A accepta un vaccin ARN este actul suprem de rebeliune împotriva lui Dumnezeu

22 noiembrie 2020
de fr. Alexis Bugnolo

Nu putem fi mântuiți dacă negăm adevărul revelat. Și nu putem fi mântuiți dacă negăm chiar și un singur adevăr revelat.

Primul dintre ele este că Dumnezeu nu este doar Creatorul tuturor, ci Creatorul nostru. Adică, printr-o intervenție personală directă, El i-a creat pe Adam și Eva, primii noștri părinți.

El este, de asemenea, Creatorul nostru prin intervenția personală directă în crearea fiecărui suflet uman individual: al nostru, în momentul concepției noastre.

Astfel, Dumnezeu este autorul codului nostru genetic cât și autorul sufletelor noastre.

Intelectul lui Dumnezeu este infinit și, prin urmare, codul nostru genetic este o capodoperă divină și nu numai un dar și o moștenire divină.

Am uitat PRIMA PORUNCĂ? Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău: sa nu ai alți dumnezei înaintea Mea!

A accepta, prin urmare, un vaccin ARN care modifică codul nostru genetic și îi adaugă ceva care este artificial fie în funcție de originea sa, fie din cauză că nu provine din rasa noastră, este deci ACTUL ULTIM DE REBELIUNE, deoarece el spune că „ eu îmi aparțin mie și NU VOI SERVI natura pe care mi-ai dat-o Tu, ci ma voi rascula și voi deveni o ființă din propria mea creație!

Acesta este motivul pentru care Noua ordine Mondiala vrea să vaccineze pe toată lumea. Nu este vorba de bani sau de putere, ci de crezul lor satanic. Vor ca toți să devină rebeli împotriva Creatorului, astfel încât toți să se condamne.

Și acesta este motivul pentru care Sfântul Apostol Ioan în Cartea Apocalipsei spune că, atunci când se va întoarce Cristos, va distruge pe bărbații și femeile rele pe care ii găsește. Deoarece nu sunt ai Lui, ci se răzvrătesc atât în ​​trup, cât și în suflet.

Dar să nu uităm și prima CONDIȚIE a mântuirii: putem fi mântuiți doar pentru că Dumnezeu a devenit unul dintre noi și a dobândit mântuirea pentru rasa noastră.

„Unul dintre noi” înseamnă un fiu al lui Adam.

„Pentru rasa noastră” înseamnă pentru fiii lui Adam.

Dacă modificăm sau permitem modificarea ADN-ului nostru, atunci nu mai suntem fiii lui Adam. Prin urmare, nu mai putem obține mântuirea în Cristos Isus.

Acest lucru are sens, pentru că în ce sens poate pretinde favoare sau iertare cineva care s-a răzvrătit împotriva primei datorii a creaturii de a fi ceea ce l-a făcut Creatorul Său să fie?

Există o singură plata a unui astfel de păcat: condamnarea eternă.

Comentarii închise la A accepta un vaccin ARN este actul suprem de rebeliune împotriva lui Dumnezeu

Din categoria Informatii

15 septembrie Sfânta Fecioară Maria Îndurerată

 Liturghierul Roman
  15 septembrie
Sfânta Fecioară Maria Îndurerată

Simeon i-a spus Mariei:
„Iată, acesta este pus spre căderea
şi spre ridicarea multora în Israel
şi ca semn care va stârni împotrivire;
iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul”.                         Cf. Lc 2,34-35  


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai voit ca lângă Fiul tău înălţat pe cruce
să stea Maica sa, pătimind împreună cu el,
dă-i Bisericii tale harul,
ca, părtaşă fiind, alături de Maria, la pătimirea lui Cristos,
să se învrednicească a se bucura, împreună cu ea, de înviere.
El, care, fiind Dumnezeu.
Impreună cu Tine vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin

Recitaţi în această zi 7 Bucură-te Marie în cinstea celor 7 Săbii de durere care au străpuns inima PreaSfintei Fecioare Maria.

Comentarii închise la 15 septembrie Sfânta Fecioară Maria Îndurerată

Din categoria Informatii

Viziunile Sfintei Frances a Romei despre ierarhia îngerilor căzuți

– articol de Shirley Aaron
.
Lucifer a fost în cer cel mai nobil dintre îngerii care s-au revoltat, iar mândria sa l-a făcut cel mai rău dintre toți demonii. De aceea, dreptatea lui Dumnezeu l-a dat ca rege tuturor tovarășilor săi și celor reprobați, cu putere să-i conducă și să-i pedepsească, după capriciile sale; motiv pentru care este numit tiranul iadului. Pe lângă această președinție generală, el este instaurat și pe baza viciului de mândrie.

Primul dintre cei trei prinți care conduc sub comanda sa se numește Asmodeus: era un heruvim din cer, iar astăzi el este spiritul necurat care prezidează toate păcatele de necinste.

Al doilea prinț se numește Mammon: odinioară a fost un tron, iar acum el prezidează diferitele păcate pe care dragostea de bani îl face să le comită.

Al treilea prinț poartă numele de Beelzebub; el a aparținut inițial corului stapanirilor și acum este stabilit peste toate păcatele de idolatrie (idolatria este tatăl întunericului infernal). Tot de la el vin cei care orbesc mintea oamenilor.

Acești trei șefi și monarhul lor nu își părăsesc niciodată închisorile infernale; când dreptatea lui Dumnezeu dorește să exercite o oarecare răzbunare pe pământ, acești prinți blestemați deleagă în acest scop un număr suficient de demoni subordonați; căci uneori se întâmplă că flagelele cu care Dumnezeu dorește să lovească popoarele necesită mai multă putere sau mai multă răutate decât spiritele rele împrăștiate pe pământ și în aer. Atunci cei infernali, mai ticăloși și mai înfuriați, devin ajutoare indispensabile.

Toate aceste spirite nefericite sunt clasificate în abis conform ordinii lor ierarhice. Prima ierarhie, compusă din serafimi, heruvimi și tronuri, locuiește în iadul cel mai de jos; ei îndură chinuri mai crude decât alții și exercită răzbunare cerească asupra celor mai mari păcătoși. Lucifer, care era serafim, exercită asupra lor o autoritate specială, în virtutea mândriei peste care el are cea mai înaltă președinție. Demonii acestei ierarhii sunt trimiși pe pământ numai atunci când mânia lui Dumnezeu permite să prevaleze mândria, pentru a pedepsi națiunile.
.
A doua ierarhie a stăpânirilor, principatelor și puterilor, rămâne în iadul mijlociu. Prințul ei este Asmodeus, care, așa cum am spus deja, prezidează păcatele poftelor. Se poate ghici că demonii acestei ierarhii sunt pe pământ, atunci când oamenii se predau infamului viciu al impurității.
.
A treia ierarhie, care constă din virtuți, arhangheli și îngeri, este condusă de Mamon și locuiește în iadul superior. Când acești demoni sunt aruncați pe pământ, setea de bogății prevalează peste tot, și nu numai pentru aur sau argint. În ceea ce-l privește pe Belzebub, el este prințul întunericului și, atunci când Dumnezeu permite acest lucru, el se revarsă în mințile lor pentru a înăbuși lumina conștiinței și a credinței adevărate.

