Considerații privind Marea Resetare și Noua Ordine Mondială

LIBERA NOS A MALO (MANTUIESTE-NE DE CEL RĂU)

Nimeni nu va face parte din Noua Ordine Mondială
dacă nu va face un act de adorare a lui Lucifer.
Nimeni nu va intra în New Age decât dacă primește inițierea luciferiană.

David Spangler
Director al Proiectului Inițiativei Planetare a Națiunilor Unite
( Reflecții asupra lui Cristos , Findhorn, 1978)

De mai bine de un an și jumătate asistăm cu neputință la succesiunea unor evenimente incongruente cărora majoritatea dintre noi nu le putem oferi o justificare plauzibilă. Urgența pandemică a evidențiat în mod deosebit contradicțiile și ilogicalitățile măsurilor menite explicit să limiteze contagiunea – lockdown, interzicerea circulatiei pe timp de noapte, închiderea activităților comerciale, limitări ale serviciilor publice, suspendarea drepturilor cetățenilor – dar care sunt respinse zilnic de voci opuse, prin dovezi clare ale ineficienței, prin contradicții chiar din partea acelorași autorități sanitare. Nu este nevoie să enumerăm măsurile pe care aproape toate guvernele lumii le-au luat fără a obține rezultatele promise. Dacă ne limităm la presupusele avantaje pe care serul genetic experimental ar fi trebuit să le aducă comunității – mai presus de orice imunitate la virus și reînnoită libertate de mișcare – descoperim că un studiu de la Universitatea Oxford publicat în The Lancet a afirmat că încărcarea virala a celor vaccinați cu o doză dublă este de 251 de ori mai mare decât la primele tulpini ale virusului, în ciuda proclamațiilor liderilor mondiali, începând cu prim-ministrul italian Mario Draghi, potrivit căruia „ oricine se vaccinează trăiește, cine nu primește vaccinul moare ”. Efectele secundare ale serului genetic, deghizat inteligent sau neînregistrat în mod deliberat de către autoritățile naționale de sănătate, par să confirme pericolul administrării vaccinului și necunoscutele tulburătoare pentru sănătatea cetățenilor cu care va trebui să ne confruntăm în curând.

De la știință la știentism

Arta medicinei – care nu este știință, ci aplicarea principiilor științifice la diferite cazuri de fiecare dată, pe baza experienței și a experimentelor – pare să fi renunțat la prudența sa, în numele unei urgențe care a ajuns acum la nivelul preoției unei religii – religia științei, de fapt – care, pentru a fi astfel, s-a îmbrăcat într-un dogmatism care se învecinează cu superstiția. Miniștrii acestui cult au constituit o castă de oameni de neatins, scutiti de orice critică chiar atunci când enunturile lor sunt negate de dovada faptelor. Principiile medicinei, considerate universal valabile până în februarie 2020, au cedat locul improvizației, până în punctul în care suntem sfătuiți să ne vaccinam în punctul de vârf al pandemiei, obligația purtarii măștilor fiind impusă deși s-a dovedit ca ele sunt inutile, obligatia arbitrara a pastrarii distanțelor bizare , interzicerea tratamentelor cu medicamente eficiente și impunerea de terapii genetice experimentale cu încălcarea protocoalelor normale de siguranță. Și la fel cum există noi preoți Covid, tot așa există și noi eretici , adică cei care resping noua religie pandemică și vor să rămână credincioși Jurământului Hipocratic. Nu de puține ori, aura de infailibilitate care înconjoară virologii și alți oameni de știință mai mult sau mai puțin titrati nu pare a fi pusă sub semnul întrebării din cauza conflictelor lor de interese sau a beneficiilor financiare substanțiale primite de la companiile farmaceutice, care în condiții normale ar fi scandaloase și criminale.

Ceea ce mulți nu reușesc să înțeleagă este inconsecvența dintre obiectivele declarate și mijloacele, într-o manieră în continuă schimbare, care sunt adoptate pentru a le atinge. Dacă în Suedia absența lockdown-ului și a măștilor nu a condus la rate de infecție mai mari decât cele din țările în care oamenii au fost închiși la casele lor sau în care au fost purtate măști chiar și în școlile primare, acest element nu este considerat drept dovadă a ineficienței măsurilor. Dacă în Israel sau în Marea Britanie vaccinarea în masă a crescut infecțiile și le-a făcut mai virulente, exemplul lor nu îi determină pe conducătorii altor țări să fie precauți în campania de vaccinare, ci mai degrabă îi împinge să evalueze natura obligatorie a acordării vaccinului. Dacă ivermectina sau plasma hiperimună se dovedesc a fi tratamente valabile, acest lucru nu este suficient pentru a le autoriza, darămite să le recomandăm. Iar cei care se întreabă care este motivul acestei iraționalitati deconcertante ajung să se abțină de la ratiune, oferind un fel de acceptare fideistă celor spuse de preoții Covidului sau, dimpotrivă, medicii sunt considerați ca vrăjitori în care nu se poate avea încredere.

Un singur script sub o singură direcție

După cum am spus mai devreme, ne confruntăm cu o înșelăciune colosală, bazată pe minciuni și frauda. Această înșelăciune pleacă de la premisa că justificările prezentate de autorități în sprijinul acțiunilor lor sunt sincere. Mai simplu, greșeala constă în a crede că conducătorii sunt cinstiți și în a presupune că ei nu ne mint. Așadar, persistăm să găsim justificări mai mult sau mai puțin plauzibile, cu singurul scop de a nu recunoaște că suntem obiectul unei conspirații planificate până în cele mai mici detalii. Și în timp ce încercăm să explicăm rațional comportamentul lor irațional, în timp ce atribuim o logică acțiunilor ilogice ale celor care ne guvernează, disonanța cognitivă ne conduce să închidem ochii la realitate și să credem cele mai nerușinate minciuni.

Ar fi trebuit să fi înțeles – așa cum am scris cu ceva timp în urmă – că planul Great Reset nu a fost rezultatul delirurilor unui „teoretician al conspirației”, ci dovezile brute ale unui plan criminal, conceput de zeci de ani și care vizează stabilirea unei dictaturi universale prin care o minoritate de oameni nemăsurabil de bogați și puternici intenționează să înrobească și să supună întreaga umanitate ideologiei globaliste. Acuzația de „teorie a conspirației” ar fi putut avea sens atunci când conspirația nu era încă evidentă, dar astăzi negarea a ceea ce elita a planificat din anii 1950 este nejustificată. Ceea ce spun încă de la al doilea război mondial Kalergi, Rothschild, Rockefeller, Klaus Schwab, Jacques Attali și Bill Gates a fost publicat în cărți și ziare, comentat și preluat de organisme și fundații internaționale, alcătuite tocmai de partide și majoritati guvernamentale. Statele Unite ale Europei, imigrația necontrolată, reducerea salariilor, anularea garanțiilor sindicale, renunțarea la suveranitatea națională, moneda unică, controlul cetățenilor sub pretextul unei pandemii și reducerea populației prin utilizarea vaccinurilor cu tehnologii noi nu sunt invenții recente, ci rezultatul unei acțiuni planificate, organizate și coordonate – o acțiune care se dovedeste în mod clar ca adera perfect la un singur script sub o singură direcție.

Oamenii criminali

Odată ce se înțelege că evenimentele prezente au fost destinate pentru a obține anumite rezultate – și, în consecință, pentru a urmări anumite interese în numele unei părți minoritare a umanității, cu un prejudiciu incalculabil pentru majoritate – trebuie să avem și onestitatea de a recunoaște mintea criminala a autorilor acestui plan. Acest plan criminal ne face, de asemenea, să înțelegem frauda comisă de autoritatea civilă în prezentarea anumitor măsuri ca un răspuns inevitabil la evenimente imprevizibile, atunci când evenimentele au fost create și amplificate cu singurul scop de a legitima o revoluție – pe care Schwab o identifică drept a patra revoluție industriala – intenționată de elită în detrimentul întregii umanități. Sclavizarea autorității este, pe de altă parte, rezultatul unui proces care a început chiar mai devreme, odată cu Revoluția Franceză, și care a făcut din clasa politică slujitorul nu al lui Dumnezeu (a cărui domnie o desconsideră cu dispreț) și nici al poporului suveran (pe care îl disprețuiește și îl folosește doar pentru a se legitima pe sine), ci a potentaților economici și financiari, a oligarhiei internaționale a bancherilor și cămătarilor, a multinaționalelor și a companiilor farmaceutice. În realitate, la o inspecție mai atentă, toți acești subiecți aparțin unui număr mic de familii foarte bogate și foarte cunoscute.

Sclavia egală este evidentă și în mass-media: jurnaliștii au acceptat – fără niciun scrupul de conștiință – să se prostitueze cu cei puternici, mergând până acolo încât să cenzureze adevărul și să răspândească minciuni nerușinate, fără să încerce măcar să le dea aparența de credibilitate. Până anul trecut, jurnaliștii au numărat numărul „victimelor” Covid prin prezentarea oricărui testat pozitiv ca fiind bolnav terminal; astăzi, cei care mor după vaccinare sunt întotdeauna și exclusiv luați de o „boală” vagă și chiar înainte de examinarea post mortem ei decid oficial că nu există nicio corelație între moartea unei persoane și administrarea serului genetic. Ei răsucesc cu impunitate adevărul atunci când nu le confirmă narațiunea, falsificandu-l pentru a se potrivi scopurilor lor.

Ceea ce se întâmplă de un an și jumătate fusese anunțat pe scară largă, până în cel mai mic detaliu, chiar de creatorii Marii Resetări; la fel cum ni s-au comunicat și măsurile care vor fi adoptate. La 17 februarie 1950, depunând mărturie în fața Senatului Statelor Unite, binecunoscutul bancher James Warburg a spus: „ Vom avea un guvern mondial, indiferent dacă vă place sau nu. Singura întrebare care se pune este dacă acest guvern mondial va fi stabilit prin consens sau prin forță . ” Patru ani mai târziu, a luat fiinta Grupul Bilderberg, care a numărat printre membrii săi personaje precum omul de afaceri italian Gianni Agnelli, Henry Kissinger, Mario Monti și actualul prim-ministru italian Mario Draghi. În 1991, David Rockefeller scria: „ Lumea este pregătită pentru un guvern mondial. Suveranitatea supranațională a unei elite intelectuale și a bancherilor mondiali este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicate în secolele trecute . ” Și a adăugat: „Suntem la un pas de o transformare globală. Tot ce avem nevoie este criza globală „corectă”, iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială ”. Astăzi putem afirma că aceasta „ criza corectă ”coincide cu urgența pandemiei și cu „ lockdownul ”subliniat încă din 2010 de documentul Fundației Rockefeller„ Scenarii pentru viitorul tehnologiei și dezvoltării internaționale ”, în care evenimentele la care asistăm acum sunt toate anticipate.

Pe scurt, aceștia au creat o problemă falsă pentru a putea impune măsuri de control al populației ca soluție aparentă , pentru a anula întreprinderile mici și mijlocii prin lockdown și permisul verde (green pass) în beneficiul câtorva grupuri internaționale, pentru a demola educația impunând învățarea la distanță, pentru a scădea costul forței de muncă și al angajaților prin „muncă inteligentă” , pentru a privatiza sănătatea publică în beneficiul Big Pharma și pentru a permite guvernelor să utilizeze starea de urgență ca sa legifereze cu derogare de la lege și sa impuna așa-numitele vaccinuri pe întreaga populație, făcând ca cetățenii să fie trasabili în toate mișcările lor, și sa fie ori bolnavi cronici, ori sterili.

Tot ceea ce elita a vrut să facă, a făcut. Și ceea ce este de neînțeles este că, în fața dovezilor premeditării acestei teribile crime împotriva umanității, care vede pe liderii din aproape întreaga lume drept complici și trădători, nu există un singur magistrat care să deschidă un dosar împotriva lor pentru a afla adevărul și a condamna pe vinovați și pe complicii lor. Cei care nu sunt de acord nu sunt doar cenzurați, ci sunt menționați ca dușmani publici, ca sursa de infecție, ca non-persoane ale căror drepturi nu sunt recunoscute.

Statul paralel (deep state) și biserică paralela (deep church)

Acum, în fața unui plan criminal, ar fi logic ca măcar să îl denunțăm și să-l facem cunoscut, pentru a putea apoi să-l evităm și să-i judecăm pe cei vinovați. Lista trădătorilor ar trebui să înceapă cu șefii de guvern, cu membrii cabinetului și cu aleșii, și apoi să continue cu virologii și medicii corupți, oficialii complici, liderii forțelor armate incapabile să se opună încălcării Constituției, jurnaliști vanduti, judecători lași și sindicatele obscene. În acea lungă listă care va fi întocmită probabil într-o zi, ar trebui să fie incluși și liderii Bisericii Catolice, începând cu Bergoglio și nu puțini dintre Episcopi, care au devenit executori zeloși ai voinței prințului împotriva mandatului primit de la Cristos. Și cu siguranță, în această listă, s-ar cunoaște amploarea conspirației și numărul conspiratorilor, confirmând criza autorității și perversiunea puterii civile și religioase. Pe scurt, s-ar înțelege că partea coruptă a autorității civile – statul paralel – și partea coruptă a autorității ecleziastice – biserica paralela – sunt două fețe ale aceleiași monede, ambele instrumentale pentru stabilirea Noii Ordini Mondiale.

Cu toate acestea, pentru a înțelege această alianță între puterea civilă și cea religioasă, este necesar să recunoaștem dimensiunea spirituală și escatologică a conflictului actual, încadrându-l în contextul războiului pe care Lucifer, încă de la căderea sa, l-a purtat împotriva lui Dumnezeu. Acest război, ale cărui rezultate au fost decise ab æterno (din vesnicie) după înfrângerea inexorabilă a lui Satana și a lui Anticrist și victoria copleșitoare a Femeii îmbracate în soare, se apropie acum de incheierea sa. Acesta este motivul pentru care forțele întunericului sunt atât de sălbatice în prezent, atât de nerăbdătoare să anuleze numele Domnului nostru de pe pământ, nu numai pentru a distruge prezența sa tangibilă în orașele noastre prin dărâmarea bisericilor, demolarea crucilor și suprimarea sărbătorilor creștine; dar și prin eliminarea memoriei, anularea civilizației creștine, adulterarea învățăturii acesteia și degradarea venerarii sale. Și pentru a face acest lucru, prezența unei ierarhii credincioase și curajoase, gata să sufere martiriul pentru a apăra credința creștină și învățătura morală, este cu siguranță un obstacol. Acesta este motivul pentru care, încă din faza inițială a planului globalist, era esențial să fie corupta Ierarhia bisericeasca în morală și doctrină, să fie infiltrata cu a cincea coloana și cu celule dormitoare , să fie privata de orice dor supranatural și să fie vulnerabila la șantaj datorită scandalurilor financiare și sexuale; totul cu scopul de a exclude Ierarhia și de a o elimina odată ce scopul va fi fost atins, conform practicilor stabilite.

Această operațiune de infiltrare a început la sfârșitul anilor 1950, când proiectul Noii Ordini Mondiale tocmai prindea contur. El si-a început propria lucrare de subversiune câțiva ani mai târziu, odată cu Conciliul Ecumenic Vatican II, în vederea căruia alegerea lui Roncalli și expulzarea cardinalului Siri, „protejatul” lui Pacelli sau probabil succesor ca papa, au reprezentat un motiv de entuziasm atât pentru elementul progresist și modernist din cadrul Bisericii, cat și pentru elementul comunist, liberal și masonic din lumea civilă. Vatican II a reprezentat în cadrul corpului eclezial ceea ce a fost Jurământul de pe Terenul de tenis [al Revoluției franceze] pentru societatea civilă: începutul Revoluției. Și dacă în multe ocazii am atras atenția asupra naturii subversive a Conciliului, astăzi cred că merită să fie făcută o analiză istorică, cu atenție, în care faptele aparent deconectate vor căpăta o semnificație tulburătoare, explicând multe lucruri.

Legături periculoase

După cum a raportat Michael J. Matt într-un videoclip recent la The Remnant, astăzi începem să adunăm toate piesele mozaicului și descoperim – prin însăși admiterea unuia dintre protagoniști – că mons. Hélder Câmara, Arhiepiscopul Olindei și Recife din Brazilia, a avut o întâlnire în acei ani cu tânărul Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial și teoreticianul Marii Resetări. Odată ce Schwab l-a recunoscut pe Câmara pentru opoziția sa față de Biserica tradițională și pentru teoriile sale revoluționare și pauperiste, el l-a invitat la Forumul Davos, considerând participarea sa la acest eveniment ca fiind extrem de importantă în vederea proiectului Noii Ordini. Știm că Hélder Câmara a fost printre organizatorii „Pactului Catacombelor”, care a fost semnat de aproximativ patruzeci de episcopi ultra-progresiști la 16 noiembrie 1965, cu câteva zile înainte de închiderea Conciliului. Printre tezele eretice ale acelui document, există și una care traseaza colaborarea în stabilirea „ unei alte ordini sociale, noi ” bazata pe dreptate și egalitate. Și nu suntem surprinși să aflăm că printre semnatari a fost și mons. Enrique Angelelli, episcopul auxiliar de Cordoba, Argentina, „[un] punct de referință pentru părintele (pe atunci) Jorge Mario Bergoglio ”. Însuși Bergoglio a declarat chiar de la începutul pontificatului său că este de acord cu cerințele Pactului Catacombelor. La 20 octombrie 2019, în timpul Sinodului Amazon, celebrarea pactului dintre conspiratori a fost repetată în Catacombele din Santa Domitilla, confirmând că planul început la Conciliu și-a găsit împlinirea tocmai în Jorge Mario Bergoglio. Departe de a se distanța de ultra-progresiștii care îl susțin și care i-au determinat alegerea la ultimul conclav, Bergoglio nu pierde niciodată ocazia de a demonstra coerența sa perfectă cu planul Noii Ordini Mondiale, începând cu colaborarea comisiilor și dicasterilor Vaticanului cu ecologismul unei matrice Malthusiene și participarea lor la Consiliul pentru Capitalism Incluziv , o alianță globală cu Rothschild, Fundația Rockefeller și băncile mari. Deci, pe de o parte, îl avem pe David Rockefeller în cadrul Comisiei Trilaterale și, pe de altă parte, îl avem pe Klaus Schwab, care este înrudit prin căsătorie cu Rothschild , cu Forumul Economic Mondial și amândoi sunt mână-in-mână cu capul Bisericii Catolice pentru a instaura Noua Ordine prin intermediul Marii Resetări, așa cum a fost planificat încă din anii 1950.

