„Schema” din spatele Sinodului Amazonian

Expertul peruan în teologia eliberării dezvăluie „schema” din spatele Sinodului Amazonian

Roma, 22 iunie 2019 (LifeSiteNews) –Sinodul episcopilor de pe Amazon, care se apropie, este o „schemă” menită să „revizuiască” Biserica în conformitate cu „cele mai radicale variante ale teologiei eliberării”, a spus autorul peruan.Julio Loredo, președintele ramurii italiene a Societății care apără Tradiția, Familia și Proprietatea (TFP) și autor al cărții „Teologia Eliberării, o vestă de salvare din plumb, pentru săraci” [Teologia della liberazione. Un salvagente di piombo per i poveri (Cantagalli, 2014)], a afirmat că: „povestea nespusă din fundalul” sinodului Amazonian este că e pregătit de decenii și e menit să „schimbe întreaga Biserică” în conformitate cu „așa-zisa teologie indigenă și ecologică. „”Este o totală revigorare a Bisericii dintr-un punct de vedere „amazonian”, care nu este altceva decât culminarea teologiei eliberării”, a declarat Loredo în comentariile adresate LifeSite, în 21 iunie.Loredo, care lucrează ca editor și contributor periodic la noul site web, „Pan-Amazon Synod Watch” (Observatorul Sinodului Pan-Amazonian, lansat de o coaliție internațională care încearcă să combată astfel de eforturi), a remarcat că această viziune „este propusă acum de un papă latino-american pentru întreaga Biserică”.”Acest lucru este foarte important”, a spus el, adăugând că această viziune „coincide, de asemenea, cu cele mai extreme viziuni ale moderniștilor și progresiștilor în termeni ecleziologici”.Loredo a remarcat că viitorul Sinod „este pregătit și controlat de o rețea bine organizată de asociații și mișcări „indigene”, cum ar fi REPAM (Rețeaua eclezială Pan-Amazoniană).”Toți mentorii ei provin din faldurile mișcării Teologiei Eliberării”, a spus el.”Un alt aspect care trebuie discutat”, a adăugat Loredo, „este că enciclica Laudato Si (a lui Begoglio) este temelia doctrinară a Sinodului”. Această enciclică, a spus el, „are părți inspirate din teologia eliberării ecologice sau eco-teologie, și părți bazate pe documentele Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi Agenda 21 și Tratatul privind biodiversitatea”.”Acestea sunt tratate obligatorii pentru toate țările care au semnat în timpul summitului Pământului de la Rio de Janiero, în 1992″, a explicat autorul peruan. „Aceste documente au fost studiate și propuse de cercetători de la Socialist Internațional care căutau să exploreze noi căi pentru post-socialism sau post-comunism. Conceptele precum „dezvoltare durabilă” și „creștere negativă” au fost lansate prin aceste documente. Deci, nu vorbim doar despre Biserica din Amazon”.Loredo a spus că a fost „șocat” de măsura în care Vaticanul, prin intermediul Sinodului Pan-Amazonian, își asumă „agenda neo-păgână propusă de Națiunile Unite în cadrul unor conferințe precum Summit-ul de la Rio din 1992 și Summitul Rio 20+, din 2012“.”Am participat, în calitate de jurnalist, la conferința din 1992 și am studiat în profunzime aceste chestiuni” afirmă Loredo.Referindu-se la documentul pregătitor și Instrumentum laboris pentru reuniunea din octombrie, Loredo a spus că documentele „îmbrățișează o interpretare radicală a dezvoltării durabile” iar asta e deosebit de îngrijorător.La fel de îngrijorătoare, a spus el, este absența completă a oricărui lucru negativ despre triburile amazoniene, dintre care unele „practică canibalismul, infanticidul (uciderea copiilor) și vrăjitoria”.”Pentru cineva ca mine, care a studiat teologia eliberării și teologia indigenă de atâtea decenii, multe lucruri din aceste documente sunt foarte clare”, a spus Loredo. „Dar pentru cineva care nu a urmărit aceste curente, ar putea fi derutant, sau cel puțin greu de înțeles”.

Găsiți întreg interviul lui Loredo, în limba engleză, în articol:https://www.lifesitenews.com/news/peruvian-expert-in-liberation-theology-reveals-scheme-behind-the-amazon-synod

Reclame

Comentarii închise la „Schema” din spatele Sinodului Amazonian

Din categoria Informatii

Sfanta Euharistie, mesaje MDM

62. Eu sunt prezent în Euharistie, cu toate că promisiunea Mea a fost răstălmăcită
Joi, 14 aprilie 2011 la ora 12:05

Preaiubita Mea fiică, nu te îngrijora, tu progresezi mereu prin felul cum îți faci timp pentru rugăciunea către Mine. Acum este important ca omul să-și dea seama că dacă vrea să ajungă mai aproape de Inima Mea, trebuie să înțeleagă necesitatea de a primi Sacramentul preasfintei Euharistii.

Mulți oameni, inclusiv alte grupări creștine, neagă prezența Mea reală din Euharistie. De ce au decis ei să nege promisiunile pe care Eu le-am făcut la Cina cea de taină, când am promis că voi oferi Trupul și Sângele Meu ca mâncare și hrană pentru sufletele voastre, este neclar.

Ceea ce este însă clar e că minunea Sfintei Euharistii, prezentă în toate tabernacolele din lume, Există astăzi, și este acolo ca să umple bietele voastre suflete goale și înfometate, cu prezența Mea. Această Prezență vă întărește atât de mult încât, dacă omiteți să Mă primiți odată ce v-ați obișnuit să faceți asta – vă veți simți pierduți.

Mulți creștini ignoră promisiunea fundamentală pe care Eu am făcut-o în timpul Răstignirii Mele, că voi fi Prezent în Pâine și Vin, și voi lăsa un semn permanent care să ajute la hrănirea sufletelor. Prea mult raționament uman a dus la respingerea Mea chiar și de creștinii de bună credință. Acești creștini nu pot să primească Sfânta Euharistie sub Forma sa Adevărată. Preasfânta Euharistie v-a fost dată tuturor ca un Dar minunat pentru mântuirea și salvarea voastră. Respingând faptul că Eu sunt Prezent, voi pierdeți haruri speciale care sunt parte a pactului care Mă aduce mai aproape de inima voastră. Amintiți-vă că Eu am murit pentru voi, ca să vă conduc la viața veșnică și la mântuire.

Primiți-Mă ca Prezență Vie, iar sufletele voastre se vor lumina așa cum nu ați fi crezut posibil. Întoarceți-vă și începeți din nou să primiți Trupul și Sângele Meu. Lăsați-mă să vă înlătur îndoielile. Aceasta este una dintre cele mai mari greșeli pe care au comis-o creștinii când Mi-au refuzat intrarea în sufletele lor în acest mod. Aceasta îl jignește foarte tare pe Tatăl Meu Veșnic datorită Jertfei mari ce a fost făcută pentru salvarea sufletelor voastre. Lăsați-mă să aduc Lumină și hrană în viețile voastre. Veți fi mai dispuși să acceptați Adevărul Învățăturilor Mele după ce Avertismentul va avea loc.

Amintiți-vă ce am promis Eu la cina cea de taină, că dacă veți mânca pâinea și vinul, ele vor deveni pentru voi Trupul Meu și Sângele Meu. Orice altă interpretare a fost o răstălmăcire a logicii și raționamentului uman. Acum înțelegeți și acceptați Adevărul.

Mântuitorul vostru iubitor, Isus Cristos

Imagine în linie

Fiica Mea, te rog, roagă-te pentru Vicarul Meu, Papa Benedict, pentru că este înconjurat de forțe francmasonilor, care acum fac toate eforturile să îl detroneze. Aceste forțe malefice s-au infiltrat în Biserica Mea încă de la Conciliul Vatican II și au diluat Învățăturile Mele. Au fost adoptate multe legi care Mă ofensează, în special distribuirea Sfintei Euharistii prin persoane laice. Lipsa de respect față de Mine și față de Tatăl Veșnic, dovedită prin implementarea acestor noi legi introduse pentru confortul societății moderne M-a făcut să plâng cu tristețe.Sfânta Euharistie trebuie primită pe limbă și nu murdărită de mână omenească. Dar tocmai aceasta este ceea ce au făcut slujitorii Mei sfințiți. Aceste legi nu au primit permisiunea Mea în spirit. Slujitorii Mei sfințiți sunt conduși pe un drum care nu se aliniază cu învățăturile apostolilor Mei. În ziua de azi nu sunt luate foarte în serios Sacramentele Mele, mai ales de către aceia care iau parte la Sacramentul Căsătoriei și al Primei Împărtășanii.Jurământul căsniciei este foarte serios, pentru că – rețineți – este un Sacrament și se petrece în fața lui Dumnezeu Tatăl. Totuși pentru mulți este vorba despre materialism și capcana aparențelor. Mulți dintre cei care primesc Sacramentul Căsătoriei nu îi recunosc importanța după aceea. Mulți încalcă foarte ușor jurământul. De ce fac aceasta? De ce sunt de acord de formă cu această Sfântă Uniune pentru ca foarte curând după aceea să se despartă? Aceasta este batjocorirea uneia dintre cele mai importante uniuni care este binecuvântată de Mâna Tatălui Meu Veșnic. Mulți oameni nu iau în serios Voința Tatălui Meu, ca niciun om să nu distrugă o astfel de uniune, mulți oameni divorțează, conform unor legi care nu sunt recunoscute de Tatăl Meu. Divorțul este o cale simplă de a fugi de răspundere. Toate căsniciile sunt făcute în Cer. Niciun om nu poate să distrugă o căsătorie fără ca să-L ofenseze pe Tatăl Meu.Prima Sfântă ÎmpărtășaniePrimirea pentru prima oară a Trupului Meu prin Sacramentul Euharistiei este un alt exemplu al felului în care Eu sunt batjocorit. Atât de mulți părinți nu iau în seamă importanța momentului când copiii lor iau prima dată Pâinea Vieții. Ei sunt mai preocupați de felul în care sunt îmbrăcați copiii lor, decât de acel dar minunat pe care îl primesc. Acest dar îi va duce pe ei la mântuire. Totuși, materialismul care înconjoară acest eveniment nu are nimic în comun cu sufletul lor. Pentru Mine partea cea mai tristă este că acestor copii nu li se spune despre Mine. Iubirea pe care o simt pentru acești copii este atotcuprinzătoare. Când ei primesc Sfânta Euharistie în deplina cunoștință a ceea ce primesc, sufletele lor devin pure. Cu cât Mă primesc mai des în acest fel, cu atât credința lor va fi mai puternică. (MDM 06 iulie 2011)

Imagine în linie

Ascultați acum Promisiunea Mea. Tot ce v-am spus că se va întâmpla, se va întâmpla întocmai. Tot ce v-am promis se va împlini. Tot ce este al Meu este al vostru. Voi Îmi aparține și Mie. Agățați-vă de Mine cu prețul vieții, pentru că fără Protecția Mea veți fi induși în eroare și acest lucru Mi-ar frânge Inima. Să nu Mă părăsiți niciodată pentru cel care vă urăște. Eu nu vă voi părăsi niciodată pentru că vă iubesc prea mult. Eu vă trag spre Mine și totuși voi vă retrageți. De ce? De ce vă temeți? Nu știți oare că sunteți ai Mei și că acesta este un drept dobândit prin naștere? Sprijiniți-vă de Mine, iubiții Mei discipoli, pentru că în curând vă veți simți pierduți și nu veți ști încotro să o luați. Iar Eu vă voi aștepta, pentru a vă aduce Iubirea Mea și pentru a vă oferi mângâiere.Veniți. Nu vă temeți de Mine. Eu vin plin de iubire pentru a vă aduce Pacea Mea.Lumina Mea vă dă vederea.Iubirea Mea vă aduce speranța.Inima Mea vă aduce mângâierea.Mâinile Mele vă vindecă.Ochii Mei vă văd.Rănile Mele vă trag spre Mine.Trupul Meu vă hrănește.Durerea Mea este a voastră.Durerea voastră este a Mea.Milostivirea Mea vă va salva.Cuvântul Meu este calea voastră către Împărăția Mea.Al vostru Isus (MDM10 iunie 2014)

Imagine în linie

”Adevăratul Meu Vicar, înlăturat, va lupta să-i îndrume pe copiii lui Dumnezeu cât de bine va putea.”

TREBUIE SĂ PRIMIȚI ÎN CONTINUARE SFÂNTA MEA EUHARISTIE. NU TREBUIE SĂ OPRIȚI JERTFA VOASTRĂ ZILNICĂ, PENTRU CĂ NU VOI VEȚI FI CEI OBLIGAȚI SĂ IA ACEASTA DECIZIE

Miercuri, 27 februarie 2013 la ora 15:30Preaiubita Mea fiică, Liturghiile zilnice vor continua pentru câtva timp și îi îndemn pe toți discipolii Mei să continue să asiste la ele, ca și până acum.Trebuie să primiți în continuare Sfânta Mea Euharistie. Nu trebuie să opriți jertfa voastră zilnică, pentru că nu voi veți fi cei obligați să ia aceasta decizie. Vor declara că se va face o formă diferită de sacrificiu pentru Dumnezeu, iar voi veți ști instantaneu când se va întâmpla, deoarece practicarea Sfintei Liturghii va fi oprită de către falsul profet. În locul Sfintei Liturghii va fi un ritual păgân universal, iar voi, discipolii Mei iubiți, binecuvântați cu Darul Duhului Sfânt, veți recunoaște ceea ce va fi el cu adevărat.Voi nu trebuie sub nici o formă să abandonați Biserica pe care Eu am dăruit-o lumii, care este bazată pe Învățăturile Mele, și nici Sacrificiul Morții Mele pe Cruce, prezentat vouă prin Preasfintele Daruri.Voi, discipolii Mei iubiți, sunteți Biserica Mea. Iubiții Mei preoți și iubitul meu cler, binecuvântați cu Darul Duhului Sfânt, niciodată nu se vor lepăda de Mine. Nu se vor lepăda nici de voi. Astfel, Biserica Mea va dăinui, pentru că ea nu poate să moară niciodată. Biserica este Trupul Meu pe pământ, de aceea nu poate fi niciodată distrusă. Cu toate acestea, ea va fi zdrobită, chinuită și respinsă, iar apoi lăsată în pustie să moară. În timp ce dușmanii mei vor încerca totul pentru a distruge orice fărâmă de viață rămasă, Biserica mea se va ridica din nou. Dar țineți minte, nu va muri niciodată, deși s-ar putea să pară astfel.Biserica Mea pe pământ va fi redusă ca mărime și, nu din vina ei, va deveni doar rămășița armatei Mele.Adevăratul Meu Vicar, înlăturat, va lupta să-i îndrume pe copiii lui Dumnezeu cât de bine va putea. Voi fi Eu, Isus Cristos, cel care vă voi ghida, vă voi înălța, vă voi elibera de răul care va veni forțat peste voi; un rău care va duce la un final brusc și îngrozitor pentru toți aceia care sunt de partea anticristului și a slujitorilor săi.Al vostru Isus

