utilitatea purtării măștii. Cu toate acestea, Trump a punctat de mai multe ori într-un mod discret (dar elocvent pentru cei atenți) că pandemia „a fost indusă artificial”, că „este o înscenare (hoax)” și i-a îndemnat adeseori pe cei din anturajul său, inclusiv pe reporteri, să nu mai poarte masca. A mai spus că vaccinurile pot fi foarte periculoase și a atenționat de mai multe ori că vaccinarea copiilor a crescut enorm rata de autism. A mai explicat în mod repetat că asimilarea „cazurilor” cu „îmbolnăvirile” este o manipulare și că Fake-News media exagerează foarte mult cu datele statistice. Mulți sunt complet derutați să vadă că în ultima perioadă Trump a afirmat că încurajează vaccinarea și chiar a spus că va mobiliza armata pentru a sprijini această acțiune. Ar fi mult mai plauzibil să înțelegem că armata este de partea sa și are mai degrabă rolul de a ține situația sub control. În acest moment Trump încă nu se poate opune pe față retoricii globaliste a vaccinării și atunci este necesar să creeze aparența că este de acord. Altfel nu putem explica ambivalența poziției sale în care pare că se contrazice singur. Bineînțeles, media mincinoasă exact asta a și spus, lipindu-i eticheta de „clovn”. Cei superficiali au înghițit pastila amuzați, dar realitatea este mai complexă de atât. De altfel, dacă Trump ar fi fost doar un banal clovn, s-ar mai fi deranjat Sistemul să îl elimine cu atâta înverșunare? Nicidecum, nu ar mai fi fost necesar, pentru că ar fi fost un adversar mult prea slab. Dimpotrivă, la ce resurse de contracarare vedem că angrenează Sistemul, este clar că pentru Deep State activitatea lui Trump (și a Alianței din spatele său) reprezintă un pericol de moarte! Este mult mai logic să deducem că, revenind la cazul „pandemiei”, dacă Trump ar fi ținut în mod inflexibil linia anti-vaccinării, adversarii săi l-ar fi acuzat imediat că sabotează măsurile „specialiștilor” și că gestionează dezastruos măsurile profilactice (acuzație care i-a fost oricum adusă). Dar poate că cel mai semnificativ în primul mandat al lui Donald Trump este că, spre deosebire de președinții dinaintea sa, mai ales față de cei de după 1989, el nu a mai angrenat Statele Unite în absolut niciun război! Dimpotrivă, a cerut sistematic Congresului ca militarii dispuși în bazele din afara țării să se întoarcă acasă. Din nou, Stabilimentul a reacționat cu o nervoasă opoziție și mai mulți generali (subordonați Deep State-lui) au refuzat să execute ordinul, sub protecția Congresului. Să ne mai gândim că în timpul mandatelor sale, Barack Obama a bombardat fără milă mai multe state ale lumii, în special pe cele din Orientul Mijlociu. Și cu toate acestea a primit Premiul Nobel pentru Pace! Nu este un paradox? De ce nu a deranjat și revoltat asta pe nimeni din Stabilimentul american? Să reflectăm și la faptul că Joe Biden a declarat nu de mult că unul dintre primele fapte pe care le-ar face odată ajuns președinte, ar fi să reînceapă atacarea Siriei pentru a aduce acolo „democrația”. Este ușor de observat că exponenții Guvernului din Umbră instalați la Casa Albă promovează cu obstinație linia expansiunii puterii globaliste, sub pretextul asumării de către SUA a rolului Jandarmului Mondial, care aduce peste tot „libertatea” și „democrația”. Donald Trump, în schimb, încurajează patriotismul și naționalismul și o spune pe față. Suntem la un moment de răscruce Ceea ce este esențial de înțeles este că ne aflăm la un moment de răscruce: dacă Deep Satanic State ar reuși să îl îndepărteze de la putere pe Donald Trump, ceea ce ar urma apoi în mod galopant, pentru întreaga umanitate, ar fi o Dictatură la scară planetară. Sau, așa cum le place globaliștilor să o denumească, o „Nouă Ordine Mondială”, denumire coafată mai de curând prin aceea de „Marea Resetare”. Dacă Donald Trump și forțele care îl sprijină vor învinge, atunci Răul va fi demascat în America și în toate țările unde și-a întins tentaculele caracatița globalistă și vom avea posibilitatea de a trăi mult mai liberi. Ce alegem între aceste două alternative? Chiar dacă Donald Trump ar mai avea doar o singură șansă dintr-un milion, el tot ar fi necesar să fie susținut, cel puțin moral, pentru curajul și hotărârea cu care a ales să înfrunte Deep State-ul! Așa cum am analizat într-un articol anterior, în pofida dez-informării operate de mass-media, Donald Trump are foarte mari șanse de a rămâne președintele Statelor Unite. Calendarul evenimentelor se derulează având ca repere principale (cel puțin cu referire la cele stabilite oficial) datele de 6 ianuarie 2021 (numărarea voturilor electorilor) și 20 ianuarie 2021 (inaugurarea viitorului președinte). Constatăm însă că foarte mulți dintre cei care l-au susținut