Pr Jerome este un pseudonim. Din cauza vremurilor în care trăim, acest lucru a devenit necesar. Subiectul este dificil, dar el a fost tratat într-o manieră foarte atentă și trebuie citit.
El ar trebui să ne pună în genunchi pentru a-l ruga pe Dumnezeu să aibă milă de Biserica Lui.
Părintele Jerome 10/15/2016:
După învierea lui Isus, Domnul nostru a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile.” – Mt 28:19. Din contră, papa Francisc a spus săptămâna aceasta: „Nu este corect să convingi pe cineva de credința ta”. Aceasta înseamnă că Papa Francisc este acum în opoziție directă cu Isus Cristos, și este timpul ca eu să vorbesc.
Sunt un preot diecezan american care nu aparține nici unei congregaţii. Pentru a scrie ceea ce am să scriu, în mod normal în multe secole din istoria Bisericii ar fi fost echivalent cu pierderea sufletului meu. Îmi dau seama de asta. Dar eu sunt atât de convins că avem un fals profet pe tronul lui Petru încât am ajuns în punctul în care tăcerea asupra Papei Francisc echivalează acum cu un păcat grav de omisiune.
În primul rând, trebuie să înțelegem termenii și istoria. Erezia materială este pur și simplu o eroare teologică împotriva revelației divine (Scriptură și Magisteriu). Erezia formală este atunci când persoana în cauză a fost de fapt judecată și găsită vinovată în fața unui tribunal ecleziastic superior în Biserica Catolică. Dar nimeni nu este mai mare decât papa, deci ce e de făcut în cazul în care este ales cel mai rău?
Marile minți ale secolului al 16-lea (cum ar fi Suarez și Sf. Robert Bellarmin) susțin că singurul mod de face ca un papă care este eretic material să fie acuzat de erezie formală ar fi de a convoca un conciliu imperfect. Un conciliu imperfect este format din toți Cardinalii minus Papa, iar conciliul să fie convocat în mod special pentru îndepărtarea unui anti-papă sau a unui papă-în-posibil-eroare. Desigur, astăzi, cei mai curajoşi dintre clerici nu îşi pot aduna forţele nici măcar pentru a solicita o „clarificare” pentru doctrinele eronate care vin de la Roma. (Prezentat mai jos).
Din fericire, nu am avut decât câţiva Papi in istorie care au vorbit erezii de pe scaunul lui Petru. În secolul al 14-lea, Papa Ioan al XXII-a învățat că un suflet salvat nu se va bucura de viziunea beatifică până la întoarcerea lui Cristos la judecata finală. Desigur, Biserica învață că un suflet salvat nu trebuie să aștepte decât până ce ia sfârșit purificarea lui. Cu toate că eroarea lui Ioan al XXII-a fost o erezie „minoră”, el a ștut că trebuie să retracteze pe patul de moarte. Cu toate acestea, toată lumea știe de atunci: Nu tot ce spune Papa este infailibil. Cum am uitat acest lucru, noi, catolici ai secolului 21, este pestecapacitatea mea de înţelegere.
Dar ceea ce este diferit astăzi este că Papa Francisc spune erori (sau cel puțin ambiguități scandaloase) aproape în fiecare săptămână. Amploarea este uimitoare, atât cantitativ cât și calitativ. Cantitativ, Papa Francis vorbește atât de des împotriva Bibliei și Tradiției încât chiar și site-urile tradiționale au încetat a mai face liste. Calitativ, este remarcabil faptul că eroarea teologică s-a constituit în cele din urmă într-un îndemn apostolic, și anume exhortatia Amoris Laetitia. Printre alte erori, el spune în esență că cei în păcat de moarte pot să primească Sfânta Împărtășanie cu permisiunea îndrumătorului lor spiritual. Acest lucru nu este un simplu aspect confuz care are nevoie de „clarificare.” Aceasta este o erezie materială.
Ce drept am să fac o astfel de acuzație?