Planul mondial de depopulare

Printre asociații acestui pactum sceleris (pact scelerat) trebuie numărați și unii membri ai Academiei Pontificale pentru Viață, careia recent i-a fost răsturnată structura organizațională chiar de către Bergoglio, când a înlăturat membrii care erau cei mai fideli Magisteriului, înlocuindu-i cu susținătorii depopulării, contracepției și avortului. Nu e nicio surpriză cu privire la sprijinul acordat de Sfântul Scaun pentru vaccinuri: în iunie 2011,ziarul Suveran Independent a avut ca titlu de prima pagină: „Depopularea prin vaccinare forțată: soluția pentru carbon zero”. Pe lângă titlu, o fotografie a lui Bill Gates a fost însoțită de un citat al lui: „ Lumea de astăzi are 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă spre aproximativ 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă bună cu noile vaccinuri, îngrijirea sănătății, serviciile de reproducere [avort și contracepție] , o reducem cu 10 sau 15% . ” Așa a spus Bill Gates acum unsprezece ani. Astăzi este unul dintre acționarii grupului Black Rock care finanțează companiile farmaceutice care produc vaccinurile, unul dintre principalii sponsori ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), și este parte a unei multitudini de entități publice și private din domeniul sănătatii. Lângă el îl găsim pe George Soros, „filantropul” din Open Society , care împreună cu Fundația Bill și Melinda Gates au investit recent într-o companie britanică care produce teste Covid. Și, pentru ca vorbim despre probleme economice, aș dori să reamintesc că Sfântul Scaun a deținut acțiuni în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro la două companii farmaceutice care au produs un medicament contraceptiv și, mai recent, a investit într-un fond care a garantat profituri foarte mari în cazul unei crize geopolitice sau pandemice datorită speculațiilor asupra monedelor internaționale, fondul „Geo-Risc” administrat de banca de investiții Merrill Lynch, care a trebuit să închidă fondul din cauza randamentelor sale care au crescut exploziv după primele luni de pandemie. Alte capitaluri, provenite din colecția „Peter’s Pence”, au fost folosite pentru a finanța diverse alte inițiative, chiar colaborând cu [omul de afaceri italian] Lapo Elkann, ale cărui eforturi includ Rocketman , filmul autobiografic al lui Elton John, ca sa nu mentionam speculațiile imobiliare și achiziționarea clădirii londoneze de pe 60 Sloane Avenue despre care mass-media ne-a informat pe larg – o achiziție despre care știu, dintr-o sursă de încredere, ca a fost decisă de Bergoglio însuși. Și apoi există China: întotdeauna în numele „coerenței” și „bisericii săracilor pentru săraci”, care este atât de dragă inimii lui Bergoglio, există cei care cred că Acordul secret pregătit de iezuiți și de fostul cardinal Theodore McCarrick a obținut fonduri substanțiale din partea regimului comunist de la Beijing în schimbul tăcerii Vaticanului asupra persecuției catolicilor și încălcării drepturilor omului.

Interferența statului paralel

Au existat numeroase exemple de interferență a statului paralel în viața Bisericii. Nu putem uita e-mailurile lui John Podesta și Hillary Clinton, care arată intenția de a-l elimina pe Benedict al XVI-lea din papalitate și de a iniția astfel o nouă „ primăvară a Bisericii ” care se dorea sa fie progresistă și globalistă, și care a avut loc ulterior odată cu demisia lui Benedict și alegerea argentinianului. Nici nu putem trece cu vederea interferența entităților și instituțiilor care sunt aproape de religie, cum ar fi B’nai B’rith, în dictarea direcției „reînnoirii” Bisericii după Vatican II și mai ales sub acest Pontificat. În cele din urmă, ar trebui să ne amintim, pe de o parte, de refuzurile disprețuitoare de a acorda audiență personalităților politice și instituționale conservatoare și, pe de altă parte, întâlnirile zâmbitoare pasionale cu liderii stângii și ai progresismului, împreună cu expresiile de satisfacție entuziastă cu ocazia alegerii lor. Succesul multora dintre ei se datorează frecventarii universității conduse de Societatea lui Isus sau cercuri de catolicism care în Italia s-ar numi Dossettian, unde rețeaua de relații sociale și politice constituie un fel de masonerie progresistă și asigură cariere orbitoare pentru așa-numiții „catolici adulți”, cei care folosesc numele „creștin” fără a se comporta în mod consecvent cu credința și moralitatea creștină în serviciul lor public : Joe Biden și Nancy Pelosi; Romano Prodi, Mario Monti, Giuseppe Conte și Mario Draghi; pentru a numi doar câtiva. După cum putem vedea, cooperarea dintre statul paralel și biserica paralelă este de lungă durată și a produs acum rezultatele sperate de susținătorii săi, cu daune foarte grave atât pentru stat cât și pentru religie.

Închiderea bisericilor la începutul anului 2020, chiar înainte ca autoritățile civile să impună lockdown; interzicerea e a se celebra Liturghii și de a se administra Sacramentele în timpul urgenței pandemice; ceremonia grotescă desfășurată pe 27 martie 2020 în Piața Sfântul Petru; insistența asupra vaccinurilor și promovarea lor ca fiind legitimă din punct de vedere moral, în ciuda faptului că au fost produse cu linii celulare care provin de la fături avortati; Declarațiile lui Bergoglio conform cărora serul genetic reprezintă o „ datorie morală ” pentru fiecare creștin; introducerea „ Green Pass” (pașaportului de sănătate) în Vatican și mai nou în școlile catolice și în unele seminarii; Sfântul Scaun interzice episcopilor să anunțe că sunt împotriva obligației de vaccinare, imediat susținut de anumite conferințe episcopale – toate acestea sunt elemente care demonstrează subordonarea bisericii paralele ordinelor statului paralel și modul în care biserica bergogliana este o parte integrantă a planului globalist. Dacă combinăm toate acestea cu cultul idolatru al pachamama chiar sub arcadele bazilicii Sf. Petru; insistența asupra ecumenismului irenicist, pacifismului și pauperismului; susținerea eticii de conjunctura și legitimarea substanțială a adulterului și a concubinajului prin Amoris Laetitia ; declarația că pedeapsa cu moartea este ilicită din punct de vedere moral; susținerea politicienilor de stânga, a liderilor revoluționari și a activiștilor pro-avort; cuvintele de înțelegere pentru problemele LGBT, homosexuali și transsexuali; tăcerea asupra legitimizării uniunilor homosexuale și tăcerea și mai desconcertantă asupra binecuvântării cuplurilor sodomitice de către episcopii și preoții germani; și interzicerea Liturghiei tridentine cu desființarea Motu Proprio lui Benedict al XVI-lea Summorum Pontificum, ne dăm seama că Jorge Mario Bergoglio îndeplinește sarcina care i-a fost încredințată de elita globalistă, care vrea ca el să fie lichidatorul Bisericii Catolice și fondatorul al unei secte filantropice și ecumenice de inspirație masonică care este menită să constituie religia universală în sprijinul Noii Ordini. Indiferent dacă această acțiune se desfășoară cu deplină conștientizare, din teamă sau sub șantaj, nimic nu scade gravitatea a ceea ce se întâmplă și nici responsabilitatea morală a celor care o promovează.

Matricea luciferiană a Noii Ordini Mondiale

În acest moment, este necesar să se clarifice ce se înțelege prin „Noua Ordine Mondială” sau mai degrabă ce înseamnă ea pentru creatorii săi, indiferent de ceea ce spun ei în mod public. Pentru că, pe de o parte, este adevărat că există un proiect, că anumiți oameni l-au conceput și sunt însărcinați cu realizarea acestuia; dar, pe de altă parte, este de asemenea adevărat că principiile inspiratoare ale proiectului nu sunt întotdeauna dezvăluite sau cel puțin nu pot fi admise în mod deschis ca fiind strâns legate de ceea ce se întâmplă astăzi, deoarece o astfel de admitere ar stârni opoziție chiar și din partea celor care sunt cei mai pașnici și moderati. Un lucru este să impui „Green Pass” sub pretextul pandemiei, și este cu totul altceva să recunoști că scopul pașaportului este de a ne obișnui să fim urmăriți; și iarăși altceva este sa spui că acest control total este „ semnul fiarei ” despre care vorbește Cartea Apocalipsei (Apoc. 13: 16-18). Cititorul mă va ierta dacă, pentru a demonstra adevărul celor spuse, trebuie să recurg la folosirea unor citate de o asemenea gravitate și răutate încât să trezească nedumerire și groază – dar acest lucru este necesar pentru a înțelege care sunt intențiile reale ale arhitecților acestui complotul și adevărata natură a bătăliei epocale pe care o duc ei împotriva lui Cristos și a Bisericii Sale.

Pentru a înțelege rădăcinile ezoterice ale ideii care stă la baza Națiunilor Unite, cândva dorita de activistul politic italian din secolul al XIX-lea Giuseppe Mazzini, nu putem să nu luăm în considerare personaje precum Albert Pike, Eliphas Levi, Helena Blavatsky, Alice Ann Bailey sau alți discipoli ai sectelor luciferiene. Scrierile lor, publicate de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt destul de revelatoare.

Albert Pike, prieten al lui Mazzini și coleg francmason, a ținut o adresă în 1889 în Franța la cele mai înalte niveluri ale francmasoneriei, care a fost apoi retipărită pe 19 ianuarie 1935 de revista engleză The Freemason . Pike a declarat:

Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este că ne închinăm unui zeu, dar este zeul pe care îl adorăm fără superstiții […]. Religia masonică ar trebui menținută în puritatea doctrinei luciferiene de către noi toți care suntem inițiați de cele mai înalte grade. Dacă Lucifer nu ar fi Dumnezeu, Adonay [Dumnezeul creștinilor] ale cărui fapte dovedesc cruzimea, perfidia și ura față de om, barbaria și respingerea științei, l-ar fi calomniat oare Adonay și preotul său?

Da, Lucifer este Dumnezeu și, din păcate, Adonay este și el Dumnezeu. Căci legea eternă este că nu există lumină fără umbră, nu există frumusețe fără urâțenie, nu există alb fără negru, pentru că absolutul poate exista doar ca doi zei: întunericul fiind necesar luminii pentru a-i servi drept baza, așa cum piedestalul este necesar statuii sau frâna necesara locomotivei … doctrina Satanismului este o erezie; iar adevărata și pura religie filosofică este credința în Lucifer, egalul lui Adonay; dar Lucifer, Dumnezeul Luminii și Dumnezeul Binelui, luptă pentru omenire împotriva lui Adonay, Dumnezeul Intunericului și al Răului.

Această profesiune de credință în divinitatea lui Satana nu este doar o recunoaștere a cine este cu adevărat Marele Arhitect pe care masoneria îl venereaza, ci și un proiect politic blasfemiator care trece prin ecumenismul conciliului Vatican II, al cărui prim teoretician a fost francmasoneria:

Creștinul, evreul, musulmanul, budistul, cel care îl urmează pe Confucius sau Zoroastru, se pot uni toți ca frați și să fie toți în rugăciune față de singurul zeu care este mai presus de toți ceilalți zei (cf. Albert Pike, Morals and Dogma, ed. Bastogi, Foggia 1984, vol. VI, p. 153).

Iar identitatea „singurului zeu care este mai presus de toți ceilalți zei” a fost bine explicată mai sus.

Într-o altă scrisoare, Pike i-a scris lui Mazzini:

Îi vom dezlănțui pe nihiliști și atei și vom provoca un formidabil cataclism social care va demonstra în mod clar națiunilor, în toată oroarea sa, efectul ateismului absolut, originea barbariei și a sângeroasei subversiuni. Atunci cetățenii de pretutindeni, forțați să se apere împotriva unei minorități mondiale de revoluționari, […] vor primi adevărata lumină prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, în sfârșit dezvăluită publicului; o manifestare care va fi urmată de distrugerea creștinismului și, de asemenea, a ateismului, care vor fi cucerite și zdrobite în același timp! (cf. Scrisoare din 15 august 1871 către Giuseppe Mazzini, Biblioteca British Museum, Londra).

Nu omitem să observăm că „marea erezie a separatismului” sună ciudat de „în acord” cu ecumenismul condamnat de Pius XI în Enciclica sa Mortalium Animos, un ecumenism care a fost adoptat de Declarația Dignitatis Humanae și recent fuzionat în doctrina „incluziunii”, formulată de cei care au permis închinarea idolatră la pachamama din Bazilica Sfântul Petru. Este clar că termenul „separatism” intenționează să desemneze într-o cheie negativă separarea necesară a binelui de rău, a adevărului de fals, a binelui de rău – care constituie criteriul judecății morale a comportamentului uman. „Inclusivitatea” se opune acestei distincții, permițându-ne să fim contaminati în mod deliberat de rău pentru a falsifica binele, echivalând adevărul cu falsitatea pentru a corupe adevărul și a da legitimitate falsitătii.

Rădăcinile ideologice comune cu ecumenismul

Dacă nu înțelegem că rădăcinile ideologice ale ecumenismului sunt legate intrinsec de ezoterismul masonic luciferian, nu putem înțelege legătura dintre abaterile doctrinare ale Vatican II si planul Noii Ordini Mondiale. Revoluția din 1968 a fost un exemplu trist al acelor ambiții pacifiste și ecumeniste, în care „Epoca Vărsătorului” a fost sărbătorită de muzicalul Hair (1969) și apoi de John Lennon cu Imagine (1971):

Imaginați-vă că nu există rai. E ușor dacă încerci.
N
u este iad sub noi. Deasupra noastra doar cerul.
Imaginați-vă toți oamenii care trăiesc astăzi.
Imaginați-vă că nu există țări. Nu este greu de făcut.
Nimic pentru care să omo
ri sau pentru care să mori și nici religie.
Imagineaza-ti toti oamenii traind in pace.
Ai putea spune ca sunt un visător, dar nu sunt singurul.
Sper că într-o bună zi
va veți alătura noua și lumea va fi la fel.
Imaginați-vă că nu aveți bunuri. Mă întreb dacă poți.
Nu este nevoie de lăcomie sau de foame, o frăție a omului.
Acest manifest al nihilismului masonic poate fi considerat imnul globalismului și al noii religii universale: nu este o coincidență faptul că a fost folosit ca și cântec tematic pentru Jocurile Olimpice din 2012 din Londra și, mai recent, pentru cele de la Tokyo. Un suflet care nu este rătăcit poate simți doar groaza la aceste cuvinte blasfemice. Același lucru este valabil și pentru cuvintele cântecului nu mai puțin blasfemiator al lui Lennon, God (1970):

Dumnezeu este un concept prin care ne măsurăm durerea. […]
Eu cred
doar în mine.

Înțeleg că pentru mulți este îngrijorător să accepți că Ierarhia s-ar fi putut lăsa înșelată de dușmanii săi, făcându-și propriile cereri în întrebări care ating chiar sufletul Bisericii. Este sigur că au existat prelați masonici care au reușit să-și introducă ideile în Conciliu, deghizându-le, dar în deplina conștientizare că vor duce inexorabil la realizarea acelei demolări a religiei care este premisa pentru stabilirea Noii ere. – Epoca Vărsătorului – în care Domnul nostru este alungat din societate pentru ca societatea să-l întâmpine pe Anticrist. Se poate înțelege atunci îngăduința acordată francmasoneriei de multe personalități catolice – mă gândesc la cardinalii Martini și Ravasi, printre mulți alții – și opoziția lor față de excomunicările pe care papii le-au reînnoit împotriva sectei masonice. Se înțelege, de asemenea, motivul entuziasmului lojilor masonice la alegerea lui Bergoglio și, invers, ura lor prost ascunsă față de Benedict al XVI-lea, considerat drept kathèkon [„cel care reține” (cfr. 2 Tesaloniceni 6: 7)] pentru a fi eliminat.

De asemenea, trebuie amintit, cu o oarecare jenă, că anumite afirmații ale lui Ratzinger sugerează o încercare de „creștinizare” a proiectului globalist, fără a-l condamna ca fiind anticristic și anticreștin:

Lasă Copilul din Betleem să te ia de mână! Nu te teme; pune-ți încrederea în el! Puterea dătătoare de viață a luminii sale este un stimulent pentru construirea unei noi ordini mondiale.

Din păcate, aceste cuvinte confirmă eroarea gândirii hegeliene, care l-a influențat pe profesorul din Tubingen până la tron. Cu siguranță, eșecul Pontifului de a lua o poziție i-a permis să fie considerat într-un fel un aliat al planului globalist, dacă președintele italian Giorgio Napolitano a reușit să afirme în discursul său din 2006, adresat poporului italian: „ Există armonie între Papa Benedict și cu mine în sprijinul unei noi ordini mondiale ”(31 decembrie 2006). Pe de altă parte, procesul hegelian de teză-antiteză-sinteză reaminteste deviza alchimiei, Solve et Coagula , care a fost adoptată de masonerie și de esoterismul luciferian. Este deviza care apare pe brațele lui Baphomet, idolul infernal adorat de cele mai înalte niveluri ale sectei masonice, așa cum este recunoscut de membrii săi cei mai autorizați. În eseul său Lucifer Rising , Philip Jones precizează că dialectica hegeliană „ combină o formă de creștinism ca teză cu un spiritualism păgân ca antiteză, cu rezultatul unei sinteze care este foarte asemănătoare cu religiile misterului babilonian. . ”

Panteismul globalist al lui Theilard de Chardin

Ecumenismul este una dintre temele cheie ale gândirii globaliste. Acest lucru este confirmat de Robert Muller, care a fost secretar general adjunct al Organizației Națiunilor Unite: „ Trebuie să ne îndreptăm cât mai repede posibil către un guvern unic, o religie unică și un singur lider mondial ”. Înaintea lui, unul dintre susținătorii Societății Națiunilor, Arthur Balfour, a creat „ Societatea sintetică” , care avea ca scop crearea „religiei cu o singură lume”. Însuși Pierre Theilard de Chardin, un eretic iezuit condamnat de Sfântul Oficiu și astăzi celebru teolog al progresismului, a considerat Organizația Națiunilor Unite drept „încarnarea instituțională progresistă a filozofiei sale ”, exprimându-și speranța că „ o convergență generală a religiilor într-un univers Hristos, care le îndeplinește pe toate … mi se pare a fi singura convertire posibilă a lumii și singura formă în care o religie a viitorului poate fi concepută „pentru a” reduce decalajul dintre panteism și creștinism, trasând ce ar putea fi numit sufletul creștin al panteismului sau aspectul panteist al creștinismului . ” Nu poate scăpa observatiei faptul că pachamama și atribuirea conotațiilor mariane Mamei Pământ transformă aceste concepte ale lui Theilard de Chardin într-o realitate tulburătoare. Și asta nu este tot: Robert Muller, teoreticianul guvernului mondial care este și discipol al teozofului Alice A. Bailey, declară: „ Teilhard de Chardin și-a influențat tovarășul [părintele iezuit Emmanuel Saguez de Breuvery, care a ocupat funcții importante la ONU ], care la rândul său și-a inspirat colegii, iar aceștia la rândul lor au inițiat un proces bogat de gândire globală și pe termen lung în cadrul Națiunilor Unite, care a afectat multe națiuni și oameni din întreaga lume. Am fost profund influențat de Teilhard . ” În cartea sa Viitorul omului , Theilard scrie: „ Chiar dacă forma sa nu este încă vizibilă, mâine omenirea se va trezi într-o lume complet organizată ”. Muller a fost fondatorul World Core Curriculum, care avea ca scop „ orientarea copiilor noștri către cetățenia globală, credințele centrate pe pământ, valorile socialiste și mentalitatea colectivă, care devin o cerință pentru forța de muncă a secolului 21 ”( Revista New Man ). Și dacă el o revendică cu mândrie pe Alice A. Bailey printre inspirațiile sale, descoperim că ea a fost o discipolă a Mișcării Teosofice fondată de Helena Blavatsky, o Luciferiană declarată. Pentru a înțelege corect personajul Blavatsky, iată câteva citate din scrierile sale:

Lucifer reprezintă Viața, Gândul, Progresul, Civilizația, Libertatea, Independența … Lucifer este Logosul, Șarpele, Mântuitorul.