Aceasta este ordinea care domnește printre demonii din lumea de dedesubt; în ceea ce privește numărul lor, ei sunt fără numar.
.
Aceleași ierarhii le găsim printre demonii care trăiesc în aer și pe pământ, dar ei nu au lideri și, prin urmare, trăiesc în independență și într-un fel de egalitate. Demonii din aer sunt cei care, de cele mai multe ori, dezlănțuie vânturile, produc și intetesc furtuni, grindină și inundații. Intenția lor în acest sens este de a face rău oamenilor, mai ales prin diminuarea încrederii în Providența Divină și făcându-i să murmure împotriva voinței lui Dumnezeu.
.
Demonii primei ierarhii, care trăiesc pe pământ, profită și de aceste oportunități favorabile răutății lor; găsind oameni iritați de aceste nenorociri și foarte slăbiți în supunere și încredere, îi fac să cadă mult mai ușor în viciul mândriei. Cei din a doua ierarhie la rândul lor încep să-i precipite din înălțimea lor superbă în cloaca necurată, care apoi dă toată ușurința demonilor celei de-a treia ierarhii, pentru a-i face să cadă în păcatele pe care le naște dragostea pentru bani.
.
Apoi îngerii care prezidă întunericul îi orbesc, îi fac să părăsească calea adevărului și fac întoarcerea lor extrem de dificila. Așa se face că toți demonii, în ciuda diferenței dintre slujbele lor, se consultă reciproc și se ajută reciproc să piardă sufletele. Unii le slăbesc credința, alții îi împing la mândrie, la impuritate, alții la iubirea de bogății, alții le aruncă în cele din urmă un văl peste ochi și îi aruncă atât de puternic de pe calea mântuirii, încât majoritatea nu o mai regăsesc. Singura modalitate de a scăpa de acest complot infernal ar fi să te ridici repede de la prima cădere și exact asta nu fac aceste sărmane suflete. De acolo, acest lanț de tentații, care din cădere în cădere îi conduce spre fundul prăpastiei.

Când am spus că demonii din aer și de pe pământ nu au lideri, am vrut să spun doar că nu au ofițeri subalterni; căci toți sunt supuși lui Lucifer și ascultă poruncile sale, pentru că așa este voința dreptății divine. În ciuda urii lor față de oameni, niciunul dintre ei nu ar îndrăzni să-i ispitească fără ordinul lui Lucifer, iar Lucifer însuși nu poate decât sa prescrie, așa cum este permis de Domnul, care este plin de bunătate și compasiune iubitoare pentru noi.
.
Lucifer își vede toți demonii, nu numai pe cei din jurul lui din iad, ci și pe cei care sunt în aer și pe pământ. Toți îl văd, de asemenea, fără niciun obstacol și îi înțeleg pe deplin toate dorințele.
.
Spiritele rele, împrăștiate în aer și pe pământ, nu simt atacurile focului iadului; sunt totuși excesiv de nefericiți, pentru că se maltratează reciproc și se bat unul pe altul fără încetare, pentru că operațiunile îngerilor buni din această lume le provoacă o ciudă care îi chinuie crunt. Durerile celor care aparțin primei ierarhii sunt mai dure decât cele ale spiritelor celei de-a doua ierarhii și sunt mai nefericiți decât spiritele celei de-a treia. Aceeași dreptate distributivă prezidează chinurile spiritelor infernale; dar aceștia sunt toți pradă valvataii flăcărilor infernale.
.
Demonii care rămân în mijlocul nostru și care au primit puterea de a ne ispiti, sunt toți spirite căzute din ultimul cor. Îngerii care au grija noastră sunt de asemenea îngeri simpli. Aceste minți care ispitesc sunt constant ocupate să se pregăteasca pentru a ne pierde. Mijloacele pe care ei le folosesc pentru aceasta sunt atât de subtile și variate încât un suflet care le scapă este foarte fericit și nu poate fi destul de recunoscător Domnului pentru aceasta. Nu este niciun moment al zilei și al nopții, când acești dușmani cruzi sa nu încerce o ispită sau alta, pentru a-i obosi pe cei pe care nu îi pot învinge prin viclenie sau violență. Răbdarea este, prin urmare, arma defensivă prin excelență. Vai de cel care o lasă să cadă din mâinile lui! Când acești ispititori obișnuiti se întâlnesc cu suflete puternice și răbdătoare, ei nu pot să intre și atunci își cheamă în ajutor tovarăși mai deștepți, nu ca să lupte cu ei sau în locul lor, căci Dumnezeu nu îngăduie asta; ci pentru a sugera scheme mai eficiente. Frances știa toate acestea din experiență: se întâmpla rar să fie ispitită doar de demonul ei. De obicei el se asocia cu alții; și, chiar și așa prea slabi, ei recurgeau la răutatea spiritelor superioare care erau în aer. Ea devenise atât de iscusită în acest război, încât atunci când suferea un atac, ea deja știa de care cor aparținuse cel al cărui sfat a condus atacul, și cine era el.
.
Când demonii vor să atace un suflet capabil și puternic, unii îl atacă frontal, iar ceilalți sunt așezați în spatele lui. În acest fel se luptau ei de obicei împotriva celor binecuvântați, și ea îi vedea făcându-si semne pentru a-și concentra mijloacele.
.
Când un suflet, învins de ispită, moare în păcatul său, ispititorul său obișnuit îl ia repede, urmat de mulți alții care arunca ofense către el și nu încetează niciodată să-l chinuiască până ce nu este impins în iad. Aceste spirite odioase se angajează apoi într-o bucurie feroce. Îngerul păzitor, după ce a urmat persoana până la intrarea în abis, se retrage imediat ce persoana a dispărut, și se întoarce în cer.
.
Dimpotrivă, când un suflet este condamnat la Purgatoriu, ispititorul său este bătut cu cruzime din ordinul lui Lucifer pentru că și-a lăsat prada să scape. Totuși, el rămâne acolo, în afara purgatoriului, dar suficient de aproape pentru ca sufletul să-l vadă și să audă reproșurile pe care i le face din cauza chinurilor sale. Când persoana iese din Purgatoriu pentru a urca la cer, acest demon se întoarce pe pământ pentru a se amesteca cu cei care ne ispitesc; dar el pentru ei este un obiect de batjocură, pentru că nu a reușit să îndeplinească misiunea cu care a fost însărcinat.
.
Toți cei care lasă sufletele să scape astfel, nu mai pot servi ca ispititori. Ei merg, rătăcind pe ici-colo, reduși la functia de a le oferi oamenilor alte sfaturi proaste, când pot. Uneori, Lucifer, pentru a-i pedepsi, îi face de rușine adăpostindu-i în trupurile animalelor, sau îi folosește, cu permisiunea lui Dumnezeu, pentru a-și exercita posesiunile care deseori le atrag pedepse și rușini noi. Demonii, pe de altă parte, care au reușit să piardă sufletele de care îi atasase Lucifer, după ce i-au purtat în lumea de dedesubt, reapar pe pământ, acoperiți de glorie printre semenii lor și joacă un rol mai mare decât oricând în războiul pe care îl duc cu copii lui Dumnezeu. Ei sunt cei de lacare alții solicită ajutor, deoarece sunt mai experimentați și mai abili.
.
Fiecare demon care este însărcinat cu misiunea de a pierde un suflet, nu are grijă de ceilalți; el îl vrea doar pe acela și își folosește toată atenția pentru a-l face să păcătuiască sau pentru a-i tulbura pacea. Cu toate acestea, când l-a cucerit, el îl împinge, pe cât poate, să ispitească, să molesteze sau să scandalizeze alte suflete.
.
Există și alți demoni din același cor cu cei care ne ispitesc, dar care trăiesc printre noi fără să ne atace. Misiunea lor este să-i supravegheze pe cei care ne ispitesc și să-i pedepsească ori de câte ori nu reușesc să ne facă să păcătuim.
.
Ori de câte ori aud pronunțându-se cu evlavie numele sfânt al lui Isus, ei se prosternează spiritual, nu cu inima bună, ci cu forța. Frances i-a văzut odată pe mulți dintre ei în formă umană, care, la acel nume sacru pe care ea l-a pronunțat în timp ce vorbea cu duhovnicul ei, și-au înclinat fruntea cu profund respect, chiar și în praf. Acest nume sacru este pentru ei un nou chin, care îi face să sufere cu atât mai crud cu cât persoana care îl pronunță este mai avansată în dragoste și perfectiune. Când cei necredincioși profanează acest nume adorabil, aceste spirite reprobate nu se întristează, dar sunt obligați să se plece, ca și cum ar face reparație pentru ofensele aduse Lui. Ei fac același lucru când sfântul nume este luat în deșert. Dacă nu ar fi această închinare forțată, ei ar fi fericiți să audă cum este hulit acest nume sfânt. Îngerii buni, dimpotrivă, în astfel de ocazii, îl adoră profund, Îl laudă și Îl binecuvântează cu o iubire incomparabilă. Când este pronunțat cu un adevărat sentiment de devotament, ei îi aduc același omagiu, dar cu un sentiment puternic de bucurie. Ori de câte ori un binecuvântat a rostit acest sfânt nume, ea și-a văzut arhanghelul luând un aer extraordinar de vesel și aplecându-se atât de grațios încât ea a fost cuprinsă de dragoste.
.
Când sufletele trăiesc în obiceiul păcatului de moarte, demonii intră în ele și le domină în multe feluri, care variază în funcție de calitatea și cantitatea relelor lor; dar când sufletele primesc cu o inimă caită iertarea de pacate, demonii pierd stăpânirea asupra lor, se dislocă cât mai repede posibil și apoi revin la ei pentru a-i ispiti din nou; dar atacurile lor sunt mai puțin acute, deoarece mărturisirea le-a diminuat puterea.