Imagine în linie

Fecioara Maria: Vi se vor acorda privilegii dacă primiți Trupul Fiului Meu

Vineri, 19 octombrie 2012 la ora 09:06(Mesaj primit în timpul unei apariții a Sfintei Fecioare Maria, care a durat 20 de minute, în timpul căreia a apărut o imagine a Sfintei Euharistii pe fruntea ei)Copila Mea, Ostia care a apărut pe fruntea mea este un simbol, spre a dovedi tuturor copiilor lui Dumnezeu Prezența Reală a Fiului meu în Sfânta Euharistie.Fiul meu este prezent în lume și stă alături de fiecare copil al lui Dumnezeu în fiecare zi, în speranța că ei Îi vor simți prezența.Copii, doar primind adevăratul Trup al Fiului Meu, Isus Cristos, Mântuitorul omenirii, veți fi binecuvântați cu haruri deosebite.Când Fiul Meu a murit pentru păcatele voastre, pentru ca fiecare copil a lui Dumnezeu să poată evita moartea, a lăsat în urmă o moștenire importantă.Prezența lui Cristos în Sfânta Euharistie este Reală, și când o consumați vă dă o protecție aparte. Vă aduce mai aproape, în uniune cu El.El este Pâinea Vieții. Acest Dar dat pentru voi, copii, nu trebuie niciodată contestat sau respins.Privilegiile promise celor care primesc Trupul și Sângele Lui includ salvarea de focurile Purgatoriului, dacă Împărtășania este luată în fiecare zi. În ceasul morții, Fiul meu vă va lua în brațele Sale, departe de Purgatoriu.Sfânta Liturghie, care oferă în onoarea Tatălui meu Trupul Adevărat al Fiului meu, aduce de asemenea beneficii deosebite.Cu cât participați la mai multe Liturghii zilnice, și cu cât primiți mai des Trupul și Sângele Lui Cristos în Sfânta Euharistie, cu atât mai mult veți primi imunitate de la purificarea focurilor Purgatoriului.Aceia dintre voi care neagă existența Fiului Meu în Sfânta Euharistie, își refuză lor înșiși un mare Dar. Nu veți fi condamnați pentru că ați refuzat Trupul Său în Sfânta Liturghie, dar nu veți primi harurile pe care El dorește să le reverse asupra tuturor copiilor lui Dumnezeu.Sfânta Împărtășanie pe care o primiți trebuie Consacrată în mod corespunzător. Când primiți Trupul Său, El vă va umple cu o iubire profundă și smerită care vă va întări credința și vă va aduce Viața Veșnică.Sfânta Euharistie este Darul care vă garantează Viața Veșnică. Niciodată să nu uitați asta.Fiul Meu a suferit foarte mult pentru a oferi lumii acest mare Dar, pașaportul către Rai. Nu îl refuzați. Nu vă îndoiți de generozitatea Sa. Nu subestimați Puterea Sfintei Ostii.Vă rog, spuneți această rugăciune (81) a Cruciadei de Rugăciune.Rugăciunea (81) a Cruciadei de Rugăciune: Pentru Darul Sfintei Împărtășanii„O, Cerească Ostie, umple-mi trupul cu hrana de care are nevoie. Umple-mi sufletul cu Prezența Divină a lui Isus Cristos. Dă-mi harul de a îndeplini Sfânta Voință a Lui Dumnezeu. Umple-mă cu pacea și liniștea care vin din Prezența Ta Sfântă. Nu mă lăsa niciodată să mă îndoiesc de Prezența Ta. Ajută-mă să Te accept în Trup și Suflet, iar harurile revărsate prin SfântaEuharistiesă mă ajute să proclam Slava Domnului nostru Isus Cristos. Purifică-mi inima. Deschide-mi sufletul și sfințește-mă atunci când primesc marele Dar al Sfintei Euharistii. Acordă-mi harurile și privilegiile revărsate asupra tuturor copiilor lui Dumnezeu, și dă-mi imunitate față de focurile Purgatoriului. Amin.”Copiii mei, trebuie să vă rugați pentru ca toți creștinii să accepte și să înțeleagă puterea Sfintei Euharistii. Ea este armura necesară pentru a salva sufletele tuturor copiilor mei.Acceptați-o cu demnitate și generozitate în inimi.Mama voastră Binecuvântată
Mama Salvării

Imagine în linie

423. MULȚI PAPI AU FOST PRIZONIERI ÎN SFÂNTUL SCAUN, ÎNCONJURAȚI DE GRUPURI MASONICE

Luni, 07 mai 2012 la ora 18:19Fiica Mea prea iubită, bisericilor Mele din lume le spun următoarele:Să știți că voi fi mereu de partea voastră, atâta timp cât mărturisiți Preasfântul Meu Cuvânt.Bisericii Mele Catolice îi spun: cu toate că ați cauzat durere, ca urmare a păcatelor, să știți că Eu nu vă voi părăsi niciodată, deși ați păcătuit. Dar trebuie să știți aceasta: Credința voastră în Mine nu este atât de puternică precum ar trebui să fie. Voi nu mă mai iubiți așa cum ați făcut-o odinioară.Toată averea pe care ați acumulat-o a dus la o distanțiere între Mine, Cristos Salvatorul, și copiii obișnuiți a lui Dumnezeu.Ați escaladat culmi atât de înalte încât Eu nu am mai putut ajunge până la voi pentru a vă oferi Mâna Mea spre salvarea de la putreziciunea voastră interioară.Petru al Meu, pe a cărui stâncă ați fost clădiți, v-a învățat Adevărul. Și voi ce ați făcut?Ați construit ziduri groase de piatră în jurul vostru.Aceasta a dus la o lipsă de comunicare între voi și cei cărora trebuia să le dați Trupul și Sângele Meu astfel ca sufletele lor să fie hrănite.A fost pierdut respectul cuvenit în administrarea Preasfintei Mele Euharistii, atunci când ați degradat Prezența Mea.Atunci când Conciliul Vatican II a declarat reguli noi, ele au fost introduse de către aceste forțe malefice masonice ce se aflau pe coridoarele voastre.Ei au prezentat cu viclenie noi modalități de a administra Sfânta Mea Euharistie, care sunt jignitoare pentru Mine.Învățăturile voastre așa-numite tolerante au proclamat o serie de minciuni, inclusiv refuzul de a recunoaște puterea Sfântului Arhanghel Mihail.El este ocrotitorul Bisericii împotriva lui satana. Aceste forțe aflate printre voi au știut acest lucru. De aceea au oprit toate rugăciunile care solicită ajutorul său înainte de Sfânta Liturghie.Apoi ați comis cea mai mare minciună, că nu trebuie să vă fie teamă de Iad, spunând că acest concept nu este decât o metaforă. Această minciună, acceptată de mulți copii ai lui Dumnezeu ca fiind un adevăr, a însemnat pierderea a miliarde de suflete.O, cât de mult Mă ofensați. Acelor slujitori umili și sfințiți care se află printre voi le cer să se întoarcă înapoi la Învățăturile Mele.Niciodată să nu permiteți ca bogățiile să se acumuleze în jurul vostru, crezând că acestea sunt acceptabile în Ochii Mei.Bogățiile, aurul și puterea acumulate în numele Meu vor fi căderea voastră. Nu puteți profita de Sfântul Meu Cuvânt.Ați suferit din cauza modului în care M-ați jignit.Niciodată să nu credeți că am învinuit pe mulți Sfinți Papi care s-au așezat în scaunul lui Petru. Misiunea lor a fost întotdeauna protejată.Mulți Papi au fost prizonieri în Sfântul Scaun, înconjurați de grupuri masonice care nu-L reprezintă pe Dumnezeu.Ei Îl urăsc pe Dumnezeu și au petrecut cincizeci de ani în răspândirea minciunilor despre Milostivirea lui Dumnezeu.Lucrările lor au dus la prăbușirea Bisericii Catolice.Acest lucru nu a fost un accident. Era făcut în mod deliberat și plănuit cu viclenie pentru a distruge credința Bisericii, pentru a distruge cinstirea catolicilor simpli pentru unul și singurul Dumnezeu adevărat.Pentru aceasta acum veți fi aruncați în pustie. După Papa Benedict veți fi conduși de Mine din Ceruri.O, cum M-ați făcut să plâng.Fac apel la toți slujitorii Mei sfințiți care cunosc Adevărul: ridicați-vă și urmați-Mă pe Mine, Isus al vostru, pentru a răspândi cu umilință Adevărul Învățăturilor Mele. Voi trebuie să găsiți curajul și puterea să înviați din cenușă.Mai presus de toate, respingeți minciunile care vă vor fi prezentate în scurt timp de către falsul profet.El va fuziona Biserica Catolică cu alte biserici, inclusiv biserici păgâne, pentru a deveni o urâciune – O biserică mondială fără suflet.Isus al vostru

Imagine în linie

Înainte de a fi răstignit, am luat parte la Cina aceea foarte importantă de Paști, împreună cu Apostolii Mei, în noaptea de dinaintea Morții Mele de pe Cruce.Aceasta Ultimă Cină asigură un alt dar special. Darul celebrării Sfintei Euharistii este un sacrament al iubirii, ca să vă dea un Dar unic prin care să Mă primiți cu adevărat pe Mine în timpul Sfintei Împărtășanii.Prezența Mea reală din Sfânta Euharistie, când este celebrată în cadrul Sfintei Liturghii, oferă daruri cu totul speciale celor ce se află în stare de har, celor care Mă iubesc și se cuminecă cu Mine.Prezența Mea se poate simți în așa fel încât veți fi întăriți în credință atunci când acceptați că Eu sunt prezent cu adevărat în Sfânta Euharistie.Dacă-Mi refuzați prezența din Sfânta Euharistie atunci refuzați de fapt cel mai important dar pe care vi l-am lăsat Eu ca moștenire, când am venit pe Pământ să ispășesc pentru păcatele voastre.Eu am murit ca să vă răscumpăr pe voi, iar acest fapt în sine este un uriaș cadou.Dar v-am lăsat și un cadou cu totul special prin care voi Mă puteți primi în mintea, trupul și în sufletul vostru.Acceptați Prezența Mea, și atunci sufletul vostru va ajunge mai aproape de Mine, în uniune reală cu Mine.Acceptați-Mă. Nu Mă părăsiți. Nu vă lepădați de Mine.Să credeți, fără a avea nicio îndoială în inima voastră, că Dumnezeu Tatăl v-a oferit aceste daruri din iubire.Reflectați acum asupra Adevărurilor reale ale Învățăturilor Mele.Să nu acceptați doar Răstignirea fără să acceptați de asemenea și darurile oferite la Cina cea de Taină. Dacă nu le acceptați, vă veți priva sufletul de hrana vieții.Iubitul vostru Isus, Mântuitorul Omenirii (MDM 05 aprilie 2012)

Imagine în linie

113. Revărsarea iubirii Mele abundente din timpul adorației vă întărește și vă liniștește

Duminică, 12 iunie 2011 la ora 19:00Fiica Mea iubită, harurile pe care le primesc copiii Mei în timpul Adorației Euharistice sunt foarte puternice. Primiți nu numai harurile necesare pentru a face față suferințelor vieții, ci și pe acelea prin care vi se întărește Iubirea față de Mine, Mântuitorul vostru devotat și iubitor.Iubirea pe care o revărs asupra sufletelor voastre în timpul Adorației este îmbelșugată. Sufletele trăiesc în foarte multe feluri revărsarea acestor haruri. Primul dar este cel al păcii sufletești. O veți simți imediat ce se termină timpul petrecut în Uniune cu Mine.Foarte mulți copii ai Mei își refuză această multitudine de daruri pe care le ofer la Adorație, în timpul orei pe care o petreceți în fața prezenței Mele pe Altar. Deși catolicii sunt conștienți de puterea pe care o are Euharistia, totuși mulți nu recunosc importanța timpului petrecut cu Mine în contemplație. Ei ignoră pur și simplu acest dar. Îi plictisește să fie nevoiți să petreacă cu Mine acest timp suplimentar.O, dacă ar ști ce puternici îi face aceasta! Fricile și îngrijorările lor s-ar risipi, dacă doar ar rămâne în compania Mea într-o reflecție intimă, liniștită. Dacă ar putea vedea copiii Mei lumina care le învăluie sufletele în acea Oră Sfântă specială, ar fi uluiți.Copiii Mei, în timpul acelei ore ajungeți foarte, foarte aproape de Mine. Acela este locul in care glasurile voastre, rugămințile, promisiunile voastre de iubire față de Mine – sunt auzite. Copiii mei, în acest timp primiți multe daruri minunate. Așadar, vă rog, copiii Mei, nu-Mi refuzați rugămintea de a petrece acest timp în compania Mea.Recompensele vă vor elibera de toate grijileRecompensele vă vor elibera de toate grijile, vă vor ușura inimile, conștiința și sufletul și vă vor liniști. Când Mă primiți în Euharistie, vă voi umple sufletul. Dar când veniți la Mine în Adorație vă voi învălui într-o asemenea măsură încât revărsarea Iubirii Mele Milostive vă va îndestula în cuget, în trup și în suflet. Veți simți o putere ce vă va da o încredere liniștită, ce va fi greu de ignorat.Acum veniți la Mine, Copiii Mei, am nevoie de compania voastră. Am nevoie să vorbiți cu mine atunci când Prezența Mea Divină este cea mai puternică (Adorația Euharistică). Vă iubesc și doresc să revărs asupra voastră toate harurile Mele, pentru ca sufletele voastre să pătrundă în Inima Mea Sfântă.Iubitul vostru Mântuitor, Isus Cristos

Imagine în linie

SPUNE-LE CĂ ÎI IUBESC, DAR VREAU SĂ VORBEASCĂ CU MINE

Marți, 31 mai 2011 la ora 10:00Fiica Mea iubită, aceasta a fost pentru tine o călătorie extraordinară, într-un timp așa de scurt. Îmi dau seama că ești obosită acum. Viteza cu care ai primit aceste mesaje și cu care au fost apoi publicate în atât de multe limbi îți arată urgența pe care ele o reprezintă. Acest fapt îți arată și cum funcționează îndrumarea divină, într-o formă perfectă.Aceste Mesaje, pline de învățăturile Mele, sunt comunicate pentru a vă explica importanța de a avea grijă de sufletul vostru în această viață, când încă puteți. Când citesc aceste Mesaje, mulți oameni, mai ales cei cu credință slabă în Dumnezeu Tatăl Veșnic, vor fi tulburați de ele. Mulți se vor converti. Unii vor fi îngrijorați pentru viitorul lor pe pământ, pentru cel al familiei și al prietenilor lor.Dacă mai întâi își vor deschide mintea în fața faptului că Dumnezeu există cu adevărat, atunci vor fi pregătiți pentru pasul următor. Atunci vor începe să se întrebe de ce are loc o astfel de comunicare, de ce Isus Cristos, unicul Fiu al Lui Dumnezeu Tatăl Veșnic face un asemenea pas extraordinar – și vor ajunge la concluzia evidentă. Este datorită faptului că Eu vă iubesc pe fiecare dintre voi și vreau să vă salvez pe toți. Vreau să vă mângâi pe toți și trebuie să întreprind măsuri extraordinare ca să vă aduc mai aproape de Inima Mea Sfântă.Vreau să vă ating inimile, astfel încât o scânteie să se aprindă în sufletele voastre. Nu aveți de ce să vă temeți în această lume, dacă vă încredeți în Mine cu totul. Am planuri minunate pentru voi toți, cei care vreți să ajungeți mai aproape de Inima Mea Sacră. Vă așteaptă daruri extraordinare. Nu vă temeți de frământările din lume, pentru că Eu îi voi apăra pe toți cei care cred în Mine și voi avea grijă de nevoile lor. Aveți încredere în Mine, Regele Omenirii, trimis încă o dată ca să vă salveze de întunericul veșnic.Întoarceți-vă la Mine ca niște copii nevinovați.Nu trebuie să învățați rugăciuni dacă sunteți neștiutori. Da, rugăciunile sunt foarte utile, însă tot ce vă cer este să vorbiți cu Mine, în modul normal în care ați vorbi cu un prieten. Liniștiți-vă și încredeți-vă în Mine. Cereți-Mi ajutorul. Milostivirea Mea este deplină și gata să se reverse, așteptând să vă cuprindă pe toți. O, de ați cunoaște Compasiunea pe care o am pentru fiecare dintre voi, cei de pe Pământ. Chiar pentru păcătoși. Copiii Mei rămân copiii Mei, chiar și atunci când păcatul le pătează sufletele. Detest păcatul, dar îl iubesc pe păcătos.Atât de mulți dintre voi se tem să ceară regulat iertare. Nu trebuie să vă îngrijorați. Niciodată. Dacă vă va părea sincer rău, veți fi iertați. Păcatul, copiii Mei, va fi o problemă permanentă. Chiar și cei mai evlavioși credincioși ai Mei păcătuiesc și iar păcătuiesc, în repetate rânduri. Este un adevăr. Imediat ce satana a fost eliberat, s-a răspândit și păcatul. Multora le este prea rușine să vină la Mine. După ce s-au purtat urât, ei își pleacă capul și închid ochii. Prea mândri și stânjeniți, ei își continuă drumul ca și cum totul va fi uitat.Ceea ce ei nu înțeleg este că întunericul atrage după el întuneric. Deci, dacă ați păcătuit o dată, este mult mai ușor să păcătuiți din nou. Prin faptul că vă blocați conștiința, vă învârtiți într-un cerc vicios. Apoi păcătosul va căuta orice scuză pentru a justifica greșeala comisă. Va continua să cadă, din ce în ce în ce mai jos, în spirală. Aceasta, pentru că nu știe cum trebuie să-și ceară iertare. Deoarece nu a înțeles importanța smereniei, i se pare imposibil să se întoarcă la Mine.Știți, nu este complicat să-Mi cereți iertare. Nu vă temeți niciodată de Mine. Eu vă aștept pe fiecare dintre voi, cei care aveți curajul să vă condamnați păcatele. Dacă vă veți face o obișnuință din asta, atunci veți avea parte de daruri deosebite. După ce vă recunoașteți păcatele, veți ajunge în stare de har. Când vă veți împărtăși cu Sfânta Euharistie, veți simți o energie debordantă, care vă va surprinde. Atunci, și numai atunci, veți găsi adevărata pace.Nimic nu vă va mai neliniști. Veți fi mai puternici, nu doar în suflet – mintea vă va fi mai calmă și mai controlată. Veți înfrunta viața altfel, mai pozitiv. Cine nu ar dori o asemenea viață? În această perioadă tristă a lumii întoarceți-vă la Mine, copiii Mei. Permiteți-Mi să vă arăt fericirea de care veți avea parte dacă vă reîntoarceți la Mine.Gândiți-vă că Mi-am dat viața pentru voi. Iubirea Mea nu cunoaște margini. Voi răspunde chemărilor voastre. Tot ce trebuie să faceți este să vă rugați Mie.Al vostru drag si iubitor Mântuitor, Isus Cristos