Și, aproape anticipând pachamama :

Fecioara celestă devine astfel, în același timp, Mama Zeilor și a Demonilor, pentru că este Divinitatea binefăcătoare mereu iubitoare … Dar în antichitate și în realitate numele [acestui zeu] este Lucifer. Lucifer este Lumina divină și pământească, atât Duhul Sfânt, cât și Satana în același timp. ”

Și nu în ultimul rând:

Satana este zeul planetei noastre și singurul zeu.

Alice A. Bailey a fost cea care a fondat Lucifer Publishing Company , cunoscută acum sub numele de Lucis Publishing Company , în strânsă legătură cu Lucis Trust , fostul Lucifer Trust , recunoscut ca ONG de către Organizația Națiunilor Unite. Dacă adăugăm la acest morman de divagări infernale cuvintele lui David Spangler, Directorul Proiectului de Inițiativă Planetară al Națiunilor Unite, ne vom da seama cât de teribilă este amenințarea care stă peste noi toți:

Nimeni nu va face parte din Noua Ordine Mondială decât dacă va efectua un act de închinare către Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age decât dacă primește o inițiere luciferiană (Reflections on the Christ, Findhorn, 1978).

Alice A. Bailey scrie despre New Age:

Realizările științei, cuceririle națiunilor și cuceririle teritoriului sunt toate indicative pentru metoda Epocii Peștilor [epoca lui Cristos], cu idealismul, militanța și separativitatea sa în toate domeniile – religioase, politice, și economic. Dar epoca sintezei, a incluziunii și a înțelegerii este peste noi, iar noua educație a Epocii Vărsătorului [epoca Anticristului] trebuie să înceapă foarte delicat să pătrundă în aura umană.

Astăzi vedem cum metodele de predare teoretizate de Muller în curriculum ul mondial – au fost adoptate de aproape toate națiunile, inclusiv ideologia LGBT, teoria genului și toate celelalte forme de îndoctrinare. Acest lucru este confirmat de fostul director al OMS, dr. Brock Chisolm, explicând ce ar dori să realizeze politica educațională a ONU:

Pentru a realiza un guvern mondial, este necesar să se elimine din mintea oamenilor individualismul, fidelitatea față de tradițiile familiale, patriotismul național și dogmele religioase (cf. Christian World Report, Marzo 1991, Vol. 3).

Iată încă o dată firul rosu care-i leagă nu numai pe Klaus Schwab de Hélder Câmara, ci și pe Robert Muller și Alice A. Bailey de Pierre Theilard de Chardin și Emmanuel Saguez de Breuvery, întotdeauna într-o cheie globalistă și sub inspirația neplăcută a lui Lucifer. O analiză aprofundată a acestor aspecte tulburătoare face posibilă aruncarea luminii asupra adevărului și dezvăluirea complicității și trădărilor a nu puțini oameni ai bisericii care sunt robi ai inamicului.

Răspunsul nostru la criza autorității

Corupția autorității este de așa natură încât este foarte dificil – cel puțin din punct de vedere uman – să presupunem ca ar exista o ieșire pașnică. În decursul istoriei, regimurile totalitare au fost răsturnate cu forța. Este greu de crezut că dictatura sănătății care a fost instituită în ultimele luni poate fi combătută diferit, deoarece toate puterile statului, toate mijloacele de informare, toate instituțiile publice și private internaționale, toate puterile economice și financiare sunt complice la această crimă.

Confruntat cu acest scenariu sumbru de corupție și conflict de interese, este indispensabil ca toți cei care nu sunt supuși planului globalist să se unească într-un front compact și coeziv, pentru a-și apăra drepturile naturale și religioase, propria sănătate și pe cea a celor dragi, libertatea și bunurile lor. Acolo unde autoritatea nu își îndeplinește îndatoririle și trădează într-adevăr scopul pentru care a fost stabilită, neascultarea nu este numai legală, ci și obligatorie: neascultarea non-violentă, cel puțin deocamdată, dar hotărâtă și curajoasă. Neascultarea la nelegitime și tiranice dictate de autoritate ecleziastică, ori câte ori se arată a fi un complice al planului infernal al Noii Ordini Mondiale.

Concluzie

Permiteți-mi să închei această reflecție cu un scurt gând spiritual. Tot ceea ce știm, descoperim și înțelegem despre conspirația globală care se desfășoară în prezent ne arată o realitate extraordinară, care este, de asemenea, ascuțită și clar definită: există două laturi, partea lui Dumnezeu și partea lui Satana, partea a copiilor Luminii și partea copiilor întunericului. Nu este posibil să facem pace cu Inamicul și nici nu putem sluji la doi stăpâni (Mt 6:24). Cuvintele Domnului nostru trebuie să fie gravate în mintea noastră: „ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește ” (Mt 12:30). Cine spera să construiască un guvern mondial în care Împărăția Divină a lui Isus Cristos este scoasă în afara legii este nebun și blasfem, și nimeni care are un astfel de plan nu va reuși vreodată. Unde domnește Cristos, domnește pacea, armonia și dreptatea; unde Cristos nu domnește, Satana este un tiran. Să luăm în considerare acest lucru, ori de câte ori trebuie să alegem dacă vom încheia acorduri cu adversarul în numele unei false coexistențe pașnice! Și lăsați ca acei prelați și lideri civili care cred că complicitatea lor afectează doar probleme economice sau de sănătate, pretinzând că nu știu ce se află în spatele tuturor acestor lucruri, să ia în considerare acest lucru.

Să ne întoarcem la Cristos, Cristos care este Regele inimilor, al familiilor, al societăților și al națiunilor. Să-L proclamăm ca Împărat al nostru și pe Maria Preasfântă ca Regina noastră. Doar așa poate fi înfrânt proiectul rău al Noii Ordini Mondiale. Numai astfel Sfânta Biserică poate fi purificată de trădători și renegați. Dumnezeu să ne asculte rugăciunea.

+ Carlo Maria Viganò, Arhiepiscop

28 august 2021
de ziua Sf. Augustin, episcop și mărturisitor și doctor al Bisericii

sursa: https://www.lifesitenews.com/opinion/vigano-considerations-on-the-great-reset-and-the-new-world-order/

Comentarii închise la Considerații privind Marea Resetare și Noua Ordine Mondială

Din categoria Informatii

UN EXORCIST RĂSPUNDE


13 răspunsuri despre Îngeri și demoni, din scrierile exorcistului Părinte Fortea


Renumitul exorcist și teolog expert în demonologie, părintele Jose Antonio Fortea, în lucrarea sa „Summa Daemoniaca” abordează și explică multe întrebări despre demoni, oferind multe puncte de reflecție creștină pentru bătălia spirituală pentru a ajunge la Rai. Mai jos, sunt abordate 13 întrebări despre diavol și demonii săi, explicate de preotul exorcist în lunga sa experiență de luptă spirituală.


1. Inamicul are mai multe nume


În Vechiul Testament vorbim despre „Satana” care înseamnă „adversarul, dușmanul”. În Noul Testament este numit „Diavol”, care derivă din verbul grecesc „diaballo” (a împărți, dar și a recunoaște). În schimb, cuvântul demon, grecescul ‘daimon’ (geniu), este folosit pentru a desemna ființe spirituale rele.

Lucifer este un nume care apare în Vechiul Testament, în Isaia, (14, 12-15) și în acel pasaj din Ezechiel (28, 12-19), în care este recunoscută metafora care il identifică pe îngerul căzut Lucifer, care înseamnă „stea de dimineață” sau „lumină călăuzitoare”: „Ai fost un model al perfecțiunii, plin de Înțelepciune, perfect în frumusețe; în Eden, grădina lui Dumnezeu, ai fost acoperit doar cu pietre prețioase … Ai fost ca un heruvim cu aripile întinse în apărare … Ai fost perfect în conduita ta, de când ai fost creat, până când nelegiuirea s-a găsit în tine … Inima ta a fost mândră de frumusețea ta, Înțelepciunea ta a fost coruptă din cauza splendoarei tale … ai devenit un obiect de teroare, terminat pentru totdeauna ”.


Este aceeași imagine care revine într-un verset din Luca, unde ISUS, după ce a încredințat misiunea celor șaptezeci și doi de ucenici, spune: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger” (Luca 10, 18). Cuvântul „satana” derivă din cuvântul ebraic ‘satan’ , care înseamnă „adversar”: termenul de fapt indica, în limbajul juridic, acuzatorul care, în timpul procesului, s-a plasat în dreapta acuzatului (Zaharia 3,1; Psalmi 109, 6; Iov 1, 6). De-a lungul secolelor, cuvântul și-a asumat atâta importanță încât a devenit numele propriu al principiului răului, ispititorul virtuților omului drept și credincios față de Dumnezeu.

Autori creștini precum Tertulian și Sfântul Grigorie cel Mare l-au identificat în Lúcifero al lui Isaia pe prințul îngerilor rebeli descris de Ezechiel; După aceasta, Dante (Infern, XXXIV, 37 și următoarele) va face din Lucifer un demon triceps cu șase aripi, deci identificabil cu un serafin căzut, conform angelologiei lui Dionisie Aeropagitul.


Părintele Fortea își amintește care a fost adevăratul păcat al lui Lucifer: „a căzut, datorită înălțarii propriei sale frumuseți …”. Părintele Fortea urmează aceeași idee a unui alt exorcist celebru, părintele Gabriele Amorth, potrivit căruia Lucifer este numele propriu al celui de-al doilea demon important din ierarhia demonică, după Satana.


2. Dovada

Toți îngerii au fost creați de Dumnezeu, deci toți știau că El este Creatorul lor, dar ei trebuiau să treacă un test „înainte de a avea viziunea esenței Divinității”. Prin comparație, preotul Fortea explică că ar fi ca și cum ați spune că „Dumnezeu a apărut ca o Lumină, Vocea lui era maiestuoasă și sfântă, dar Fața lui nu fusese încă dezvăluită îngerilor”.


„În această încercare, în care Dumnezeu și-a dezvăluit adevărata Sa Față în Cristos – DumnezeuL făcut Om, mulți Îngeri s-au supus, dar alții nu au ascultat. Cei care n-au ascultat, adică nu au acceptat să se supună lui Cristos Dumnezeu făcut om, s-au transformat ireversibil în demoni. Așa că au devenit ceea ce sunt. Nimeni nu i-a creat așa”


3. Bătălia din Rai a fost o confruntare intelectuală


În acest sens, exorcistul părintele Fortea explică faptul că îngerii neascultători au început să-l urască pe Dumnezeu și să-l vadă ca pe un lanț care le-a asuprit libertatea. „Bătălia dintre Arhanghelul Mihail și Lucifer, fiecare cu îngerii săi, nu a avut loc cu arme, deoarece îngerii nu au corp, singurele arme pe care le pot purta sunt argumente intelectuale”.


„Unii au devenit aroganți și violenți, fiecare după spiritul răului pe care îl reprezenta. Fiecare înger rebel a devenit din ce în ce mai deformat, și fiecare într-o zonă specifica a păcatelor. Și, dimpotrivă, îngerii credincioși s-au sfințit într-o ierarhie treptată, unii mai mult într-o Virtute, alții în alta … Îngerii credincioși au fost admiși în prezența lui Dumnezeu, demonii s-au exclus cu rebeliunea lor ”.


4. Motivul răzvrătirii lor

Doar în acest moment este luată ca referință cartea „Istoria lumii angelice”, tot de părintele Fortea. El ne dezvăluie procesul de transformare în demoni care se presupune ca ar fi avut loc printre îngerii răzvrătiți: motivul declanșator al răzvrătirii lor este revelarea planului lui Dumnezeu, aceea a faptului că i-a creat pe îngeri pentru a păzi omenirea și lumea materială; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, va deveni Om pentru a salva păcătoșii și se va naște dintr-o femeie care va deveni Regina Îngerilor.


Lucifer nu putea suporta acest proiect, el credea că doar el era „capodopera” Creatorului. Mai târziu, împreună cu alți îngeri, Lucifer l-a acuzat pe Dumnezeu că a greșit, și atunci s-a răzvrătit complet. Îngerii care s-au supus voinței lui Dumnezeu s-au prosternat pentru a se închina Creatorului lor, chiar dacă încă nu puteau vedea pe deplin Esența lui, în timp ce rebelii s-au îndepărtat de dragostea lui Dumnezeu.

5. Sunt ființe spirituale

„Un demon este o ființă spirituală cu o natură îngerească veșnic blestemată”. Adică el nu are trup, dar îi poate ispiti pe oameni să păcătuiască în toate lucrurile trupesti. Demonii sunt compuși din toate păcatele într-un mod pur intelectual și inspiră spiritual omul cu erorile lor. ; omul poate și trebuie să lupte și să se opună păcatului pe care diavolul îl inspiră în el.

În acest sens, părintele Fortea explică starea în care se află Satana: „este încă un înger frumos și ca atare poate sa-sifaca aparitia pentru a-l înșela pe om, dar moralmente el are o înfățișare dezgustătoare … Ființa sa personală este deformată, dar natura sa este îngerească. Deoarece ambele aspecte sunt inseparabile, el este cu adevărat un monstru, culmea deformarii spirituale ”.


6. Printre demoni există și timpul


Timpul lor nu este material așa cum este pentru ființele umane, ci este un timp adecvat pentru spirite, care se numește „Evo” („Aevum” în latină) și reprezinta succesiunea unor acte de înțelegere și voință într-o ființă spirituală.


Cu toate acestea, Creatorul trăiește într-un prezent etern. „Numai în el nu există o succesiune de timp de niciun fel. În El nu s-a scurs nicio singură secundă, nici una înainte, nici una după. Veșnicia lui Dumnezeu este calitativ diferită de eternitatea timpului material (care are un început, dar nu un sfârșit) ca și de eternitatea «evo» (care la fel are un început, dar nu are sfârșit)” subliniază părintele Fortea.

7. Demonii suferă atunci când se gândesc la Dumnezeu

Fiecare înger căzut ”poate simți plăcere, dar și suferință. El suferă de fiecare dată când cunoștințele existente în el îl determină să-l ia în considerare pe Dumnezeu. Iar diavolul percepe continuu ordinea și Majestatea lui Dumnezeu Creatorul în toate lucrurile. Chiar și în lucruri aparent neutre, el este obligat să se lovească de amintirea Gloriei lui Dumnezeu ”.


Totuși, exorcistul afirmă că „diavolul gândește și suferă atunci când își amintește starea lui mizerabilă de separare eternă de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu l-a făcut conștient de starea sa, iar acest lucru îi provoacă durere mânioasa și chinuitoare, de fiecare dată când își amintește de Dumnezeu”


8. Diavolul nu cunoaște viitorul și nici nu ne poate citi gândurile


Demonii nu văd în viitor, dar pentru ca au o inteligență mult superioară celei oamenilor, ei pot înțelege cauzele pentru care se întâmplă unele lucruri. Nu știu niciodată ceea ce se va decide, pentru că „libertatea umană este marele factor de incertitudine în previziunile sale”, după cum spune părintele Fortea.

„Demonii ne pot ispiti, dar nu ne pot citi gândurile. Deși, având în vedere marea lor inteligență, ei pot deduce ceea ce gândim noi. Fiind ființe mai inteligente decât noi, ei deduc mult mai mult decât noi pe baza unor semne exterioare foarte puține. Dar ei nu pot prezice viitorul: viitorul este doar în mâinile și in mintea lui Dumnezeu, iar demonii nu știu nimic din toate acestea. Mai mult, trebuie să ne amintim întotdeauna că numai Dumnezeu ne poate citi sufletul” Viitorul este în mâinile și mintea lui Dumnezeu, nu în mâinile ghicitorilor și magilor!


9. Atenție la tentații


„Diavolul ne poate introduce gânduri, imagini și amintiri, dar nu poate încălca voința noastră. Putem să fim tentați, dar în cele din urmă facem ceea ce dorim noi. Nici o putere infernală nu poate obliga pe nimeni să comită chiar și cel mai mic păcat ”, spune părintele Fortea.

De asemenea, el afirmă că „dacă cineva este ispitit și se roagă, ține ispita la distanță. Ispita este incompatibilă cu rugăciunea. Rugăciunea crează o barieră împotriva ispitei, deoarece voința noastră, atenția și inteligența noastră îl pun pe Dumnezeu pe primul loc. Și dacă mai insistăm puțin, diavolul nu poate rezista rugăciunii noastre și este obligat să fugă ”.


10. Demonii ii urăsc cel mai mult pe asceți


Exorcistul Fortea afirmă cu certitudine că dintre toți creștinii din Biserică, diavolul urăște și se teme de cei mai dedicați ascetismului (disciplină, post, meditație, rugăciune, sacrificii etc. pentru a atinge virtutea).

„Diavolul urăște asceții chiar mai mult decât pe preoții exorcisti înșiși. Exorcistul expulzează unul, doi, o duzină de demoni … Omul care se mortifică alungă influența demonică din această lume într-un mod foarte puternic, deoarece ascetul își ridică trupul și spiritul în încrederea totală în Cristos, unindu-și pătimirile zilnice cu meritele Patimii lui Cristos”…


„Am fost răstignit împreună cu Cristos și nu mai trăiesc eu, ci Cristos care trăiește în mine și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și care S-a dat pe Sine pentru mine” (Sf. Pavel, Gal. 2:20). „Pentru că noi nu mai trăim ca mai inainte, nu mai trăim pentru noi înșine” (2 Cor. 5:15)


11. Semnificatia Crucii pentru demoni


Preotul descrie momentul culminant al Patimii lui Cristos, în care „toți demonii erau acolo, în jurul lui Isus răstignit, uitându-se cu bucurie la triumful lor aparent”. Cu toate acestea, nu și-au putut imagina că acea Cruce era cea mai mare victorie a Împărăției Cerurilor, care i-a lăsat „fără cuvinte” în fața Învierii.

„Dumnezeu Tatăl nu iertase Patima suferită de propriul Său Fiu … Patima lui Isus pe cruce însemna dovada palpabilă că Justiția divină nu fusese incalcată în zadar. Învierea a fost și va fi pentru totdeauna răscumpărarea Dreptății divine asupra răului. Acesta a fost momentul în care toți demonii au devenit pe deplin conștienți că condamnarea lor nu va avea niciodată iertare pentru toți vecii vecilor”.