Comentarii închise la Viziunile Sfintei Frances a Romei despre ierarhia îngerilor căzuți

Din categoria Informatii

Demonii depresiei

De exorcist mons. Stephen Rossetti
În calitate de psiholog licențiat, am tratat multe persoane care sunt clinic deprimate. Există multe tipuri de depresii și cele mai multe sunt foarte tratabile. De obicei, o combinație de medicamente și psihoterapie sunt eficiente. Dar există câteva care sunt rezistente la tratament, din mai multe motive.
Cu ceva timp în urmă, ne rugam pentru cineva care a avut o implicare extinsă în ocultism. La un moment dat, unul dintre oamenii dotați spiritual prezenti în cameră a spus: „Pare că are un spirit de depresie agățat de el”. Persoana afectată a confirmat că suferise recent de depresie. L-am pus să spună: „Renunț la orice duhuri rele de depresie și, în numele lui Isus, le poruncesc să plece”. (Laicii au autoritate asupra propriului lor corp și pot porunci demonilor să-i părăsească.). Eu am afirmat apoi: „În calitate de reprezentant al Bisericii, invoc cheile Sfântului Petru și poruncesc demonilor depresiei să plece”. În câteva secunde, întunericul a părut să se ridice și persoana s-a simțit mult mai bine … și a rămas așa.

O expunere crescândă la demonic aduce cu sine întuneric, greutate și un efect depresiv. Deși pare o depresie, de obicei nu răspunde la medicamente sau psihoterapie. Pe măsură ce invocăm în continuare puterea vindecătoare a lui Isus și poruncim spiritelor rele să plece, un semn solid de îmbunătățire este ridicarea întunericului din jurul persoanei și un sentiment din ce în ce mai mare de lumină, bucurie și pace.

Comentarii închise la Demonii depresiei

Din categoria Informatii

Păcatul de a se ofensa

A nu suporta ofensele cu răbdare, a păstra și a hrăni resentimente, supărări și scandaluri – asa se crează o „victimă vitează”

„Nu te plânge” este unul dintre cele mai importante principii ale modului de gândire monastic.

Pentru lumea exterioară, care ignoră pacea și ordinea morală a vieții monahale tradiționale, a te ofensa moralmente fată de ceea ce spune sau face altcineva este de la sine înțeles. Cu siguranță, în epoca internetului, acest lucru este considerat aproape un imperativ moral, iar practica ciudată a creștinilor din trecut de a ierta pur și simplu ofensele nu mai este nici măcar amintită suficient pentru a râde de ea.

Este un păcat să te ofensezi? Și de ce este acest fenomen cultural un pericol pentru suflete?

Unul dintre multele lucruri regretabile despre catolicismul modern este ștergerea din memorie a liniilor spirituale care odinioară au fost cunoscute – și predicate. Până de curând, se înțelegea că scopul vieții creștine era căutarea sfințeniei și perfecțiunii creștine, mai ales în moduri care se abăteau profund de la cele urmate de lumea laică sau păgână. Marea comoară a învățăturii despre cum să trăiești ca un catolic a fost pur și simplu abandonată pe parcurs.

A te supăra la ofensele altora – un obstacol în calea „oricarui progres în viața spirituală”

Marele scriitor și director spiritual, părintele Frederick William Faber, fondatorul Oratoriului din Londra, avertizează: „Există două spirite care împiedică efectiv orice progres în viața spirituală; unul este spiritul de a te jigni, iar celălalt este dorința anxioasă de a lămuri”.

