Informații pentru cei care doresc să cumpere cărțile cu mesaje

Cărțile tipărite: volumele Cărții Adevărului și Cruciada de Rugăciuni, se pot cumpăra de pe site http://ro.elgido.com/

Cruciada de Rugăciuni costă 25 lei, 1 volum al Cărții Adevărului costă 40 lei, 1 Set (5vol.CA+Cruciada) – 220 lei.

Producatorul ne-a transmis urmatoarele: ” Informații referitoare la prețul cărților
Vă comunicăm cu regret că prețul cărților a trebuit să crească.

Sunt mai multe motive pentru acest lucru : – cu fiecare zi, totul este mai scump (datorită inflației) ; – anumite costuri de tipărire sau de producție au crescut semnificativ luna trecută; – cărțile trebuie să fie vândute în mod oficial și organizat, cu toate taxele plătite; – trebuie să ținem seama de rata de schimb fluctuantă.

Ce este cel mai important – cărțile ajută Misiunea și Mesajele să fie răspandite. După cum a spus Isus în mesajul din 23 februarie 2013 @ 11:50 „veniturile din cărți trebuie folosite pentru a finanța producerea altor cărți și costul de publicare în toate limbile”

Aceasta este ceea ce încercăm să facem. Mai sunt limbi în care nu s-au tiparit nici volumele și nici chiar Cruciada de Rugăciune, și ar fi de dorit ca in viitor să ajutăm la producerea cărților chiar și în țările sărace ale lumii a treia, astfel ca toți oamenii să aibă acces la Cartea Adevărului.”

Reclame

Comentarii închise la Informații pentru cei care doresc să cumpere cărțile cu mesaje

Din categoria Informatii

SEMINARII ALE CĂRȚII ADEVĂRULUI ÎN ROMÂNIA

În perioada 5-11 septembrie 2019, vor avea loc Seminarii ale Cărții Adevărului, după cum urmează: 05.09.2019 – București; 06.09.2019– Bacău; 07.09.2019 – jud.Sălaj; 08.09.2019 – Satu-Mare; 09.09.2019 – Oradea;  10.09.2019 – Timișoara; 11.09.2019  – Brașov. Pentru detalii, vă rugăm să ne scrieți un e-mail la secțiunea ”Contact”.

Comentarii închise la SEMINARII ALE CĂRȚII ADEVĂRULUI ÎN ROMÂNIA

Din categoria Informatii

Ce este Cartea Adevarului și de unde vine ea?

Există două cărți în Biblie care se referă la scrieri ”apocaliptice”, Cartea lui Daniel și Cartea Revelației/Apocalipsei. În aceste două cărți, Dumnezeu revelează ce se va întâmpla la sfîrșitul timpurilor.

În orice caz, unele porțiuni ale revelațiilor din aceste Cărți au fost sigilate; Dumnezeu nu a vrut să fie cunoscute până la sfârșitul timpului.

În Dan12:4, Dumnezeu i-a spus profetului Daniel: ”Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.”  Și în Daniel 12:9, i-a spus că nu va înțelege Cartea pentru că este pecetluită și așa va rămâne până la timpul de la sfârșit.

În Cartea Revelației 10:4-11, se poate citi cum Dumnezeu i-a spus lui Ioan să nu scrie ceea ce a auzit ci să o mănânce ca să rămână peceluită până la timpul de la sfârșit.

Promisiunea Cărții Adevărului, unde conținutul acestor părți pecetluite ale Cărții Apocalpsei și a lui Daniel pot fi văzute în Dan 10:21. Toate aceste promisiuni importante ale lui Dumnezeu sunt aici cu noi și nu ar trebui să le ignorăm, pentru că fără ele am eșua în înțelegerea planului plin de intrigi și înșelăciune a celui rău, în aceste moment disperat al istoriei existenței umane: TIMPUL DE LA SFÂRȘIT!

În concluzie, Cartea Adevărului este parte a Bibliei, însă Dumnezeu nu a vrut să fie inclusă ca parte a Bibliei până la sfârșitul timpului – chiar această perioadă în care ne aflăm.

Fără Cartea Adevărului, nimeni nu ar puta înțelege conținutul Cărții Apocalipsei sau al Cărții lui Daniel.

Fără Cartea Adevărului, umanitatea ar fi lăsată în întuneric despre evenimentele ce preced a Doua Venire a lui Cristos. Găsiți Cartea Adevărului, citiți-o și fiți pregătiți pentru a Doua Venire a lui Cristos!

Sursa: postat pe Grupul Internațional Vocatis

Comentarii închise la Ce este Cartea Adevarului și de unde vine ea?

Din categoria Informatii

Militantism

În alte timpuri exista o „Biserică militantă“, Biserica acestui pămant, așteptând întâlnirea definitivă cu Isus, care îl anunța pe Isus, trăia cu Isus, lupta pentru Isus lupta cea bună, îl apăra pe Isus și Legea lui de atacurile lumii. Dar stilul său avea iz de „cruciadă”, așa că a fost preferată „Biserica Peregrină”, biserica dialogului, Biserica ecumenică și așa mai departe. Rezultatul ar trebui să fie clar pentru toată lumea. Cel care credea nu mai crede (decât foarte puțin). Cel care nu credea continuă să creadă și mai puțin. Bisericile și seminariile sunt goale. Lumea râde de Biserică, care a devenit aproape nesemnificativă pentru lume.