„Acesta este motivul pentru care demonii, care anterior priveau crucea cu satisfacție pentru răul făcut, acum nu mai pot suporta viziunea Crucii lui Cristos, deoarece Crucea lui Isus este bucuria victoriei Sale asupra răului, de aceea demonii sunt conștienți de faptul că din acel moment pentru ei Crucea a fost și va fi pentru totdeauna teribilul memento al Dreptății Divine. De aceea demonii urăsc imaginea Crucii mai mult decât imaginea Sfintei Fecioare Maria sau orice altă imagine a unui sfânt sau reprezentarea unui alt mister sacru ”.


12. Obiecte care îi chinuiesc pe demoni


„Biserica a primit puterea lui Cristos, deci poate da un efect spiritual unui obiect”, spune părintele Fortea, care dezvăluie că odată, în timpul unui exorcism, nu avea apă sfințită, și pentru a suplini această lipsă, preotul a binecuvântat conținutul unei sticle de limonadă, dar efectul pe care l-a produs a fost mult mai mic.


„După câteva minute am poruncit demonului, în Numele lui Isus, să-mi spună de ce s-a întâmplat acest lucru. El a rezistat, dar în cele din urmă a spus că apa este un simbol al purității și al curăției. Binecuvântarea i-a dat ceva efect celuilalt lichid, dar mult mai puțin ”.


Alte obiecte care îi chinuiesc pe demoni sunt moaștele sfinților și crucea. Mai mult, chiar și imaginile religioase îi chinuiesc, cu atât mai mult dacă au fost binecuvântate și, cu o forță mai mare, „dacă în binecuvântarea acestor imagini a fost cerut în mod expres lui Dumnezeu să respingă demonii”.


13. Ce înseamnă 666


Părintele Fortea afirmă că identificarea figurii biblice a Anticristului cu diavolul este greșită, deoarece „666” menționat în Cartea Apocalipsei este numărul unei ființe umane. Prin urmare, este un om care răspândește ura, războiul, răzbunarea și răul. „Nero, Napoleon, Hitler și alții asemănători lor sunt semnale din istorie care prefigurează ultimul și definitivul Anticrist”.


„Figura Anticristului este reprezentată de numele în sine, adică este opusul lui Cristos. Cristos este Dumnezeu făcut om, Antihristul este un om al cărui scop principal este să se opună răspândirii iubirii, păcii, îndurării lui Cristos. Antihristul este un om care vrea să fie adorat în locul lui Cristos și care va răspândi ura, războiul, răzbunarea ”.


„Este vorba un mesaj criptat pentru a-l recunoaște pe Antihrist, dar până la sfârșitul timpului, este absurd să speculăm despre el. Această profeție este ca unele profeții ale Vechiului Testament cu privire la Mesia. Aceste profeții erau complet de neînțeles înainte de apariția lui Mesia, Isus Cristos. Dar după eveniment, sensul acestor profeții a apărut perfect clar și luminos”.

În sfârșit, părintele Fortea explică faptul că „numărul este dat ca semn de recunoscut, astfel încât atunci când va veni, sensul profeției va fi clar. Dar va fi înțeles doar mai târziu. „Amintiți-vă că este inutil să speculați despre data sfârșitului lumii, deoarece «nimeni nu știe ziua și ceasul acela, nici măcar îngerii cerului, nici măcar Fiul, ci doar Tatăl»(Mt 24 , 36)

„De fapt, sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici principatele, nici prezentul, nici viitorul, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă creatură nu ne vor putea separa vreodată de iubirea lui Dumnezeu, în Cristos Isus, Domnul nostru.”(Sf.Pavel, Romani 8: 38-39)

Sursa : ‘Elibereaza-ne de rău”

Comentarii închise la UN EXORCIST RĂSPUNDE

Din categoria Informatii

De ce permite Dumnezeu pandemia?

La 1 noiembrie 1755, un cutremur a distrus orașul Lisabona, unul dintre cele mai prospere orașe din Europa, fapt care a șocat întreaga civilizație occidentală care a încercat să găsească explicații religioase, filozofice și științifice pentru acest fenomen.

În mod previzibil, pandemia prin care trecem de mai bine de un an ne provoacă un șoc și o reflecție similare. Ne întrebăm atunci de ce Dumnezeu, fiind atotputernic și bun, permite un lucru atât de cumplit.

Bazându-ne pe lumina rațiunii, spunem, în primul rând, „permite”, deoarece totul indică faptul că acest virus care ne bântuie a fost consecința fie a răului, fie a incompetenței umane. Deși, trebuie clarificat, dacă e vorba de incompetență ea ar fi plina de răutate, întrucât oricine știe că este condamnabil din punct de vedere etic manipularea unor lucruri care, „dacă scapă de sub control”, pot provoca multe daune.

De asemenea, este adevărat că, dincolo de pozițiile conspirative, există posibilitatea ca acest virus, fiind prezent în natură, să fi fost transmis ființelor umane din prezența sa într-un animal; în cazul nostru, un liliac. Dacă da, nu ar fi existat – cel puțin direct – nicio responsabilitate umană în geneza pandemiei.

Deci, dacă virusul pur și simplu „venea din natură”, ne-am putea gândi, mai decisiv, la „a învinui pe Dumnezeu”, autorul naturii. Adică, ținând cont de mentalitatea noastră actuală, dacă un produs „dă greș”, primul lucru care ne vine în minte este „să facem o cerere către producător”.

Cu alte cuvinte, dacă acesta ar fi cazul, am putea afirma că Dumnezeu nu numai că a permis, ci și a dorit, acest flagel. Deci, să recapitulăm întrebările noastre: care a fost adevărata origine a acestui rău? A fost oare ambiția și răutatea umană? A fost o incompetența „colorată” de imoralitate? Dumnezeu a dorit această catastrofă, sau doar a permis-o?

Știm că există Dumnezeu, că este atotștiutor, atotputernic și bun. Dumnezeu nu poate dori niciun rău pentru creaturile Sale. La fel, Dumnezeu este prevăzător, adică că nu „ignoră” lucrurile, cu atât mai puțin nu ii ignora pe oameni.

Acum, cum este posibil să combinăm aceste atribute cu inevitabilul „sentiment de neputință” care ne copleșește inevitabil în fața evenimentelor provocate de pandemie? La fel ca psalmistul, suntem tentați să ne întrebam: „Domnul ne respinge pentru totdeauna și nu ne va mai favoriza? Și-a uitat bunătatea, iar mânia îi închide măruntaiele?”.

Posibilitatea interpretării acestei realități ca pedeapsă divină nu ar trebui lăsată „cu totul deoparte”. Dumnezeu este infinit de bun și milostiv, dar este, de asemenea, drept și „nimeni nu își bate joc de poruncile Lui fără a fi pedepsit”.

În acest sens, a trecut mult timp de când majoritatea ființelor umane au trăit „cu spatele la Dumnezeu”,nu numai „ignorându-L”, ci și încălcând în mod deschis cele mai sacre porunci ale sale. Gândiți-vă la realitatea avortului care, an după an, ca o adevărată pandemie, ia viața a milioane de copii nevinovați. Credeți că sângele acelor copii nu „strigă la cer”? Și acesta este doar un exemplu, dintre multele pe care le-aș putea menționa, pentru a ne referi la atrocitățile pe care oamenii le comit de obicei.

Desigur, ar fi absurd să credem că Dumnezeu, în cazul în care ar dori să ne pedepsească, ar face acest lucru din ranchiuna și din dorința de răzbunare. În Dumnezeu nu există pasiuni, cu atât mai puțin pasiuni „rele”. Binele este difuziv în sine, spune un principiu metafizic. În acest sens, tot ceea ce face Dumnezeu, face mișcat de căutarea binelui celor pe care i-a creat în infinita lui iubire.

Într-adevăr, poate că nici măcar nu ne „trec prin cap” întrebări de genul: sunt eu implicat intr-o clinica de avort? Sunt eu unul care promovează ideologii perverse în mass-media? Cei mai mulți dintre noi, prin Harul lui Dumnezeu, nu săvârșim aceste păcate grave, dar nu este adevărat că răul nu ar avea deloc tăria pe care o are dacă noi nu am „participa prin indiferență”?

Cu toții ne dorim ca pandemia să se termine pentru a „ne continua viața”. Dar, ar trebui să ne întrebăm, ce viață ne dorim să continuăm? Viața care ne-a condus la creșterea inegalității și a nedreptății; viața care a îndumnezeit „a avea” și „a apărea” deasupra ființei; viața care aspiră doar să „se distreze”, ignorându-i pe cei care sunt lângă noi.

Dacă da, este ca și cum i-am spune lui Dumnezeu: „Uite, ia oprește această pandemie că noi avem multe lucruri importante de făcut”: vrem să continuăm să trișăm, să facem curte, să jucăm, să mâncăm lucruri bune, sa bem și sa abuz de sex; vrem să încercăm în permanență lucruri noi, pentru că suntem deja plictisiți de cele „tradiționale”, în special de religie și familie.

Acum, în cazul în care aceasta este cu adevărat o pedeapsă divină: ce am schimbat noi pentru ca Dumnezeu, la rândul său, să schimbe? Care a fost adevărata noastră metanoie ? Am făcut un fel de mea culpa în ceea ce privește comportamentul nostru ca ființe „presupuse” raționale? Dacă există judecată universala, atunci niniviții se vor ridica cu siguranță și împotriva acestei „generații rele și pervertite”. Fiecare om ar trebui, probabil, să reflecteze asupra acestor fapte.

Cu toate acestea, trebuie recunoscut faptul că pandemia a determinat numeroase acte de dăruire curajoasă și generoasă, în special în rândul personalului din sănătate și al multor preoți care au murit sau și-au riscat viața pentru a aduce confort fizic sau spiritual. Această situație dureroasă a „scos la iveală” ce este mai bun din mulți bărbați și femei.

Trăim într-o cultură care „sta cu spatele la moarte”, care neagă realitatea finitudinii și contingenței noastre; Suntem înrădăcinați într-o cultură care respinge categoric tot ceea ce implică asumarea durerii, predarea și sacrificiul de sine. Dar pandemia a pus „în fața noastră” ceea ce am refuzat să vedem și să ne asumam.

În limbaj franciscan, se poate spune că pandemia ne-a făcut să ne gândim la „sora moarte”, acel vizitator inoportum care poate apărea în orice moment, ca să ne scuture, paradoxal, de letargia noastră. Astfel, situațiile extreme au avantajul de a „trezi pe mulți” la conștiința adevăratei finitudini umane. Iar viziunea acestui fapt, de ce nu, poate constitui primul pas pentru a ne deschide către transcendență.

Acum, să presupunem că aceasta nu este o pedeapsă aplicată direct de Dumnezeu. Cel puțin, este de netăgăduit că El a permis acest lucru și, cumva, „păstrează liniștea”. Dumnezeu „a lăsat situația să se întâmple”, ca un tată care „dă drumul” mâinii fiului său pentru a vedea cum reacționează în situatii adverse. Și, așa cum am afirmat mai sus, sunt și cei care „au profitat” de proces și au trecut prin această realitate a durerii ca „oportunitate” de a-și întări credința și virtuțile.

Alții, pe de altă parte, au ales calea resentimentului, au ales rușinoasa sarcină de a „cârti ” împotriva Tatălui Ceresc; au ales să își consolideze respingerea față de Dumnezeu și au văzut în pandemie un prilej, mai mult decât propice, de a reafirma ateismul lor: „dacă ar exista Dumnezeu și el ar fi bun, nu ar putea permite suferința atâtor nevinovați”. În cele din urmă, au fost și cei care au ales „să nu gândească”; este vorba despre cei care întotdeauna, în fața unor situații dureroase, se anesteziaza cu tot mai multe distrageri: mai mult fotbal, mai mult alcool, mai multe droguri.

Cu alte cuvinte, întrebările „de ce” și „pentru ce” pe care le putem întâlni în pandemie depind, în mare măsură, de imaginea lui Dumnezeu pe care fiecare o avem anterior. Iar viziunea lui Dumnezeu pe care ne-o poate da rațiunea este aceea a unei Ființe infinit de puternice și bune; restul sunt „caricaturi” ale unei inteligențe deja ascunse de păcat și tristețe. Dumnezeu este bun „tot timpul”, chiar și în aceste momente în care El pare să fi „dat drumul mâinii noastre”.

Chiar vorbind în termeni pur umani, eu intuiesc că această situație este o „puternică atragere a atenției din partea lui Dumnezeu”. Este ca și cum Domnul ne-ar spune: unde ți-a pus inima? Ce bun sau bunuri ai ridicat la rang de dumnezeu? După cum ne-a învățat Lewis, atunci când iubirile umane se transformă într-un dumnezeu, ele se transformă inevitabil în demon. Și adevăratul Dumnezeu nu vrea ca noi să fim devorați de iubiri pervertite care nu pot duce decât la nenorocirea eternă.

Noi infidelități, mai perverse (avort, ideologie de gen, eutanasie, apostazie generalizată) duc la noi pedepse. Biserica, trupul lui Hristos, este astăzi adevăratul protagonist în călăuzirea oamenilor către o schimbare autentică a vieții. Ea este însărcinată cu răspândirea anunțului mântuirii prin cuvântul vieții și puterea sacramentelor.

Cristos Mântuitorul se face prezent astăzi prin Biserica sa. Iar Biserica trebuie să fie prezentă în această lume, trebuie să „preia controlul” mizeriei umane, dar „fără a fi a lumii”, fără a „cocheta” cu lumea sau a se acomoda „cererilor” ei. În caz contrar, va fi ca drojdia care nu mai servește la dospirea aluatului sau ca sarea care este asociată cu gustul insipid din aceste vremuri.

Dumnezeu „ne atrage atenția”, ne scoate din letargie. Cuvântul Său continuă să „răsune” în inimile credincioșilor: „dacă te întorci la Mine din toată inima și din tot sufletul tău, mă voi întoarce la tine și nu-mi voi ascunde fața de tine”. Dar Poporul lui Dumnezeu pare, încă o dată, „să nu vrea să asculte”, iar Domnul „ne lasă în inimile noastre încăpățânate, ca să putem continua să umblăm după capriciile noastre”.

Pe scurt, ce semnificație teologică poate avea această „tragere de urechi” din partea Dumnezeului nostru? Am vorbit deja despre posibilitatea reală a unei pedepse cauzate de infidelitățile și păcatele noastre. Este inevitabil să nu ne gândim aici la acel pasaj din Evanghelie în care Isus menționează cele optsprezece persoane care au fost zdrobite când Turnul Siloamului s-a prăbușit: „Crezi că acești oameni au fost cei mai vinovați din Ierusalim? Îți spun că nu. Și dacă nu faci penitență, toți vei pieri la fel ”.

Nimeni nu este inocent în fața lui Dumnezeu și cu toții trebuie să vedem în acest timp „o oportunitate de a obține sănătatea”. Nu este că „plătesc cei drepți pentru cei păcătoși”, ci este că toți suntem „datori față de Dumnezeu”, iar această ascundere a realității păcatului nostru este poate un rău mai mare decât pandemia în sine. Insist asupra acestui lucru, situația teribilă cu care ne confruntăm în prezent trebuie să fie, în primul rând, pentru noi, o „chemare la convertire”.

Deși nu ne gândim la asta în mod conștient, cei mai mulți dintre noi s-au obișnuit să creadă că suntem aici pentru a ne „distra”, pentru a ne bucura, pe cât putem, de plăcerile pe care ni le poate oferi viața. Acesta este mesajul pe care ni-l transmite permanent lumea: bucurați-vă de moment, „profitați la maximum” de oportunitățile pe care vi le oferă circumstanțele, „pentru ca meritați”.

Am uitat că omul este homo viator , un pelerin care se întoarce înapoi la casa Tatălui. Cel puțin „în practică”, nu mai credem în viața veșnică și ne petrecem existența de parcă nu ne-ar mai rămâne altceva de făcut decât „să ne anesteziam cu plăceri corporale și distrageri frivole”.

Prin urmare, trebuie să re-conștientizam faptul că această viață este doar „preludiul” existenței adevărate. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere ceea ce ne-a învățat deja Augustin: Cel care „ne-a creat fără noi, nu ne va mântui fără colaborarea noastră”. Deci suntem aici pentru a fi Sfinți și pentru a ne cultiva talentele; pentru a fi Perfecți precum Dumnezeu este perfect; pentru a seconda Harul pe care Dumnezeu a venit să ni-l ofere ca o consecință a jertfei pascale a lui Cristos.

Întrucât „omul s-a rupt de Dumnezeu”, „trupul s-a rupt de suflet” și „lumea s-a dușmănit cu omul”. Imaginea naturii bune și „amabile” față de ființele umane exprimă o viziune naivă asupra lucrurilor. Natura „geme în durerile facerii” față de păcatul omului și „țipetele” sale ne asurzesc.

Bolile, catastrofele naturale și moartea în sine exprimă doar „o parte” a unei monede, al cărei revers este „istoria mântuirii”. Dumnezeu este autorul scenariului și principalul protagonist al acestei lucrări de răscumpărare. Știm deja că Isus „a plătit pentru noi”, că „rănile sale ne-au vindecat”. Dar asistăm încă la ultimele capitole ale desfășurării acestei drame divine.

După înălțare, Duhul Sfânt „ne-a învățat multe lucruri” și înțelegerea noastră despre misterul răscumpărător s-a adâncit mult; Harul sfințitor a fost revărsat din abundență în nenumărați bărbați și femei care, precum Cristos, și-au dat viața pentru frații lor. De la Sf. Stefan la maica Teresa; de la Perpetua la Maximilian Kolbe, Harul lui Dumnezeu i-a făcut sfinți pe cei mai mari păcătoși.

Cu toate acestea, misterul nelegiuirii a fost de asemenea comis. Ispititorul „a continuat să-și facă treaba lui” și mulți sunt oamenii care continuă să îl ajute. Răul avansează ascunzându-se sub acoperirea frivolității, făcându-ne să credem că toată existența umană trebuie să fie ca o după-amiază la „Disneyland”: profită de oportunitățile de bucurie pe care ți le oferă viața; nu te gandi deloc la ziua de mâine; consideră mai presus de toate că nu ai nimic de-a face cu relele care se întâmplă în această lume. Tu însuți trebuie să te consideri „victima circumstanțelor”. Vina este întotdeauna a celorlalți: a părinților mei; a asupritorilor din nord; a patriarhatului, a Occidentului și, în cele din urmă, a creștinismului.

Lumea seculară de astăzi ne-a făcut să-l uităm pe Dumnezeu și destinul nostru etern. Acum vrem cu toții să „revenim la normal”. Cu toate acestea, ar trebui să ne întrebăm dacă vrem cu adevărat ca „totul să fie ca mai înainte”. Mai devreme sau mai târziu normalitatea se va întoarce. Dar sperăm că fiecare dintre noi poate fi cu adevărat mult mai bun decât înainte. Sfințenia este pentru toată lumea și niciunul dintre noi nu ar trebui să se ferească de această chemare. Între timp, așa cum ne-a învățat Sf Augustin, poate merită să repetăm: „bun este Dumnezeu care ne dă nu ceea ce cerem noi, ci ceea ce am cere dacă inima noastră ar fi mai asemănătoare cu a Lui”.