Imagine în linie

Comentarii închise la Sfanta Euharistie, mesaje MDM

Din categoria Informatii

Vaticanul deschide oficial dezbaterea asupra preoților căsătoriți în zona Amazonului

De NICOLE WINFIELD

Vaticanul a deschis, luni, în mod oficial, dezbaterea pentru a permite bărbaților căsătoriți să fie hirotoniți ca preoți în părțile îndepărtate ale Amazonului, unde preoții sunt atât de puțini încât, timp de săptămâni sau luni întregi, catolicii nu au posibilitatea de a participa la Liturghie.Solicitarea de studiere a propunerii a fost cuprinsă în documentul de lucru, lansat luni, pentru întâlnirea din octombrie a episcopilor sud-americani cu privire la Amazon.Documentul, pregătit de Vatican pe baza contribuțiilor din regiune, afirmă că celibatul este un dar pentru Biserica Catolică. Dar sugerează oficialilor să studieze „posibilitatea de hirotonire preoțească pentru bărbații mai în vârstă, de preferință autohtoni, respectați și acceptați de comunitățile lor, chiar dacă ei au familii stabile, pentru cele mai îndepărtate zone din regiune”.Ideea hirotonirii așa-numiților „viri probati” – bărbați căsătoriți având o virtute dovedită – există de zeci de ani cu intenția de a face față deficitului de preoți și a declinului în vocații. Dar aceasta a revenit în actualitate sub papa Francisc, primul papă din istoria Americii Latine, datorită familiarității sale cu problemele existente în biserica din Amazon.Întâlnirea din 6-27 octombrie, privind necesitățile sacramentale și de mediu ale Amazonului, va atrage episcopi din Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Guyana Franceză, Guyana, Peru, Surinam și Venezuela.Episcopii bisericii au solicitat mult timp bisericii să ia în considerare hirotonirea viri probati, pentru a sluji în părțile îndepărtate ale Amazonului, unde, potrivit unor estimări, există un preot pentru fiecare 10.000 de catolici. …Susținătorii relaxării regulii celibatului spun că mai mulți bărbați ar lua în calcul vocația preoției dacă s-ar putea căsători iar asta ar fi o îndreptare sigură a declinului numărului de preoți la nivel global.Oponenții ideii spun că relaxarea regulii celibatului pentru Amazon va contribui, cu siguranță, la solicitarea ca acesta să fie relaxată și în alte părți ale lumii. Bărbații căsătoriți pot fi hirotoniți, deja, în biserica catolică de rit răsăritean iar bărbații căsătoriți care se convertesc din bisericile protestante pot fi preoți catolici. Pe lângă hirotonirea bărbaților căsătoriți, documentul de lucru a cerut sinodului să identifice „tipul de slujire oficială care poate fi conferită femeilor”.Se spune că femeile, care au deja roluri importante în comunitățile indigene, trebuie să aibă garantate funcțiii de conducere. Dar nu s-a mai recomandat dezbaterea legată de posibilitatea hirotonirii ca diaconi a femeilor. …În general, se așteaptă ca episcopii sinodului să dezbată o serie de măsuri menite unei mai bune slujiri a comunităților indigene și imigrante din Amazon, în mijlocul fenomenului de despădurire și exploatare forestieră, și în competiția pentru suflete a bisericilor penticostale care sunt mai prezente în regiune cu lideri locali și indigeni …Se vrea o biserică cu o față mai indigenă, cu cântece locale, dans, costume și Biblia traduse în diferite limbi. Ceea ce e necesar, a spus unul dintre organizatori, Monsignor Fabio Fabene, este recuperarea, în esență, a aspectelor bisericii primitive creștine.
Autorul ”documentului de lucru” este un episcop brazilian de origine austriacă, Erwin Kräutler, de orientare radical modernistă, susținător al preoților căsătoriți și al dreptului la hirotonire al femeilor. El este și autorul în parte al enciclicii lui Bergoglio, Laudato Si.

Comentarii închise la Vaticanul deschide oficial dezbaterea asupra preoților căsătoriți în zona Amazonului

Din categoria Informatii

Despre celibat

Burke: „Nu e corectă” eliminarea celibatului sub pretextul regiunii Amazoniene

Nu este „corect” să pretindem că Sinodul Amazonian tratează celibatul clerical „numai pentru această regiune”, a declarat cardinalul Raymond Burke pentru LifeSiteNews.com (20 iunie).
Abolirea celibatului pentru această regiune va afecta întreaga Biserică. El a adăugat: „Episcopii Germaniei vor cere aceeași relaxare în privința acestui subiect.”
Burke a subliniat că celibatul este de origine apostolică și că nu este corect ca Sinodul să pună la îndoială, în vreun fel, celibatul.
”Slujitorilor Mei sfințiți le spun următoarele … Nu uitați că pentru Mine ați depus sfintele jurăminte.” (MDM 24 aprilie 2012)
https://gloria.tv/article/876bEzmNFqobDkD3c4dn1xEFk
Iată o viziune a Sfintei Brigita de Suedia, legat de papa care ar îndrăzni să desființeze celibatul preoțesc.
Viziunea Sfintei Brigita: Papa, care ridică celibatul, va merge în iad

Fecioara i-a explicat Sf Brigita de Suedia că un papă care ar permite preoților să se căsătorească ar merge în iad. 
Maria către vizionară:
„Dar acum îți voi spune voia lui Dumnezeu în această chestiune ……
Să cunoașteți și acest lucru: dacă un papa le-ar da preoților permisiunea de a încheia o căsătorie carnală, Dumnezeu îl va condamna la o sentință la fel de mare, într-o manieră spirituală, ca cea pe care legea o aplică în mod corect, trupește, unui om care a păcătuit atât de grav încât trebuie să i se scoată ochii, iar limba și buzele, nasul și urechile să-i fie tăiate, mâinile și picioarele amputate, tot sângele corpului său vărsat ca să fie complet rece și, în cele din urmă, întregul său corp fără sânge aruncat afară, devorat de câini și de alte animale sălbatice. Asemenea lucruri s-ar întâmpla cu adevărat, într-o manieră spirituală, acelui papă care s-ar opune hotărârii și voinței lui Dumnezeu, menționate mai sus, și să recunoască preoților o astfel de permisiune de a încheia căsătoria.
Căci același papă ar fi total lipsit de Dumnezeu în vederea sa spirituală și în auzul său, în cuvintele și faptele lui spirituale. Toată înțelepciunea lui spirituală ar fi complet rece; și, în sfârșit, după moartea sa, sufletul său va fi aruncat afară pentru a fi torturat veșnic în iad, pentru ca acolo să poată deveni mâncarea demonilor, veșnic și fără sfârșit”.
https://gloria.tv/article/PRV2YJx1AKsU1dKu88KDWnLmf

pentru cei interesati de subiect iata un articol cu multe date și nume de papi care declarau celibatul ca obligatoriu (inclusiv in biserica rasariteana).
”Sfântul Epifanie din Salamis (m. 403) a declarat: „Sfânta Biserică respectă demnitatea preoției până într-acolo încât ea nu admite diaconatului, preoției sau episcopatului, nici măcar subdeaconatului, pe oricine trăiește în continuare în căsătorie și procrează. Biserica îl acceptă doar pe cel care, dacă este căsătorit, renunță la soția sa sau a pierdut-o prin moarte, mai ales în acele locuri în care sunt strict respectate canoanele bisericești”.”
Sfântul Epifanie a fost un scriitor creștin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru. răznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 12 mai.

https://www.catholiceducation.org/…/celibacy-in-the…

Iată ce zic Ortodocșii:
Celibatul este practica potrivit căreia membrii clerului sau monahii, bărbați sau femei se abțin de la căsătorie și de la orice fel de relații sau activitate sexuală.
La Sinodul (Conciliul) de la Elvira (cca. 305-306 d. Hr.), înSpania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să își asume celibatul (canonul 33). Treptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creștin.
În Biserica Ortodoxă, episcopii și monahii sunt obligați să respecte votul curăției și să trăiască în celibat. Preoții și diaconii sunt de obicei căsătoriți. Candidații la preoție și diaconie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în ordinele mari ale clerului, adică înainte de hirotonia întru diacon. [1] Dacă nu sunt căsătoriți până atunci, sunt ținuți să respecte rânduiala celibatului întreaga viață.[2]
Clericii se pot căsători o singură dată; în situația în care rămân văduvi sau din motive întemeiate se desface căsătoria, aceștia sunt ținuți să trăiască în curăție.
Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocației proprii, și nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar disprețui căsătoria. [3]
Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele Sinodului al VI-lea Ecumenic. [4] Aceștia trebuiau să fie necăsătoriți, însă puteau fi aleși și dintre văduvi sau dintre cei căsătoriți, dacă soția accepta despărțirea și se retrăgea la mănăstire.
https://ro.orthodoxwiki.org/Celibat
Sf. Ioan Chrysostom (sf. Ioan Gură de Aur), 392 d.C.: “Că fecioria este bună, sunt de acord. Dar că este chiar mai bună decât căsătoria, aceasta mărturisesc. Iar dacă este de dorit, voi adăuga că este mai bună decât căsătoria la fel de mult cum Raiul este mai bun decât Pământul, la fel de mult cum îngerii sunt mai buni decât oamenii.” (The Faith of the Early Fathers, Vol. 2: 1116)

Sf. Chiril din Ierusalim, 350 d.C.: “În timp ce menţii castitatea perfectă, nu te umfla cu mândrie, în slavă deşartă, împotriva celor care urmează o cale mai modestă în căsătorie… Dacă tu deţii aur, nu îl privi cu dispreţ pe cel care are argint.” (The Faith of the Early Fathers, Vol. 1: 818c)
Biserica Greco-Catolică a luat naștere în Transilvania abia la sfârșitul secolului 17 prin unirea cu Biserica Romano-Catolică a unei părți a românilor ortodocși” (spun istoricii)…. 
Cu mult timp inainte Papa Siriciu a scris două decretale cu privire la celibatul clerului datate pe 10 februarie 385 care explicau originea apostolică a celibatului. 
Celibatul a fost printre chestiunile care au iscat marea schisma.

Papa Pius al IV-lea, Conciliul Tridentin, Ses. 14, 11 Noiembrie 1563, despre căsătorie: “Dacă cineva spune că starea de căsătorie trebuie preferată la starea de virginitate sau celibat, şi că nu este mai bine sau mai fericit să se rămână în virginitate sau celibat decât a te uni în căsătorie (cf. Mat. 19:11; 1 Cor. 7:25): să fie anatema.” (Denz. 980)În Biblie: Matei 19 Despre celibat

10 Discipolii i-au zis: „Dacă aşa este situaţia cu bărbatul şi femeia, este mai bine să nu se căsătorească”. 11 Dar el (Isus) le-a zis: „Nu toţi înţeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12 Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor; există eunuci care au fost făcuţi

[astfel]

de oameni şi există eunuci care s-au făcut ei înşişi astfel pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă!”.

Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi

III. RĂSPUNSURI LA PROBLEMELE CORINTÉNILOR

CĂSĂTORIA ŞI CELIBATUL

Căsătoria şi datoriile celor căsătoriţi

1 Referitor la cele ce mi le-aţi scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2 Totuşi, pentru a evita desfrânările, fiecare [soț] să-şi aibă soţia lui şi fiecare [soție] să-şi aibă soțul ei! 3 Soțul să-şi împlinească datoria faţă de soţie, la fel şi soţia faţă de soț. 4 Soția nu este stăpână pe propriul trup, ci soțul; la fel, nici soțul nu este stăpân pe propriul trup, ci soția. 5 Să nu vă lipsiţi unul de celălalt decât cu consimţământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicaţi rugăciunii şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza nestăpânirii voastre. 6 Vă spun lucrul acesta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. 7 Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, însă fiecare îşi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel.

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. 9 Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

10 Celor căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! 11 Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul, iar soțul să nu-şi lase soţia!

12 Celorlalţi le spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soţie necreştină şi ea consimte să locuiască cu el, să nu o lase! 13 Iar dacă o femeie are un soț necreştin şi acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-şi lase soțul, 14 căci soțul necreştin este sfinţit prin soție, iar soția necreştină este sfinţită prin frate; altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, însă ei sunt sfinţi. 15 Dar dacă cel necreştin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16 Căci cum [poţi să] ştii, tu, soție, dacă îţi vei mântui soțul? Sau cum poţi şti, tu, soțule, dacă îţi vei mântui soţia?

17 În afară de aceste cazuri, să umble fiecare aşa cum i-a dat Domnul, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare! Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. 18 Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână aşa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă! 19 Nici circumcízia nu înseamnă nimic şi nici necircumcízia nu înseamnă nimic, ci numai observarea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat! 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi să devii liber, mai degrabă profită, 22 căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Nu deveniţi sclavii oamenilor! 24 Fraţilor, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!

Starea de celibat

25 Cât despre fecioare, nu am nicio poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul [harul] de a fi vrednic de crezare. 26 Eu cred că este bine, din cauza dificultăţii [timpului] de faţă, e bine ca omul să fie aşa: 27 eşti legat de femeie, nu căuta să te desparţi; nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie! 28 Totuşi, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. Iar dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar aceştia vor avea suferinţe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruţ.

29 Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar poseda, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece.

32 Eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, 33 însă cel care este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34 şi este împărţit. Tot aşa şi femeia necăsătorită, tot aşa şi fecioara se îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup şi în duh, însă cea căsătorită se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului. 35 Aceasta o spun spre avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul, fără abatere.

36 Dacă cineva crede că este o ruşine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, şi aşa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuieşte. Ei să se căsătorească! 37 Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns şi are putere asupra propriei voinţe şi a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine. 38 Aşa încât cel care îşi dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face şi mai bine.

39 O femeie este legată cât timp îi trăieşte bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne aşa. Cred că am şi eu Duhul lui Dumnezeu.