Pentru că, adaugă el, ambele „neagă cele cinci principii esențiale ale vieții spirituale: legea carității care toate le crede, atenția față de sine însuși, obiceiul discreției, indiferența față de judecățile sau opiniile oamenilor și practicarea prezenței lui Dumnezeu. În aceste cinci moduri, ele distrug viața interioară printr-o infuzie pernicioasă de lașitate amestecată cu mândrie”

În Conferințele sale spirituale, părintele Faber extinde asupra acestui subiect: „A ofensa este un păcat grav, dar a se ofensa este un păcat și mai mare. El implică existența în noi înșine a unei mari imoralități și produce asupra altora un rău semnificativ mai mare. Nimic nu dăunează mai mult ca faptul de a te ofensa cu ușurință”.

Există o mulțime de oameni relativ buni care cred că nu este nimic rău în a te simți ofensat. Ei consideră acest comportament ca o manifestare a propriei lor bunătăți și a delicateții conștiinței lor; în timp ce, în realitate, este doar o dovadă a aroganței lor excesive sau a stupidității lor extreme.

Astfel de oameni, continuă părintele Faber, „adesea par să se simtă și să acționeze ca și cum exercitarea credintei lor îi autorizează cumva să fie supărați. Este modul lor de a da mărturie despre Dumnezeu ”și, dacă nu ar face așa, ar arăta o inerție vinovată în viața lor interioară. Sarcina lor este să se ofenseze. Ei cred că suferă mult atunci când se enervează, insă adevărul este că ei de fapt se bucură. Este o emoție plăcută care rupe în mod agreabil monotonia devotamentului.”

Ca răspuns la întrebarea: de ce obiceiul popular de a „se ofensa” este un pericol pentru suflete, răspunsul este: pentru că „arată o mare lipsă de credință în supunerea față de Providența Divină”. Ea constituie o sensibilitate „foarte puțin bărbătească” și arată o incapacitate de a ne recunoaște propriile noastre păcate – sfinții „doreau să fie jigniti”. Ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu atunci când suntem insultați și jigniți după tot ceea ce Domnul a făcut pentru noi.

A ne ofensa este, printre altele, un păcat pentru că astfel permitem păcatului altuia – sau presupusului păcat – să fie o scuză pentru propriul nostru păcat. Adevăratul scandal, în sens teologic, nu este de obicei însoțit de șoc.

Regula Sfântului Benedict include sfaturile fundamentale : „Nu face rău nimănui, și suportă cu răbdare răul care ți s-a făcut. Iubește-ți dușmanii. Nu plăti răul cu rău, ci mai bine binecuvântează. Accepta persecuția din cauza dreptății”.

Al doilea mare Abate al Solesmes scrie: „Tema continuă să fie caritatea față de aproapele nostru, dar e o caritate exercitată în circumstanțe dificile, în care aproapele nostru este o încercare pentru noi sau chiar ne devine dușman și persecutor. Există cazuri în care simpla bunăvoință interioară nu este suficientă, iar caritatea trebuie susținută de curaj și mărinimie. Domnul nostru cere uneori eroism. Nu numai că nu trebuie să abandonăm niciodată seninătatea minții sau să căutăm răzbunare; Fiecare creștin trebuie să aibă în inima sa această dispoziție divină de a răspunde răului prin bine. Pentru copiii lui Dumnezeu, suferința persecuției de dragul dreptății este cea mai mare fericire.”

Sfântul Benedict condamnă în special „spiritul murmurării, un spirit obișnuit al leneșului și al celui comod; spiritul rău intenționat și critic al celui morocănos”.

Aceste sfaturi sunt menite să ne întărească împotriva mândriei ascunse care apare atunci când am făcut binele sau am evitat răul. Trebuie să știm cui trebuie să atribuim în cele din urmă gloria virtuților noastre și rușinea greșelilor noastre. Tendința de a ne asuma responsabilitatea numai pentru bine și de a ne atribui gloria lui este foarte frecventă „.

„Dacă inima ta este amară sau furioasă … dacă îți scapă cuvinte de protest sau simple murmurări ascunse, fără îndoială că sacrificiul tău există. Dar Dumnezeu nu acceptă astfel de sacrificii materiale. În Vechiul Testament, acestea nu ii erau pe plac Lui. El dorește ofranda bunei voințe, și spre ea își îndreaptă ochii ”

Rezolvarea: micimea, autocunoașterea și examinarea conștiinței

Așa cum se întâmplă întotdeauna în viața spirituală, boala are și un remediu. Obiceiul de a te ofensa sau a te enerva, implică cel mai grav tip de mândrie, „o mândrie care se crede a fi smerenie” și care poate înșela chiar și o persoană bine dispusă din punct de vedere spiritual. Mândria este dificil de gestionat chiar și atunci când suntem conștienți de ea; dar mândria de care nu suntem conștienți este o problemă serioasă”.

Prin urmare, remediul evident este conștientizarea, în mod special conștientizarea propriei noastre micimi de inimă, mai ales în comparație cu Dumnezeu, și o examinare sinceră a conștiinței. „Dacă suntem atenți la noi înșine, vom constata că, simultan cu infracțiunea, există un sentiment de rănire sau o stare modificată sau entuziasmată în noi. Când suntem de bună dispoziție, nu ne simtim jigniți ”, scrie părintele Faber.

Părintele McDonald sugerează o lista de întrebări pe care să ni le punem: „Cine suntem noi pentru a ne simți jigniți? Am creat noi o altă persoană din nimic și am menținut-o în existență? Am murit pe Cruce pentru ea? Punem noi haruri în acea persoana, îi cunoastem existența minut cu minut? Suntem noi infinit de perfecți și sfinți în comparație cu aproapele nostru? Persoana respectivă ne datorează loialitate absolută, ascultare și dragoste? „

El subliniază că „este un păcat să te simți jignit” din mai multe motive. Este vorba de un „proces nesăbuit” în care noi presupunem o cunoaștere clară a intenției persoanei.

Și ce se întâmplă dacă acea persoană are dreptate?

Și dacă persoana care m-a ofensat a vrut să-mi ofere o corecție caritabilă, deși severă? Dacă o percep ca pe o ofensă, deja presupun că este falsă. Dar poate este adevărată, și atunci pierd oportunitatea unei corecții adevărate și valoroase? „A devenit [acea persoană] dușmanul [meu] pentru că [ea] îmi spune adevărul?” Galateni 4:16.

Și dacă eu nu merit o insultă?

Cristos absolut, infinit nu merita o insultă. Fecioara Imaculată absolut nu a meritat o insultă. Sfânta Treime este jignită, este insultată cu fiecare păcat.

Desigur, eu merit insulte! Merit focul etern al Iadului, dar Domnul m-a salvat de el, m-a ținut departe de el până acum ”, conchide părintele MacDonald.