Dr. J. Maximiliano Loria

Comentarii închise la De ce permite Dumnezeu pandemia?

Din categoria Informatii

Episcopul Viganò analizează manevrele lui Francisc împotriva Ritului tradițional al Liturghiei

Cu ocazia Simpozionului de filosofie dedicat memoriei monseniorului Antonio Livi, care a avut loc la Veneția pe 30 mai, am încercat să identific elementele care revin constant, de-a lungul istoriei, în lucrarea celui rău. În această prezentare, m-am concentrat asupra fraudei pandemice, arătând modul în care motivele oferite pentru a justifica măsurile coercitive ilegitime și limitările nu mai puțin ilegitime ale libertăților naturale, erau de fapt profeții, adică, motive menite să ascundă reaua intenție și designul penal. Publicarea e-mailurilor lui Anthony Fauci (1) și incapacitatea de a cenzura vocile disidente din ce în ce mai numeroase în raport cu mainstream (trendul general) au confirmat analiza mea și ne oferă speranță pentru o înfrângere răsunătoare a susținătorilor Marii Resetări.

În acest discurs, am zăbovit, dacă vă amintiți, asupra faptului că Conciliul Vatican II a fost, într-un fel, o Mare Reinițializare (Resetare) pentru corpul eclezial, ca și alte evenimente istorice planificate și concepute pentru revoluționarea corpului social. Și în acest caz, de fapt, scuzele folosite pentru a legitima reforma liturgică, ecumenismul și ”parlamentarizarea” autorității Sfinților Păstori nu s-au bazat pe buna-credință, ci pe înșelăciune și minciuni, pentru a ne face să credem că renunțarea la binele sigur – Liturghia apostolică, unicitatea Bisericii pentru mântuire, imuabilitatea Magisteriului și Autoritatea Ierarhiei – ar putea fi justificată de un bine superior. Ceea ce, după cum știm, nu numai că nu s-a întâmplat (și nu se putea întâmpla), ci dimpotrivă s-a manifestat în toată puterea sa perturbatoare și subversivă: bisericile sunt goale, seminariile părăsite, mănăstirile abandonate, autoritatea discreditată și pervertită în tiranie în folosul păstorilor răi sau devenită ineficientă pentru cei buni. Și știm, de asemenea, că scopul acestei reinițializări (n.t. resetări), al acestei revoluții devastatoare a fost încă de la început nelegiuit și răuvoitor, deși îmbrăcat cu intenții nobile de a convinge credincioșii și clerul la ascultare.

În 2007, Benedict al XVI-lea a acordat drepturile cetățeniei depline venerabilei Liturghii Tridentine, redându-i legitimitatea care i-a fost refuzată pe nedrept timp de cincizeci de ani. În Motu Proprio Summorum Pontificum, el a declarat:

Prin urmare, este legal să celebrăm Sacrificiul Liturghiei conform ediției tipice a Missalului Roman promulgat de Ioan XXIII în 1962 și niciodată abrogat, ca o formă extraordinară a liturghiei Bisericii. […] Pentru o astfel de celebrare conform unui Missal sau celuilalt, preotul nu are nevoie de nicio permisiune, nici de la Scaunul apostolic, nici de la Ordinarul său (2).

În realitate, scrisoarea Motu Proprio și documentele de aplicare nu au fost niciodată aplicate pe deplin, iar adunările credincioșilor care celebrează astăzi conform ritului apostolic continuă să ceară aprobarea episcopului lor, aplicând în esență dictatul indultului* din precedentul Motu Proprio Ecclesia Dei al lui Ioan Paul al II-lea. Dreapta onoare care ar trebui acordată liturghiei tradiționale a fost temperată de asimilarea ei liturghiei reformei postconciliare, de desemnarea acestei forme extraordinare și a acestei forme obișnuite, ca și cum Mireasa Mielului ar putea avea două voci – una pe deplin catolică și cealaltă echivoc ecumenică – cu care să se adreseze Majestății Divine și adunării credincioșilor. Dar nu există nici o îndoială că liberalizarea Liturghiei Tridentine a făcut atât de mult bine, hrănind spiritualitatea a milioane de oameni și aducând înapoi la credință multe suflete care, în sterilitatea ritului reformat, nu au găsit niciun îndemn la convertire și cu atât mai puțin la creștere interioară.

Anul trecut, cu comportamentul tipic al inovatorilor, Sfântul Scaun a trimis diecezelor din întreaga lume un chestionar prin care solicita informații despre aplicarea Motu Proprio al lui Benedict al XVI-lea (3): însăși formularea întrebărilor trăda un motiv ascuns; iar răspunsurile trimise la Roma trebuiau să creeze baza unei aparente legitimități care să conducă la o limitare a Motu Proprio, dacă nu chiar abrogarea completă a acestuia. Cu siguranță că, dacă autorul Summorum Pontificum ar fi încă așezat pe tron, acest chestionar i-ar fi permis Pontifului (Benedict XVI) să le reamintească episcopilor că niciun preot nu ar trebui să ceară permisiunea de a celebra Liturghia în vechiul rit și nici să fie demis din ministerul său din acest motiv. Dar intenția reală a celor care au inițiat chestionarea preoților nu pare să se afle în salus animarum (mântuirea sufletelor), ci în ura teologică față de un rit care exprimă cu o claritate de diamant credința neschimbătoare a Sfintei Biserici și care din acest motiv este străină ecleziologiei conciliare, liturghiei și doctrinei pe care o presupune și pe care o transmite. Nimic nu este mai opus așa-numitului magisteriu al Vaticanului II decât Liturghia Tridentină: fiecare rugăciune, fiecare pericopă – așa cum ar spune liturgiștii – este un afront pentru urechile delicate ale Inovatorilor, fiecare ceremonie este o ofensă în ochii lor.

Pur și simplu a tolera că există catolici care vor să bea din sursele sacre ale acestui rit sună ca o înfrângere pentru ei, suportabilă doar dacă este limitată la grupuri mici de vârstnici nostalgici sau excentrici. Dar dacă forma extraordinară – așa este în sensul comun al termenului – devine normă pentru mii de familii, tineri, oameni obișnuiți conștienți de alegerea lor, ea devine o piatră de poticnire și trebuie combătută fără îndurare, limitată, abolită; pentru că nu trebuie să existe nici o contrapondere la liturghia reformată, nici o alternativă la riturile conciliare lacunare, la fel cum, în fața narațiunii dominante a globalismului, nu poate exista o voce disidentă sau o respingere motivată; sau, cum confruntați cu efectele secundare ale unui va$in experimental, nu putem adopta tratamente eficiente care să dovedească inutilitatea sa.

Nici nu ne mai putem mira: cei care nu vin de la Dumnezeu sunt intoleranți față de tot ceea ce amintește, chiar și puțin, de o vreme în care Biserica Catolică era condusă de păstori catolici, iar nu de pastori infideli care abuzează de autoritatea lor; o vreme în care Credința a fost propovăduită oamenilor în integritatea sa și nealterată pentru a face pe plac lumii; o vreme în care cei care flămânzeau și erau însetați după Adevăr erau hrăniți și setea le era stinsă de o liturghie care era pământească în forma sa, dar divină în substanța sa. Și dacă tot ceea ce până ieri era sfânt și bun, astăzi este condamnat și ridiculizat, a permite să mai rămână o mică urmă este inacceptabil și constituie un afront intolerabil. Pentru că Liturghia Tridentină face să vibreze corzi ale sufletului pe care ritul lui Paul al VI-lea nici nu îndrăznește să le atingă.

Este evident că cei care fac manevre în culisele Vaticanului pentru a elimina Liturghia catolică sunt cei care, prin Motu Proprio, văd compromise: activitatea lor timp de mai multe decenii, posesia atâtor suflete pe care le țin cu amenințări într-un soi de robie și tirania asupra corpului eclezial slăbit. Aceiași preoți și episcopi care, la fel ca mine, au redescoperit această comoară neprețuită a credinței și spiritualității – sau care, prin harul lui Dumnezeu, nu au abandonat-o niciodată, în ciuda persecuției acerbe din perioada postconciliară – nu sunt dispuși să renunțe la ea, după ce au găsit în ea sufletul preoției lor și hrana vieții lor supranaturale. Și este îngrijorător și scandalos, faptul că, cu tot binele pe care Liturghia Tridentină îl aduce Bisericii, există unii care doresc să interzică sau să limiteze celebrarea ei, pe baza unor motive înșelătoare.

Și totuși, dacă ne punem în pielea Inovatorilor, înțelegem cum acest lucru este perfect compatibil cu viziunea lor distorsionată asupra Bisericii, care nu este o societate perfectă instituită ierarhic de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor, ci o societate umană în care o autoritate coruptă și supusă elitei se conformează nevoilor spiritualității confuze a maselor, chiar le dirijează, negând scopul pentru care Domnul nostru a voit-o; și în care păstorii buni sunt constrânși să nu acționeze, prin cătușe birocratice la care doar ei trebuie să se supună. Acest impas, această înfundătură legală, înseamnă că abuzul de autoritate poate fi impus supușilor săi tocmai pentru că ei au recunoscut în ea vocea lui Cristos, chiar și în fața dovezilor perversității intrinseci a ordinelor date, a motivelor care le determină și a subiecților care le exercită. Pe de altă parte, chiar și în sfera civilă, în timpul p@ndemiei, mulți s-au supus reglementărilor absurde și dăunătoare, deoarece le-au fost impuse de medici, virusologi și politicieni pentru care sănătatea și bunăstarea cetățenilor ar trebui să fie o prioritate; și mulți nu au vrut să creadă, nici puși în fața dovezilor unui plan cr!minal, că aceștia ar putea dori într-adevăr moartea sau îmbolnăvirea a milioane de oameni. Aceasta este ceea ce experții în psihologie socială numesc disonanță cognitivă, care determină indivizii să se refugieze într-o nișă confortabilă a iraționalității, mai degrabă decât să se recunoască ca victime ale înșelăciunii colosale și, prin urmare, să reacționeze curajos.

Așadar, nu ne întrebăm de ce, în fața înmulțirii comunităților legate de liturghia apostolică, în fața înfloririi vocațiilor aproape exclusiv în sfera Motu Proprio, în fața creșterii frecvenței participării la sacramente și a coerenței vieții creștine la cei care o urmează, s-ar dori unirea mizerabilă a unui drept inalienabil cu împiedicarea liturghiei apostolice; întrebarea este falsă și răspunsul ar fi înșelător.

Mai degrabă, să ne întrebăm de ce ereticii notorii și depravații ar trebui să tolereze ca erorile și deplorabila lor conduita a vieții să fie puse la îndoială de o minoritate a clericilor credincioși și neprotejați, atunci când ei au puterea să împiedice acest fapt. Astfel, înțelegem că această aversiune poate fi exprimată cu precizie numai punând capăt Motu Proprio, abuzând de o autoritate uzurpată și pervertită. Și în timpul pseudo-reformei protestante, toleranța față de anumite obiceiuri liturgice înrădăcinate în tradiție a fost de scurtă durată, deoarece devoțiunile către Fecioara Maria, imnurile în latină, sunetele clopotului la Prefacere – Înălțarea Ostiei nu mai era – trebuiau să dispară neapărat, fiind expresia unei credințe pe care discipolii lui Luther o respinseră. Și ar fi fost absurd să se creadă că ar putea fi o coexistență pașnică între Novus și Vetus Ordo, precum și între Liturghia catolică și Cina luterană, având în vedere incompatibilitatea lor ontologică. Privită de aproape, înfrângerea lui Vetus sperată de susținătorii Novus este, cel puțin conform principiilor lor, la fel cum ar trebui să fie înfrângerea lui Novus de către Vetus. Cei care cred că este posibil să țină împreună două forme opuse de închinare catolică, în numele unei pluralități de expresii liturgice care este copilul mentalității conciliare și care constituie esența hermeneuticii continuității din perspectiva lor, se înșală.

Modus operandi al Inovatorilor apare încă o dată în această operațiune împotriva Motu Proprio: în primul rând, unii dintre cei mai fanatici oponenți ai liturghiei tradiționale lansează abrogarea Summorum Pontificum definind vechea Liturghie ca „sursă de divizare”; apoi, Congregația pentru Doctrina Credinței cere preoților să răspundă la un chestionar, ale cărui răspunsuri sunt practic preambalate (cariera episcopului depinde de ceea ce raportează Sfântului Scaun, deoarece conținutul chestionarului va fi cunoscut și de Congregația Episcopilor); apoi, întâmplător, în timpul unei ședințe închise cu membrii episcopatului italian, Bergoglio își exprimă îngrijorarea cu privire la seminariștii „care păreau buni, dar rigizi” (4) și cu privire la diseminarea liturghiei tradiționale, repetând întotdeauna că reforma liturgică conciliară este ireversibilă; mai mult, el numește ca Prefect al Cultului Divin un dușman jurat al Vetus Ordo, pentru a avea un aliat în aplicarea eventualelor restricții; în cele din urmă, aflăm că cardinalii Parolin și Ouellet sunt printre primii care doresc această reducere a Motu Proprio (5): acest lucru îi determină pe prelații „conservatori” să se grăbească în apărarea actualului regim de coexistență a celor două forme, obișnuit și extraordinar, oferindu-i lui Francisc ocazia de a face pe moderatorul prudent al celor două curente opuse, ajungându-se ”doar” la o limitare a Summorum Pontificum în locul abrogării totale. Aceasta – după cum știm – a fost exact ceea ce intenționa să facă de la început.

Oricare ar fi rezultatul final, deus ex machina (**) al acestei piese previzibile este și rămâne Bergoglio, gata să își acorde meritul unui gest de indulgență față de conservatori, precum și să evite responsabilitatea unei aplicații restrictive asupra noului prefect, ep. Arthur Roche și membrilor echipei sale. Astfel, în cazul unui protest comun al credincioșilor și al unei reacții dezordonate din partea prefectului sau a altor prelați, vom avea parte din nou de confruntarea dintre progresiști și tradiționaliști, având astfel argumente excelente pentru a afirma că coexistența celor două forme ale ritului roman duce la diviziuni în Biserică și că, prin urmare, este mai prudent să ne întoarcem la „pacea lui Paul al VI-lea”, adică la interzicerea totală a Liturghiei dintotdeauna.

Îi îndemn pe confrații mei din episcopat, preoți și laici, să-și apere energic dreptul la liturghia catolică, consfințită solemn prin Bulla Quo primum a Sfântului Pius al V-lea; și să apere împreună cu ea Sfânta Biserică și Papalitatea, ambele expuse discreditării și ridiculizării chiar de către Pastori. Chestiunea Motu Proprio nu este deloc negociabilă, deoarece în ea se reafirmă legitimitatea unui rit care nu a fost niciodată abrogat și nici nu ar putea fi. Mai mult, în afară de daunele certe pe care aceste noutăți aduse de vânt le vor provoca sufletelor și de avantajul clar pe care îl va da Diavolului și slujitorilor săi, există lipsa de respect a lui Bergoglio față de Papa Benedict al XVI-lea, încă în viață. El trebuie să știe că autoritatea pe care Pontiful Roman o exercită asupra Bisericii este de locțiitor și că puterea pe care o deține vine de la Domnul nostru Isus Cristos, Cap unic al Corpului Mistic: să abuzeze de autoritatea apostolică și de puterea Sfintelor Chei într-un scop opus celui pentru care au fost instituite de Domnul este o ofensă fără precedent pentru Maiestatea lui Dumnezeu, o necinstire pentru Biserică și o greșeală pentru care va trebui să răspundă în fața Celui căruia îi este vicar. Și cine refuză titlul de vicar al lui Cristos trebuie să știe că odată cu titlul pierde și legitimitatea autorității sale.

Este inacceptabil ca autoritatea supremă a Bisericii să-și permită să anuleze, într-o operație tulburătoare de distrugere a culturii într-o componentă religioasă, moștenirea pe care a primit-o de la Părinții săi; și nu este admisibil a-i considera ca fiind în afara Bisericii pe cei care nu sunt dispuși să accepte privarea de Liturghia și de Tainele celebrate în forma care de două mii de ani a forjat sfinți. Biserica nu este o companie în care departamentul de marketing decide să scoată din catalog produsele vechi și să ofere altele noi, pe baza cererii clienților. A fost suficient de dureros să impunem cu forța preoților și credincioșilor revoluția liturgică, în numele ascultării față de Sinod, smulgând de la ei tocmai sufletul vieții creștine, pentru a-l înlocui cu un rit pe care masonul Bugnini îl copiase din Cartea de rugăciune comună a lui Cranmer (n.t. biserica anglicană). Acest abuz, parțial reparat de Benedict al XVI-lea cu Motu Proprio, nu poate fi nicidecum repetat acum, în prezența elementelor care sunt în mare parte în favoarea liberalizării vechii liturghii. Dacă am fi vrut cu adevărat să ajutăm poporul lui Dumnezeu în această criză, ar fi trebuit să desființăm liturghia reformată, care în cincizeci de ani a provocat mai multe daune decât calvinismul.

Nu știm dacă temutele restricții pe care Sfântul Scaun intenționează să le introducă în Motu Proprio vor afecta preoții diecezani sau dacă vor afecta și institutele ai căror membri celebrează exclusiv ritul antic. Mă tem, totuși, așa cum am avut deja ocazia să spun în trecut, că tocmai asupra acestora se dezlănțuie acțiunea demolatoare a Inovatorilor, care s-ar putea să tolereze aspectele ceremoniale ale liturghiei tridentine, însă nu acceptă deloc aderarea la structura doctrinară și ecleziologică pe care o implică și care contrastează puternic cu abaterile conciliare pe care vor să le impună fără derogare.

Acesta este motivul pentru care trebuie să ne temem că acestor institute li se va solicita o anumită formă de supunere la liturghia conciliară, de exemplu, făcând obligatorie celebrarea Novus Ordo cel puțin ocazional, așa cum trebuie să facă deja preoții diecezani. În acest fel, cei care fac uz de Motu Proprio vor fi constrânși nu numai să accepte implicit liturghia reformată, ci și să accepte public noul rit și spiritul său doctrinar. Iar cel care celebrează cele două forme ale ritului se va trezi discreditat ipso facto în primul rând în coerența sa, făcând ca alegerile sale liturgice să pară un fapt pur estetic, aș spune aproape coregrafic, și privându-l de orice judecată critică cu privire la Liturghia lui Paul al VI-lea și la spiritul care îi dă formă: pentru că se va trezi silit să celebreze această Liturghie. Este vorba despre o operațiune răutăcioasă și vicleană, în care o autoritate care abuzează de putere nu îi mai recunoaște pe cei care i se opun, acceptând pe de o parte vechiul rit, dar transformându-l într-o chestiune pur estetică și forțând un biritualism insidios și o adeziune și mai insidioasă la două abordări doctrinare opuse și contrastante. Dar cum să-i ceri unui preot să celebreze când un rit venerabil și sfânt, în care găsește o coerență perfectă între doctrină, ceremonie și viață, când un rit falsificat care face cu ochiul ereticilor și ascunde laș ceea ce celălalt proclamă cu mândrie?