Se pare că „Biserica militantă” trebuie redescoperită. Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: fie el va urî pe unul și va iubi pe celălalt, fie va prefera pe unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lumii“ (Mt 5, 24). „Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: Nu, ci mai degrabă dezbinare. Căci , de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei. » (Lc 12, 51-52). „Cel ce nu este cu mine este împotriva mea și cel care nu adună cu mine risipește” (Lc 11:23). Viața lui Isus este împlinirea sublimă a militantismului pe care el îl propune adepților săi: cine altcineva mai mult decât el a luptat împotriva minciunilor, împotriva negarii lui Dumnezeu, împotriva păcatului? Cine mai mult decât El a provocat nu numai lumea, ci chiar pe conducătorii poporului său, care l-au negat? El i-a spus lui Pilat: „Cel care susține Adevărul ascultă glasul meu” (In 18, 37). Pentru Adevăr, pentru Tatăl, pentru mântuirea oamenilor, frații săi, Isus și-a dat viața … și ne invită să-i corespundem. Isus nu caută valorile comune, Isus nu dialoghează, Isus nu este ecumenic, Isus este Adevărul: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine „(In 14, 6).

„Militantismul”, fie că ne place sau nu, fie că îl dorim sau nu, este legea vieții, a vieții pe urmele lui Isus. Observati deja elementele umilintei.

El este necesar pentru a ne câștiga pâinea, pentru a lupta pentru un loc în lume, pentru a lupta ca să ajungem în Paradis, a lupta pentru a ști, a putea, a iubi. În jurul meu, în mine, peste tot este antagonism, diviziune înauntru și în afară: o filosofie împotriva altei filozofii, steag împotriva altui steag, natura contra Harului, pasiunile contra rațiunii, lumea contra Evangheliei, Satana împotriva lui Isus Cristos. Cine nu luptă nu acționează, ci suferă și a încetat să trăiască.

Lupta este neîncetată; Este de toate vârstele, de fiecare zi. Lupta ne așteaptă în fiecare dimineață când ne trezim: este necesară pentru a depăși indolența, pentru a ne domina tendințele noastre dezordonate, pentru a-l sluji pe Dumnezeu cu fidelitate așa cum trebuie El să fie slujit; este necesară pentru a rupe obstacolele care ne împiedica să ne dedicam rugăciunii și sacrificiului divin, să ne dedicăm Sfintei Comuniuni cu Isus.

Lupta ne așteaptă în familiile noastre pentru a fi fideli unul altuia, pentru a ne depăși proasta dispozitie, plictiseala, tentația diviziunilor, pentru a ne depăși punctele noastre de vedere, neînțelegerile noastre. Lupta ne așteaptă în relațiile noastre cu ceilalți, pentru a ne iubi aproapele, pentru a ierta și pentru a birui răul cu binele; lumea este o arenă: cine nu vrea să fie învins de puterile răului și întunericului trebuie să fie echipat ca un soldat, ca un războinic pe câmpul de luptă, îmbrăcat în armura lui Dumnezeu, așa cum spune Sf. Pavel (Efeseni 6 13-17).

Astăzi, în aceasta apostazie extinsă, este necesar să trăim în lumină pentru a păstra credința, pe care deja nimeni nu o mai apără. Eroarea este predată chiar de către cine ar trebui să fie apostol al Adevărului. Ce e de facut? Este necesar să aveți întotdeauna deschise două cărți: Evanghelia și Catehismul Sfântului Pius al X. Ele sunt suficiente ca să înțelegeți unde este Adevărul și unde este eroarea. Pentru cei care au sau doresc să aibă o mai profundă cultură creștino-catolică, citiți textele lui Dom Columba Marmion, ale părintelui Enrico Zoffoli, cărțile lui Mons. Piercarlo Landucci, eternul „Catehism Roman”, cărțile lui Dom Gueranger … Acestea sunt doar câteva indicații. Pentru a ne apăra de erorile extinse să ne inarmăm cu Rosariul Mariei Santisima, în care se contemplă și se trăieste și să se roagă lui „Cristos în misterele sale“ în lumina și prin mijlocirea Mariei, singura care a invins și continuă să învingă toate ereziile din lume. Mai mult, să participăm la Sfânta Liturghie, reînnoire a Sacrificiului de pe Cruce, compendiu al întregii noastre Credințe.

Dacă vrei să fii catolic, esti chemat să fii militant, să fii eroic, să fii sfant, să mergi împotriva curentului, nu numai în lume ci și împotriva pozițiilor unor clerici, care în acest modernism extins au devenit un adevărat pericol pentru credința noastră. Esti chemat să lupți pentru a apăra Adevărul, care este astăzi cea mai înaltă, cea mai mare Milostivire. Asta este: militant, cu luciditate, cu curaj, cu blândețe, cu respect pentru fiecare suflet, dar fără a face rabat de la Adevăr, cu stilul Sf. Francisco de Sales, cu stilul lui Isus blând și smerit cu inima, dar capabil să înfrunte crucea.

Cel care este tânăr, poate înțelege în ani. Cel care este tânăr în inimă, cel care îl iubește pe Isus așa cum merită El să fie iubit, trebuie să înceapă din nou să fie militant: „Vitam et sanguinem pro Christo nostro Rege” (Sângele și viața pentru Cristos Regele nostru). „Sub Christo Rege regis vexillis militar gloriamur”(Sub Cristos Rege ne glorificam ca regi prin luptă). Aceștia sunt puținii noștri ani de luptă și apoi, onoarea veșniciei. Nu numai peregrini, ci Soldații lui Isus Cristos, precum cei din Vendée.