Comentarii închise la Despre celibat

Din categoria Informatii

Un preot osândit vorbește în timpul unui exorcism

(Confesiunile iadului .Ed .TRC; Exorcismul din 5 aprilie 1978)   Demon: Verdi-Garandieu, demon uman.Mesaj către preoți, avertizări și îndemnuri pentru a reveni la viața Evangheliei Abatele Verdi-Garandieu, demon uman, fost preot al Diecezei de Tarbes, în secolul al XVII-lea, adresează, prin intermediul îndrăcitului, acest mesaj patetic fraților săi întru preoție, ca să îi adjure – la ordinul Preasfintei Treimi și a Fecioarei Maria – să reia calea îngustă a Evangheliei, și astfel, să evite să sufere la rândul lor, în iadul veșnic, soarta oribilă care i-a revenit din cauza infidelităților lui față de har. În urma exorcismului lui Leon al XIII-lea folosit în acest caz, au fost rostite multe invocări, inclusiv cele ale Sf. Vincent Ferrer, marele misionar spaniol dominican din sec.XIV-XV, care a umblat predicând prin Spania, Italia, Elveția și Franța; el a murit la Vannes în 1419. El a fost de temut pentru demon, de la care a smuls multe suflete, prin viața lui de dragoste și penitență și prin propovăduirile lui înflăcărate. Pe scurt: Sfântul Vincent Ferrier (a cărui sărbătoare liturgică este tocmai în 5 aprilie) este un model de imitat iar abatele Verdi-Garandieu, un exemplu de NE urmat. Demonul va vorbi aproape două ore și jumătate, aproape neîntrerupt. Reproducem textul adjurărilor sale, din ordinul Cerului, către preoții din vremea noastră. De fapt, pentru întregul cler, căci după cum spune demonul Garandieu, este adresată și „episcopilor, cardinalilor și vicarilor” (superiori bisericești). Pentru a asigura continuitatea acestui mesaj, atât de important, și ușurința lecturii, am eliminat, în mod excepțional, menționarea intervenției exorcistului prin care obliga demonul să continue să vorbească la ordinul Preasfintei Treimi. (Verdi-Garandieu, după ce a subliniat că și el a devenit „un demon printre demoni”, începe imediat să țipe, spunând:) ”Ce prostie am făcut că nu am corespuns harului, că am dus viața pe care am dus-o!” (Apoi, scoțând strigăte groaznice, exclamă făcându-l pe posedat să se rdice în picioare): ”De ce m-am lăsat dus așa, dar de ce? De ce am acceptat să primesc preoția, această povară foarte grea, din moment ce nu eram în stare, dacă nu m-am străduit să mă ridic la înălțimea acestui mare ideal? De ce am dat un exemplu greșit, așa cum fac astăzi mii și mii de preoți, ne corespunzând preoției mele. De ce nu am învățat catehismul, așa cum ar fi trebuit să o fac? Mi-am petrecut timpul uitându-mă după fustele femeilor, mai degrabă, decât respectând poruncile lui Dumnezeu. Într-adevăr, nu eram nici fierbinte, nici rece, am fost căldicel și Domnul m-a vărsat din Gura Sa! În tinerețe, eram încă bun, încă corespundeam harului. (În timp ce vorbea, am auzit strigătele lui prin gura posedatului). Mai târziu, am devenit călduț. Atunci am intrat pe calea cea plăcută și ușoară și am abandonat calea îngustă a virtuții, care nu mai corespunde harului; și apoi, am căzut mai jos și mai jos. La început încă m-am mărturisit, am vrut să mă convertesc, dar nu am reușit pentru că nu știam să mă rog suficient. Nu am corespuns harului, deoarece din călduț am devenit rece. Între călduț și rece, există o distanță subțire numai cât o coajă de ceapă. Dacă aș fi fost fierbinte și arzătoar, n-aș fi cunoscut această soartă mizerabilă. Dacă preoții nu își revin, în zilele noastre, ei bine! vor cunoaște aceeași soartă ca și mine. Astăzi există mii, zeci de mii de preoți care sunt ca mine, care dau exemplu greșit, care sunt călduți și care nu mai corespund harului lui Dumnezeu. Toți, dacă nu se convertesc, nu vor avea un destin mai bun decât cel pe care l-am avut, eu, Verdi-Garandieu. Ah! Ce soartă pentru mine, dracu’. Dacă măcar nu m-aș fi născut! Dacă aș putea trăi din nou! Ah! Cum aș vrea să mă întorc pe pământ pentru a trăi mai bine! Ah! Ce mi-ar place să-mi petrec nopțile și zilele, în genunchi, în rugăciune, invocându-L pe Cel PreaÎnalt! Aș chema Îngerii și Sfinții din Cer, să mă ajute să părăsesc calea pierzării, dar nu mă mai pot întoarce, eu sunt osândit (termină el cu o voce lamentabilă) . Din păcate, preoții nu știu ce înseamnă să fii condamnat la iad și ce este iadul. În prezent, aproape toți cei de pe pământ urmează calea minimei rezistențe/calea mai ușoară. Ei vor să guste plăcerile vieții. Ei sunt convinși că a practica umanismul, cum zic ei, și a avea mentalitatea epocii în care trăiesc, este ceva care a fost dobândit de acum pentru totdeauna. Episcopii, cardinalii și vicarii nu dau un exemplu mai bun decât cel oferit de subordonații lor. Trăiesc ei, oare, conform simplității pe care Cristos a practicat-o la mâncarea Sa și la masa Sa? După cum spune Evanghelia, Isus Cristos a participat cu siguranță la mese întinse, invitat de unii sau de alții, dar la aceste mese nu a mâncat prea mult. Și dacă a mâncat puțin în timpul acestor banchete, trebuie să subliniem și că de multe ori El a preferat să rabde foame. Și Sfânta Familie și Apostolii au postit mult. Altfel, nu ar fi primit toate harurile de care au avut parte. Și totuși, Isus nu trebuia să dobândească harul, deoarece el însuși era Autorul harului, însă voia să dea un exemplu apostolilor săi, desigur, dar și tuturor cardinalilor, episcopilor și preoților din toate secolele. Dar la ce bun, căci în zilele noastre, cardinalii, episcopii și preoții stau la masă într-un cadru luxos și gustă mâncăruri delicioase. Ei merg atât de departe încât își strică sănătatea, urmând acest mod de viață, dar își închipuie că acest lucru se cuvine poziției lor de episcop, cardinal sau (alte funcții) jurisdicționale. Sărmane bucătărese, care își imaginează că dacă servesc episcopi sau personalități, trebuie să prezinte lucruri sofisticate la masă. Ele își imaginează, săracele, că ar fi o rușine pentru ele să nu pună toate aceste feluri de mâncare pe masă. Ele au uitat că făcând astfel nu-i ajută pe episcopi să-L imite pe Cristos și nici pe preoți. Ar fi mai bine ca bucătăresele să le spună acestor personalități că Cristos a trăit mult mai simplu. Cei de Sus (și a arătat în sus) țin la respectarea imitației lui Isus Cristos; iar ceea ce se face acum este exact opusul imitației lui Isus Cristos. Se trăiește în rafinament, lux, abundență, până la exces, chiar și până la păcat. Păcatul, de multe ori, a început deja cu masa. Deja începem să păcătuim, când trebuie să practicăm un anumit ascetism și refuzăm să facem acest lucru. Refuzarea spiritului de sacrificiu nu este păcat, ci este ușă deschisă păcatului, prin care acesta poate intra. Lipsa ascetismului duce încet la păcat. Între cele două, există doar o foiță de ceapă. Dacă preotul nu urmează învățăturile Bisericii, noi (demonii) suntem cei care venim să-l tragem de un capăt al hainei pentru a-l aduce pe căile noastre. Pe moment, apucăm doar un colț al hainei, însă o facem cu speranța de a o înșfăca pe toată. Mult timp am avut intenția de a deveni un preot bun; însă trebuie remarcat faptul că preoții sunt atacați de noi (demonii) mult mai mult decât laicii. Desigur, și laicii sunt în pericol, în special cei care se străduiesc să fie drepți și cei care au o sarcină importantă. Dar, fiindcă preotul are o mare putere de binecuvântare, preferăm să-l atacăm pe preot, în primul rând pe el. În ceea ce mă privește, îmi amintesc că eram preot și, la început, îmi exercitam serios preoția. Apoi, cu timpul, mi s-a părut monotonă și, uitând de rugăciune, am uitat și de celibat. Am suprimat rugăciunea, mai întâi pentru că am crezut că sunt foarte ocupat, apoi, în alte zile, am reluat-o și, în cele din urmă, am abandonat-o complet. Am considerat că aceste rugăciuni lungi ale Breviarului erau plictisitoare, inutile și, în final, am pierdut gustul pentru rugăciune. Când am eliminat Breviarul, am căzut în păcatul impurității și, din acel moment, nu mai aveam dorința de a spune Liturghia. Era un lanț de reacții. Când am căzut în impuritate, a fost o succesiune de reacții. Nu mai spuneam Liturghia cu evlavie, pentru că nu mai eram în starea de har. În starea în care ajunsesem, citirea Bibliei și a Evangheliei, în special, precum și vederea poruncilor lui Dumnezeu, au devenit un reproș pentru mine. Acesta a fost un avertisment pentru mine, și pentru că nu am ținut seama de avertisment, am hotărât să nu-i învăț pe copii așa cum ar fi trebuit să-i învăț. Cum aș fi putut să-i învăț binele dacă nici eu nu-l practicam? Însă cei care se numesc astăzi umaniști și moderniști știu bine acest lucru, așa ca mine. Cum ar putea impune oamenilor laici și copiilor lucruri pe care ei (preoții) nu le cred și nu le practică? Cum ar putea îndura să-i învețe pe oameni așa cum ar fi trebuit, știind că învățătura lor nu corespunde cu ceea ce cred și că astfel ar spune minciuni enorme? Pentru mulți, în timp, inima lor a devenit un abis al morții. Sunt mult mai mulți decât am crede în această stare. Acestea sunt poame stricate; cum ar putea un măr putred să dea un miros bun?” (Confesiunile iadului .Ed .TRC; Exorcismul din 5 aprilie 1978) Este Verdi-Garandieu, un preot osândit, care este obligat de Puterea Divină să avertizeze preoții aflați în pericol. «Doar un preot, care se străduiește la virtute, poate atinge sufletele și le poate da ceea ce ele au nevoie. Dacă preoții dădeau un exemplu de virtute, mai ales tinerilor, aveam o lume complet diferită de cea pe care azi o cunoaștem. Ați avea o lume de o mie de ori mai bună decât cea pe care o aveți acum. Cum vreți să răspândiți binele, dacă nu-l aveți în voi? Cum pot să vorbesc despre Duhul Sfânt, dacă eu mă bucur să nu-L ascult? Cum să prezentăm calea de urmat când noi am părăsit-o? Este o tragedie mult mai profundă decât vă puteți imagina. Tragic e că în momentul în care preotul părăsește calea virtuții, el este tentat să atragă după sine multe suflete. Aceasta incepe cu Sfântul Sacrificiu al Liturghiei, care, de la început până la sfârșit, e spusă fără tragere de inimă. Prin urmare, nu beneficiem de ea. În orice caz, pentru mine așa a fost, și am dezvoltat o aversiune față de Liturghie și față de textele sale sfinte, care pentru cineva care nu e în regulă sunt ca un reproș permanent. În ce mă privește, precum și pentru alte mii de preoți, exista cel puțin Transsubstanțierea, cea care permitea credincioșilor să participe într-adevăr la Liturghie, deoarece acești oameni nu pot cunoaște ceea sălășluiește în profunzimea inimii unui preot; dar vai de preoții care nu mai spun ceea ce trebuie să spună pentru a asigura Liturghia și care nu o mai trăiesc. Vai de cel care îi conduce pe credincioși pe calea greșită. Acești preoți ar face mai bine, să strige de la amvon în public: „Am păcătuit, nu mai sunt capabil să practic virtutea. Rugați-vă pentru mine, ca să mă convertesc și, din nou, să învăț căile virtuții.” Ar fi mult mai bine să vorbim astfel, iar noi, demonii, nu am mai avea puterea de a domina acești preoți, pentru că ei ar fi făcut un act de smerenie. Chiar dacă unora le-ar fi provocat dispreț ca un preot să vorbească astfel, majoritatea celor care-l auzeau ar fi fost convinsă de umilința lui și putea să-l ajute să se recupereze. Majoritatea credincioșilor ar avea respect pentru un preot care se exprimă astfel și așa ar fi mult mai bine decât să continuăm pe calea minciunilor și a ipocriziei. La ce folosește celebrarea Liturghiei cu fața la popor și a spune oamenilor: „Apropiați-vă ! Dumnezeu vă iartă toate păcatele, El vă înțelege. Apropiați-vă de Tatăl luminilor; și dacă sunteți în întuneric, El vă va așeza din nou în har.” Toți uită că mai trebuie făcut ceva înainte, pentru ca Tatăl să vă poată lua înapoi în brațele Sale și să vă readucă în harul Său. Este adevărat că Tatăl își ia copiii în brațele Sale, dar înainte de aceasta este necesar să se căiască și să promită schimbarea direcției vieții lor. Trebuie evitate căile care duc la pierzare. Preotul trebuie să se gândească: „Trebuie să încep cu mine însumi. Aceasta ar fi singura modalitate de a fi model pentru toți și de a putea predica învățătura Duhului Sfânt și a lui Isus Cristos întregii comunități. Aceasta ar fi și misiunea pe care Cel PreaÎnalt consideră că trebuie să o predic și s-o împlinesc printre oameni”. Vorbim prea mult despre dragostea aproapelui nostru, uitând că această dragoste rezultă din dragostea pe care o avem pentru Dumnezeu. Cum putem vorbi de iubirea față de aproapele nostru, de apropierea unul de altul, dacă uităm prima poruncă, porunca principală: „Să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, din tot sufletul tău, cu toate puterile tale”. Indicația de a-ți iubi aproapele vine doar pe locul al doilea. Dacă preotul a făcut întâi pace cu Cei de Sus (arată în sus), dragostea față de aproapele va rezulta imediat. Este mascaradă Francmasonică să se spună: „Trebuie să ne iubim unii pe alții, să ne ajutăm unul pe celălalt, să ne sprijinim unul pe celălalt”. Dar unde se termină asta? Chiar dacă vorbim despre caritate, sau iertare sau sprijin reciproc, vedem rezultatul, (care e) doar numărul de sinucideri curente. Este adevărat că este o poruncă să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, dar asta vine după cea care spune să-L cinstim și să-L adorăm pe Dumnezeu în primul rând, deci trebuie să începem cu începutul acestei porunci, și mai întâi să-L iubim pe Dumnezeu, ceea ce include cu adevărat și iubirea aproapelui. Întreaga poruncă rezidă în prima parete. Dacă într-adevăr L-am iubi pe Dumnezeu, nu am vorbi mereu despre iubirea aproapelui, sprijinirea lui, ajutarea lui … Dar nu se întâmplă așa. În sălile parohiilor, în conferințele episcopilor și chiar la Roma se pălăvrăgește despre asta tot timpul. Pălăvrăgim, discutăm, rezolvăm, ștergem, vrem să primim totul într-un mod pe care Cei de Sus (arată mai sus) nu-l acceptă. Cei de Sus (arată în sus) nu sunt numai milostivi, ci și drepți și eu, Verdi-Garandieu, știu ceva. Dacă aș fi practicat virtutea, m-aș fi rugat, aș fi făcut penitență, atunci nu aș fi cunoscut pe propria-mi piele, ceea ce cunosc acum. Aș fi cerut cruci, pentru a-mi ajuta oile să se sfințească și să mă sfințesc și eu; dar toate acestea, am uitat să le cer. În zilele noastre, majoritatea preoților uită că trebuie să practice Calea Crucii, să se sacrifice, să se roage pentru alții, să uite de ei înșiși. Trebuie strigat, în zilele noastre, de la amvoane, (în sens material, demonul amintește că amvonul indică faptul că Cuvântul lui Dumnezeu vine de Sus) credincioșilor noștri, să facă penitență pentru a repara și a-i scoate din noroi pe toți cei care se bălăcesc, acum, acolo. Aceasta ar fi o modalitate de a practica caritatea în adevăr. Toate, desigur, au importanța lor, dar toate dispar în praf, mai ales că Dumnezeu însuși a promis să ne dea ceea ce avem nevoie pentru a trăi, mai ales în epoca noastră când distribuirea lucrurilor materiale e organizată remarcabil. De aceea, ele nu trebuie să constituie scopul carității noastre, ci mijloacele care ne permit să accedem la cealaltă, cea a lui Dumnezeu. Bineînțeles că trebuie să-l ajutăm pe cel care are nevoie, dar de aici până la exagerarea de a da deoparte datoria față de Dumnezeu, este prea mult. Ar trebui mai degrabă, să ne preocupăm, de la înalțimea amvonului, să conducem credincioșii să se roage pentru x sau y care este în mare dificultate spirituală, și, prin urmare, în mare pericol; să cerem să fie aprinsă o lumânare binecuvântată, sau să se folosească crucea și apa sfințită, fără să uităm de rozariu, pentru a oferi un ajutor acelei persoane. Toate acestea aduc binecuvântări, chiar dacă sunt făcute de laici; acestea se fac în mod discret și în tăcere. Iar noi (demonii), în acest caz, trebuie să cedăm în fața acestor lucruri. Trebuie să se reamintească oamenilor, din înălțimea amvonului, că trebuie să ia religia în serios, să se dedice unul altuia, pentru a menține perseverența în inima tuturor, și, astfel, oamenii să rămână pe calea virtuții. Laicilor ar trebui să li se spună, de asemenea, că trebuie să se roage pentru cler și pentru toate