[Notă Abbé Pivert: Ar fi dificil pentru Sfântul Scaun să ceară Societății Sfântului Pius X să celebreze, chiar și din când în când, Liturghii conform noului rit. Dar episcopul Viganò are perfectă dreptate să afirme că institutele sunt mai vizate decât laicii datorită influenței lor. Deci, acesta este un alt mod prin care Francisc îi va disciplina după voia sa, și a și început deja în mare măsură să o facă. Desigur, Societatea Sfântului Pius X încearcă să iasă din capcană, dar fără a-și recunoaște propriile trădări. Ea este pe linia lui Benedict al XVI-lea: „tradiționaliștii” solicită moderniștilor dreptul de a exista într-un mod extraordinar.]

Să ne rugăm, așadar: să ne rugăm ca Maiestatea Divină, căreia ne închinăm perfect celebrând venerabilul rit apostolic, să îi lumineze pe Sfinții Păstori pentru ca aceștia să renunțe la planul lor și să întărească efectiv Liturghia Tridentină pentru binele Sfintei Biserici și pentru slava Preasfintei Treimi. Invocăm Sfinții Patroni ai Liturghiei – Sfântul Grigorie cel Mare, Sfântul Pius V și Sfântul Pius X in primis – și pe toți Sfinții care, de-a lungul secolelor, au săvârșit Sfânta Jertfă în forma transmisă nouă, pentru ca să o putem păstra cu fidelitate. Fie ca mijlocirea lor la tronul lui Dumnezeu să implore pentru noi să păstrăm Liturghia dintotdeauna, datorită căreia putem fi sfințiți, întăriți în virtute și putem rezista atacurilor Celui Rău. Și dacă păcatele oamenilor Bisericii ar merita într-o zi o pedeapsă la fel de severă precum cea profețită de Daniel, să ne pregătim să coborâm în catacombe, oferind această încercare pentru convertirea păstorilor.

+ Carlo Maria Viganò, Arhiepiscop

9 juin 2021

Feria IV infra Hebdomadam II

post Octavam Pentecostes

Sursă articol:
https://magazinelavoixdedieu.wordpress.com/…/mgr…/

Trimiterile din articol:

(1) https://www.documentcloud.org/…/20793561-leopold-nih…

(2) https://www.vatican.va/…/hf_ben-xvi_motu-proprio…

(3) gasiti linkul in articolul in fr, fb nu permite postarea lui

(4) https://www.agensir.it/…/papa-francesco-ai-vescovi…/

(5) gasiti linkul in articolul in fr, fb nu permite postarea lui

* INDÚLT – Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale

** deus ex machina – rezolvare bruscă a unui conflict, prin intervenţia proniei divine

Comentarii închise la Episcopul Viganò analizează manevrele lui Francisc împotriva Ritului tradițional al Liturghiei

Din categoria Informatii

Cine e papa? (documentar video „Mesajul din sticlă”

În urmă cu două zile, a fost publicat documentarul în italiană și engleză „Mesajul în sticlă”: 40 de minute șocante în care, pe baza unor fapte obiective, sunt analizate probleme arzătoare precum demisia Papei Ratzinger; „Mafia Sf. Gallen”; genealogia episcopală a cardinalilor care îi aparțin; scopul istoric al francmasoneriei (ecleziastică și laică) de a demola Biserica Catolică; mistificarea personajului lui San Francesco; turnura materialistă a noii biserici și puterea incredibilă a mass-media care oferă o imagine a lui Francisc foarte diferită de ceea ce, potrivit autorilor, este realitatea. Printre intervievați, fratele italo-american Alexis Bugnolo, prof. Univ. Francesco Lamendola și youtuberul Marco Cosmo al canalului „Decimo Toro” care au pus videoclipul online. Autorul este un regizor necunoscut care a preferat să se ascundă pentru a nu-și periclita cariera.

Potrivit intervievaților, există o antica ierarhie infidela în Biserică, legată și de ordinul iezuit și puternic inspirată de masonerie, care a preluat puterea după o pregătire de cel puțin două sute de ani, practic de la prima infiltrare a masoneriei în Biserică. Figura cheie a acestui curent este card. Mariano Rampolla del Tindaro, care urma să devină papa, dar a cărui alegere a fost blocată de împăratul Austriei, tocmai datorită aderării lui la masonerie.

Despre mafia Sf. Gallen, descendenta a lui Rampolla, a scris același primat al Belgiei, card. Danneels, în autobiografia sa recunoscând candid că grupul de cardinali supermoderniști de care aparținea voia să-l destituie pe Benedict al XVI-lea și că campionul lor era card. Bergoglio. Cităm din „Biographie” din 2015: „Este un frate iezuit al lui Martini și cardinal arhiepiscop de Buenos Aires, se numește Jorge Mario Bergoglio. Atitudinea lui Bergoglio câștigă încrederea multora dintre participanții la grupul St. Gallen, inclusiv Danneels. […] Deși cardinalii grupului St. Gallen prezenți la Roma îi trimit lui Ivo Fürer o carte poștală cu mesajul: „Suntem aici împreună într-un spirit de pace”, totuși cardinalul Ratzinger a fost ales de conclav ca succesor aproape evident al papei polonez, chiar dacă în perioada de dinainte de conclav, cardinalul iezuit Jorge Mario Bergoglio a fost o alternativă realistă ”.

Volumul nu a fost niciodată tradus în italiană și nici negat de Vatican, în perspectiva probabilă că întrebarea va fi uitată. Cu toate acestea, a fost pastrata o lumina intensa asupra mafiei Sf. Gallen din 2015 de teologul din Palermo Don Alessandro Minutella, dublu excomunicat fără niciun proces canonic (de cardinalul Beniamino Stella din Bergamo) în 2018 care, prin Canalul de YouTube „Radio Domina Nostra”, repetă în fiecare zi că Bergoglio nu este papa și că Benedict al XVI-lea nu a demisionat niciodată. Astăzi, canalul este urmat de peste 50.000 de oameni. El este cel mai urmărit preot din Italia, dar mass-media pretinde că nu există (evident).

În documentar, prof. Lamendola, profesor de literatură și filosofie, explică faptul că scopul masoneriei este de a distruge Biserica Catolică din interior pentru a stabili o nouă ordine mondială, care acum prinde contur.

Cuvintele lui Francisc lansate în La Stampa pe 15 martie 2021 îmi vin în minte: „Am risipi această criză dacă ne închidem în noi înșine. În schimb, construind o NOUĂ ORDINĂ MONDIALĂ bazată pe solidaritate, studiind metode inovatoare pentru eradicarea violenței, sărăciei și corupției, toți împreună si fiecare in parte, fără a delega responsabilitatea, vom putea vindeca nedreptatile ”.

Francmasoneria – explică Lamendola – urmărește obiective care sunt complet opuse Bisericii lui Cristos, obiective complet materialiste. Frăția umană despre care scrie Bergoglio în ultima enciclică nu este o frăție datorită faptului că suntem cu toții copii ai lui Dumnezeu, ci că suntem cu toții copii ai Mamei Pământ, exact acea Pachamama. Nu degeaba, enciclica nu vorbește niciodată despre Dumnezeu și nici despre Isus Cristos.

Fra Bugnolo reiterează modul în care descompunerea oficiului papal în munus și ministerium, la baza capcanei juridice a renunțării, a fost pregătită la vremea respectivă de Ioan Paul al II-lea și de Card. Ratzinger. Apare un fapt nou: de fapt, Benedict al XVI-lea a numit cardinali pe inexplicabil de mulți membri ai mafiei Sf. Gallen și / sau moderniști și / sau inamicii săi. Acest lucru poate fi explicat prin ipoteza că renunțarea invalidă la papalitate a fost deja planificată de mult timp pentru a anula definitiv acest curent în cadrul Bisericii.

Cu ceva timp în urmă a circulat ideea că „șmecheria” ar putea fi inspirată din al treilea Secret de la Fatima.

În orice caz, Francesco și ai lui pot dormi liniștiți. Nimeni nu va face nimic. Cu ceva timp în urmă găsisem o declarație fără echivoc a lui Ratzinger într-una din cărțile sale de interviu. El i-a convins pe mulți, dar la fel nu s-a mișcat nimic. Papa Benedict ar putea afișa, la fel de bine, un anunț luminos la fereastra sa pe care sa scrie „Papa sunt eu” și tot nu ar interesa pe nimeni, toată lumea s-ar gândi la o distragere, la o coincidență, la o conspirație. Nimănui nu îi pasă de această chestiune. Bergoglienii se prefac că nu s-a întâmplat nimic, cel mult își intimideaza interlocutorii numindu-ne în mod explicit idioți.

Tradiționaliștii, care îl detestă pe Benedict al XVI-lea, cred că, în calitate de „modernist” (potrivit lor), Ratzinger este fie nepregătit fie un ezitant, complet de neîncredere, astfel ca aceste „foarte ușoare” inconsecvențe nici măcar nu ii ating. Pentru ei, faptul că Ratzinger a inversat cuvântul munus cu ministerium este doar o neglijență, chiar dacă pune sub semnul întrebării canoanele 124, 332 § 2, 188, 17 din legea canonică care fac ca demisia sa să fie nula. Ei ignoră o serie infinită de discrepanțe.

Conservatorii, pe de altă parte, se concentrează pe demolările explozive ale Bisericii Catolice pe care le desfășoară Francisc: sunt disperați pentru că acum vor trebui să renunțe și la Liturghia în latină, dar nu își pun intrebarea: poate s-a întâmplat ceva greșit cu demisia lui Benedict al XVI-lea și deci poate că Duhul Sfânt „nu a fost primit”? Poate că Francisc nu este adevăratul papă? Întrebarea nu ii atinge.

Mulți speră să rezolve lucrurile după plecarea lui Bergoglio, uitând că, dacă Benedict nu și-a dat demisia, atunci Francisc este un antipapă și colegiul cardinalilor are 80 de cardinali invalizi: deci, în linia sa de succesiune vor fi toți antipapi. Deci, faptul că Biserica Catolică a dispărut pentru totdeauna … este un detaliu neglijabil.

Nu vă faceți griji, sunt doar coincidențe, distrageri, conspirații … Chiar și acest documentar, oricât de bine făcut și bazat pe fapte evidente, va fi ignorat de toată lumea.

https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/27505999/papa-ratzinger-bergoglio-messaggio-nella-bottiglia-documentario-bugnolo-lamendola-decimo-toro-massoneria-daneels-mafia-san-g.html

video aici: https://www.youtube.com/watch?v=d05H0g-piMI

si in engleza aici https://rumble.com/vi0g53-documentario-ratzinger-bergoglio-il-messaggio-nella-bottiglia-iteng-the-mes.html?fbclid=IwAR2cmw4fKyzkI32Onhmn_4OnZF7O6z7w2F3o6w0Ba9heHtyVYmk993MNWrw

Comentarii închise la Cine e papa? (documentar video „Mesajul din sticlă”

Din categoria Informatii

PreaSfânta Treime

Misterul PreaSfintei Treimi este cel mai profund dintre toate misterele creștinismului. Din acest mister derivă toate celelalte. Liturghia sărbătorește Sfânta Treime în prima duminică după Rusalii și Evanghelia o amintește cu aceste cuvinte care răsună de-a lungul secolelor și pentru eternitate: „Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ. Mergeți deci și faceți ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt; învățându-i să păstreze toate câte v-am poruncit. Și sa știți că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor ”(Mat.28, 18-20).

Isus își afirmă astfel suveranitatea asupra Cerului și a Pământului: el este Rege de drept, pentru că i s-a dat toată puterea în Cer și pe Pământ. Dar vrea să fie Rege prin cucerire și de aceea încredințează apostolilor săi misiunea de a-i extinde Împărăția peste toate națiunile, peste toate popoarele, de la un capăt la celălalt al Pământului. Acest lucru are loc prin botez în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Esența credinței creștine constă în cunoașterea și venerarea Dumnezeului unic în trei persoane. Dar credința creștină are și un corp de doctrine care trebuie învățate și îndatoriri religioase și morale care trebuie respectate. Pentru că așa spune Isus, să fie predicate tuturor popoarelor și să fie învațati să respecte ceea ce El a poruncit. Acest set de învățături a fost exprimat prin voce, nu în scris, pe parcursul a trei ani de predicare și în cele patruzeci de zile care separă Învierea de Înălțare. Isus își ia rămas bun, transmițând cuvinte de speranță apostolilor săi și le promite fidelitate celor care păstrează cu credință învățăturile Lui: „Sa stiți că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la împlinirea veacurilor”.

Setul de doctrine și precepte care constituie Tradiția Bisericii se bazează pe misterul Sfintei Treimi. Sfânta Treime nu este în afara noastră; este în noi, pentru că Dumnezeul triunic este prezent peste tot. Sfântul Toma afirmă că în toate creaturile există o amprentă a Sfintei Treimi ( Summa Theologiae , I. q. 47, a.7, c.). Universul reflectă în totalitate și în detaliu misterul Treimii lui Dumnezeu.

Vicontele Luis de Bonald (1754-1840) observă structura trinitară în fiecare societate umană, începând cu familia, deoarece „omul nu se poate naște și trăi într-un număr mai mic de trei (Le leggi naturali dell’ordine sociale , Dettoris, Crotone e020).

Deși nu conține nimic contradictoriu, Sfânta Treime este un mister care depășește rațiunea umană. Sfântul Patrick, Apostolul Irlandei, a explicat-o folosind exemplul frunzei de trifoi, arătând modul în care cei trei lobi atașați la aceeași tulpină reflectă Sfânta Treime. Trifoiul face parte din ordinea naturală.

Nu este suficient ca un creștin să profeseze o credință generică în Dumnezeu; El are, de asemenea, datoria să afirme că acest Dumnezeu este un Dumnezeu triunic: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Religiile necrestine nu sunt doar cele politeiste; la fel sunt și monoteiștii care nu știu misterul triunitar, precum iudaismul și islamul. Cei care fac creștinismul o simplă învățătură morală limitează și îl desfigurează; și la fel, orice formă de creștinism care se limitează la a vorbi despre Dumnezeu este mutilată dacă ignoră misterul Sfintei Treimi.

Îngerul de la Fatima a confirmat în octombrie 1916 importanța cunoașterii și proclamării misterului triunic prin predarea acestei rugăciuni celor trei copii păstori: „Preasfântă Treime,Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, vă ador din adâncul inimii şi vă ofer preţiosul Trup şi Sânge, Sufletul şi Dumnezeirea Domnului Nostru Isus Cristos, prezent în toate Tabernacolele de pe pământ, ca reparare a insultelor, sacrilegiilor şi indiferenţei cu care El este ofensat. Prin meritele infinite ale Preasfintei Sale Inimi şi prin Inima Îndurerată şi Neprihănită a Mariei, mă rog pentru convertirea sărmanilor păcătoşi şi pentru vindecarea bolnavilor. Dumnezeul meu, cred în Tine, Te ador, nădăjduiesc în Tine şi Te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu cred în Tine, nu Te adoră, nu nădăjduiesc în Tine şi nu Te iubesc. Amin.”

Nu există un mister mai profund decât cel al Treimii și niciun alt adevăr nu merită să fie cunoscut public. Toată lumea ar trebui să o știe și nimeni să nu o ignore.

Comentarii închise la PreaSfânta Treime

Din categoria Informatii

DOVADA CA TRAIM TIMPURILE APOCALIPTICE PREVESTITE DE PAPI SI SFINTI :