până acum pe Trump au ajuns să își piardă răbdarea și speranța. Pentru că aparent el nu ar mai avea nicio eficiență în lupta cu Sistemul Globalist. În momentul de față este foarte greu de înțeles chiar și pentru cei mai fideli susținători ai lui Trump de ce – dacă are dovezile clare că alegerile au fost fraudate – nu își folosește din plin toate prerogativele pentru a face mai repede dreptate, în ultimă instanță prin declararea Legii Marțiale. Răspunsul constă în tacticile strategice. Războiul civil care ar urma și haosul social sunt exact ceea ce își dorește Guvernul din Umbră pentru a își acoperi toate crimele și a-l acuza pe Trump că astfel recurge doar la un abuz de putere. De asemenea, cu cât au fost mai mult parcurse procedurile legale, cu atât mai mulți agenți ai Deep State au fost expuși public (prinși în flagrant) în acțiunile lor criminale. Dincolo de frauda gigantică din alegeri, registrul crimelor lor este cu totul abominabil, incluzând trafic de copii, vaste rețele de pedofilie, asasinate politice, uriașe fraude financiar-bancare, răpirea insidioasă a drepturilor și libertăților populației și, mai presus de toate, trădarea interesului național. Dar toate acestea ar fi destul de greu de dovedit și ar necesita foarte mult timp pe calea juridică obișnuită. Această perioadă de deconspirare prin precipitarea ilegalităților a fost, într-un fel, cea mai ingenioasă capcană pe baza cărora slugile Deep Satanic State vor putea fi extrași de peste tot. Toți cei care au fraudat – guvernatori, politicieni, judecători, companii de socializare, mass-media etc, toți aceștia vor fi vizați de o pedeapsă extrem de dură, încadrată la categoria cea mai de temut, „Înaltă Trădare”. Să avem în vedere că ceea ce urmărește Alianța care îl sprijină pe Trump nu este (doar) un al doilea mandat în care Trump să fie nevoit (din nou) să se prefacă a respecta o serie de reguli și norme aberante, care de fapt jalonează în mod insidios drumul spre Dictatura Noii Ordini Mondiale. Adevăratul țel este destructurarea rapidă şi totală a Sistemului Globalist și deschiderea unor perspective sociale, economice, tehnologice și științifice extraordinare, care deja sunt pregătite și operaționale, dar la care până acum marea masă a populației nu a avut acces. Dincolo de a specula când, cum și dacă suntem de acord cu modul de acțiune al lui Trump și al alianței care îl sprijină, ceea ce putem face fiecare dintre noi este să înțelegem că dacă Trump nu va câștiga, va urma apoi o perioadă extrem de întunecată nefastă pentru noi toți. Aici nu este vorba doar despre situația Statelor Unite, căci având în vedere că acolo este sediul principal al Ocultei Globale, este totodată vorba și despre ceea ce se va desfășura ulterior la nivel mondial. Mai mult decât a fi și a rămâne niște simpli spectatori inerți, ar fi util să înțelegem de asemenea că puterea gândurilor benefice și intențiilor noastre creatoare este o forță obiectivă imensă, care poate în mod real să îi sprijine pe cei care sunt angrenați în această imensă și nebănuită confruntare directă. Se poate spune că puterea colectivă a gândurilor binefăcătoare, și mai ales a rugăciunii sincere ce este adresată către Dumnezeu, reprezintă mijlocul principal prin care putem înclina balanța în această încercare-bătălie de o imensă importanță. Pentru că de fapt acesta este totodată un test al întregii umanități, desfășurat în mod fundamental și în sferă spirituală. Este o bătălie între Lumina cea Dumnezeiască și Întunericul cel diavolesc ce există în fiecare dintre noi. Mass-media aservită total Sistemului caută în mod sistematic să ne descurajeze, să ne suprime orice speranță, tocmai pentru că ocultiștii globaliști cunosc foarte exact care este imensul potențial al intențiilor și aspirațiilor benefice colective. Tocmai de aceea merită, este chiar acum momentul, să ne mobilizăm cât mai mulți și să participăm la această bătălie spirituală și să ne rugăm ca Binele și Adevărul să învingă.

de prof.Marvin Atudorei-doctorand în filozofie la Universitatea București,autor al lucrării în lb.engleză ”Planurile Americii pentru hegemonia mondială

Referințe:

1. John F. Kennedy, Discurs în fața Asociației editorilor de ziare americane, 27 aprilie 1961;

2. Dwight D. Eisenhower, Military-Industrial Complex Speech, 17 ianuarie 1961, Yale Law School;

3. Theodore Roosevelt, Progressive covenant with the people, Recorded Aug. 1912, Published in New York by Thomas A. Edison, 1912;

4. #TrumpTheEstablishment, Donald Trump vs The Establishment, 21 octombrie 2016;

5. Who really is Donald Trump, youtube.

Comentarii închise la Pe ascuns, în SUA are loc cea mai mare tentativă de lovitură de stat din istorie

Din categoria Informatii