responsabilitățile acestuia, astfel încât clerul să rămână în serviciul lui Dumnezeu și nu cadă în capcanele diavolului. Trebuie să se roage pentru ca preoții să conducă bine credincioșii. Și eu sunt un preot și de aceea sufăr înfricoșător, în iad, din cauza (lipsei) sfințeniei mele. Preoții din amvon, de asemenea, ar trebui să-i invite pe credincioși să se roage pentru ei înșiși, pentru că ar trebui să le aducă la cunoștință credincioșilor că demonii atacă mult mai puternic decât ar crede. Ei trebuie să se roage pentru preoți, ca aceștia să persevereze în lucrarea lor și în direcția corectă, până în ceasul morții lor. Este nevoie, de asemenea, că laicii să se roage unii pentru alții, pentru ca să rămână pe calea virtuții și, în orice caz, a binelui; nu doar ocazional, ci în mod regulat.» (Confesiunile iadului .Ed .TRC; Exorcismul din 5 aprilie 1978) Este Verdi-Garandieu, un preot osândit, care este forțat de către Toată Puterea Divină să-i avertizeze pe preoții aflați în mare pericol. «Este tragedia a mii și mii de preoți și laici că au crescut ca iarba verde. Dintr-o dată, în momentul ispitei, ei sunt călcați în picioare de diavol, așa cum Isus Cristos a spus în Evanghelie, pentru că le lipsește sau soarele sau apa, sau soarele i-a ars. Asta cu atât mai mult cu cât laicii sunt astăzi deturnați de pe calea cea bună de către înșiși preoții, care le spun că ceea ce se făcea pe vremuri e acum aruncat deoparte. Printre ei (preoți și laici), erau unii care practicau o mare virtute, apoi brusc s-au scufundat, pentru că nu erau suficient de înrădăcinați în pământ, în pământ bun. Eu, Verdi-Garandieu, vă spun că, trebuie mereu să vă rugați pentru preoți și laici pentru a-și menține perseverența. Este necesar să știe cum să spună, mai ales preoții, din amvon, că rugăciunea pentru perseverență este, în zilele noastre, tot mai necesară. Trebuie amintit că perseverența pe Calea Crucii este legea fericirii, pentru că acela care știe să suporte (încercările), se situează pe calea spre Cer. În special, este necesar să li se spună oamenilor săraci că trebuie să fie fericiți că-și poartă nenorocirea, pentru că după aceea vor fi foarte fericiți în Ceruri. Chiar dacă cei săraci trebuie să suporte (lipsuri), ei sunt totuși foarte departe de postul și de jertfele acceptate, de exemplu, de Parohul de Ars și de alți mari sfinți, până la limita extremă a vieții lor. Săracilor trebuie să li se spună că trebuie să-i mulțumească Domnului pentru soarta în care i-a așezat, pentru că această sărăcie acceptată îi poate ajuta mai mult să-L imite pe Isus Cristos. Dați slavă Domnului, pentru că, în funcție de sărăcia pe care o aveți, aveți mult mai puțin timp să puteți ceda ispitei, deoarece trebuie să lucrați mereu. Cei care au o familie mare și, prin urmare, au multe de făcut pentru a-i educa și hrăni pe membrii ei, trebuie să-i mulțumească BunuluI Dumnezeu de trei ori pe zi, pentru că ei au toate ocaziile de a scăpa de plăcerile acestei lumi și de a se pregăti mai bine pentru Împărăția Cerurilor, unde locul lor este rezervat. Când, în familii, se ajunge la cel de-al patrulea copil, atunci este o tragedie, și pentru anturaj și pentru familia în sine. Ce să facă? Ceea ce este adevărat despre cel de-al patrulea este, de asemenea, adevărat, uneori, pentru al doilea sau al treilea; și, din păcate, preoții intră într-o empatie în fața acestor plângeri și acceptă ca acești credincioși să folosească pilula pentru a evita copilul. Credincioșii nu-și dau seama de pericolul în care se pun, deoarece, între luarea pilulei (greșeală deja gravă) și avort (greșeală și mai gravă), distanța este mică. Avortul este o crimă și, prin urmare, un păcat foarte grav. În zilele noastre, nu se mai vrea să se recunoască a fi adevărat ceea ce a fost cu mii și mii de secole în urmă. Deci, chiar dacă Dumnezeu nu pedepsește direct onanismul, cum a pedepsit păcatul lui Onan, Dumnezeul nostru consideră mijloacele anticoncepționale la fel de grave ca faptul în sine. Atunci imaginați-vă ce poate să gândească de avort! Pentru că toate aceste fărădelegi sunt contrare planului mântuirii gândit de Dumnezeu. Astfel, eu, Verdi-Garandieu, mă văd obligat de a spune tuturor, episcopi, cardinali și preoți, că trebuie să strige din amvon – ce anume? – „Urmați calea Domnului, pentru că acolo unde există renunțare și sacrificiu, există și posibilitatea de har”. În cazul în care nu există nici sacrificiu, nici renunțare, nu e posibil nici harul. Și acolo unde nu există nici renunțare, nici sacrificiu, cea mai mică fisură ne oferă ocazia (nouă demonilor) de a deveni cu ușurință stăpâni, cu viclenia noastră. Această mică fisură ne este suficientă pentru a răsturna întreaga casă, ceea ce este cazul tuturor bisericilor voastre acum. Este necesar să se reia misiunile populare (exerciții spirituale, cateheze) și poporului să i se propovăduiască, nu de la pupitru, ci de la amvon, așa cum am spus deja mai înainte. Există chiar biserici în care trebuie să se coboare spre altar în loc să se urce și oamenii sunt distrași, deoarece privirea lor nu mai este îndreptată în sus, ci spre distragerile care vin de jos și chiar de foarte jos, de la noi (demonii). Aceste misiuni populare ar trebui reintroduse, pentru că atunci când calea virtuții este propusă astfel, o ploaie de haruri este oferită poporului. Influența unui preot care trăiește conform legilor Domnului este enormă, este cea care poate fi observată în viața Parohului de Ars. Parohul de Ars nu a salvat sufletele prin călătorii, mâncând la o masă foarte bogată, participând la tot felul de conferințe, ci rămânând în camera lui și în fața Preasfântului Sacrament, ceea ce ar fi trebuit să fac și eu, Verdi-Garandieu. În schimb, mi-am neglijat îndatoririle pastorale în fața întregii mele parohii și am condus-o în acest fel, în această direcție. În zilele noastre, ar fi nevoie de mii și mii de Parohi de Ars și, dacă nu există încă, ar trebui să ne gândim să imităm acest om. Asta este ceea ce eu, Verdi-Garandieu, sunt obligat să spun: că preoții trebuie să evite contactul obișnuit cu femeile și trebuie să recite Breviarul complet. În realitate, dacă preoții nu se roagă Breviarul, ei sunt în mare pericol de a ceda tentației; pe de altă parte, dacă ei îl spun, Cel PreaÎnalt îi ajută să o depășească, deoarece preoții sunt supuși unor mari ispite pe această temă. Trebuie remarcat că, chiar și atunci când preotul cade în păcat și, în ciuda acestui fapt, se roagă Breviarul, Cel PreaÎnalt îi oferă posibilitatea de a-și continua lucrarea și de a fi un instrument folositor pentru credincioși. Trebuie să spunem tuturor celor care se confruntă cu dificultăți majore, că trebuie să persevereze în a-și pune speranța în Domnul, pentru că Domnului îi place să-i încerce pe cei care-L iubesc, mai ales într-o epocă în care resursele financiare permit oamenilor să se apere de suferință și încercări. Trebuie repetat de multe ori, din amvon, că trebuie mai întâi să se încreadă în Domnul, ca să poată lupta împotriva încercărilor lor și să le poată suporta. În momentul de față, trebuie să insistăm foarte mult asupra acestui punct, deoarece aceste mijloace financiare reprezintă o oportunitate pentru slăbiciuni, mai ales în comunitățile parohiale și, pentru că viața ușoară și plină de plăceri (sau nepăsare) a preoților și chiar a episcopilor, nu aduce cu ea imitația lui Isus Cristos, ci mai degrabă duce la pierderea sufletelor. Cum ar putea Duhul Sfânt să intervină în suflete, dacă preotul crează căi ușoare, ne dându-le oamenilor sentimentul păcatului și fluturându-le pe sub nas că Dumnezeu este milostiv și iartă totul foarte ușor, fără ca vreunul să fie chemat la căință și la practicarea căinței. Trebuie să se strige, de pe fiecare acoperiș, că Calea Crucii este cerută de Cer. Urmând Crucea lui Isus Cristos, ajutăm cel mai mult la mântuirea aproapelui nostru, pentru că această penitență, Bunul Dumnezeu o folosește; sau mai degrabă, Bunul Dumnezeu folosește această penitență pentru a ajuta la mântuirea aproapelui. Pentru că, dacă se realizează prima parte a poruncii lui Dumnezeu, se realizează și a doua parte a acestei porunci a iubirii. Înseamnă într-adevăr că practicăm dragostea pentru Dumnezeu dacă celebrăm Liturghia cu fața la popor, ca și cum ar fi adresată poporului și nu lui Dumnezeu? Preoții trebuie să spună Liturghia în așa fel încât să se înțeleagă că prin această jertfă se caută doar slujirea și cinstirea lui Dumnezeu. Tot restul este doar supliment sau completare; preoții predică prea mult despre lucrurile din viața de zi cu zi; și despre iubirea față de aproapele, în general sau în particular, uitând că iubirea lui Dumnezeu e cea care duce la adevărata iubire a aproapelui și la adevărata practică a carității. Acest mod de a face și de a acționa ar permite, prin practica renunțării și a penitenței, mântuirea a mii și a mii de suflete, dacă am aplica-o cu adevărat. Atât de multe suflete cad ca niște fulgi de zăpadă, în iad, așa cum ne-au amintit deseori sufletele privilegiate. Dacă episcopii și preoții persistă în menținerea acestei situații dezastruoase, mii și mii de biserici nu vor mai fi Biserica, ceea ce începe să se întâmple chiar acum. Pentru mii și mii de credincioși, slujbele curente din biserici sunt oportunități de a rămâne fleșcăiți la slujba Domnului; în consecință, ele sunt instrumente ale morții, deoarece ele nu conduc direct la Cer și nu ne fac să ne gândim la el. Toate acestea s-au întâmplat deoarece preotul însuși s-a lenevit și nu a mai trăit nici el prima poruncă a iubirii lui Dumnezeu. Ca un măr, el are viermele în interior și nu mai este ghid, așa cum ar trebui să fie. Dacă episcopii, preoții și parohii ar fi trăit conform regulilor stabilite de Domnul, nu ați avea parte de catastrofa pe care o vedeți acum la Roma. Dacă așa s-ar fi întâmplat, Domnul nu ar fi tolerat că altul înafară de Papa Paul al VI-lea să pretindă că domnește sub numele său. Această realitate, care a izbucnit incidental în afara Vaticanului, este opera Francmasoneriei. Dar dacă, în întreaga lume, milioane de credincioși s-ar fi adunat în exerciții spirituale pentru a se ruga și a face penitență și a cere, în același timp, Domnului să ne scoată din această situație, Cerul ar fi evitat și nu nu ar fi permis ca această catastrofă să sosească. Dacă ar fi început cruciadele de rugăciune, Roma ar fi în continuare Roma.» (Confesiunile iadului .Ed .TRC; Exorcismul din 5 aprilie 1978) Este Verdi-Garandieu, un preot osândit, care este forțat de către Toată Puterea Divină să-i avertizeze pe preoții aflați în pericol teribil. «Trebuie să spun și asta: trebuie să le spun miilor și miilor de preoți din prezent că femeile pot deveni pierzarea lor și că asta nu s-ar întâmpla dacă s-ar înarma cu rugăciunea. Dacă preoții își luau Breviarul și se hrăneau cu doctrina Doctorilor Bisericii care, prin rugăciune, au avut o experiență umană, atât de mare, lucrurile ar fi diferite pentru ei; în timp ce, în caz contrar, ei vor face parte dintre acei mii și mii de preoți care, în prezent, trăiesc în păcat de moarte. Mii de preoți trăiesc în afara harului și nu mai spun Breviarul, așa cum m-am făcut și eu. Dacă, cel puțin, i-aș fi cerut ajutorul Îngerului meu păzitor; dar nu, am refuzat toate mijloacele care mi-ar fi permis să mă recuperez și, urmând acest mod de viață, am neglijat, cu siguranță, educarea tinerilor; și totuși, am fost mult mai puțin rău decât ceea ce se face acum cu preoții și tinerii. Acest avertisment ar trebui să fie o lumină pentru preoții care se află pe calea pierzării. În trecut, mai erau încă mulți preoți care vegheau la propria sfințire, dar astăzi au adoptat calea cea largă și, în același timp, calea pierzării. Dacă nu se roagă cineva pentru ei, dacă nu apar suflete penitente pentru ai apăra și pentru a le obține haruri, ele se vor pierde. Sună incredibil, este tragic, dar trebuie să spun aceasta așa cum este. Acest lucru este și mai tragic, pentru că Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu care seamnană cu un om de zahăr. El a creat legi, aceste legi sunt veșnice. Ei trebuie să le asculte, iar credincioșii nu trebuie să-i asculte pe aceia din cler care susțin schimbarea, pentru că nu clerul este cel care stabilește legile, ci Domnul, și Legile Lui rămân veșnic. Nu degeaba a subliniat Domnul în Evanghelie ”că este mai bine să intri în Împărăția Cerurilor cu un singur ochi, decât cu doi ochi în iad”. De fapt, privirea este cea din cauza căreia preotul se pierde din ce în ce mai mult, în zilele noastre. Astăzi, preoții nu își mortifică suficient privirea. Ei acceptă în inimile lor prea multe imagini care constituie o pacoste pentru viața lor interioară. Începe la televizor și continuă în lucrările de la parohie, unde femeile sunt acum multe. În vremurile vechi, femeile din biserică aveau capul acoperit. În prezent, nu se mai întâmplă așa. Deci, de ce întoarceți altarul cu fața la popor? Eu, Verdi-Garandieu, am spus Liturghia, cu spatele la oameni, dar totuși am fost sedus de femei; actualii preoți, cu liturghiile ținute spre popor, au mai multe ispite decât oricând. Nu degeaba a spus Domnul în Evanghelie, că este mai bine să intri orb (în Împărăție), sau doar cu o singură mână și un singur picior, decât să pătrunzi în chinul teribil al iadului cu ambii ochi, ambele mâini și ambele picioare. Cred, oare, preoții că Evanghelia și-a pierdut astăzi valoarea și că ei o pot prepara pe gustul lor? Cred, oare, că Domnul Isus a vorbit numai pentru oamenii cărora le-a dat atunci mesajul? În zilele lui, se purtau haine lungi. Nu le vine în minte gândul că, probabil, El ar fi vorbit mai degrabă pentru oamenii din vremea noastră, când pierzarea se răspândește din ce în ce mai mult prin mijloace tehnice și când nimeni nu poate opri nimic. Este un cuptor arzând al pierzării, care nu poate fi stins de ploaia eforturilor unui anumit număr de preoți buni care luptă ici colo. Domnul se adresează mereu libertății fiecăruia. Mai mult, Biblia este acolo, în special Evanghelia; precum și toate mesajele care ne amintesc în mod constant de directivele pe care le-a stabilit Domnul. Dacă refuzăm să le ascultăm, Cerul nu poate face nimic în această privință, mai ales dacă ne face plăcere să adaptăm Evanghelia după pofta noastră. Dacă aruncăm toate aceste îndurări în vânt, ce poate face Cerul? Cum poate să acționeze harul dacă nu se mai citesc cărți sfinte sau cărți ale sfinților, cum ar fi viața lui Catherine Emmerich sau cea a Parohului de Ars sau chiar cea a lui Padre Pio, care a dat un mare exemplu în zilele noastre. Fiecare dintre acești sfinți simte aceeași iubire pentru același sacrificiu, în aceeași renunțare, din iubire față de ceilalți. Penitența acestor sfinți a fost acceptată de PreaÎnalt. Acesta din urmă ar fi gata să accepte și alte reparații, alte sacrificii, în scopul convertirii. Adesea, Bunul Domn ar dori ca noi să putem să-i spunem: „Eu accept suferințele pe care mi le veți trimite. Dați-mi harul de a le suporta, pentru convertirea acestuia sau a celuilalt”. Dar vedem mai degrabă că atunci când Domnul trimite suferință, de cele mai multe ori creștinii o resping cu oroare și cu toată puterea lor. Omul prea adesea face tot posibilul pentru a evita suferința. Ar fi de datoria preoților să trăiască aceste moduri de a vedea lucrurile și să le predice credincioșilor. Toți aceia care refuză suferința și nu căută decât să o elimine, nu trăiesc în conformitate cu prima poruncă a lui Dumnezeu. A fi mai în concordanță cu Voia lui Dumnezeu este mai mult decât a spune: „Să se facă voia Lui, nu a mea!” Această modalitate de a se uni cu agonia lui Cristos ar fi cea mai bună cale de a cinsti iubirea Domnului. Dacă suferința ar fi unită cu acceptarea voinței lui Dumnezeu, ar avea o valoare foarte mare.»     adjurá vt [At: CADE / Pzi: adjúr / E: fr adjurer, lat adjurare] (Rar) 1 A ruga stârnitor în numele divinității. 2 A ruga stăruitor pe cineva Si: a conjura, a implora.   https://magazinelavoixdedieu.wordpress.com/2018/04/17/un-pretre-damne-parle-au-cours-dun-exorcisme/