Partea intai : PAPA BENEDICT XVI 
Potrivit art. 748 pct. 1 din Codul de Drept Canonic al Bisericii Catolice : „toti oamenii sunt tinuti sa caute adevarul cu privire la Dumnezeu si Biserica sa si, cunoscandu-l, au, in virtutea legii divine, obligatia si dreptul de a-l imbratisa si de a-l pastra”.
Extrem de ingrijorat fiind pentru situatia actuala in care se gaseste Biserica Catolica, cand se aud de la cele mai inalte niveluri ale Ierarhiei Bisericii precum si de la altare LUCRURI CONDAMNATE DE-A LUNGUL SECOLELOR DE PAPII CARE AU CONDUS BISERICA IN TRECUT, de-a dreptul EREZII, cand ni se prezinta O CU TOTUL ALTA INVATATURA decat cea cuprinsa in Magisteriul Bisericii si in Vietile Sfintilor si ale Martirilor pentru Credinta,  cand vedem cu stupoare existenta concomitenta a DOI EPISCOPI IMBRACATI IN ALB, din dorinta de a cunoaste Adevarul, de a face ceea ce e DREPT in ochii Domnului si de a apara, atat cat pot eu, SFANTA MAMA BISERICA, am cercetat cu atentie imprejurarile prezente si am ajuns la o concluzie pe care nu o puteam ocoli. 
Daca ne uitam chiar si doar la imaginile cu Papa Benedict XVI, pe care le avem din anii de dupa asa-zisa sa „renuntare”, nu se poate sa nu ne intrebam : „dar acest om, imbracat pana in ziua de azi in haina Pontificala, nu ni se prezinta in continuare ca fiind PAPA”? Aprofundand aceasta problema, am inceput sa realizez ca de ani si ani exista episcopi, preoti si canonisti care, unii inca din anul 2013, „striga in pustiu”, pentru ca aproape nimeni nu-i asculta si care sustin ca Papa Benedict XVI este in continuare Suveranul Legitim al Bisericii Catolice.
Iata in esenta situatia : 
CANONUL 332 § 2 DIN CODUL DE DREPT CANONIC, care se refera la „renuntarea la pontificat”, spune astfel in textul oficial (adica textul in limba latina, traducerile in limbile nationale nu sunt considerate „text oficial”) : „Si contingat ut Romanus Pontifex MUNERI suo renuntiet, ad validitatem requiritur ut renuntiatio libere fiat et rite manifestetur, non vero ut a quopiam acceptetur”.  (acest text este tradus in limba romana astfel : „Daca se intampla ca Pontiful Roman sa renunte la functia sa, pentru validitate este necesar ca renuntarea sa fie facuta in mod liber si manifestata in mod regulamentar, fara insa sa fie acceptata de cineva”). 
Din analiza textului oficial, cel in limba latina, rezulta ca trebuie indeplinite trei conditii pentru ca renuntarea unui Suveran Pontif sa fie valabila :
1. Sa existe o renuntare la MUNUS-ul Petrin;2. Renuntarea sa fie facuta IN MOD LIBER si 3. Renuntarea sa fie manifestata IN MOD REGULAMENTAR . 
1. Inainte de toate trebuie inteles ca Oficiul Petrin are doua componente : cea Spirituala exprimata prin cuvantul latinesc MUNUS si cea materiala, exprimata prin cuvantul latinesc MINISTERIUM. MUNUS-ul reprezinta acele cuvinte ale lui Isus : „Si eu iti zic : tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui” (Matei cap. 16, verset 18). Cu alte cuvinte, Papa are doua functii : cea de conducator SPIRITUAL al intregii Biserici (in virtutea MUNUSULUI PETRIN, acordat nu de oameni, ci de insusi Isus Cristos, in momentul in care cel ales de oameni ACCEPTA alegerea) si cea de conducator ADMINISTRATIV al Bisericii (adica MINISTERIUL PETRIN). 
Aceasta distinctie intre „munus” si „ministerium” nu se regaseste in traducerile codului canonic in limbile nationale, care de obicei folosesc un cuvant comun cum e spre exemplu acela de „oficiu” sau „functie”. Dar, repet, textul oficial al Codului Canonic este cel in limba latina, aceasta fiind limba oficiala a Bisericii Catolice.
Textul oficial al Codului de Drept Canonic (in limba latina), la  canonul 332 § 2, citat mai sus, cere ca Suveranul Pontif sa renunte, in caz de demisie, la MUNUS  ( a se vedea si canoanele 331, 333, 334, 749, care toate folosesc notiunea de „munus” cu declinarile sale „muneri”, „muneris”, „munere”). 
In Declaratia sa din 11 februarie 2013 Papa Benedict XVI nu spune ca renunta la „Munus”-ul Petrin ci la „ministeriul incredintat lui prin mainile Cardinalilor”, adica sustine ca „renunta” doar la administrarea Bisericii, NU LA CALITATEA LUI DE CONDUCATOR SPIRITUAL AL ACESTEIA. (textul latin : … „declaro me MINISTERIO Episcopi Romae, Successoris Sancti Petri, mihi per manus Cardinalium die 19 aprilis MMV commisso renuntiare” …)
Consecinta vizibila a acestui fapt rezulta din atitudinea ulterioara asa zisei „renuntari” si anume :
• Si-a pastrat numele de Suveran Pontif – Papa (Emerit) Benedict XVI; • Si-a pastrat Sutana Complet Alba, pe care numai Papa are dreptul sa o poarte;• Locuieste pana in ziua de azi in interiorul Vaticanului. 
In istoria Bisericii s-a mai intamplat de cateva ori ca papi sa renunte la pontificatul lor, dar toti acestia au revenit la numele anterior si s-au dezbracat de haina papala, cum era si firesc.  
Daca ar fi renuntat LA PAPALITATE, Papa Benedict ar fi trebuit sa-si reia IMEDIAT numele anterior, acela de Joseph Ratzinger, sa redevina Cardinal si sa imbrace sutana neagra cu braul rosu …   In ce priveste termenul de „emerit”, este necesar sa intelegem ca FUNCTIA DE „PAPA EMERIT” NU A EXISTAT NICIODATA SI NU EXISTA NICI ACUM IN LEGISLATIA BISERICII CATOLICE ! 
Exista „Episcopi Emeriti”, adica Episcopi care au renuntat la administrarea Diecezei lor, dar raman in continuare desigur episcopi, fiind numiti in locul lor alti episcopi care sa preia functia administrativa. Dar aceasta este posibil intrucat in Biserica exista mai multi Episcopi, unii au functie administrativa, altii nu. PAPI NU POT FI MAI MULTI ! Biserica are UN SINGUR PAPA, in lume poate exista UN SINGUR VICAR AL LUI ISUS CRISTOS ! Asadar, daca Papa  Benedict XVI si-a pastrat titlul de Papa, inseamna ca EL ESTE PAPA  si nu putea fi ales un altul, caci SCAUNUL NU ESTE VACANT. Asadar Conclavul din 2013 este NUL iar cel ales in aceste conditii nu este legitim, fiind un ANTI-PAPA.  
2. A doua conditie pentru validitatea renuntarii era ca aceasta sa fie facuta IN MOD LIBER, ori cum putem vorbi de „libertatea Papei Benedict XVI”, in conditiile in care este arhicunoscuta existenta asa numitei „Mafii din St. Gallen”, adica un grup de cardinali extrem de puternici si influenti, prieteni ai Masoneriei, care inca din anul 2005, pe cand mai traia Papa Ioan Paul al II-lea, s-au intalnit in repetate randuri in orasul elvetian St. Gallen, PREGATIND UN PLAN PRIN CARE SA I SE IMPOTRIVEASCA LUI JOSEPH RATZINGER – PAPA BENEDICT XVI si PUNAND LA CALE ALEGEREA INTR-UN VIITOR CONCLAV A CARDINALULUI DE BUENOS AIRES JORGE MARIO BERGOGLIO (cred ca „suna cunoscut” acest nume). De unde o stim? Tocmai de la unul din membrii grupului, Cardinalul de Bruxelles Godfried Danneels care, imbolnavindu-se grav, in fata mortii apropiate, probabil cu gandul la judecata de apoi (a si decedat intre timp), a marturisit aceste lucruri, cuprinse intr-o carte intitulata : „Godfried Danneels. Biographie”, tiparita in limba franceza in anul 2015, carte la care s-au referit de-a lungul timpului multi autori dar si Inalti Prelati, cum este Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano, om de mare incredere al Papei Benedict XVI.  
Cardinalul Godfried Danneels a fost si el in balcon in 13 martie anul 2013, alaturi de Jorge Mario Bergoglio, la prima aparitie a celui „nou-ales” … 
Nu ne putem indoi de presiunile exercitate de acest Grup din St. Gallen asupra Papei Benedict XVI inca de la momentul alegerii lui, in 2005, in conditiile in care in chiar prima sa omelie, de inceput de pontificat, tinuta in Piata Sf. Petru la 24 aprilie 2005, el pronunta cuvintele: „RUGATI-VA PENTRU MINE, CA SA NU FUG, DE FRICA, DINAINTEA LUPILOR”… (pag. 4 alin. 1 din documentele in limba  italiana sau engleza, ce pot fi descarcate de pe sit-ul http://www.vatican.va).
3. Canonul  332 § 2 impune pentru validitatea renuntarii si conditia ca aceasta SA FIE MANIFESTATA IN MOD REGULAMENTAR. Si aici avem o problema uriasa : textul citit de Papa Benedict XVI la 11 februarie 2013 se intituleaza „Declaratio”, ori „Declaratia” nu este cuprinsa in Codul de Drept Canonic printre actele administrative particulare, prevazute la canoanele 35-93 (Decret, Precept, Rescript, Privilegiu, Dispensa). 
S-a facut asadar doar o „declaratie de renuntare”, nu s-a semnat si un „act juridic de renuntare”, avem deci de a face cu un „act” fara consecinte juridico-canonice legale. Pentru a avea un act legal de renuntare (ACT DE ABDICARE LA TRONUL LUI PETRU), cu consecinte juridico-canonice, Papa Benedict XVI, care este si Seful Statului Vatican, trebuia :
• Sa dea si un DECRET particular (canonul 48, canonul 51) de renuntare/abdicare, asa cum o fac monarhii care renunta la tronul lor, care dupa ce anunta/declara ca vor abdica, emit un ACT JURIDIC DE ABDICARE (a se vedea spre exemplu Actul de abdicare al Regelui Mihai, Decretul nr. 2301/1947). 
• De asemenea, in actul juridic de renuntare ar fi trebuit sa faca trimitere la textul legal in baza caruia lasa tronul, caci in cod exista UN CANON ANUME care reglementeaza aceasta posibilitate a renuntarii, CU CONDITII STRICTE (adica tocmai la Canonul 332 § 2). Nu doar ca nu exista actul oficial de renuntare, dar nici macar in Declaratia sa din 11 februarie, care este un simplu anunt, nu invoca textul legal special care se refera la renuntarea la pontificat (la munus-ul petrin). 
Concluziile neindeplinirii cerintelor obligatorii ale Codului De Drept Canonic al Bisericii Catolice privind renuntarea unui Suveran Pontif sunt urmatoarele : 
• RENUNTAREA NU ESTE VALIDA – si asta indiferent daca Papa Benedict XVI a facut totul intentionat, tocmai pentru a-i demasca pe „lupii rapitori” din Biserica sau pur si simplu „nu si-a dat seama”;• SCAUNUL PAPAL NU A DEVENIT VACANT IN FEBRUARIE 2013 si deci• CONCLAVUL DIN 2013 NU ESTE CANONIC iar CEL ALES ESTE UN ANTI-PAPA.
Consecintele groaznice ale acestui fapt le vom vedea in partea a doua … caci Isus Cristos, Capul nevazut al Bisericii Sale, ne-a lasat semne extrem de clare; trebuie doar „sa citim semnele timpului”… 
Daca credeti cumva ca toate aceste aspecte „pe noi nu ne intereseaza”, atunci sa stiti ca va inselati amarnic, caci „UBI PETRUS, IBI ECCLESIA” – adica „UNDE E PETRU, ACOLO E BISERICA” (Sfantul Ambroziu) . 

Totul pentru Isus, Maria si Iosif.

Traiasca Cristos Rege !

text preluat – F.A.    6 ianuarie 2021

Comentarii închise la DOVADA CA TRAIM TIMPURILE APOCALIPTICE PREVESTITE DE PAPI SI SFINTI :

Din categoria Informatii

Adrian Pătrușcă: De ce Covidismul este mai periculos decât Comunismul

Articol de Adrian Patrusca, preluat de pe activenews.ro, publicat in 15 februarie 2021

Cu o singură excepție notabilă, cele două flageluri seamănă între ele ca două picături de sânge.  

Marea Resetare este un plan colosal prin care se dorește schimbarea din temelii a lumii.
Promotorii Marii Resetări – teoreticieni, lideri politici, șefi de companii și activiști – cer folosirea pandemiei de COVID ca oportunitate pentru realizarea acestei revoluții globale.
Astfel, criza sanitară este ideologizată. Încărcată politic.

COVID-ul devine Covidism.

Între Covidism și Comunism sunt numeroase similitudini.
Ambele ambiționează să instaureze o Nouă Ordine Mondială, prezentată ca Raiul pe Pământ.
Covidismul, asemenea comunismului, visează la crearea unui Om Nou, care să stăpânească Lumea Nouă.
Deși ambele ideologii maimuțăresc Creaționismul, ele repudiază orice relație și revelație transcendentă. Dumnezeu nu există. Omul Vechi, avându-i ca părinți pe Darwin și Supa Primordială, se recreează singur, într-o variantă îmbunătățită, transformându-se în Om Nou.
Prin acest proces de auto-înnoire, el restaurează și lumea înconjurătoare, degradată de Omul Vechi.
Materialismul științific este principiul tutelar al covidismului, la fel ca în comunism. Știința este singura certitudine. Dumnezeu este doar o amăgire. Un construct idilic și vetust. Religia a fost decretată opiul popoarelor și așa trebuie să rămână.
Pătura emancipată și avansată, cea dintâi pătrunsă de aceste idei luminoase, formează elita ce își asumă misiunea de a crea Omul Nou și Lumea Nouă. Nomenklatura.
Din cauza păcatelor și racilelor ancestrale, Omul Nou și Lumea Nouă nu se pot naște fără durere. Acest lucru determină tendința firească a Omului Vechi de a se deroba. De a se zbate. De a protesta.
Elitelele – comunistă de ieri și covidistă de azi – nu trebuie să se lase impresionate. Medicul este singurul care știe ce tratament trebuie aplicat pentru a vindeca Lumea. Chiar dacă doare.
Tratamentul trebuie aplicat chiar și împotriva voinței Omului Vechi, bolnav. Cu cât suferința este mai mare, cu atât este semn că tratamentul își face efectul.
Asemenea religiei, și democrația se dovedește revolută. Este absurd ca un Om Vechi, de la talpa societății, să aibă aceeași putere de decizie cu un Om Nou, din elita luminată.
De aceea, Omul Vechi îi deleagă Omului Nou puterea politică până la sfârșitul Revoluției-Resetării. Când pe fața Pământului vor fi numai Oameni Noi, atunci egalitatea se va reinstaura firesc.
Omul Vechi este legat de formele trecutului: familie, patrie, biserică. Se agață de ele reflex, ca un nou-născut care strânge cu pumnii lui mici degetul mamei.
Aceste forme ale trecutului trebuie să dispară. Legătura cu ele trebuie distrusă. Omulețul Nou trebuie încredințat unei Mame Surogat, cu o înaltă conștiință civică. Aceasta este Elita.
Omul Nou, fără familie, țară, biserică, iubește întreg Pământul, nu bucățele din el. Covidismul, ca și comunismul, este internaționalist. Kovintern.
După modelul comunist, covidismul dorește și el eliminarea proprietății private și a banilor.   Proprietatea privată va fi lichidată odată cu atingerea unor plafoane de datorii nesustenabile. Indivizii vor da faliment asemenea companiilor. Ei vor deveni, astfel, total dependenți de Noua Ordine. Supraviețuiește doar cine se supune și este util. Cine devine Om Nou. Oamenii Vechi vor fi socotiți rebuturi și eliminați pe diferite căi.
Banii vor continua să existe, pentru o perioadă de tranziție, până la lichidarea proprietății. Doar bani electronici, perfect controlabili.

După falimentul personal, indivizii vor primi un venit garantat cu care să închirieze cele necesare traiului. Nesupunerea față de Noua Ordine va atrage penalizări, după modelul Creditului Social din China.
*** Profesoara explică elevilor cum va fi în comunism:
„Nu vor mai exista bani. În fiecare piață, va exista un morman uriaș de cartofi. Oricine va putea merge acolo oricând să își ia câți cartofi dorește. Ați înțeles, copii?” – „Tovarășa, dar mie nu-mi plac cartofii!” – „O să-ți placă, Bulă, o să-ți placă…”
*** După falimentul indivizilor și al majorității companiilor – zdrobite de câțiva coloși aleși de Elită – va veni rândul statelor. Sufocate de datorii, cu economiile blocate de lockdown, vor apărea curând primele țări în incapacitate de plată. Împreună cu ce a rămas din avuțiile lor naționale, ele vor intra în posesia creditorilor: Elita.
Grecia-2015 a fost un experiment reușit.
În lipsa proprietarilor titulari, statele vor dispărea. Se va crea un mare guvern mondial, format din cele mai reușite exemplare de Oameni Noi. Rolul său: pe ruinele Lumii Vechi, să construiască Lumea Nouă. Mult mai luminoasă și mult mai frumoasă. Build Back Better.

*** Covidismul și comunismul se impun prin teroare. Aici apare diferența fundamentală dintre ele.
Fidel materialismului dialectic și istoric, comunismul recurgea la o teroare – să-i spunem așa – „materială”. Opresiunea era una fizică: de la munca silnică pe șantiere și schingiurile din beciurile securității, la foamea și frigul din case, teroarea viza mai cu seamă trupul.
Oamenii puteau socializa. Se vizitau, dădeau petreceri și ceaiuri, sărbătoreau.
Teatrele, cinematografele, restaurantele erau deschise. Indiferent cât de discutabile erau programul și meniul, indiferent cât de frig era în săli și cât de necruțătoare era cenzura, oamenii se bucurau de prilejul unei ieșiri.
Deși demolate câteva, bisericile au fost în permanență deschise. Au continuat să ofere asistență religioasă: să boteze, să cunune, să îngroape creștinește. Regimul nu a îndrăznit să se amestece în tipicul bisericesc și să-l schimbe. Nici unui politruc, oricât de troglodit, nu i-a trăznit prin cap să spună că Împărtășania îmbolnăvește și Botezul ucide. Pe scurt, cu toate privațiunile, oamenii se bucurau de viață. Și uneori, cu toate riscurile, înjurau ca să se mai răcorească. Nădejdea că mâine va fi mai bine nu le-o putea lua nimeni.
Paradoxal, covidismul, deși fondat pe o maladie trupească, este radical diferit. Teroarea lui atacă mai cu seamă sufletul. Frica de boală a provocat mutații spectaculoase în indivizi.
Într-un an de zile, viața s-a schimbat radical pe planetă. Oamenii privesc resemnați cum civilizația se prăbușește. Acceptă supuși să se ascundă în bârlogul numit domiciliu, într-o hibernare toxică al cărei sfârșit se îndepărtează de la o zi la alta.

În rest, zac, agonizează, se sting, bombardați de propaganda otrăvită. Înfricoșați, certați, culpabilizați pentru vina de a exista. Vite așteptând abatorul.
Orice strop de bucurie le este refuzat. Nu au voie și nu au unde să iasă. Teatrele, cinematografele, restaurantele stau mai mult închise. Când se deschid, o fac după reguli draconice, care îți taie tot cheful.
Aparentul hatâr de a menține deschise bisericile s-a transformat în chin. Să-l adori pe Dumnezeu cu masca pe față, să te împărtășești pe ascuns. Să nu intre gaborii cu bocancii în biserică și să strice Litughia.

Familiile sunt rupte. Prietenii, separați. Aproapele, depărtat. Vizitele sunt drastic restrânse. Sărbătorile, reglementate draconic. Cu masca pe figură, așteptând rândul la masă.
Plecarea de la locul vizitei trebuie planificată atent. Pentru a nu întârzia după stingere, ca în vremea camuflajului, în război.
Oamenii sunt recunoscători pentru singurele două privilegii care li se îngăduie fără îngrădire: să muncească și să cumpere de la supermarket. Furnici fără suflet, trudind silnic pentru binele furnicarului.
Teroarea comunistă era una brutală, bolșevică. După chipul necioplit al lui Stalin.
Teroarea covidistă este una perfidă, asiatică. După chipul unsuros al lui Xi Jinping.

https://www.activenews.ro/stiri/Adrian-Patrusca-De-ce-Covidismul-este-mai-periculos-decat-Comunismul-165267?fbclid=IwAR2ecYZM_TNXPFA23s_lk6lmlEezWsp1md3Qv_7FACyOsm9psGiaqEKdG1Q

Comentarii închise la Adrian Pătrușcă: De ce Covidismul este mai periculos decât Comunismul

Din categoria Informatii

„MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. – Arhiepiscopul Vigano

articol publicat de activenews.ro pe 31 octombrie 2020

Arhiepiscopul catolic Carlo Maria Viganò, fostul nunțiu papal în Statele Unite, pedepsit de Papa Francisc cu pensionarea forțată pentru criticile sale la adresa unei Bisericii Paralele Catolice comparabile cu Statul Paralel / Deep State, este cunoscut cititorilor ActiveNews din câteva articole, dintre care aducem aminte de  Alegerile din SUA și România sub același imperiu, reliefat de fostul Nunțiu Papal la Washington: În război, există obligatoriu două tabere opuse: cel care refuză să se înroleze sub flamura lui Hristos sfârșește inevitabil să îi ajute pe slujitorii Satanei.

În pragul alegerilor din America, în mijlocul unui adevărat Război al Lumilor, Arhiepiscopul catolic revine cu putere în spațiul public american și mondial pentru a-l susține pe Donald Trump și a releva planurile ascunse ale ocultei mondiale, după cum avertizează el, de instalare a unui Guvern Mondial în cadrul unui plan global numit Marea Resetare a Noii Ordini Mondiale – așa cum a fost anunțată deja oficial și pe coperta revistei TIME. 