Comentarii închise la Păcatul de a se ofensa

Din categoria Informatii

NOVENA NAȘTERII – 7 SEPTEMBRIE – Bl. Anne Catherine Emmerich

„Am văzut-o pe Sfânta Fecioară în ajunul nașterii sale. Ea mi-a spus: „Oricine spune în această seară” (7 septembrie) „de nouă ori „Bucură-te Marie”, cu dragoste și devotament, pentru a onora cele nouă luni pe care le-am petrecut în pântecul mamei mele și nașterea mea, și continuă aceeași devoțiune timp de nouă zile consecutiv, dă zilnic îngerilor nouă flori pentru un buchet. Ei poartă acest buchet la Cer și îl oferă Sfintei Treimi pentru a obține o favoare pentru cel care se roagă”.

8 septembrie – sărbătoarea Nașterii Fecioarei Maria – un mare har dat nouă prin Sf. Gertrude:”La sărbătoarea glorioasă a Nașterii Sfintei Fecioare, Sf. Gertrude, după ce a spus atâtea „Bucura-te Marie” câte zile a stat ea în pântecele mamei sale, i le-a oferit (Fecioarei Maria) cu devotament, și a întrebat ce merit ar avea cel care ar face o devoțiune asemănătoare. Fecioara a răspuns: „Ei vor merita o parte specială din Bucuriile pe care eu le posed în Rai, care sunt reînnoite continuu, și din Virtuțile cu care mă împodobește Binecuvântata și Glorioasa Sfântă Treime”. Numărul de „Bucură-te Marie” este de 275, de spus pentru aceasta intenție pe 8 septembrie.

De asemenea, este bine ca întotdeauna să vă amintiți acest har foarte mare pentru toți cei care participă la Liturghia tradițională în latină, unde Evanghelia Sfântului Ioan este încă recitată la sfârșitul Liturghiei, așa că o postez aici, deoarece este un beneficiu atât de mare – puteți să vă dublați Binecuvântările și Gloria în veșnicie la fiecare astfel de Liturghie la care participați doar amintindu-vă această simplă devoțiune dată Sf. Gertrude pentru noi:”La răspunsul” Verbum caro factum est „, când toate surorile s-au înclinat profund pentru a onora Întruparea lui Isus Cristos, ea (Sf. Gertrude) l-a auzit pe El spunând:” Ori de câte ori cineva se înclină la aceste cuvinte, din recunoștință și devoțiune, mulțumindu-Mi că am devenit Om de dragul lui, Eu de asemenea Mă înclin spre el dintr-o mișcare pură a Bunătății Mele; și ofer din adâncul Inimii Mele, toate roadele și meritele Umanității Mele, lui Dumnezeu Tatăl, ca să poată fi dublată fericirea veșnică a acestei persoane. „- Acesta este citatul direct din Revelațiile în sine, iar în Cartea de Rugăciune a Sf. Gertrude este adnotată cu instrucțiunea:”Domnul nostru a spus Sf. Gertrude:”La cuvintele: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi” – plecați-vă capul în devotată recunoștință și spuneți:”Iți MULTUMESC și te binecuvântez, bunule Isuse, că din Iubire pentru mine ai găsit de cuviință să devii om” – Dacă cineva face acest lucru, a spus Domnul nostru, Îmi voi înclina și Eu capul spre el și voi oferi lui Dumnezeu Tatăl toate roadele Întrupării mele, cu toată Iubirea Inimii Mele, spre creșterea binecuvântărilor și gloriei acelui om. „Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Comentarii închise la NOVENA NAȘTERII – 7 SEPTEMBRIE – Bl. Anne Catherine Emmerich

7 septembrie 2020 · 17:30

DEVOŢIUNEA CELOR 5 SÂMBETE

Marea promisiune de la Fatima a Inimii Neprihănite a Mariei

Cum s-a născut devoţiunea celor cinci prime sâmbete?

Cinstirea Inimii Neprihănite a Mariei timp de cinci luni la rând, în prima sâmbătă din lună, îşi are originea în apariţiile Sfintei Fecioare Maria de la Fatima (mai-octombrie 1917) şi în revelaţiile ulterioare făcute Luciei (una dintre cei trei vizionari de la Fatima) în anii 1925-1926.

” Isus doreşte să stabilească în lume devoţiunea la Inima Mea Neprihănită. Celor care o vor îmbrăţişa le promit mântuirea […]”.

Lucia: „Am înţeles că era Inima Neprihănită a Mariei, ultragiată de păcatele omenirii, care cerea ispăşire”.

În ce constau Devoţiunea celor cinci prime sâmbete şi Marea promisiune a Inimii Neprihănite a Mariei?

Sfânta Fecioară nu le-a explicat celor trei păstoraşi atunci, la Fatima, în ce constă această devoţiune, dar a spus că va reveni pentru a cere această practică de reparare. Şapte ani mai târziu, la 10 decembrie 1925 într-o mănăstire din Pontevedra, Spania, unde Lucia era postulantă, Sfânta Fecioară i-a revelat acesteia devoţiunea celor cinci prime sâmbete în cinstea Inimii sale Neprihănite, ca ispăşire şi reparare pentru jignirile aduse acesteia. La cererea confesorului, Lucia a pus în scris cu-vintele adresate ei cu acea ocazie de către Sfânta Fecioară: „Priveşte, fiica mea, Inima mea înconjurată cu spini, pe care oamenii nerecunoscători îi înfig clipă de clipă prin blasfemii şi ingratitudini. Tu, măcar, vezi să mă consolezi şi spune că tuturor celor care, timp de cinci luni, în prima sâmbătă, se vor spovedi, primind Sfânta Împărtăşanie, se vor ruga 5 decade de Rozariu şi îmi vor ţine companie timp de 15 minute, meditând cele 15 mistere ale Rozariului, în scopul de a-mi aduce mângâiere, eu le promit că le voi fi alături în ceasul morţii, cu toate harurile necesare pentru mântuirea sufletelor lor”.

Din timpuri străvechi, sâmbăta a fost preferată în mod deosebit pentru cinstirea Sfintei Fecioare Maria deoarece, aşa cum explică mulţi sfinţi şi teologi, sâmbăta de dinaintea Învierii a fost ziua în care Maica Domnului a trăit numai şi numai din credinţă: pe când Isus era închis în mormânt, iar apostolii se ascunseseră cuprinşi de îndoială, Maria a luminat cu credinţa ei întunericul pătimirii şi al morţii. Sâmbăta Sfântă a fost pentru ea ziua celei mai mari dureri, din cauza despărţirii totale de Isus, dar şi a încrederii ei nemărginite în biruinţa Lui.

De ce cinci sâmbete ca ispăşire la Inima Neprihănită a Mariei?