Comentarii închise la Militantism

Din categoria Informatii

AVEȚI GRIJĂ SĂ NU CONFUNDAȚI CONFLICTUL INTERIOR CU LUPTA SPIRITUALĂ

Postul este un timp al harului care ne este oferit pentru a face un bilanț, pentru a ne clarifica situația, pentru a ne întări, pentru a ne concentra asupra noastră sau pentru a ne reorienta spre Cristos. (…)

Vă propun să faceți un pas înainte, să discerneți între conflictul interior și lupta spirituală. Vom merge la sursa a ceea ce generează conflictele în noi înșine, și care, prin urmare, ne anemiază (slăbește) viața spirituală. Apostolul Pavel vorbește despre o „luptă bună”. El îl invită pe Timotei să lupte lupta cea bună a credinței (1 Timotei 1, 18; 6, 12). Această invitație subînțelege că există și o luptă proastă. Aceasta are un nume: „conflict interior”.

Conflictul interior este greu de înțeles deoarece adesea e născut dintr-o constatare bună, însă folosește mijloace rele. De exemplu: ne dăm seama că trebuie să schimbăm ceva anume în viața noastră. Simțim că pasiunile noastre carnale domină și sunt dăunătoare în viața noastră. Prin urmare, vom lupta cu toată puterea pentru a le împiedica să se manifeste. Am încercat asta cu toții, rezultatul este dezamăgitor, parțial, fragil și descurajator. Pe scurt, asta înseamnă a elimina murdăria cu murdărie. Cu alte cuvinte, este de a lupta prin mijloacele trupului împotriva problemelor trupului, adică să vrei să alungi întunericul fără să aprinzi lumina.

Conflictul interior este dificil de obiectivat, deoarece se întâmplă în noi înșine. Se pare că noi suntem atât luptătorul cât și câmpul de luptă. Cu toții ne-am angajat în așa-numitele lupte care au ajuns să se transforme în obsesii. Un exemplu simplu: o zi de post se poate termina într-o cursă de vânătoare cu frigiderul, agresorul fiind chiar frigiderul care ne urmărește peste tot și ne hărțuiește necontenit … Noi credem că ducem o luptă spirituală dar, de fapt, suntem într-un conflict interior. Trebuie să ieșim din această confuzie.

Apostolul Pavel face o remarcă înțeleaptă, care ne permite să ducem lupta cum trebuie, atunci când le spune galatenilor: „Mergeți sub îndrumarea Duhului Sfânt, și astfel nu riscați să împliniți poftele firii pământești“. Practic, Pavel poziționează lupta pe tărâm spiritual și ne amintește că „noi nu avem o luptă împotriva sângelui şi trupului, ci împotriva conducătorilor, împotriva autorităţilor, împotriva puterilor acestei lumi a întunericului, împotriva duhurilor răului care sunt în înălţimi!”(Ep 6,12)

UN BUN EXEMPLU DE CONFLICT INTERIOR

Pentru a vă edifica, vă voi cita o situație trăită de mii de ori. Sunteți într-o întâlnire, situația cu interlocutorii dvs., se îndreaptă spre rău. Nu vă înțelegeți, aveți multe de contestat, lucrurile se înrăutățesc. Tensiunea crește, pasiunile se exacerbează, pe scurt vă aflați pe punctul de a intra în conflict. Nu intrați în panică. Sunteți pe cale de a lupta trupește, (trupescul integrând și planul intelectului). Dacă nu sunteți complet împotmoliți în conflict și vă lăsați inspirați de Duhul Sfânt, dacă aveți, în mod miraculos sau prin antrenament, „prezență de spirit”, atunci cereți îngerului vostru să îi explice îngerului domnului sau doamnei din fața voastră, despre ce e vorba. Veți fi surprinși să vedeți că brusc se schimbă atmosfera și începeți să vă înțelegeți unii pe alții. De unde credeți că vine această practică? De la Papa Pius al XI-lea, care el însuși, îl folosea (pe înger) foarte des.

CÂND E VORBA DESPRE CONFLICT ȘI CÂND E LUPTĂ SPIRITUALĂ?

Iată câteva caracteristici pentru a discerne între conflictul interior și lupta spirituală:

– conflictul ne arată ce vom pierde, lupta ne face să vedem ce vom câștiga;

– conflictul ne păstrează privirile pe linia de start, lupta ne îndreaptă ochii către linia de sosire;

– conflictul interior ne paralizează, ne trage înapoi, în timp ce lupta ne mobilizează și ne dă impulsionează spre atingerea unui scop.

Rețineți și că, în caz de conflict intern nu suntem în pace, în timp ce lupta spirituală, în mod paradoxal, are loc în pace. Nu este vorba aici nici de liniște nici de calm, ci de pacea lui Cristos, care trăiește în noi când ducem lupta cea bună, bătălia în Numele Lui. Este pacea care depășește toată inteligența, așa cum ne amintește apostolul Pavel Ef 4, 7 (”Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos”). Pe de altă parte, conflictul interior produce tristețe, ne întunecă și ne face să ne pierdem vitalitatea, în timp ce luptele spirituale ne fac bucuroși, luminoși și ne dau un surplus de vitalitate pentru că știm că suntem victorioși în Cristos. Conflictul interior este cercul vicios care ne închide, lupta spirituală este cercul virtuos care ne protejează. Și, în cele din urmă, în conflictul interior, suntem divizați, în timp ce în lupta spirituală, ființa noastră este unită.

UNIFICAREA FIINȚEI NOASTRE PRESUPUNE IEȘIREA DIN CONFLICTE

„Un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată.” Deseori cântăm această unitate; fie ca acesta să fie imnul luptei noastre în acest Post. Isus insistă foarte mult pe unificarea vieții noastre. Fără această unitate, cele mai bune intenții din lume nu servesc decât pentru a deschide iadul! Iată de ce spune Isus apostolilor și ucenicilor săi: „Nimeni nu poate sluji doi stăpâni…” nu putem sluji și lui Dumnezeu și banilor (Mamona). Trebuie să faceți o alegere. (Mt 6,24). „Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5:48, Lc 6,36). Dorința care trebuie să ne locuiască este cea a sfințeniei. Fără această dorință arzătoare în centrul vieții noastre, vom fi întotdeauna rupți între reușita în lume și reușita vieții noastre interioare.

„Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte” (Lc 11:23). Aceasta este tragedia timpului nostru: fragmentarea/împrăștierea. Ne mobilizăm, favorizăm eficiența în loc de fertilitate! Isus ne-o spune și într-o altă formă, în cazul în care tot nu înțelegem: „Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă.” (Lc 11:17). Să dăm jos împărăția, să punem omul, femeia, familia … diviziunea este semnul acțiunii „celui ce divide”, al adversarului nostru. Diviziunea este sursa conflictelor din interiorul nostru.

Trebuie, așadar, să ajungem la o „viață euharistică”. Asta nu înseamnă să mergem la liturghie zilnici (deși este bine să o facem). Putem „consuma” cât de multe ostii dorim, probabil că nu va avea un efect prea mare, atâta timp cât nu înțelegem că totul se reduce la uniunea cu Cristos care se dăruiește nouă și căruia noi ne dăruim. Asta înseamnă a avea o viață unificată acționând: „Prin El, cu El și în El” în viața noastră de zi cu zi.

Pavel i-a spus lui Timotei: „Îţi încredinţez această poruncă, fiul meu Timotéi, potrivit cu profeţiile făcute mai înainte în privinţa ta ca, în conformitate cu ele, să lupţi lupta cea bună, având credinţa şi conştiinţa curată” (1, 18). Și despre noi s-au spus cuvinte profetice … la botezul nostru. Cuvinte care au făcut din noi creștini: preoți, profeți și regi. Ce am putea cere, mai mult de atât? Ce ne-ar mai trebui în plus? După cum spune Sf. Pavel: „Aşadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului şi să îmbrăcăm armele luminii! Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi beţii, nu în necurăţii şi desfrâuri, nu în certuri şi gelozii, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos! Şi să nu aveţi grija trupului spre a-i face poftele!”(Romani 13:12, 14). Armura pe care suntem invitați să o purtăm, cea care ne protejează, este Cristos Însuși. Să nu uităm niciodată că ne-am îmbrăcat în Cristos în ziua botezului nostru. (…)

Exercițu spiritual:

Să ne facem timp pentru a discerne ceea ce este luptă spirituală și ce e conflict interior în viața noastră. Oare suntem în acord cu Voia lui Dumnezeu care vrea ca noi să fim sfinți, perfecți, milostivi? L-am pus pe Isus în centrul vieții noastre și acționăm: prin El, împreună cu El și în El?

https://magazinelavoixdedieu.wordpress.com/2019/05/27/attention-a-ne-pas-confondre-conflit-interieur-et-combat-spirituel/

Comentarii închise la AVEȚI GRIJĂ SĂ NU CONFUNDAȚI CONFLICTUL INTERIOR CU LUPTA SPIRITUALĂ

Din categoria Informatii

Calugarii de la manastirea „Petru Voda” despre vizita Papei

Reacţii ostile ale unor călugări la vizita Papei în România: „Ni-s cimitirele pline de eroi şi bisericile pline de sfinţi ucişi din dispoziţiile instituţiei papale“

20 mai 2019,

Vizita Papei Francisc în România stârneşte şi reacţii ostile

Apropiata vizită a Suveranului Pontif în România nu este privită cu ochi buni de călugării unei mănăstiri din judeţul Neamţ.