Pe 25 octombrie, Vigano a dat publicității o Scrisoare Deschisă către Președintele SUA la finalul unei conferințe susținute la Pittsburgh, Pennsylvania, și intitulată „Cum Revoluția Vatican II servește Noii Ordini Mondiale”. La această Conferință asupra Identității Catolice Arhiepiscopul afirmă în public lucruri grave, cu o credință de nezdruncinat: „Știm că proiectul Noua Ordine Mondială consistă în instituirea tiraniei prin masonerie. Un proiect care datează din timpul Revoluției Franceze, a epocii Iluminismului, a sfârșitului monarhiilor catolice, și a declarației de război împotriva Bisericii. Putem spune că Noua Ordine Mondială este opusul societății creștine. Ar fi realizarea „orașului diavolului” opus „orașului lui Dumnezeu”, în eterna luptă dintre lumină și întuneric, bine și rău, Dumnezeu și Satan”.

„Cezarul de azi ne ordonă să închidem bisericile, să purtăm măști, să oprim festivitățile sub pretextul falsei pandemii.”, mai spune înaltul prelat.

„Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc”, îi scrie cu curaj Vigano lui Trump în Scrisoarea sa Deschisă. Grație prietenilor Americii, ai adevărului și ai noștri, cărora le mulțumim și pe această cale, avem ambele materiale traduse în română, pentru Dvs.

Avertizăm cititorul că aceste texte sunt foarte grele, spuse de un înalt prelat care a avut și are acces în sfere profunde ale lumii din spatele lumii și reliefează fapte care vor transfigura viitorul nostru. Vigano susține că Marea Resetare va impune o o dictatură biometrică, o dictatura medicală bazată pe tehnologie, care în scurt timp va răpi oamenilor libertatea sub pretexul luptei contra Covidului.

Tot ceea ce spune Vigano este catalogat azi de milițienii gândirii drept „fake news”. Dacă site-ul lui Vigano ar fi fost în România l-ar fi închis Grupul de Comunicare Strategic. Dacă Vigano ar fi fost ortodox ar fi fost acum ridiculizat la culme de vreun CTP cu mai multe stele ale statului paralel pe umeri. Dacă Vigano ar fi lucrat la ActiveNews ar fi fost pus și el pe Lista neagră de „conspiraționiști” ai oengeurilor Noii Ere Socialiste Covidiene. Dar Vigano, ca și noi, ignoră acarienii săriți pe TV-uri de sub măștile mai marilor, mai micilor sau mai piticilor păpușari. Și-a luat soarta în mâini și mărturisește adevărul așa cunoscut de el.

Am descoperit în adresarea sa de la Conferința catolicilor și o paralelă interesantă la situația din România de azi, când Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a avertizat mini-cezarii de pe la noi că Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Iată ce cere Vigano confraților săi catolici: „Și mai presus de toate, vă cer în numele lui Dumnezeu, să abandonăm acel sentiment de inferioritate pe care adversarii noștri ne-au obișnuit să-l acceptăm. În războiul Domnului, ei nu ne umilesc (merităm cu siguranță umilință pentru păcatele noastre). Nu, ei umilesc Măreția lui Dumnezeu și Mireasa Mielului Neprihănit. Adevărul pe care îl primim nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu! Să lăsăm ca adevărul să fie negat sau să acceptăm că trebuie să se justifice el însuși în fața ereziilor și erorilor Anti-bisericii nu este un act de umilință ci de lașitate și lipsă de curaj. Să fim inspirați de exemplul Sfinților martiri Maccabees în fața unui nou Antioh care ne cere să aducem sacrificii la idoli și să-l abandonăm pe Adevăratul Dumnezeu. Să le răspundem cu cuvintele lor, rugându-ne Domnului: „Deci acum, O Stăpâne al cerurilor, trimite un înger bun să împrăștie groaza și tremuratul înaintea noastră. Prin puterea mâinii tale fie ca blasfematorii care vin împotriva oamenilor tăi sfinți să fie loviți la pământ”.

Pentru CTP-iștii de Dâmbovița care vor încerca să arunce în desuetitudine dezvăluirile aproape incredibile ale lui Vigano, precizăm doar că între 1978 și 1989, când au început transformările în Europa de Est și a devenit Trimis Special și Observator al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, Arhiepiscopul a fost Ministrul de Externe al Vaticanului.

Astăzi, Vigano nu ezită să atace vârful Scaunului asemuindu-l pe Papa Francisc lui Gyuri Soros și afirmând că a adus conceptul Rețelei Soros și a Societății Deschise a lui Popper la Vatican, transformându-l într-un hibrid New-Age, o „Religie Deschisă” de inspirație și cu legături masonice.

Vigano mai afirmă azi că „scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate”. 

Nu mai avem nimic de adăugat dar nici nu putem să vă urăm lectură plăcută, pentru că nu este. Lectură atentă, așadar! Citiți, imprimați și arhivați. Și dați mai departe.

SCRISOARE DESCHISĂ

Președintelui Statelor Unite ale Americii

Donald J. Trump

Domnule presedinte,

Permiteți-mi să vă adresez în acest moment în care soarta întregii lumi este amenințată de o conspirație globală împotriva lui Dumnezeu și a umanității. Vă scriu ca arhiepiscop, ca succesor al apostolilor, ca fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii. Vă scriu în mijlocul tăcerii autorităților civile și religioase. Fie ca tu să accepți aceste cuvinte ale mele ca „glasul celui care strigă în deșert” (Ioan 1:23).

Evenimentul 201 Panelistii au discutat despre pregătirea pentru pandemie chiar înainte de izbucnirea COVID a stimulat blocaje globale. După cum am spus când ți-am scris scrisoarea în iunie, acest moment istoric se vad forțele răului aliniate într-o bătălie fără precedent împotriva forțelor binelui – forțe ale răului care par puternice și organizate în timp ce se opun copiilor Luminii, care sunt dezorientate și dezorganizate, abandonate de conducătorii lor temporali și spirituali.

Zilnic simțim multiplicarea atacurilor celor care vor să distrugă chiar baza societății: familia naturală, respectul pentru viața umană, dragostea de țară, libertatea de educație și de afaceri. Vedem șefi de națiuni și lideri religioși care se îndreaptă spre acest sinucidere al culturii occidentale și al sufletului ei creștin, în timp ce drepturile fundamentale ale cetățenilor și credincioșilor sunt refuzate în numele unei urgențe de sănătate care se dezvăluie din ce în ce mai pe deplin ca instrument pentru stabilirea a unei tiranii inumane, fără chip.

Un plan global numit Marea Resetare este în curs de desfășurare. Arhitectul său este o elită globală care dorește să supună întreaga omenire, impunând măsuri coercitive cu care să limiteze drastic libertățile individuale și cele ale populațiilor întregi. În mai multe națiuni, acest plan a fost deja aprobat și finanțat; în altele este încă într-un stadiu incipient. În spatele liderilor mondiali care sunt complicii și executorii acestui proiect infernal, există personaje fără scrupule care finanțează Forumul Economic Mondial și Evenimentul 201, promovându-și agenda.

Scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate.

Domnule președinte, îmi imaginez că sunteți deja conștient de faptul că în unele țări Marea Resetare va fi activată între sfârșitul acestui an și primul trimestru al anului 2021. În acest scop, sunt planificate alte blocaje, care vor fi justificate oficial de o presupus al doilea și al treilea val al pandemiei. Sunteți bine conștienți de mijloacele care au fost folosite pentru a semăna panica și a legitima limitările draconice ale libertăților individuale, provocând cu îndemânare o criză economică mondială. În intențiile arhitecților săi, această criză va servi pentru a face ireversibil recursul națiunilor la Marea Resetare, dând astfel lovitura finală unei lumi a cărei existență și memorie doresc să o anuleze complet. Dar această lume, domnule președinte, include oameni, afecțiuni, instituții, credință, cultură, tradiții și idealuri: oameni și valori care nu acționează ca niște automate, care nu se supun ca mașinile, pentru că sunt înzestrați cu un suflet și o inimă. , pentru că sunt legate între ele printr-o legătură spirituală care își trage puterea de sus, de la acel Dumnezeu pe care vrăjmașii noștri vor să-l provoace, la fel cum a făcut Lucifer la începutul timpului cu „non serviam” său.

Mulți oameni – după cum știm bine – sunt supărați de această referire la ciocnirea dintre bine și rău și utilizarea unor nuanțe „apocaliptice”, care, potrivit lor, exasperează spiritele și ascuțesc diviziunile. Nu este surprinzător faptul că inamicul este supărat că a fost descoperit tocmai când crede că a ajuns la cetatea pe care încearcă să o cucerească netulburată. Cu toate acestea, ceea ce este surprinzător este că nu există nimeni care să dea alarma. Reacția statului profund față de cei care îi denunță planul este ruptă și incoerentă, dar de înțeles. Chiar când complicitatea presei de masă a reușit să facă tranziția către Noua Ordine Mondială aproape nedureroasă și neobservată, ies la iveală tot felul de înșelăciuni, scandaluri și crime.

Până acum câteva luni, era ușor să-i spulberi ca „teoreticieni ai conspirației” pe cei care denunțau aceste teribile planuri, pe care acum le vedem realizate până în cele mai mici detalii. Nimeni, până în februarie trecut, nu s-ar fi gândit vreodată că, în toate orașele noastre, cetățenii vor fi arestați pur și simplu pentru că vor să meargă pe stradă, să respire, să dorească să-și păstreze afacerea deschisă, să dorească să meargă la biserică duminică. Cu toate acestea, acum se întâmplă în toată lumea, chiar și în Italia cu carte poștală, pe care mulți americani o consideră o mică țară fermecată, cu monumentele sale antice, bisericile, orașele sale fermecătoare, satele sale caracteristice. Și în timp ce politicienii sunt baricadați în palatele lor promulgând decrete precum satrapii persani, afacerile eșuează, magazinele se închid și oamenii sunt împiedicați să trăiască, să călătorească, să lucreze și să se roage. Consecințele psihologice dezastruoase ale acestei operațiuni sunt deja văzute, începând cu sinuciderile antreprenorilor disperați și ai copiilor noștri, separați de prieteni și colegi de clasă, cărora li s-a spus să urmeze cursurile în timp ce stau singuri acasă, în fața unui computer.

În Sfânta Scriptură, Sfântul Pavel ne vorbește despre „cel care se opune” manifestării misterului nelegiuirii, kathèkon (2 Tesaloniceni 2: 6-7). În sfera religioasă, acest obstacol în calea răului este Biserica și, în special, papalitatea; în sfera politică, cei care împiedică înființarea Noii Ordini Mondiale.

După cum este clar acum, cel care ocupă catedra lui Petru și-a trădat rolul încă de la început pentru a apăra și promova ideologia globalistă, susținând agenda Bisericii profunde, care l-a ales din rândurile sale.

Domnule președinte, ați declarat clar că doriți să apărați națiunea – o singură națiune sub Dumnezeu, libertăți fundamentale și valori negociabile care sunt refuzate și luptate astăzi. Tu ești, dragă președinte, care ești „cel care se opune” statului profund, atacul final al copiilor întunericului.

Din acest motiv, este necesar ca toți oamenii de bunăvoință să fie convinși de importanța epocală a alegerilor iminente, nu atât pentru acest program politic, ci pentru inspirația generală a acțiunii tale care întruchipează cel mai bine – în acest context istoric special – acea lume, lumea noastră, pe care doresc să o anuleze prin intermediul blocării. Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc, el care este „un ucigaș de la început” (Ioan 8:44).

În jurul tău sunt adunați cu credință și curaj cei care te consideră garnizoana finală împotriva dictaturii mondiale. Alternativa este să voteze pentru o persoană care este manipulată de statul profund, grav compromisă de scandaluri și corupție, care va face Statelor Unite ceea ce face Jorge Mario Bergoglio Bisericii, prim-ministrul Conte în Italia, președintele Macron în Franța , Prim-ministru Sánchez în Spania și așa mai departe. Natura șantajabilă a lui Joe Biden – la fel ca cea a prelaților din „cercul magic” al Vaticanului – îl va expune pentru a fi folosit fără scrupule, permițând puterilor nelegitime să intervină atât în politica internă, cât și în echilibrele internaționale. Este evident că cei care îl manipulează au deja pregătit pe cineva mai rău decât el, cu care îl vor înlocui de îndată ce va apărea ocazia.

Și totuși, în mijlocul acestui tablou sumbru, apare acest progres aparent de neoprit al „dușmanului invizibil”, apare un element de speranță. Adversarul nu știe să iubească și nu înțelege că nu este suficient să se asigure un venit universal sau să se anuleze ipotecile pentru a subjuga masele și a le convinge să fie marcate ca vite. Acest popor, care de prea mult timp a suportat abuzurile unei puteri urâte și tiranice, redescoperă că are un suflet; înțelege că nu este dispusă să-și schimbe libertatea pentru omogenizarea și anularea identității sale; începe să înțeleagă valoarea legăturilor familiale și sociale, a legăturilor de credință și cultură care unesc oamenii cinstiți. Această Mare Resetare este destinată eșecului, deoarece cei care au planificat-o nu înțeleg că mai sunt oameni gata să iasă în stradă pentru a-și apăra drepturile, pentru a-și proteja cei dragi, pentru a da un viitor copiilor și nepoților lor.

Inumanitatea nivelantă a proiectului globalist se va sfărâma mizerabil în fața opoziției ferme și curajoase a copiilor Luminii. Dușmanul îl are pe Satana de partea sa, Cel care știe doar să urască. Dar de partea noastră, avem pe Domnul Atotputernic, Dumnezeul oștirilor aranjate pentru luptă și Preasfânta Fecioară, care va zdrobi capul vechiului Șarpe. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).

Domnule Președinte, știți bine că, în această oră crucială, Statele Unite ale Americii sunt considerate zidul de apărare împotriva căruia s-a declanșat războiul declarat de susținătorii globalismului. Puneți-vă încrederea în Domnul, întărită de cuvintele apostolului Pavel: „Pot face toate lucrurile în Cel ce mă întărește” (Filipeni 4:13). A fi un instrument al providenței divine este o mare responsabilitate, pentru care veți primi cu siguranță toate harurile de stat de care aveți nevoie, deoarece acestea sunt implorate cu fervoare pentru voi de către mulți oameni care vă susțin cu rugăciunile lor.

Cu această speranță cerească și asigurarea rugăciunii mele pentru tine, pentru Prima Doamnă și pentru colaboratorii tăi, din toată inima îți trimit binecuvântarea mea.

Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii!

Carlo Maria ViganòTit. Arhiepiscop de Ulpiana

Fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii

https://www.activenews.ro/stiri/MAREA-RESETARE-a-Lumii-si-rolul-lui-Donald-Trump.-Arhiepiscopul-Vigano-fostul-Nuntiu-Papal-la-Washington-divulga-planurile-unei-oculte-mondiale-care-vrea-sa-instituie-o-dictatura-medicala-si-un-Guvern-Mondial-sub-pretextul-luptei-contra-Covid-19-163391

Comentarii închise la „MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. – Arhiepiscopul Vigano

Din categoria Informatii

PRIMA ZI INTERNATIONALA A FRATERNITATII UMANE

Pentru a doua oară în mai puțin de cinci luni, Gran Logia de España, principala lojă masonică a Spaniei, și-a exprimat profunda satisfacție față de implicarea Papei Francisc în inițiativa „Fraternitatea umană” lansată la Abu Dhabi pe 4 februarie 2019. De data aceasta, francmasonii spanioli au publicat acum câteva zile un lung mesaj de întâmpinare a Primei zile internaționale a fraternității umane. Aceasta zi, 4 februarie, a fost desemnata pentru celebrarea initiativei „Fraternitatii” lansata in 2019 cand papa si marele imam au semnat declaratia comuna. Anul acesta, Papa Francisc împreună cu marele imam Ahmad al-Tayyeb, au acordat un premiu pentru pace și fraternitate secretarului general al ONU António Guterres într-o ceremonie online. Faptul că Marea Lojă spaniolă iși asuma să-l susțină în mod public pe Papa Francisc nu este doar de interes local, deoarece marele său maestru, Óscar de Alfonso, a fost ales secretar executiv al Conferinței Mondiale a Marilor Loji regulate, în noiembrie 2019, asadar maestru mason în fruntea masoneriei mondiale – de aprox patru milioane de oameni. De asemenea, Marele Imam al-Azhar, Ahmad al-Tayyeb, este autoritatea suprema religioasa pentru 90 % dintre musulmani (islamul, a doua religie universala, are aprox 1.6 miliarde de adepti)

„Principiul de baza al francmasoneriei, fraternitatea universală a umanității noastre eterogene, a fost ridicat la o zi internațională de către Națiunile Unite. Adunarea sa generală a proclamat ziua de 4 februarie ca fiind Ziua Internațională a Fraternității Umane în memoria declarației comune în favoarea fraternității semnată în Abu Dhabi în urmă cu doi ani de Papa Francisc și Marele Imam al lui Al-Azhar, Ahmad al-Tayyeb « – spune comunicatul masonilor

Despre António Guterres ; Un auto-proclamat catolic din Portugalia, fost președinte al Internaționalei Socialiste și un susținător al drepturilor „LGBT”, în calitate de secretar general al ONU promovează „sănătatea sexuală și reproductivă” și a făcut-o cel mai energic în timpul crizei COVID-19, când raportul său a fost folosit de statele europene pentru a cere disponibilitatea continuă a „avortului sigur și legal”. în urma unei cereri din partea „Comitetului pentru Drepturile Omului” al Organizației Națiunilor Unite.

Alături de „Fraternitate”, care este unul dintre cuvintele cheie ale masoneriei, accesul la contracepție și avort – precum și la alte aspecte ale culturii morții – este un obiectiv auto-declarat al masonilor.

Comunicatul Marii Loje a Spaniei: „Este posibil ca în secolul 21 să aspirăm în cele din urmă la o fraternitate umană deplină, la toleranța reciprocă a diferențelor noastre profunde? Vom putea, noi toți, să construim acest vis? Masoneria universală admira pasul gigantic făcut de Umanitate pe 4 februarie, când, pentru prima dată în istoria sa, lumea a sărbătorit Ziua internațională a fraternității umane. În aceste zile întunecate, ceea ce s-a întâmplat pe 4 februarie este o rază de speranță, prima piatră care transforma lumea într-un templu al iubirii frățești care ne poate găzdui pe toți.”

„Astăzi fraternitatea este noua frontieră a umanității”, a spus Papa Francisc, și aceasta a fost fraza cu care francmasonii spanioli și-au deschis declarația oficială.

Comunicatul continua: „4 februarie ar trebui să fie o deschidere către un nou mod de a înțelege propria noastră spiritualitate, recunoscând contribuția valoroasă a oamenilor din toate religiile sau credințele la dezvoltarea umanității”

Rețineți că francmasonii văd acest lucru ca pe o chemare la înțelegerea propriei lor „spiritualități”. În spatele diversității religiilor, există de fapt o nouă religie generală, o nouă spiritualitate, plină de dogme (false) ; respingerea adevărului este una dintre dogme, împreună cu prioritatea dată „fraternității universale” însă fără baza și justificarea acestei fraternități, și anume ființa Dumnezeului Triunic, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

https://www.lifesitenews.com/blogs/spanish-freemasons-praise-pope-francis-laud-international-fraternity-day

Comentarii închise la PRIMA ZI INTERNATIONALA A FRATERNITATII UMANE

Din categoria Informatii