În 1930, Părintele José Bernardo Gonçalves, confesorul Sorei Lucia, a dorit să ştie mai exact de ce devoţiunea trebuia să includă cinci sâmbete, şi nu alt număr. Lucia nu a ştiut să răspundă, dar în noaptea de 29/30 mai a aceluiaşi an, Domnul Isus Cristos i s-a arătat , spunându-i: „Fiica Mea, motivul e simplu: cinci sunt felurile de ofense şi blasfemii împotriva Inimi Neprihănite a Mariei:

  1. blasfemiile împotriva zămislirii ei neprihănite;

2. blasfemiile împotriva fecioriei ei;

3. blasfemiile împotriva maternităţii ei dumnezeieşti, refuzând, în acelaşi timp, primirea ei ca Mamă a oamenilor;

4. ofensele celor care caută să răspândească în mod public, în inimile copiilor, indiferenţa, dispreţul şi chiar ura faţă de această Mamă Neprihănită;

5. ofensele celor care o jignesc direct în imaginile ei sacre.

Iată, fiica mea, motivul pentru care Inima Neprihănită a Mariei a ajuns să Îmi ceară această mică ispăşire şi, prin atenţia faţă de ea, să mişte milostivirea Mea spre iertarea acelor suflete care au avut nefericirea de a o jigni”.

Cum să practicăm Devoţiunea celor cinci prime sâmbete?

Sfânta Fecioară ne-a învăţat ea însăşi cum să practicăm devoţiunea de reparare a jignirilor aduse Inimii ei Neprihănite. Pentru a face bine această devoţiune, este necesar ca în fiecare primă sâmbătă din lună, timp de cinci luni consecutive,să facem cele patru acte de pietate indicate mai jos, cu intenţia generală de a ispăşi păcatele săvârşite de noi înşine şi de omenirea întreagă împotriva Inimii Neprihănite:

  1. Spovada – dacă se poate, chiar în prima sâmbătă a lunii. Dacă nu este posibil,este valabilă spovada făcută cu cel mult opt zile înainte sau după prima sâmbătă din lună. Condiţia pentru primirea Sfintei Împărtăşanii (al doilea act de pietate, v. mai jos) este ca sufletul să se afle în starea de har sfinţitor, adică persoana să nu fie vinovată de vreun păcat de moarte; dacă în schimb are păcat de moarte pe suflet, spovada este obligatorie . Spovada trebuie făcută cu intenţia generală de a ispăşi păcatele săvârşite împotriva Inimii Neprihănite a Mariei; dacă am uitat să ne punem această intenţie în minte înainte de a merge la spovadă, o putem face la spovada următoare.

2. Împărtăşania – neapărat în prima sâmbătă din lună, şi numai dacă sufletul este în starea de har sfinţitor. Dacă, din motive întemeiate, persoana nu se poate împărtăşi în prima sâmbătă (boală gravă, lipsa preotului etc.), cu permisiunea preotului împărtăşirea după intenţia generală de a ispăşi păcatele săvârşite împotriva Inimii Neprihănite se poate face şi a doua zi, duminică, condiţia celor cinci luni consecutive fiind astfel îndeplinită.

3. Rozariul – recitarea a cel puţin unui ciclu de cinci decade (misterele de bucurie, durere, slavă), tot cu intenţia generală de a ispăşi păcatele săvârşite împotriva Inimii Neprihănite;

4. 15 minute de meditaţie, în care îi ţinem companie Sfintei Fecioare contemplând participarea ei la lucrarea Mântuitorului, aşa cum se reflectă în misterele Rozariului. Meditaţia trebuie făcută cu aceeaşi intenţie generală de a ispăşi păcatele săvârşite împotriva Inimii Neprihănite a Mariei.

Condiţii generale pentru spovadă şi împărtăşanie

Pentru a ni se ierta păcatele este nevoie de spovadă. Pentru a face o spovadă bună, sunt necesare 5 lucruri:

1. examinarea conştiinţei, pentru a ne cunoaşte păcatele de moarte săvârşite cu gândul, cuvântul, fapta sau omisiunea;

2. părerea de rău pentru păcate, prin care l-am mâniat pe Dumnezeu şi ne-am învrednicit de pedeapsa iadului;

3. hotărârea sinceră şi fermă de a nu mai păcătui;

4. mărturisirea păcatelor în faţa preotului, de la care vom primi dezlegarea;

5. îndeplinirea pocăinţei date de preot.

Pentru a ne împărtăşi cum se cuvine, se cer patru lucruri: 1. să ştim şi să credem că în Sfânta Împărtăşanie îl primim pe Însuşi Domnul Nostru Isus Cristos, cu Trupul, Sângele, Sufletul şi Dumnezeirea Lui;

2. să fim în starea de har sfinţitor (adică să nu avem păcat de moarte pe suflet);

3. să nu bem şi să nu mâncăm timp de o oră înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii (pentru cei bolnavi, acest timp poate fi scurtat, cu permisiunea preotului)

4. să ne rugăm înainte şi după primirea Sfintei Împărtăşanii

Atitudinea spirituală faţă de devoţiunea celor cinci sâmbete

Devoţiunea şi consfinţirea la Inima Neprihănită a Mariei călăuzesc sufletul spre iubirea desăvârşită faţă de Isus. În apariţiile ulterioare Fatimei, Isus se află în miezul revelaţiilor cu privire la devoţiunea Inimii Neprihănite, explicându-i Luciei sensul devoţiunii şi modul în care trebuie practicată. Semnificaţia cristo-centrică a mesajului este evidentă: devoţiunea reco-mandă o intensă viaţă de har, susţinută de Spovadă, Împărtăşanie şi meditarea misterelor Rozariului, care sunt, în sinteză, o meditare a misterelor Mântuirii. Se confirmă şi în acest mod că apariţiile Maicii Domnului au un singur scop, şi anume acela de a ne conduce la unirea tot mai profundă cu Isus Cristos. Pe de altă parte, greşesc cei care urmează această devoţiune doar din dorinţa de a beneficia de marea promisiune a Sfintei Fecioare, şi anume că ea va fi „alături de ei în ceasul morţii, cu toate harurile necesare pentru mântuirea sufletelor lor”. „E adevărat, fiica mea – spunea Domnul nostru Luciei într-o apariţie din 15 februarie 1926 –, că multe suflete încep [cele 5 sâmbete], dar puţine le termină, iar cele care le termină o fac în scopul de a primi harurile promise. Şi Îmi sunt mai plăcuţi cei care fac 5 cu fervoare şi cu scopul de a consola Inima Maicii tale din cer, decât cei care au făcut 15, dar căldicei şi indiferenţi.” Marea promisiune a Mariei se alătură celei făcute în 1675 de Isus însuşi la Paray-le-Monial, prin intermediul Sfintei Margareta Maria Alacoque; aici Mântuitorul făgăduieşte harul mântuirii celor care se vor spovedi şi împărtăşi nouă prime vineri la rând, în cinstea Inimii Sale Preasfinte. Dar niciuna dintre aceste două devoţiuni nu trebuie folosită ca un simplu instrument, în mod egoist, ci ele trebuie înţelese drept ceea ce sunt: căi de a ne apropia de Inima lui Dumnezeu, dispunându-ne sufleteşte pentru a trăi deja de aici de pe pământ veşnicia fericită împreună cu El.