Obştea mănăstirii Petru Vodă, ctitorie a părintelui Iustin Pârvu, îi îndeamnă pe români, printr-un comunicat, să ignore vizita Papei Francisc în România, programată în perioada 31 mai – 2 iunie.    Mesajul postat pe site-ul lăcaşului din judeţul Neamţ poartă titlul „Despre vizita Papei” şi începe abrupt, cu trimiteri la conflictele din ultimul mileniu în urma cărora românii au avut de suferit, monahii susţinând că aceste pierderi au avut drept cauză deciziile luate de instituţia papală:     „Ni-s cimitirele pline de eroi şi bisericile pline de sfinţi – ucişi din dispoziţiile instituţiei papale. Nu e familie românească pe care deciziile şi influenţele acestui stat să n-o fi afectat în mod negativ pînă în ziua de astăzi. Am dori, desigur, ca lucrurile să se îndrepte, însă toate aparenţele arată că interesele Vaticanului faţă de poporul român nu s-au modificat nici acum, nedezminţindu-şi intenţiile ignobile, separatiste, revizioniste, pretenţioniste”, se arată în comunicatul mănăstirii Petru Vodă.   Călugării lăcaşului din Neamţ vorbesc despre venirea Papei Francisc în România drept „vizita diplomatică a unui şef de stat”, şi o consideră „redunantă”:    „Prezenţa şefului Vaticanului nu e doar complet redundantă într-o ţară cvasi-majoritar ortodoxă, dar ar putea constitui un ultragiu la adresa celui mai elementar bun simţ, afară numai dacă a venit să-şi prezinte scuzele istorice. În orice caz, funcţia domniei sale este pentru orice român una analoagă şefului de stat turc sau rus, ale căror agresiuni istorice nu au inspirat niciodată simpatii populare”. „Vizita celui mai puternic preşedinte de sectă” Monahii lăcaşului ridicat de părintele Iustin Pârvu vorbesc despre venirea Papei Francisc în România „vizita celui mai puternic preşedinte de sectă”:    „În calitate de creştini ortodocşi, adică de creştini autentici care au păstrat pînă astăzi învăţătura Mîntuitorului Iisus Hristos, vizita celui mai puternic preşedinte de sectă nu poate stîrni decît reacţia poruncită în Noul Testament însuşi Apostolul Ioan: «Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele»” (II Ioan 1:9-11).     În acelaşi ton, prin comunicatul mănăstirii din Neamţ este lansat şi un avertisment adresat atât creştinilor ortodocşi, cât şi celor romano-catolici, care vor da seamă la Judecata de Apoi pentru că l-au întâmpinat pe Papă: „Curioşii ortodocşi care, în pofida conştiinţei, se duc orbeşte unde sunt chemaţi de televiziuni, către orice vedetă sau ideologie, să ştie limpede că şi acum Mîntuitorul Hristos îi va întreba: De ce te-ai dus către cel ce M-a tăgăduit? Aceeaşi întrebare vor auzi la Judecată şi credincioşii romano-catolici, care, spre deosebire de clerul lor care cu bună ştiinţă modifică Evanghelia scufundînd lumea în nihilism, vor fi lucrat dintr-o vie şi reală credinţă în dumnezeirea lui Hristos o viaţă morală şi fapte filantropice, vor suspina sfîşietor conştientizarea erorii lor şi a dreptăţii dumnezeieşti”   În opinia monahilor de la Petru Vodă, atitudinea corectă faţă de vizita Suveranului Pontif în România ar trebui să fie precum cea adoptată de creştin ortodocşii bulgari sau georgieni, respectiv de totală ignoranţă:    „Salutăm pe fraţii ortodocşi bulgari, georgieni sau de alte naţionalităţi, care confruntaţi cu vizitele nedorite ale ereziarhului, au respectat întocmai porunca Apostolului şi nu l-au întîmpinat, pentru că aceluia care încalcă toate învăţăturile Noului Testament nu i se poate da nici o cinstire, decît dacă se va pocăi, căci este scris: Şi «chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!»” (Galateni 1:8)    Cuvântul stareţului Mănăstirii Petru Vodă despre vizita Papei în România:     Petru Vodă, vârf de lance al ortodoxiei    Mănăstirea ortodoxă Petru Vodă, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, este situată în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Neamţ şi aparţine administrativ de Arhiepiscopia Iaşilor. Lăcaşul a devenit în ultimii ani un centru de interes pentru pelerinii din toată ţara graţie părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013), supranumit „Duhovnicul Moldovei”, ctitorul mănăstirii ridicate în anul 1991. În timpul vieţii sale, dar şi în ultimii 6 ani, mănăstirea s-a consacrat ca un puternic centru dedicat memoriei martirilor din temniţele regimului comunist.   De asemenea, Petru Vodă a fost vârf de lance în disputele naţionale privitoare la paşapoartele biometrice, cardurile electronice de sănătate şi exploatarea gazelor de şist. Simpatiile legionare ale părintelui Iustin Pârvu au deranjat de mai mai multe ori, stârnind controverse în relaţia cu autorităţile laice şi bisericeşti (Consiliul Naţional pentru Combatarea Discriminării, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei). După moartea părintelui Iustin Pârvu, în fruntea obşti mănăstirii a fost numit stareţul Hariton Negrea.
https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/reactii-ostile-calugari-vizita-papei-romania-ni-s-cimitirele-pline-eroi-bisericile-pline-sfinti-ucisi-dispozitiile-institutiei-pascale-1_5ce27309445219c57ed651aa/index.html

Comentarii închise la Calugarii de la manastirea „Petru Voda” despre vizita Papei

Din categoria Informatii

„Papa care ridica celibatul, va merge in iad”

Iată o viziune a Sfintei Brigita de Suedia, legat de papa care ar îndrăzni să desființeze celibatul preoțesc.
Viziunea Sfintei Brigita: Papa, care ridică celibatul, va merge în iad
Fecioara i-a explicat Sf Brigita de Suedia că un papă care ar permite preoților să se căsătorească ar merge în iad.
Sf. Maria către vizionară:
„Dar acum îți voi spune voia lui Dumnezeu în această chestiune ……
Să cunoașteți și acest lucru: dacă un papa le-ar da preoților permisiunea de a încheia o căsătorie carnală, Dumnezeu îl va condamna la o sentință la fel de mare, într-o manieră spirituală, ca cea pe care legea o aplică în mod corect, trupește, unui om care a păcătuit atât de grav încât trebuie să i se scoată ochii, iar limba și buzele, nasul și urechile să-i fie tăiate, mâinile și picioarele amputate, tot sângele corpului său vărsat ca să fie complet rece și, în cele din urmă, întregul său corp fără sânge aruncat afară, devorat de câini și de alte animale sălbatice. Asemenea lucruri s-ar întâmpla cu adevărat, într-o manieră spirituală, acelui papă care s-ar opune hotărârii și voinței lui Dumnezeu, menționate mai sus, și să recunoască preoților o astfel de permisiune de a încheia căsătoria.
Căci același papă ar fi total lipsit de Dumnezeu în vederea sa spirituală și în auzul său, în cuvintele și faptele lui spirituale. Toată înțelepciunea lui spirituală ar fi complet rece; și, în sfârșit, după moartea sa, sufletul său va fi aruncat afară pentru a fi torturat veșnic în iad, pentru ca acolo să poată deveni mâncarea demonilor, veșnic și fără sfârșit”.

https://gloria.tv/article/PRV2YJx1AKsU1dKu88KDWnLmf

Comentarii închise la „Papa care ridica celibatul, va merge in iad”

Din categoria Informatii

De ce catolicii practică postul şi abstinenţa?