Comentarii închise la Un preot osândit vorbește în timpul unui exorcism

Din categoria Informatii

PADRE PIO DESPRE ÎMBRĂCĂMINTEA FEMEILOR

Padre Pio nu a tolerat rochii decoltate sau fuste scurte și strâmte și a interzis fiicelor sale spirituale să poarte ciorapi transparenți. An cu an severitatea lui s-a accentuat. În mod încăpățânat le-a respins de la confesional, chiar înainte ca ele să treacă pragul, dacă socotea că nu sunt îmbrăcate decent. Uneori le-a respins una după alta și a sfârșit ascultând doar puține spovedanii. Frații lui au observat această epurare cu o oarecare dificultate și au decis să afișeze un anunț pe ușa bisericii:Din dorința explicită a lui Padre Pio, femeile au acces la confesional purtând fuste CU CEL PUȚIN 20 cm PESTE GENUNCHI.
ESTE INTERZISĂ ÎMPRUMUTAREA UNOR FUSTE MAI LUNGI ÎN BISERICĂ, PENTRU A LE PURTA LA CONFESIONAL.Într-una dintre scrisorile lui Padre Pio citim: ”Există trei virtuți care aduc sufletul omului la desăvârșire cu privire la controlul asupra propriilor sale simțuri. Acestea sunt: modestia, abstinența și castitatea. Prin virtutea modestiei, o persoană își stăpânește toate actele sale exterioare. Pe bună dreptate Sf. Pavel recomandă această virtute tuturor și declară cât de necesară este ea; el socotește că această virtute ar trebuie să fie evidentă pentru toti. Prin abstinență o persoană exercită controlul asupra tuturor simțurilor: privire, atingere, gust, miros și auz. Prin castitate, o virtute care înnobilează natura noastră și o face similară cu cea a îngerilor, ne suprimăm senzualitatea și o detașăm de plăcerile interzise.
Aceasta este imaginea magnifică a perfecțiunii creștine. Fericit cel care stăpânește toate aceste virtuți delicate, toate fiind roade ale Spiritului Sfânt care locuiește în el. Un astfel de suflet nu are de ce să se teamă și va străluci în lume precum soarele în ceruri.” (din Padre Pio, vol. II, Scrisori, Corespondență cu Raffaelina Cerase, aristocrat)Uneori, când Padre Pio a refuzat să dea dezlegare la penitenții săi și le-a închis ușița confesionalului în fața lor, oamenii i-au reproșat și l-au întrebat de ce procedează astfel. ”Nu știți, a răspuns, ce suferință îmi provoacă închiderea ușii față de oricine? Domnul m-a obligat să procedez astfel. Nici nu chem pe cineva, nici nu resping pe nimeni. Este altcineva care îi cheamă și care îi respinge. Eu sunt instrumentul său netrebnic.” (din ”Profetul oamenilor”)Sf. Padre Pio trebuie să fii avut o conștientizare pătrunzătoare a pericolelor lipsei de modestie pentru sufletele noastre nemuritoare și asupra pericolelor tentației față de aproapele nostru. ”Fie ca modelele acestei lumi să nu fie modelul ținutei noastre, ci mai degrabă Sfânta Fecioară Maria și sfinții. Canonizarea lui Padre Pio ne oferă oportunitatea să re-evocăm severitatea sfântului din San Giovanni Rotondo care a pus acest afiș pe ușa bisericii sale:Biserica este Casa Domnului. Este interzis bărbaților să intre cu brațele despuiate sau în pantaloni scurți.
Este interzis femeilor să intre în pantaloni, fără un voal peste cap, cu îmbrăcăminte scurtă, decoltate, fără mâneci sau cu îmbrăcăminte indecentă.”Să ne alipim strâns de Inima Îndurerată a mamei noastre cerești și să medităm asupra durerii sale fără de margini și cât de prețios este sufletul nostru.” Sf. Padre Pio
Sursa: http://www.reginapacis.ro/?p=1376&fbclid=IwAR0MeLS24_exSOWbl8Nd33cdhtuZd_e3IgguKTltcb_6iiUhxqdmfrJCvpc

Comentarii închise la PADRE PIO DESPRE ÎMBRĂCĂMINTEA FEMEILOR

Din categoria Informatii

Despre păcatul împotriva Duhului Sfânt

519. Dacă afirmați că glasul Duhului Sfânt este de la cel rău, vă faceți vinovați de o blasfemie de proporții uriașe

Miercuri, 08 august 2012 la ora 23:20

Prea iubita Mea fiică, când oamenii întreabă ce înțeleg Eu prin Cuvântul Lui Dumnezeu, lasă-Mă să le explic.

Cuvântul Lui Dumnezeu, așa cum apare în Sfânta Scriptură, în Vechiul și în Noul Testament, Cuvântul Lui Dumnezeu, Adevărul, este dat lumii prin intermediul acestor mesaje prin Darul Duhului Sfânt.

Aceste mesaje sunt prezentate de către Sfânta Treime și sunt singurele de acest gen, transmise vreodată de un profet, umanității.

Motivul îl constituie faptul că aceasta este ultima misiune, e forma finală a comunicării și a intervenției Divine, prezentată lumii datorită celei de-a Doua Mele Veniri.

Niciodată să nu interferați cu puterea Duhului Sfânt pentru că acest fapt e un păcat foarte grav.

În aceste mesaje Vocea Duhului Sfânt se revarsă pentru a salva omenirea de la osândirea veșnică.

Mă puteți renega pe Mine, Isus al vostru, sau puteți respinge Mesajele Divine date vouă de Iubita Mea Mamă și veți fi iertați.

Fiecare dintre voi aveți dreptul să discerneți asupra unor astfel de Mesaje Sfinte, datorită darului primit de voi de a avea voință liberă.

Însă, când respingeți Sfântul Duh și Îl huliți în mod public, acest fapt e un păcat veșnic și doar un miracol, permis de Dumnezeu Tatăl, mai poate să vă salveze sufletul.

Trebuie să rămâneți în tăcere și să vă rugați pentru profeți, dacă aveți dubii legate de vreun mesaj divin dat lumii. Rugați-vă, urmați-vă credința și onorați-L pe Dumnezeu în felul vostru. E foarte important să faceți asta.

Dacă afirmați că Glasul Duhului Sfânt este de la cel rău, voi vă faceți vinovați de o blasfemie de proporții uriașe care va fi considerată drept un păcat ce nu poate fi iertat.

Trebuie acum, să îi cereți Lui Dumnezeu să vă ierte, fiindcă dacă veți continua în mod intenționat să puneți la cale campanii de blocare a Glasului Sfântului Duh, a Glasului Sfintei Treimi și să declarați că provine de la un spirit rău, nici nu veți fi și nici nu veți putea fi iertați, pentru că acesta este un păcat grav.

Mulți creștini bine intenționați distrug aceasta lucrare. Mesajele, spun ei, nu sunt în conformitate cu Sfânta Scriptură.

Când ei spun așa ceva, ei nu cunosc Adevărul care e cuprins în Sfânta Biblie.

Ei, fie atacă aceste mesaje bazându-se pe zvonuri provenind de la alții, care pretind că ei cunosc Adevărul, fie le declară false, bazându-se pe propria lor interpretare eronată a Adevărului.

Mai rău de atât, ei denaturează adevărul și compară aceste mesajele cu interpretări noi și ridicole ale Sfintei Biblii.

Ascultați-Mă acum pe Mine, Isus al vostru, când vă spun aceste lucruri.

Atunci când Eu eram pe pământ, marii preoți au încercat să deturneze Adevărul Legilor Lui Dumnezeu ca astfel să-și poată justifica respingerea față de Mine.

Ei s-au folosit de minciuni ca să-i oprească pe oamenii de la a-Mi asculta Glasul.

M-au declarat mincinos, profet fals și M-au acuzat de erezie.

Au zis că am hulit împotriva Legilor Bisericii și că am încălcat Sabatul ținând Paștele într-o altă zi decât cea pe care ei o considerau a fi cea corectă.

Ei, nu numai că M-au înțeles greșit, ci M-au și respins fățiș pentru că ei nu erau pregătiți la momentul respectiv să-l primească pe Adevăratul Mesia.

Ei nu erau pregătiți.

Ei nu s-au gândit niciodată că ar putea fi martori la sosirea Adevăratului Mesia încă în timpul vieții lor.

Erau atât de învăluiți de ceremoniile lor, de reglementările lor ierarhice – care la acea vreme îi evidențiau pe conducătorii lor așezându-i pe piedestale ca adevărați regi ai biserici lor – încât ei nu mai aveau nici un loc în inimile lor pentru Mine, Mântuitorul omenirii.

Același lucru se va întâmpla din nou, când pregătesc lumea pentru a Doua Mea Venire.

Fariseii nu au putut să înțeleagă importanța smereniei.

Ei nu au putut accepta modul în care lucrează Dumnezeu, care nu îi înalță pe cei mai puternici și experimentați lideri religioși din Biserica Sa ca să-și dezvăluie planurile, sau să-și avertizeze copiii.

Dumnezeu îi alege pe cei neștiutori, pe cei umili și mărinimoși ca să transmită avertismentele Sale omenirii.

El îi ridică pe cei slabi și îi înalță prin suferință ca să devină curați la inimă astfel încât El să poată gestiona modul în care comunică cu ei. În acest fel, e puțin probabil ca mândria omenească a profetului să interfereze cu Adevărul.

Ei l-au respins pe Ioan Botezătorul și l-au ucis. Ei i-au ucis pe vechii profeți. Ei au torturat sufletele alese prin care comunica Dumnezeu.

Voi credeți că va fi altfel în lumea de azi?

Voi, adepții Mei devotați și cei ce pretindeți a fi experți în bisericile Mele Creștine sau de altă natură, care credeți în Tatăl Meu Veșnic, acceptați astăzi Cuvântul Meu ?

Nu. Voi veți face profeților tocmai ceea ce li s-a făcut, încă de la începuturi, profeților adevărați. Îi veți defăima în Numele Tatălui Meu.

Însă amintiți-vă acest lucru. Când în sfârșit vi se va revela Adevărul, nu va mai fi cale de întoarcere pentru voi, cei care veți fi găsiți vinovați de păcatul veșnic. Aceasta se va întâmpla dacă veți blasfemia împotriva Duhului Sfânt.

Dacă Mă huliți pe Mine, Isus Cristos, veți fi iertați.

Dacă veți refuza darul profeției veți fi de asemenea iertați.

Însă dacă împiedicați planul final de mântuire ridiculizându-l fățiș și racolând credincioși din Biserica Mea ca să proclamați cu insistență că Glasul Duhului Sfânt este fals și malefic, veți suferi osânda veșnică.

Al vostru Isus

Citiți Preasfânta Biblie și reamintiți-vă Adevărul. El este acolo și poate fi citit, negru pe alb. Dacă acceptați Adevărul conținut în Sfânta Carte a Tatălui Meu și credeți că El a dictat lui Moise Cele Zece Porunci, atunci niciodată nu trebuie să acceptați vreo altă doctrină. Niciodată Dumnezeu nu ar dicta o altă doctrină, pentru că El a dat lumii Cuvântul Său. Nimic din acesta nu poate fi schimbat. Omul care îndrăznește să îl schimbe, pentru a se potrivi vieții celor păcătoși, se va face vinovat de un păcat teribil și va suferi pentru acest afront adus Duhului Sfânt. (MDM 16.11.2014)

Este important ca fiecare dintre voi să lupte cu ispita păcatului, chiar dacă acest lucru nu va fi niciodată ușor. Continuați să Mă chemați pe Mine atunci când considerați că Mi-ați greșit. Eu sunt mereu acolo și vă voi ierta orice păcat cu excepția păcatului veșnic al blasfemiei împotriva Duhului Sfânt. Tot ceea ce trebuie voi să faceți este să apelați la Mine. (MDM 16.01.2015)

Eu nu vă voi condamna niciodată dacă nu acceptați aceste Sfinte Mesaje ale Mele. Dar nu vă voi ierta niciodată dacă veți huli împotriva Cuvântului lui Dumnezeu care v-a fost dat prin Puterea Duhului Sfânt. Dacă nu credeți în Mesajele Mele atunci îndepărtați-vă și continuați-vă devoțiunea față de Mine. (MDM 29.01.13)

Marcu 3, 28 Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte blasfemii ar fi zis, 29 dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic”. 30 Pentru că spuneau: „Are un duh necurat!”.

Matei 12, 31 De aceea vă spun: toate păcatele şi blasfemiile le vor fi iertate oamenilor, însă blasfemia împotriva Duhului nu le va fi iertată.

Luca 12, 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

Catehismul Bisericii Catolice

1864 „Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va afla iertare în veac, ci e vinovat de un păcat veşnic” (Mc 3, 29) . Îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini, dar cel care refuză în mod deliberat să o primească prin căinţă respinge iertarea păcatelor sale şi mântuirea oferită de Duhul Sfînt . O asemenea împietrire poate duce la nepocăinţa finală şi la pierzarea veşnică.

Din Scrisoarea enciclică Dominum et Vivificantem a Papei Ioan Paul al II-lea despre Duhul Sfânt în viața Bisericii și a lumii

6. Păcatul împotriva Duhului Sfânt

46. Pe fundalul celor spuse până acum, devin mai ușor de înțeles alte cuvinte, impresionante și tulburătoare, ale lui Isus. Le putem numi cuvintele „ne-iertării”. Ele ne sunt relatate de Sinoptici în legătură cu un anumit păcat: „hula împotriva Duhului Sfânt”. Iată-le în relatarea celor trei versiuni:

Matei: „Orice păcat și hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Dacă va spune cineva un cuvânt împotriva Fiului Omului i se va ierta; însă cui va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”.[180]

Marcu: „Toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor și câte vor fi hulit, dar cel care va huli împotriva Duhului Sfânt nu va avea iertare în veci, ci va fi vinovat de un păcat veșnic”.[181]

Luca: „Oricui va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului i se va ierta, însă celui care hulește împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta”.[182]

Pentru ce hula împotriva Duhului Sfânt este de neiertat? Cum trebuie înțeleagă această hulă? Sfântul Toma d’Aquino răspunde că este vorba de un păcat „de neiertat prin însăși natura lui, întrucât exclude elementele datorită cărora are loc iertarea păcatelor”.[183]

După o astfel de exegeză, „hula” nu constă propriu-zis într-o ofensă adusă Duhului Sfânt în cuvinte; ea constă mai degrabă în refuzul de a accepta mântuirea pe care Dumnezeu o oferă omului prin Duhul Sfânt, acționând prin puterea Crucii. Dacă omul respinge „vădirea de păcat” venită de la Duhul Sfânt și înzestrată cu putere mântuitoare, el respinge și „venirea” Sfătuitorului – acea „venire” înfăptuită în Misterul Pascal, în unire cu puterea răscumpărătoare a Sângelui lui Cristos: Sângele care „curăță conștiința de faptele moarte”.

Știm că rodul unei astfel de purificări este iertarea păcatelor. De aceea, oricine respinge Duhul și Sângele rămâne în „faptele moarte”, în păcat. Iar hula împotriva Duhului Sfânt constă tocmai în refuzul radical de a accepta această iertare al cărui dăruitor intim este El și care presupune convertirea autentică pe care El o efectuează în conștiință. Dacă Isus spune că hula împotriva Duhului Sfânt nu poate fi iertată nici în această viață nici în cealaltă, este pentru că această „ne-iertare” e legată, cu o legătură cauzală, de „nepocăință”, adică de refuzul radical de a se converti. Aceasta înseamnă refuzul de a ajunge până la izvoarele Răscumpărării care rămân, totuși, „pururea” deschise în economia mântuirii, în care se împlinește economia Duhului Sfânt. Duhul are o putere infinită de a scoate apă vie din aceste izvoare: „Dintr-al Meu va lua”, a spus Isus. Astfel, El desăvârșește în sufletele omenești lucrarea Răscumpărării împlinite de Cristos și îi împarte roadele. Or, hula împotriva Duhului Sfânt este păcatul săvârșit de o persoană care pretinde a avea un „drept” de a stărui în rău – în orice fel de păcat – și care astfel respinge răscumpărarea. Omul se închide în păcat, făcându-și astfel imposibilă convertirea și, deci, iertarea păcatelor, pe care o consideră neesențială sau neimportantă pentru viața lui. Este o stare de ruină spirituală, deoarece hula împotriva Duhului Sfânt nu îi îngăduie omului să scape din închisoarea pe care și-a impus-o și să se deschidă la izvoarele divine ale curățirii conștiințelor și iertării păcatelor.