Comentarii închise la DEVOŢIUNEA CELOR 5 SÂMBETE

2 septembrie 2020 · 11:56

3 Rozarii pe zi

100 de suflete care se roagă 3 rozare pe zi pentru salvarea națiunii

”Eu pot, cu Fiul meu, să vă ofer binecuvântările și cercul de protecție pe care nici un înger căzut nu îl poate străpunge.

Satana nu poate răni sau ataca pe cei care spun Sfântul meu Rozar în fiecare zi.

Recitând trei sau mai multe Sfinte Rozarii, veți extinde această protecție și asupra altora. Dacă măcar o sută de oameni ar face asta, și-ar putea salva națiunea de contaminarea răspândită de cel rău.”

Pe baza acestui mesaj (469 din 20 iunie 2012) mai multe țări și-au format acest grup de 100 de oameni care se roagă 3 rozare pe zi pentru salvarea națiunilor lor și pot da mărturie despre rezultate. Așadar, cei cărora Domnul le inspiră în suflet să se alăture acestei mici armate spirituale care se va lupta pentru salvarea națiunii, să ne contacteze.

Comentarii închise la 3 Rozarii pe zi

23 iulie 2020 · 14:04

Mesajul (165) din Cartea Adevărului

„…când omul este atât de ocupat în fiecare zi, rămâne puțin timp pentru rugăciune în viața lui. Rugăciunea, copiii Mei, poate însemna o clipă, o oră, un cuvânt sau orice fel de comunicare cu Mine. Nu contează locul în care omul Mi se adresează. Acesta poate fi în casă, în grădină, în mașină, la locul de muncă precum și în biserica Mea. Locul în care vorbiți cu Mine nu este important, deși Îmi faceți mai mult pe plac atunci când vorbiți cu Mine în casa Mea.Multe persoane cred în mod eronat că Eu nu pot auzi gândurile lor, nu simt durerea, întristarea sau bucuria lor. Nu-și dau seama oare că ele au fost create de către Tatăl Meu, Cel Atotputernic, Creatorul a toate câte sunt? EL, Cel care știe totul, vă cheamă pe toți să vă opriți doar pentru o clipă pe zi. Cereți ajutorul Meu pentru a vă întări. Doar un singur moment este tot ceea ce vă cer, acest moment prețios, când apelați la Mine să-Mi permiteți să intru în sufletul vostru prin puterea Duhului Sfânt. Chiar și doar o șoaptă prin care apelați la ajutor Meu va fi auzită. Dacă nu mă chemați, Eu nu pot răspunde, pentru că niciodată nu aș interfera cu libera voastră voință.Eu sunt ca un Tată care privește la un grup de copii care se joacă. Cu toții preocupați, aleargă, vorbesc între ei, uneori râd, alteori se ceartă. Cei mai mulți copii răspund la chemarea adulților, când ei le cer să fie atenți. Dar unii sunt încăpățânați, întorc spatele și refuză să facă ceea ce li se cere. Unii copii sunt afectuoși, alții mai puțin. Câțiva vor arăta ură absolută, în pofida vârstei fragede. Cu toate acestea, atunci când mă uit la copiii Mei în lumea de azi, Eu văd ură și chiar mai rău, indiferență totală față de Existența Mea, Isus Cristos, Mântuitorul lor iubitor. Mulți urăsc chiar și sunetul numelui Meu.În timpurile pe care le trăiți, copii, se poate observa existenta unui grup nesupus al copiilor Mei, indisciplinați, care cred că lumea întreagă este a lor și pot să o controleze, să facă abuzuri sau chiar s-o distrugă, așa cum cred de cuviință. Nu se arătă considerație față de Tatăl, Creatorul Tuturor lucrurilor. Atât de arogant este omul astăzi, încât el crede că provine dintr-o ierarhie chiar mai înaltă decât cea a Tatălui Meu Veșnic. Așadar, el continuă să caute mai multe informații despre originile sale, chiar dacă Adevărul a fost în fața lui tot timpul. Atât de mult timp este irosit cu preocupări lipsite de valoare. Vise fără valoare, toate fabricate de către mințile acelor oameni de știință a căror mândrie față de propria lor inteligență, un dar de la Dumnezeu Tatăl, constă în faptul că ei cred că vor găsi date noi despre originile lor.De ce nu-și dau seama acești copii că pământul a fost creat pentru om? Nici o altă planetă nu poate fi locuită de om, pentru că acesta nu face parte din planul Tatălui Meu. Cât de nechibzuit poate fi omul atunci când încearcă să umple golul spiritual din sufletul său. Toată hrana și împlinirea pot fi ale lui, dacă el se așază și acceptă Adevărul. Adevărul cu privire la existența lui Dumnezeu, Tatăl Veșnic, Creatorul Universului.”

http://profetieavertisment.ro/mesaje/165/dumnezeu-a-creat-lumea-nici-o-alta-planeta-nu-poate-fi-locuita-de-om/

Comentarii închise la Mesajul (165) din Cartea Adevărului

22 iulie 2020 · 15:04

Despre voinţa liberă în mesajele MDM

„Fiecare om de pe pământ s-a născut cu voință liberă. Fiecărui om, dăruit cu viață de către Tatăl Meu, i-a fost dat Sacramentul Botezului, dar nu toți copiii lui Dumnezeu au primit acces la acest Dar important, care curăță sufletul și îl scapă de demoni. Fiecare om s-a născut având dreptul să primească Adevărul Învățăturilor Mele, dar nu fiecăruia i s-a dat Adevărul. În locul său, au fost inoculate false religii în sufletele inocenților. Aceasta a dus la ură a unora împotriva celorlalți, pentru că minciunile create și răspândite de aceste false religii au pus stăpânire pe inimile oamenilor.” 23 ianuarie 2013

„Toți care întreabă: dacă Tu ești Dumnezeu sau Tu ești Isus Cristos, atunci sigur ai putea face totul? Răspunsul Meu este: Bineînțeles, în afară de un singur lucru. Nu mă pot amesteca în libera voastră voință, care a fost dată omenirii. Va depinde de fiecare dintre copiii Mei să facă această alegere finală din propria lor voință liberă.”

11 decembrie 2010″Dumnezeu este omniprezent – El este pretutindeni și vede totul. Puterea satanei este înfricoșătoare însă acesta nu este omniprezent. El nu își poate răspândi influența decât prin suflete pe care el și cohortele sale reușesc să le înșele. Puterea lui Dumnezeu se poate multiplica în fiecare parte a lumii într-o clipă. Fiecare acțiune, bună, rea sau neutră, se produce prin libera voință a omului, care este influențat fie de Duhul Sfânt, fie de spiritul răului.”