V-ar plăcea să ştiţi secretul unei vieţi mai bune, mai profunde şi mai pline de bucurie în Cristos? Sigur că v-ar plăcea. Tuturor ne-ar plăcea. Librăriile noastre sunt pline de cărţi scrise ca să ne ajute să înaintăm în rugăciune şi în viaţa spirituală. „Secretul” pe care noi toţi îl căutăm nici nu este chiar un secret. În esenţa lui, mesajul evanghelic este unul de jertfire de sine şi de desprindere de toate lucrurile care constituie obstacole în calea creşterii noastre. Isus ne spune că dacă vrem să fim ucenicii Lui, trebuie să renunţăm la noi înşine, să ne luăm crucea şi să-l urmăm (cf. Matei 16,24). De aceea catolicii practică postul şi abstinenţa (vezi nota finală) drept o formă de renunţare la sine cu scopul de a ne duce la desăvârşire. Să vedem aşadar cum renunţarea la sine ne va potoli cea mai adâncă foame.

Legile disciplinei catolice privind postul şi abstinenţa

În aceste vremuri moderne, se pare că nu prea mai auzim despre post şi abstinenţă. Este păcat, pentru că doctrina jertfirii de sine ne este crucială pentru a deveni pe deplin mulţumiţi. Mulţi dintre catolicii de astăzi asociază postul şi abstinenţa doar cu perioada Postului Mare şi este de asemenea păcat. Să recapitulăm legea disciplinei bisericeşti privind postul şi abstinenţa:

A posti în perioada Postului Mare – Biserica le cere membrilor ei să postească în două zile din fiecare an – Miercurea Cenuşii şi Vinerea Mare. Mai multe Conferinţe Episcopale din lume au definit cerinţa minimă de post pentru catolicii din respectivele ţări ca fiind de o masă pe săturate (dar nu excesivă) plus alte una-două gustări care să nu depăşească în cantitate masa principală, ce pot fi luate la micul dejun, la prânz sau seara, în funcţie de când se hotărăşte a fi luată masa pe săturate. Legea se aplică pentru catolicii cu vârste între 18 şi 59 de ani.

Abstinenţa de la carne vinerea – Biserica le cere membrilor ei să se abţină de la a mânca vinerea carne, ca un act de penitenţă. În unele ţări li se permite catolicilor să substituie abţinerea de la carne cu o altă formă de penitenţă în vinerile din afara perioadei Postului Mare. Această lege se aplică tuturor catolicilor care au trecut de 14 ani.

Postul înainte de Împărtăşanie – Catolicii trebuie de asemenea să postească minimum o oră înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii.

Întreaga perioadă a Postului Mare este un timp de penitenţă, iar atitudinea şi comportamentul nostru în această perioadă trebuie să fie marcate de o formă de renunţare la sine. Şi perioada Adventului este o perioadă de penitenţă, dar de o mai mică asprime, şi ar trebui să marcăm şi această perioadă printr-o anumită formă de renunţare la sine, chiar dacă mai mică decât cea practicată în timpul Postului Mare.

Aceasta este tot! Şi foarte mulţi dintre noi ne plângem şi aşteptăm ca ceasul să bată miezul nopţii ca să putem mânca un sandviş cu şuncă. Trebuie să ne schimbăm modul de a gândi, pentru că poftele necontrolate nu fac decât să devină mai flămânde şi mai greu de stăpânit. De aceea există pe piaţă o puzderie de diete „miraculoase” şi de programe de pierdere în greutate care promit rezultate fără efort. Ei bine, există un singur izvor de miracole şi acela este Dumnezeu. El ne-a furnizat deja cel mai bun program de dietă, totul este să-l ascultăm. Chiar dacă auzim deseori despre post şi abstinenţă asociate cu Postul Mare, aceasta este cu adevărat o practică importantă pe tot parcursul anului.

Să ne lărgim aşadar înţelegerea

După cum vedeţi, „a posti” înseamnă în general a reduce în mod semnificativ consumul de mâncare sau a renunţa la el cu totul pe durate scurte. Abstinenţa este în general văzută ca evitarea mâncărurilor cu carne. Dar ambele sunt forme de jertfire de sine. Mai larg vorbind, jertfirea de sine este actul de a renunţa la ceva ce este bun, fie aceasta mâncare sau alt „bun”, cu scopul de a ne aprofunda viaţa spirituală şi de a face acte de reparaţie pentru păcatele noastre sau păcatele celorlalţi. Există o istorie îndelungată a practicii catolice a postului şi abstinenţei care datează încă din vremea lui Cristos.

De ce? Cum ne întăresc actele de jertfire de sine viaţa spirituală?

Biserica vorbeşte despre trei stâlpi ai Postului Mare – rugăciunea, postul şi pomana – pentru că există o conexiune puternică, sau trebuie să fie, între cele trei. Postul şi celelalte forme de jertfire la sine, ca practici spirituale de înfrânare materială şi control al poftelor fizice ale trupului, ne ajută, prin harul lui Dumnezeu, să-i permitem sufletului nostru o rugăciune mai desăvârşită şi mai liberă. Aceasta duce la o unire mai profundă cu Dumnezeu şi astfel noi devenim administratori mai buni ai darurilor pe care El ni le-a dat, permiţându-ne o mai eficientă grijă faţă de aproapele nostru, în special faţă de cei aflaţi în nevoi mai mari decât ale noastre. Când eram mic, mama mă încuraja (este probabil mai corect să spun că îmi impunea) în perioada Postului Mare să renunţ la lucruri pe care în mod normal mi le cumpăram din banii mei de buzunar. Banii pe care îi economiseam puteau fi şi erau folosiţi pentru a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi decât noi.

Dumnezeu le-a dat protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, multe daruri şi binecuvântări care erau deasupra firii lor, deci şi a noastre. Ştim că Adam şi Eva aveau harul sfinţitor, insuflat împreună cu virtuţile supranaturale ale credinţei, speranţei şi iubirii. Aceasta înseamnă ceea ce ni se spune, că „Adam şi Eva au fost creaţi într-o stare de dreptate originală”. Ei au fost creaţi cu un ţel supranatural… să dobândească raiul şi comuniunea veşnică cu Dumnezeu. Li s-au dat de asemenea anumite daruri, numite preternaturale, care să le permită să „meargă împreună cu Dumnezeu” – 1. nemurirea trupului; 2. integritatea; şi 3. ştiinţa infuzată.