47. Acțiunea Duhului adevărului în direcția mântuitoarei „vădiri de păcat” întâlnește în persoana aflată în această condiție o rezistență interioară, un fel de impermeabilitate a conștiinței, o stare sufletească ce poate fi descrisă ca fixată în urma unei alegeri libere: este ceea ce Sfânta Scriptură numește de obicei „învârtoșarea inimii”.[184] În vremea noastră, această atitudine a minții și a inimii se reflectă, poate, în pierderea simțului păcatului, căreia Îndemnul Apostolic Reconciliatio et Paenitentia îi consacră multe pagini.[185] Papa Pius al XII-lea afirmase și el că „păcatul veacului este pierderea simțului păcatului”[186], și această pierdere merge mână în mână cu „pierderea simțului lui Dumnezeu”. În Îndemnul amintit citim: „Într-adevăr, Dumnezeu este rădăcina și scopul suprem al omului, acesta purtând în sine o sămânță divină. De aceea, realitatea lui Dumnezeu este de fapt cea care revelează și luminează misterul omului. E zadarnică deci speranța ca un simț al păcatului să capete consistență în raport cu omul și cu valorile umane dacă lipsește sentimentul de a-L fi ofensat pe Dumnezeu, adică adevăratul simț al păcatului”.[187]

De aceea, Biserica imploră necontenit de la Dumnezeu harul ca să nu se piardă integritatea conștiințelor omenești, să nu li se tocească sensibilitatea sănătoasă față de bine și rău. Această integritate și sensibilitate sunt profund legate de acțiunea intimă a Duhului adevărului. În această lumină, devin deosebit de grăitoare îndemnurile Sfântului Paul: „Nu stingeți Duhul”; „Nu-L întristați pe Duhul Sfânt”.[188] Dar, mai presus de toate, Biserica imploră necontenit, cu cea mai mare fervoare, să nu sporească în lume păcatul pe care Evanghelia îl numește „hula împotriva Duhului Sfânt”; ca acesta, dimpotrivă, să scadă în sufletele oamenilor – și, prin urmare, în înseși mediile și structurile societății -, lăsând loc pentru acea deschidere a conștiinței necesară acțiunii salvatoare a Duhului Sfânt. Biserica se roagă ca primejdiosul păcat împotriva Duhului să facă loc unei sfinte disponibilități de a-I accepta misiunea de Sfătuitor, atunci când vine „să vădească lumea cu privire la păcat, la dreptate, la judecată”.

Comentarii închise la Despre păcatul împotriva Duhului Sfânt

Din categoria Informatii

Despre Isus Mântuitorul în Catehismul sf.Pius X

(publicat inițial în 1908)

94. Ce urmări rele au trecut la toți oamenii împreună cu păcatul strămoșesc?

Urmările rele, ce au trecut la toți oamenii împreună cu păcatul stămoșesc, sunt următoarele: 1. pierderea dreptului de a moșteni împărăția cerului;

2. plecarea spre rău;

3. tot felul de suferințe, munci, boala, și la urmă moartea.

95. Ce s’ar fi întâmplat cu oamenii, dacă Dumnezeu n’ar fi avut milă cu dânșii ?

Dacă Dumnezeu n’ar fi avut milă cu oamenii, nici un om nu s’ar fi putut mântui.

96. Cum a avut Dumnezeu milă cu oamenii ?

Dumnezeu a avut milă cu oamenii, făgăduindu-le un Mântuitor.

97. A trimis Dumnezeu pe Mântuitorul făgăduit?

Da, Dumnezeu a trimis pe Mântuitorul făgăduit.

98. Cine este acest Mântuitor?

Acest Mântuitor este Isus Hristos, Domnul nostru.

99. Când a venit Mântuitorul ?

Mântuitorul a venit la vreo patru mii de ani după facerea lumii.

100. Pentru ce a venit așa de târziu Mântuitorul ?

Mântuitorul a venit așa de târziu, pentru că lumea să vadă, cât de mare era răul, în care o adusese păcatul, și că nimeni n-‘o putea mântui afară de Dumnezeu.

102. Ce însemnează „Isus”?

«Isus» însemnează Mântuitor sau Răscumpărător.

103. Ce însemnează „Hristos” ?

«Hristos» însemnează cel uns.

104. Pentru ce Isus se numește „uns”?

Isus se numește «uns», pentru că el este profetul (prorocul), arhiereul și regele nostru; însă profeții, arhiereii și regii, în legea cea veche, se ungeau cu untdelemn.

105. Pentru ce Isus Hristos se numește „Fiul unic” a lui Dumnezeu ?

Isus Hristos se numește «Fiul unic» al lui Dumnezeu, pentru că numai Isus Hristos este din veșnicie adevăratul Fiu al lui Dumnezeu după fire.

106. Nu suntem și noi fii ai lui Dumnezeu ?

Și noi suntem fii ai lui Dumnezeu, însă nu după fire ci numai după har, adică suntem numai fii adoptivi.

107. Pentru ce Isus Hristos se numește „Domnul nostru” ?

Isus Hristos ne numește «Domnul nostru», deoarece:

1. Dumnezeu este făcătorul nostru

2. Mântuitor ne-a răscumpărat prin sângele său

146. Pentru ce a voit Isus Hristos să pătimească și să moară ?

Isus Hristos a voit să pătimească și să moară, pentru ca luând asupră-și pedeapsa datorită păcatelor noastre, să ne răscumpere și să ne facă fericiți în veci.

147. Nu ne putea răscumpăra alt cineva ?

Nimeni altul, afară de Isus, nu ne putea răscumpără, căci păcatul omului fiind nesfârșit de mare, se cerea ca și răscumpărătorul să fie de o vrednicie nesfârșită, pe care n’o poate avea nici-o făptură.

148. Din ce ne-a răscumpărat Isus Hristos ?

Isus Hristos ne-a răscumpărat:

1. din păcate,

2. din sclavia diavolului,

3. din afurisenia veșnică a iadului

149. Din ce păcate ne-a răscumpărat Isus Hristos ?

Isus Hristos ne-a răscumpărat din păcatul strămoșesc și din toate celelalte păcate ale noastre.

150. Ce ni-a dobândit Isus Hristos prin patima și moartea sa?

Prin patima și moartea sa, Isus Hristos

1. ne-a împăcat cu Dumnezeu,

2. ne-a deschis din nou cerul,

3. ne-a dobândit o mulțime de haruri, pentru ca să ne putem sfinți și astfel să putem intra în cer.

151. Era de trebuință ca Isus Hristos să pătimească și să moar.pentru a ne răscumpăra?

Nu era numai decât de trebuință, ca Isus Hristos să pătimească și să moară, pentru a ne răscumpăra ; dar el a voit, prin aceste patimi și prin moartea sa, să ne arate mai bine mărimea dragostei sale către noi.

152. A murit Isus pentru toți oamenii ?

Isus Hristos a murit pentru toți oamenii, spre a răscumpăra pe toți din păcate.

153. Dacă Isus Hristos a murit pentru toți, pentru ce nu se mântuiesc toți oamenii ?

Nu se mântuiesc toți oamenii, pentru că nu se silesc cu toții, să facă toate câte sunt trebuincioase spre a dobândi împărăția cerului.

Papa Pius al X-lea, în 1 septembrie 1907, a impus clerului «jurământul antimodernist»

”Din cauza minciunilor pe care satana le răspândește prin lume pentru a înșela sufletele, mulți oameni se simt pierduți și nu au o viață spirituală. Viața poate fi obținută doar acceptându-Mă pe Mine, Isus Cristos, ca Mântuitor al vostru. Chiar și aceasta, în sine, nu este de ajuns. Voi trebuie să vă amintiți mereu ce v-am învățat. Cunoașterea a ceea ce v-am învățat Eu nu este în sine de folos, dacă voi nu vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu.” MDM 13.07.2014

”Să știți acum că există un singur Adevăr. Există o singură cale către Dumnezeu și aceea este prin Mine, Isus Cristos. Nu există o altă cale.” 18.04.2014

Comentarii închise la Despre Isus Mântuitorul în Catehismul sf.Pius X

Din categoria Informatii

Despre Rugăciune în Catehismul sf.Pius X

(publicat inițial în 1908)

6.1 Despre rugăciune în genere

836. Ce este rugăciunea ?Rugăciunea este înălțarea sufletului nostru către Dumnezeu spre a-l lăuda, sau spre a-i mulțumi, sau spre a-i cere un har, sau pentru a-i cere iertarea păcatelor.

837. Ce însemnează a lăuda pe Dumnezeu ?A lăuda pe Dumnezeu însemnează a se bucura pentru nemărginitele lui desăvârșiri, a-l slăvi și a-l adora pentru aceasta.

838. Suntem noi datori să lăudăm pe Dumnezeu ?Noi suntem datori să lăudăm pe Dumnezeu, căci pentru aceasta ne-a făcut Dumnezeu ; și în cer nu vom avea alta de făcut, decât să-l lăudăm în veci.

839. Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile sale ?Noi trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile sale, căci nerecunoștința este un vițiu urîcios, pe când recunoștința este cel mai bun mijloc pentru a dobândi binefaceri nouă.

840. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru darurile sale ?Însuș Isus Hristos zice: «Cereți, și vi se va da vouă; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide vouă». (Luc. 11, 9).

841. Este rugăciunea trebuincioasă pentru toți?Rugăciunea este trebuincioasă pentru, toți câți au ajuns la vrâsta priceperii, ca să se poată mântui.

842. Pentruce rugăciunea este trebuincioasă spre mântuire?Rugăciunea este trebuincioasă spre mântuire, pentrucă Dumnezeu a poruncit-o, și pentrucă fără rugăciune nu dobândim harurile trebuincioase, ca să putem rămânea statornici în bine până la sfârșit.

843. Însă nu cunoaște Dumnezeu și fără rugăciunile noastre toate nevoile noastre?Fără nici o îndoeală, și fără rugăciunile noastre, cunoaște Dumnezeu toate nevoile noastre; [74] însă noi nu ne rugăm pentru a face cunoscute lui Dumnezeu nevoile noastre, ci pentru a-k recunoaște pe dânsul c.dătător al tuturor bunurilor și pentru a arăta atârnarea noastră de dânsul.

844. Cari sunt roadele rugăciunii?Roadele rugăciunii sunt:1. rugăciunea ne împreunează cu Dumnezeu;2. ne întărește împotriva răului;3. ne dă puterea și plăcerea de a face binele;4. nemângâie în suferințe;5. ne dobândește ajutor în nevoi, și harul de a rămânea statornici în bine până la moarte.

845. Cum trebuie să ne rugăm, pentru a avea parte de aceste roade ?Pentru a avea parte de aceste roade, noi trebuie să ne rugăm:1. cu evlavie;2. cu umilință;3. cu încredere;4. cu lăsare în voia lui Dumnezeu;5. cu statornicie;

846. Când ne rugăm cu evlavie ?Noi ne rugăm cu evlavie, când ne rugăm din inimă, și când alungăm din toate puterile orice alte gânduri străine.

847. Ce păcat facem, dacă în timpul rugăciunilor ne gândim aiurea ?Dacă în timpul rugăciunilor ne gândim de bunăvoie aiurea, atunci facem un păcat lesne-iertător ; iar dacă ne împotrivim acestor gânduri, atunci mărim vrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.

848. Ce trebuie să facem pentru a alunga orice alte gânduri în timpul rugăciunii ?Înainte de rugăciune trebuie să lăsăm la o parte toate gândurile străine, și să ne amintim că Dumnezeu este pretutindeni, și că vede chiar gândurile noastre. [75]

849. Când ne rugăm cu umilință ?Noi ne rugăm cu umilință, când recunoaștem nevrednicia noastră, și ne căim de păcatele noastre. [76]850. Când ne rugăm cu încredere ?Noi ne rugăm cu încredere, când avem nădejdea, că Dumnezeu ne va da toate câte sunt folositoare spre binele nostru. [77]

851. Pentruce trebuie s’avem această nădejde?Noi trebuie s’avem această nădejde, pentrucă Dumnezeu poate să ne dea orice bine, și chiar voește să ni-l dea, precum ne-a încredințat însuș Isus Hristos, când a zis : «Amin, amin grăesc vouă : De veți cere ceva de la Tatăl în numele meu, vă va da vouă». (Ioan 16, 23).

852. Însă pentruce nu dobândim totdeauna ceea ce cerem dela Dumnezeu ?Noi nu dobândim dela Dumnezeu totdeauna ceea ce cerem:1. sau pentrucă nu ne rugăm cum se cuvine;2. sau pentrucă aceea ce cerem nu slujește spre mântuirea noastră; [78]3. sau pentrucă nu suntem statornici în rugăciune.

853. Când ne rugăm cu lăsare în voia lui Dumnezeu ?Ne rugăm cu lăsare în voia lui Dumnezeu, când lăsăm lui Dumnezeu să ne asculte sau nu, după cum va judeca El, că este mai bine pentru mântuirea noastră cea veșnică. Așa s’a rugat și Isus Hristos, când a zis: «Părinte, dacă voești, treacă paharul acesta dela mine; dar nu voia mea, ci a ta să fie». (Luc. 22, 42).

854. Când ne rugăm cu statornicie ?Noi ne rugăm cu statornicie, când nu încetăm de a ne ruga, cu toate că Dumnezeu nu ne ascultă; dar ne rugăm mai departe cu aceeaș râvnă. [79]

855. Trebuie să ne slujim totdeauna de cuvinte la rugăciune ?Ne slujim de cuvinte numai la rugăciunea orală sau făcută cu gura; însă ne putem ruga numai pe dinlăuntru, fără a zice vre-un cuvânt, adică putem medita.

856. Cum se face meditațiunea ?Meditațiunea se face gândindu-ne la vieața și la patimile lui Isus Hristos, sau la alte adevăruri ale credinței, pentru a deștepta în inima noastră evlavia, și mai cu seamă pentru a lua niște hotărîri puternice de a trăi potrivit cu învățăturile credinței noastre creștinești.

857. Când trebuie să ne rugăm ?Isus Hristos a zis, că trebuie să ne rugăm totdeauna și să nu ne lenevim. (Luc. 18, 1.)858. Cum este cu putință, să ne rugăm totdeauna ?Noi ne rugăm totdeauna, când înălțăm mai deseori inima și gândul nostru către Dumnezeu, și-i jertfim toate muncile, suferințele și bucuriile noastre. Însă afară de aceasta noi trebuie să ne rugăm într’un chip deosebit în niște timpuri hotărîte.

859. Când trebuie să ne rugăm într’un chip deosebit?Noi trebuie să ne rugăm într’un chip deosebit :1. la slujbele bisericești;2. la vreme de ispită, de nevoie și de supărare ;3. Dimineața și seara, înainte și după mâncare, când sună clopotul pentru rugăciune.

860. Să ne rugăm noi numai pentru noi înșine ?Noi trebuie să ne rugăm și pentru alții: pentru cei vii și pentru cei morți, pentru prieteni și vrăjmași; [80]dar mai cu seamă pentru părinți, frați și surori, binefăcători, pentru autoritatea bisericească și cea lumească.(I Tim. 2, 1. 2).

861. Unde ne putem ruga ?Ne putem ruga în tot locul, pentrucă Dumnezeu este pretutindeni; cu toate acestea trebuie să ne rugăm mai cu seamă în biserică, pentrucă biserica esteun Ioc sfințit lui Dumnezeu, unde toate ne amintesc de dânsul.6.2 Despre rugăciunea domnească

862. Care este rugăciunea cea mai însemnată?Rugăciunea cea mai însemnată este Tatăl nostru sau rugăciunea domnească.

863. Pentruce Tatăl nostru se numește rugăciunea domnească ?Tatăl nostru se numește rugăciunea domnească, pentrucă Domnul nostru Isus Hristos ne-a învățat-o și ne-a poruncit s’o zicem.

864. Spune Tatăl nostru.«Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău ; vie împărăția ta; facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pânea noastră cea de toate zilele dă-ni-o nouă astăzi ; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită; ci ne mântuește de cel rău. Amin». (Mat. 6, 9—13).