22 ianuarie 2015″Deoarece Eu nu iau înapoi ceea ce Am dat, voința voastră liberă poate fi atât triumful vostru cât și căderea voastră, în funcție de calea pe care voi o alegeți. Aceasta înseamnă că dacă voi Îmi oferiți Mie voința voastră liberă, pentru binele sufletului vostru și al altor suflete, voi puteți și chiar îl veți învinge pe cel mai mare dușman al vostru, diavolul. Însă dacă voi îi permiteți celui rău să se infiltreze în sufletul vostru, voi veți tăia, prin propria voastră voință liberă, toate legăturile cu Mine. Eu nu Mă pot amesteca în voința voastră liberă, pentru că asta ar însemna să-Mi încalc Promisiunea. Eu nu vă pot forța să faceți o alegere. Eu pot doar să vă arăt drumul, calea spre salvarea veșnică. După care, voi trebuie să vă decideți asupra a ceea ce vreți.” 07 decembrie 2014

„Amintiți-vă că păcatul, provocat de satana, cel despre care cei mai mulți azi cred că nici nu există, vă poate infesta pe fiecare dintre voi din cauza darului primit de la Creatorul vostru, Dumnezeu Tatăl. Acest dar al liberului arbitru este dat fiecăruia. Unii îl folosesc în scopuri bune când își arată iubirea față de aproapele, în timp ce alții abuzează de acest dar, ca să obțină avantaje pe seama celorlalți. Când satana îi atrage pe aceștia, prin slaba lor voința liberă, atunci ei pot deveni capabili de a comite mari atrocități. Libera voința este a voastră, copii, însă când ea devine contaminată de păcat, rezultă prăpăd în lume. Dumnezeu Tatăl nu vă poate obliga să încetați orice activitate, fie ea buna sau rea, pentru că El nu va interveni peste voința voastră. El vă va încuraja să vă rugați ca să primiți harurile necesare ocolirii păcatului. Prin voința voastră liberă veți lua o decizie din două posibile: să vă întoarceți la Dumnezeu sau să permiteți satanei să vă ademenească prin minciunile sale, răsucindu-vă mințile, îndepărtându-vă de la Adevăr.” 30 iunie 2011

„Cel rău se joacă cu libera voință a omului prin intermediul ispitelor asupra simțurilor.Libera voință, când este folosită în mod corect, este un Dar care poate aduce mare Slavă lui Dumnezeu. Dar, când se abuzează de ea, comițându-se atrocități, este folosită de satana pentru a aduce blestemul asupra omenirii. Bătălia pentru suflete se va termina când libera voință a omului se va uni cu Voia lui Dumnezeu. Numai atunci va deveni omul liber de toate lucrurile care îi aduc tristețe și suferință de orice fel.” 26 octombrie 2014″Cei care Îmi întoarceți spatele, să știți că trădarea voastră Îmi sfâșie Inima în două. Să știți că ceea ce faceți voi împotriva Mea e problema voastră, pentru că voința voastră liberă vă aparține. Însă atunci când vă folosiți influența pentru a îndepărta sufletele de Mine, Eu vă voi considera personal răspunzători pentru fiecare suflet pe care ați reușit să-l îndepărtați de Marea Mea Milostivire. Vai de omul care incită la ură împotriva Mea, Isus Cristos, când unica mea dorința este să-l iau cu Mine pe fiecare copil al lui Dumnezeu.” 09 septembrie 2014

„Fiți conștienți, copiii Mei, că grupurile celor răi se ridică să lupte împotriva discipolilor Mei și împotriva conducătorilor Bisericii. Au reușit chiar să pătrundă în interiorul bisericii Mele. Veninul lor țâșnește ca un râu care curge și se revarsă în toate direcțiile. Există un plan pentru că nu doar să vă înșele, ci să vă și recruteze la modul lor de gândire. Din exterior ei vor părea că salvează lumea sub aparența eforturilor umanitare. Soluțiile lor creative pentru a vă face viața mai ușoară vor consta în unificarea banilor, alimentelor, a sănătății, asistenței sociale și religiei. Totul sub o singură putere. Sub puterea anticristului. Vă rog să respingeți încercările acestor oameni de a vă atrage în planul lor malefic, copiii Mei nevinovați. Ei doresc ca voi, prin voința voastră liberă, să Îl respingeți pe Dumnezeu, Tatăl Meu Atotputernic. Odată ce vă controlează, sunteți pierduți. Vor controla ce mâncați, ce religie practicați și ce medicamente vi se dau.” 05 octombrie 2011

„Prin libera voastră voință voi alegeți în ce să credeți. Dar omul care distorsionează Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca acesta să se potrivească foarte bine opiniei sale despre Cuvântul Meu și să corespundă nevoilor sale personale, este omul care va ceda ispitei celui rău.” 08 februarie 2015

http://profetieavertisment.ro/

15 septembrie Sfânta Fecioară Maria Îndurerată

 Liturghierul Roman   15 septembrie Sfânta Fecioară Maria Îndurerată Simeon i-a spus Mariei:„Iată, acesta este pus spre cădereaşi spre ridicarea multora în Israelşi ca semn care va stârni împotrivire;iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul”.                         Cf. Lc 2,34-35   RUGĂCIUNEA ZILEIDumnezeule, … Continuă lectura

Latest Posts

Demonii depresiei

De exorcist mons. Stephen RossettiÎn calitate de psiholog licențiat, am tratat multe persoane care sunt clinic deprimate. Există multe tipuri de depresii și cele mai multe sunt foarte tratabile. De obicei, o combinație de medicamente și psihoterapie sunt eficiente. Dar … Continuă lectura

Păcatul de a se ofensa

A nu suporta ofensele cu răbdare, a păstra și a hrăni resentimente, supărări și scandaluri – asa se crează o „victimă vitează” „Nu te plânge” este unul dintre cele mai importante principii ale modului de gândire monastic. Pentru lumea exterioară, … Continuă lectura

DEVOŢIUNEA CELOR 5 SÂMBETE

Marea promisiune de la Fatima a Inimii Neprihănite a Mariei Cum s-a născut devoţiunea celor cinci prime sâmbete? Cinstirea Inimii Neprihănite a Mariei timp de cinci luni la rând, în prima sâmbătă din lună, îşi are originea în apariţiile Sfintei … Continuă lectura

Încarc…

Something went wrong. Please refresh the page and/or try again.

3 Rozarii pe zi

100 de suflete care se roagă 3 rozare pe zi pentru salvarea națiunii ”Eu pot, cu Fiul meu, să vă ofer binecuvântările și cercul de protecție pe care nici un înger căzut nu îl poate străpunge. Satana nu poate răni … Continuă lectura

Comentarii închise la Despre voinţa liberă în mesajele MDM

22 iulie 2020 · 14:52