Dar Dumnezeu a permis de asemenea să fie ispitiţi de diavol, nu pentru ca să păcătuiască, ci pentru ca să poată alege în mod liber să îl iubească pe Dumnezeu care i-a creat în mod liber şi în libertate. Libertatea lor nu ar fi fost deloc libertate dacă nu ar fi existat niciodată vreo ocazie de a alege altceva decât Binele care este Dumnezeu. Dacă l-ar fi ales pe Dumnezeu şi nu pe şarpe, aceste daruri ni s-ar fi transmis ca o moştenire a noastră, dar ştim că au păcătuit şi au pierdut aceste daruri, deci noi, descendenţii lor, nu aveam cum să primim ceea ce ei nu mai posedau ca să dea mai departe.

Legătura dintre detaşare şi pierderea darului integrităţii

Ca să înţelegem ce legătură au toate acestea cu practica noastră a jertfirii de sine, trebuie să înţelegem ce am pierdut atunci când am pierdut darul preternatural al integrităţii. Simţiţi vreodată că nu puteţi face ceea ce doriţi, sau mai bine-zis ceea ce ştiţi că ar trebui să vă doriţi, ci în schimb vă treziţi făcând ceea ce nu doriţi să faceţi? Sf. Paul vorbeşte despre aceasta în Epistola sa către Romani: „Noi ştim că Legea este spirituală, însă eu sunt din carne, vândut sclav păcatului. Căci ştiu ce fac: nu săvârşesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc” (Romani 7,14-15). Oricare dintre noi se poate regăsi în cuvintele Sf. Paul.

Biserica ne învaţă că unul dintre efectele asupra noastră ale căderii lui Adam şi a Evei este că suferim de concupiscenţă – înclinarea omului spre păcat. Sunt două tipuri de concupiscenţă. În termeni simpli, acestea sunt: concupiscenţa trupească şi concupiscenţa sufletului. Concupiscenţa trupească este tendinţa voinţei noastre de a alege satisfacerea fără discriminare a poftelor trupeşti, de a alege lucrurile care par a aduce plăcere, chiar dacă raţiunea ne-ar spune să nu facem aceasta. Concupiscenţa sufletului este un egocentrism iraţional, care nu ţine seama de bine şi de rău în aparenta favoare a sinelui.

Aşadar, cum ne ajută jertfirea de bunăvoie de sine să luptăm împotriva concupiscenţei?

Integritatea ne-a ajutat să facem acte de voinţă în libertatea noastră, care erau raţionale şi sănătoase în stăpânirea poftelor trupului şi a străfundurilor sufletului. Integritatea ne-a ajutat să echilibrăm trupul şi sufletul spre binele nostru. În starea noastră căzută, chiar dacă am fost răscumpăraţi, practicarea virtuţilor, în special a moderaţiei (virtutea cumpătării), ne ajută să înlocuim obiceiurile rele cu obiceiuri bune (înlocuirea viciilor cu virtuţi). Mergând mai departe, înfrânarea de bunăvoie a trupului chiar şi de la lucruri bune este o formă de antrenament spiritual pentru acelaşi ţel, cam aşa cum un muzician devine un mai bun renunţând la lucruri bune ca să exerseze la instrumentul lui, sau cum un atlet renunţă la hrană şi la timp ca să îşi antreneze trupul ca să exceleze şi să reziste la solicitarea fizică şi mentală.

Aceasta este învăţătura pură a Evangheliei – renunţarea la acele lucruri, inclusiv la lucrurile bune, care tind să fie obstacole în calea sfinţirii noastre şi a adâncirii relaţiei cu Domnul… renunţarea la lucruri care deranjează şi obstrucţionează ţelul nostru supranatural: viaţa veşnică în rai. Putem deveni atât de ataşaţi de însăşi frumuseţea lumii pe care Dumnezeu a creat-o încât aceste legături să devină „dumnezeii” noştri. Şi aici ne ajută postul şi abstinenţa, în înţelesul lor mai larg, să devenim cu adevărat şi pe deplin satisfăcuţi. Pentru că Dumnezeu singur, nu lucrurile acestei lumi, poate astâmpăra foamea cea mai adâncă a sufletului omenesc.

Nota editorilor: Există la acest capitol o diferenţă între termenii folosiţi în Biserica Catolică de rit latin şi cea de rit bizantin din România. Astfel, romano-catolicii vorbesc despre post – abţinerea de la mâncare şi băutură pentru un anumit interval de timp – şi abstinenţă – abţinerea de la anumite mâncăruri (în general carne) în anumite zile; iar greco-catolicii, pentru aceleaşi noţiuni, folosesc termenii ajun – în loc de post – şi post – în loc de abstinenţă. Acest articol, provenind din sfera romano-catolică, foloseşte terminologia specifică acestui rit. Pentru că Conferinţele Episcopale pot stabili norme specifice pentru fiecare ţară, se poate ca anumite elemente de mai jos să fie specifice doar Statelor Unite ale Americii sau doar câtorva ţări.

Autor: Mike Bickerstaff
Traducere: Radu Dunu
Sursa: IntegratedCatholicLife.org, 2 martie 2014

Comentarii închise la De ce catolicii practică postul şi abstinenţa?

Din categoria Informatii

Care este rolul obiectelor religioase purtate de creștini?