865. Câte părți are rugăciunea domnească ?Rugăciunea domnească are o precuvântare și șapte cereri.

866. Care este precuvântarea ?Precuvântarea este: «Tatăl nostru, care ești în ceruri».

867. Ce ne amintește cuvântul „Tată” ?Cuvântul «Tată» ne amintește, că Dumnezeu este tatăl nostru, mai bun și mai vrednic de cinste de cât orice tată din lume, și că pentru aceasta trebuie să nerugăm lui cu respect, dragoste și încredere fiească.

868. Pentruce zicem Tatăl nostru și nu Tatăl meu ?Noi zicem Tatăl nostru și nu Tatăl meu, pentrucă Dumnezeu este tatăl tuturor oamenilor, și de aceea toți trebuie să ne iubim și să ne rugăm unul pentru altul, ca niște frați.

869. Pentruce adăugăm: „care ești în ceruri” ?Adăugăm «care ești în ceruri» :1. pentru a ne aminti, că Dumnezeu locuește într’un chip deosebit în cer, unde-l vom vedea odată față în față;2. pentru a ne aminti, că noi suntem pe pământ numai niște călători, și că în cer este adevărata noastră patrie;3. pentru a ne aminti, că în timpul ‘rugăciunii noi trebuie să depărtăm inima noastră de cele pământești și s’o înălțăm la cer.

870. Ce cerem în întăia cerere : „sfințească-se numele tău” ?În întâia cerere „sfințească-se numele tău” cerem ca numele lui Dumnezeu să nu fie necinstit niciodată dar ca Dumnezeu să fie cunoscut, iubit și cinstit de toți.

871. Pentruce această cerere este pusă în locul întăiu?Această cerere este pusă în locul întăiu, pentrucă mai întăiu de toate trebuie să ne îngrijim ca numele lui Dumnezeu să fie cinstit și mărit.

872. Ce cerem în a doua cerere : „vie împărăția ta” ?În a doua cerere: „vie împărăția ta” cerem:1. ca împărăția lui Dumnezeu, adică Biserica să se [cr?]ească din ce în ce mai mult pe pământ;2. ca împărăția harului și a dragostei dumnezeești să vie acum în inimile noastre;3. ca după această vieața să putem dobândi împărăția cerului.

873. Ce cerem în a treia cerere : „facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ” ?În a treia cerere: „facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ”, cerem:1. ca toți oamenii de pe pământ să îndeplinească cu credință și cu bucurie voia lui Dumnezeu, precum o îndeplinesc îngerii și sfinții în cer;2. noi arătăm, că ne supunem în toate sfintei voințe a lui Dumnezeu, după cum ne-a învățat și ne-a dat pildă însuș Isus Hristos.

874. Ce cerem în a patra cerere: „pânea noastră cea de toate zilele dă-ni-o nouă astăzi” ?În a patra cerere: „pânea noastră cea de toate zilele dă-ni-o nouă astăzi”, cerem ca Dumnezeu să ni dea ceea ce ni este de trebuință în fiecare zi pentru trup și pentru suflet.

875. Pentruce ne zice Isus Hristos să cerem numai pânea de toate zilele ?Isus Hristos ne zice, să cerem numai pânea de toate zilele, pentru a ne învăța, că trebuie să cerem numai cele trebuincioase, iar nu avuții și lucruri de prisos.

876. Ce cerem în a cincia cerere : „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” ?În a cincia cerere: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, cerem ca Dumnezeu să ne ierte păcatele noastre întocmai precum și noi iertăm pe aceia, cari ne-au supărat.

877. Pot nădăjdui iertarea păcatelor aceia, cari nu voesc să ierte pe alții ?Aceia, cari nu voesc să ierte pe alții, nu pot nădăjdui iertarea păcatelor; ci dimpotrivă, ei se osândesc pe sine înșiși de câte ori spun rugăciunea domnească. [81]

878. Ce cerem prin a șasea cerere; „și nu ne duce pe noi în ispită” ?Prin a șasea cerere: „și nu ne duce pe noi în ispită” cerem, ca Dumnezeu să îndepărteze dela noi orice atac și primejdie a păcatului, sau să ne dea harul de a ne împotrivi lui.

879. Cine ne ispitește la păcat ?La păcat ne ispitește:1. trupul nostru, «căci trupul poftește împotriva duhului» (Gal. 5. 17).2. lumea, adică fala sa cea deșartă, pilda și învățăturile ei cele rele; (I.Joan 2, 16).3. diavolul, care «ca un leu răcnind umblă, căutând pe cine să înghită». (I. Petr. 5, 8).

880. Pentruce lasă Dumnezeu ca să fim ispitiți ?Dumnezeu lasă ca să fim ispitiți:1. pentru a ne păstra în umilință și în râvnă;2. pentru a încercă credința noastră și pentru a pedepsi necredința noastră;3. pentru a mări vredniciile noastre. [82]

881. Este ispita un păcat?Ispita nu este un păcat; însă este un păcat de a se pune în primejdie de a fi ispitit, sau de a consimți ispitei.

882. Ce trebuie să facem pentru a birui ispita?Pentru a birui ispita trebuie să veghiem și să ne rugăm, precum zice Domnul nostru Isus Hristos: «Veghiați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită» (Mat.26, 41).

883. Ce cerem în a șaptea cerere : „ci ne mântuiește de cel rău” ?Prin a șaptea cerere : „ci ne mântuiește de cel rău”, cerem ca Dumnezeu să ne ferească de orice rău al sufletului și al trupului, mai cu seamă de păcat și de afurisenia veșnică.

884. Pentruce adăugăm cuvântul: „Amin”, adică așa să fie ?Adăugăm cuvântul: «Amin», adică așa să fie, pentru a arătă dorința și încrederea noastră, că vom fi ascultați.6.3 Despre închinăciunea îngerească

885. Care este cea mai obișnuită rugăciune după Tatăl nostru ?Rugăciunea cea mai obișnuită după Tatăl nostru este rugăciunea în cinstea prea sfintei Fecioare, numită închinăciunea îngerească, sau Ave Maria.

886. Pentruce ‘adăugăm după Tatăl nostru salutarea îngerească?După Tatăl nostru adăugăm salutarea îngerească, pentrucă, după Dumnezeu, noi trebuie să ne rugăm într’un chip deosebit prea sfintei Fecioare Maria, ca ea s’ajute slaba noastră rugăciune prin mijlocirea ei.

887. Spune închinăciunea îngerească.«Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul, este cu tine, binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus. Sfântă Mărie, Maic.lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin».

888. Câte părți are închinăciunea îngerească ?Închinăciunea îngerească are două părți: o parte de laudă și o parte de rugăciune.

889. Din ce este făcută partea de laudă ?Partea de laudă este făcută:1. din cuvintele Arhangelului Gabriel: «Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei» (Luc. 1, 28);2. din cuvintele sfintei Elisabeta: «și binecuvântat este rodul trupului tău» (Luc. 1, 42); la care noi adăugăm numele «Isus».

890. Când a zis Arhangelul Gabriel acele cuvinte ?Arhangelul Gabriel a zis acele cuvinte, când a vestit sfintei Fecioare Maria, că ea va fi Maica lui Dumnezeu.

891. Când a zis sfânta Elisabeta cuvintele sus numite ?Sf. Elisabeta a zis cuvintele sus numite, când prea sfânta Fecioară a mers la ea, vara sa, ca s’o viziteze.

892. Pentruce numim pe sfânta Fecioară „cea plină de har”?Numim pe sfânta Fecioară „cea plină de har”, pentrucă nicio făptură n’a primit mai mult har dela Dumnezeu ; căci ea a fost înălțată pe pământ la cea mai mare vrednicie și sfințenie, iar în cer la cea mai mare slavă.

893. Ce zicem sfintei Fecioare prin cuvintele: „Domnul este cu tine”?Prin cuvintele: „Domnul este cu tine” zicem sfintei Fecioare, că Dumnezeu este într’un chip deosebit cu dânsa, fiindcă ea este fiica iubită a Tatălui, mama adevărată a Fiului, și mireasa prea curată a Sfântului Duh.

894. Ce zicem prin cuvintele : „binecuvântată ești tu între femei”?Prin cuvintele: „binecuvântată ești tu între femei” zicem, că prea sfânta Fecioară este cea mai fericită între toate femeile:1. pentrucă ea a fost aleasă să fie mama lui Isus Hristos, Dumnezeul nostru;2. pentrucă ea singură este în acelaș timp mamă și fecioară;3. pentrucă întăia femeie a adus lumii afurisenia, iar Maria mântuirea.

895. Pentruce adăugăm: „binecuvântat este rodul trupului tău, Isus”?Adăugăm: „binecuvântat este rodul trupului tău, Isus”, pentru a arăta, că cinstea dată prea sfintei Fecioare este nedespărțită de cinstea dată Iui Isus Hristos, și că noi cinstim pe mamă din pricina Fiului.

896. Din ce este făcută partea de rugăciune a închinăciunii îngerești ?Partea de rugăciune a închinăciunii îngerești este făcută din cuvintele adause de sfânta Biserică: „Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noipăcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin”.

897. Pentruce adaugă Biserica aceste cuvinte?Biserica adaugă aceste cuvinte:1. pentru a arăta, că Maria este cu adevărat Maica lui Dumnezeu;2. pentrucă în toate nevoile, dar mai cu seamă în ceasul morții noastre, trebuie să cerem ajutor și mângâiere de la dânsa, fiind ea în acelaș timp și mama noastră.

562. Ce trebuie să ne îndemne, ca să întrebuințăm sacramentaliile ?Ca să întrebuințăm sacramentaliile ne îndeamnă gândul, că printr’însele vom fi părtași de rugăciunea și binecuvântarea întregii Biserici, în numele căreia preotul sfințește și binecuvântează.

563. Are rugăciunea Bisericii o putere deosebită?Rugăciunea Bisericii are o putere deosebită, pentrucă rugăciunea ei este totdeauna împreunată cu rugăciunile lui Isus Hristos și ale Sfinților.

564. Ce să roagă Biserica când sfințește sau binecuvântează ceva ?Când Biserica sfințește sau binecuvintează ceva, se roagă pentru îndepărtarea pedepselor lui Dumnezeu, pentru apărarea împotriva diavolului, pentru pace, pentru binele sufletului și al trupului, și altele.
Matei 7 ”Puterea rugăciunii 7 Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 8 Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide. 9 Care om dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră? 10 Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe? 11 Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?”

„Cere și ți se va da” nu este o promisiune deșartă pe care o fac Eu
Mesajul (1119) din Cartea Adevărului

Sâmbătă, 03 mai 2014 la ora 15:50

Mult iubita Mea fiică, atunci când le cer oamenilor să se încreadă în Mine, acesta este un lucru foarte dificil pentru mulți dintre ei. Foarte multor oameni li se pare greu să se încreadă în Iubirea Mea pentru umanitate ca să Mi se predea Mie pe deplin, când ei se bazează pe propria lor credință. Doar atunci când vă predați pe voi înșivă în întregime în grija Mea, vă puteți simți în siguranță, protejați și în pace.

Dacă voi căutați Iubirea Mea, ea vă va acoperi atunci când vă ridicați brațele și strigați după Mine ca niște copilași. Copiii, atunci când sunt mici, își pun toată încrederea în părinții lor. Ei cunosc doar diferența dintre starea de bine și cea de rău și atunci ei se bazează complet pe cei adulți pentru a-i proteja. Copiii nu stau mult pe gânduri înainte să alerge la părinții lor pentru consolare și pentru a căuta refugiu. Credința unui copil este puternică. El nu se îndoiește, pentru că el crede cu adevărat că va găsi siguranță în brațele unui părinte iubitor.

Eu sunt demn de încredere, deoarece tot ceea ce Mi se cere Mie va fi făcut, dacă este pentru binele sufletului. “Cere și ți se va da” nu este o promisiune deșartă pe care Eu o fac. Eu savurez Acțiunea de a împărți cu generozitate Darurile Mele peste fiecare dintre voi. Atunci când Îmi cereți să vă ajut, Eu aud, simt și răspund la tot ceea ce doriți voi. Dați-Mi șansa să vă dovedesc Iubirea Mea pentru fiecare dintre voi. Lăsați-Mă să vă arăt dovada Intervenției Mele. În acest timp al existenței, Eu, Isus Cristos, Îmi voi face cunoscută Prezența în toate câte le cereți de la Mine. În acest timp Eu vă voi permite să simțiți Prezența Mea, să fiți martori ai Marilor Mele Acte de Intervenție în viața voastră de zi cu zi și să înțelegeți puterea rugăciunilor voastre. Căci acestea sunt zilele marilor minuni pe care Eu le las moștenire umanității, mai mult decât în orice alte timpuri, de când Eu am umblat pe Pământ.

Când vă puneți cu adevărat toată încrederea în Mine, Eu pot face mari minuni nu numai pentru a vă aduce ușurarea suferinței, ci și pentru a vă atrage și mai aproape de Inima Mea Preasfântă. Când un copil știe că un părinte îl iubește, el se simte în siguranță știind că este protejat. Să știți că atunci când vă încredeți în Mine, Eu vă protejez pe toți și voi inunda fiecare suflet cu un profund sentiment de pace, pe care nu o puteți găsi nicăieri altundeva pe acest Pământ.

Veniți la Mine astăzi și chemați-Mă să vă ajut – orice temeri ați avea. Recitați această Rugăciune specială de fiecare dată când sunteți în suferință, iar Eu vă voi răspunde de fiecare dată.

Rugăciunea (148) a Cruciadei de Rugăciune: Vino în ajutorul meu

„O, Isuse al meu, ajută-mă în momentele mele de mare suferință. Tine-mă în Brațele Tale și ia-mă în Refugiul Inimii Tale. Șterge lacrimile mele. Potolește zbuciumul meu. Înalță sufletul meu și umple-mă cu Pacea Ta. Te rog îndeplinește-mi această cerere specială (…menționează aici cererea…). Vino în ajutorul meu, astfel încât cererea mea să primească răspuns și viața mea să poată deveni liniștită și unită cu Tine, Domnul meu drag. Dacă cererea mea nu poate fi împlinită, atunci umple-mă cu Harul de a accepta că Voia Ta Sfântă este pentru binele sufletului meu și pentru ca eu sa rămân credincios Cuvântului Tău pentru totdeauna, cu inima blândă și ușoară. Amin.”

Întotdeauna să Mă chemați pe Mine, ori de câte ori sunteți în suferință sau aveți nevoie de ajutor, și Eu vă promit că vă va fi dat un semn ca răspuns la cererea voastră către Mine, Mântuitorul vostru iubit.

Isus al vostru

Comentarii închise la Despre Rugăciune în Catehismul sf.Pius X

Din categoria Informatii

Apel la rugaciune pentru seminar

(de la Ioana Toth)

Lăudați să fie Isus și Maria și Rusalii binecuvântate fraților de rit răsăritean!

Prin acest apel, invit cruciații noștri fideli, și nu doar, să ne rugăm împreună Novena Mântuirii în săptămâna 17-23 iunie, pentru ca prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Domnul să aleagă El acele persoane care, prin implicarea lor, voiesc să-L slujească, organizând in orașul lor un Seminar al Cărții Adevărului. Mai sunt disponibile 4 zile (deci patru localități)…Până acum s-au anunțat București, Timișoara și Oradea…Așadar, să ne rugăm împreună săptămâna viitoare la această inteție și Duhul Sfânt să se reverse asupra tuturor sufletelor, dăruind Cele Șapte Sfnte Daruri ale Sale, nu doar în această săptămână, ci în toate zilele….

Rugăciunea (130) a Cruciadei de Rugăciune „Novena Mântuirii” ( de 3 ori)Trebuie să recitați această rugăciune timp de șapte zile consecutiv în fiecare lună calendaristică, începând de luni dimineața. Trebuie să o recitați de trei ori în fiecare din cele șapte zile și în una din acele zile trebuie să postiți.
„Iubita mea Mamă a Mântuirii, te rog ca prin Milostivirea Fiului tău Isus Cristos să obţii darul Mântuirii Veşnice pentru toate sufletele. Te implor să te rogi ca prin mijlocirea ta să fie eliberate toate sufletele din robia satanei. Te rog, cere Fiului tău să arate Milostivire și iertare acelor suflete care Îl resping, care Îl rănesc cu indiferența lor și care adoră false doctrine şi falşi dumnezei. Te implorăm, iubită Mamă, cere cu stăruinţă harurile care să deschidă inimile acelor suflete ce au mai mare nevoie de ajutorul tău. Amin.”

Comentarii închise la Apel la rugaciune pentru seminar

Din categoria Informatii