  • 25 Iun 2019

Interviu cu Don Stefano Stimamiglio:
Imaginile cu Isus, Maria, cu sfinţii sau arhanghelii și obiectele binecuvântate – cum ar fi crucifixele, scapularele, medaliile – sunt de mare ajutor și protejază împotriva răului. Dar pentru aceasta, ele trebuie să fie folosite cu credință și devotament, și, prin urmare, asociate cu o rugăciune profundă și o apropiere sinceră față de Dumnezeu. Toate aceste elemente nu ar trebui să fie purtate ca nişte talismane sau amulete. În caz contrar, se cade într-o formă de magie, care este contrară credinței.
Este bine ca aceste obiecte să fie mai întâi binecuvântate?
Desigur. Dar prin binecuvântare nu trebuie să se înţeleagă că i se conferă obiectului un fel de protecție magică, un fel de „superputere”. Binecuvântarea, așa cum spune rugăciunea pronunțată de preot în momentul binecuvântării, este pentru a cere lui Dumnezeu harul de a crește în virtuți în viața noastră de zi cu zi și de a obţine protecția și mijlocirea persoanei reprezentată sau menționată pe obiect. Sunt mereu surprins când, în mașini, în public sau în case particulare, văd o imagine sfântă și, în continuare, un corn sau o potcoavă. Nu au de a face nimic unele cu altele.
Traducere: ACC
Sursa:it.aleteia.org

Comentarii închise la Care este rolul obiectelor religioase purtate de creștini?

Din categoria Informatii

„Schema” din spatele Sinodului Amazonian

Expertul peruan în teologia eliberării dezvăluie „schema” din spatele Sinodului Amazonian

Roma, 22 iunie 2019 (LifeSiteNews) –Sinodul episcopilor de pe Amazon, care se apropie, este o „schemă” menită să „revizuiască” Biserica în conformitate cu „cele mai radicale variante ale teologiei eliberării”, a spus autorul peruan.Julio Loredo, președintele ramurii italiene a Societății care apără Tradiția, Familia și Proprietatea (TFP) și autor al cărții „Teologia Eliberării, o vestă de salvare din plumb, pentru săraci” [Teologia della liberazione. Un salvagente di piombo per i poveri (Cantagalli, 2014)], a afirmat că: „povestea nespusă din fundalul” sinodului Amazonian este că e pregătit de decenii și e menit să „schimbe întreaga Biserică” în conformitate cu „așa-zisa teologie indigenă și ecologică. „”Este o totală revigorare a Bisericii dintr-un punct de vedere „amazonian”, care nu este altceva decât culminarea teologiei eliberării”, a declarat Loredo în comentariile adresate LifeSite, în 21 iunie.Loredo, care lucrează ca editor și contributor periodic la noul site web, „Pan-Amazon Synod Watch” (Observatorul Sinodului Pan-Amazonian, lansat de o coaliție internațională care încearcă să combată astfel de eforturi), a remarcat că această viziune „este propusă acum de un papă latino-american pentru întreaga Biserică”.”Acest lucru este foarte important”, a spus el, adăugând că această viziune „coincide, de asemenea, cu cele mai extreme viziuni ale moderniștilor și progresiștilor în termeni ecleziologici”.Loredo a remarcat că viitorul Sinod „este pregătit și controlat de o rețea bine organizată de asociații și mișcări „indigene”, cum ar fi REPAM (Rețeaua eclezială Pan-Amazoniană).”Toți mentorii ei provin din faldurile mișcării Teologiei Eliberării”, a spus el.”Un alt aspect care trebuie discutat”, a adăugat Loredo, „este că enciclica Laudato Si (a lui Begoglio) este temelia doctrinară a Sinodului”. Această enciclică, a spus el, „are părți inspirate din teologia eliberării ecologice sau eco-teologie, și părți bazate pe documentele Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi Agenda 21 și Tratatul privind biodiversitatea”.”Acestea sunt tratate obligatorii pentru toate țările care au semnat în timpul summitului Pământului de la Rio de Janiero, în 1992″, a explicat autorul peruan. „Aceste documente au fost studiate și propuse de cercetători de la Socialist Internațional care căutau să exploreze noi căi pentru post-socialism sau post-comunism. Conceptele precum „dezvoltare durabilă” și „creștere negativă” au fost lansate prin aceste documente. Deci, nu vorbim doar despre Biserica din Amazon”.Loredo a spus că a fost „șocat” de măsura în care Vaticanul, prin intermediul Sinodului Pan-Amazonian, își asumă „agenda neo-păgână propusă de Națiunile Unite în cadrul unor conferințe precum Summit-ul de la Rio din 1992 și Summitul Rio 20+, din 2012“.”Am participat, în calitate de jurnalist, la conferința din 1992 și am studiat în profunzime aceste chestiuni” afirmă Loredo.Referindu-se la documentul pregătitor și Instrumentum laboris pentru reuniunea din octombrie, Loredo a spus că documentele „îmbrățișează o interpretare radicală a dezvoltării durabile” iar asta e deosebit de îngrijorător.La fel de îngrijorătoare, a spus el, este absența completă a oricărui lucru negativ despre triburile amazoniene, dintre care unele „practică canibalismul, infanticidul (uciderea copiilor) și vrăjitoria”.”Pentru cineva ca mine, care a studiat teologia eliberării și teologia indigenă de atâtea decenii, multe lucruri din aceste documente sunt foarte clare”, a spus Loredo. „Dar pentru cineva care nu a urmărit aceste curente, ar putea fi derutant, sau cel puțin greu de înțeles”.

Găsiți întreg interviul lui Loredo, în limba engleză, în articol:https://www.lifesitenews.com/news/peruvian-expert-in-liberation-theology-reveals-scheme-behind-the-amazon-synod

Comentarii închise la „Schema” din spatele Sinodului Amazonian

Din categoria Informatii