Sf. Toma de Aquino scrie: „Trebuie subliniat, totuși, că, dacă credința a fost pusă în pericol, cineva trebuie să-l mustre pe prelatul său chiar și în mod public. De aceea Pavel, care era supus lui Petru, l-a mustrat în public, datorită pericolului iminent de scandal referitor la credință, și, cum spune Augustin despre Galateni 2:11, „Petru a dat un exemplu superiorilor că, dacă vreodată s-ar întâmpla să se abată de la calea cea dreaptă, ei nu trebuie să se simtă disprețuiţi dacă sunt mustraţi de către supuşii lor ‘. „- Summa Theologiae, II-II, Q. 33, articolul 4, răspuns la obiecții 2
Dar, trebuie să ne amintim că există aspecte teologice ale ereziilor Papei Francisc, care sunt mai deranjante chiar decât Amoris Laetitia, căci ele lovesc la însăși natura și divinitatea lui Isus Cristos.
De exemplu, când Papa Francisc a predicat la Domus Santae Martae în mai 2013, într-o omilie el a spus: „Trebuie să ne întâlnim unii cu alții făcând binele. „Dar eu nu cred, Părinte, eu sunt un ateu!” Dar fă binele. Ne vom întâlni acolo. Prin” acolo „, el înţelegea În rai. Cu alte cuvinte, ateii pot merge în rai făcând fapte bune. Acest lucru este în mod clar o eroare. Acum, unii teologi apăra această afirmație, susținând că se aliniază cu învățătura Bisericii Catolice privind posibila mântuire a celor care rămân în ignoranță faţă de Evanghelie însă îşi urmează conștiința. Dar problema cu o astfel de apărare este aceasta: Nimeni care îl ascultă pe papa nu este ignorant cu privire la Biserica Catolică!
Papa Francis a promovat şi erezia străveche a pelagianismului. Pelagianismul este învățătura că faptele bune pot salva sufletul unui om chiar şi fără credință. Aspune că un ateu poate merge în rai prin „facerea binelui” este clar o erezie.
Erezia materială împotriva divinității lui Cristos merge mai adânc. Despre tânărul Isus în templu, el a spus în 2016 de Bobotează în omilia sa în italiană: „În loc să se întoarcă acasă cu familia sa, el a rămas în Ierusalim, în templu, provocând mari suferințe Mariei și lui Iosif, care nu au putut să-lgăsească. Pentru această mică „escapadă” (Questa ‘scappatella’), Isus, probabil, a trebuit să-și ceară iertare (dovette chiedere scusa) părinților săi. „Eu cred că a numi venerarea în templul lui Dumnezeu „o mică escapadă „este o blasfemie pentru care chiar şi un ministrant a fi exclus din parohie chiar și de prietenii mei preoți mai moderaţi. De ce nu pot oare aceşti prieteni ai mei să recunoască eroarea papei? Este o înțelegere falsă a autorităţii, căci Papa nu se află sub autoritatea Evangheliei sau a Magisteriului.
Omilia sa de Bobotează este eronată sau chiar eretică pentru că noi deja ştim şi nu trebuie să ghicim ceea ce a spus Isus părinților lui după ce a fost găsit în Templu. Isus a zis către Maria și Iosif: „De ce m-aţi căutat? Nu știați că eu trebuie să fiu în casa Tatălui Meu? „- Luca 02:49.
În al treilea rând, Isus nu „şi-a cerut iertare.” Mă întreb: Cum pot fi unii orbi la faptul că, pentru un papă să spună că Fiul lui Dumnezeu „probabil a trebuit să-şi ceară iertare”, este încă o negare clară a divinității lui Isus Cristos? Aceasta este o erezie. Pentru mine, tăcerea Episcopilor cu privire la aceste erori sistematice este la fel de condamnabilă ca şi cu privire la scandalurile de abuzuri asupra copiilor.
Tăcerea episcopilor și cardinalilor căldicei-dar-corecţi dovedeşte că papa Francisc este cel mai fals profet în istoria Bisericii. De ce? Deoarece un fals profet îi amăgește chiar și pe cei aleși, pentru că Isus Însuși a spus: „Falşi cristoși și falşi profeţi se vor scula și vor face semne mari și minuni, până acolo încît să înșele, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși.” – Matei 24:22
Eu nu sunt mai presus de „cei aleși”, dar știu cum să citesc Biblia și Catehismul, și învățătura papei Francisc este o evidentă eroare. Acum, el vorbește cu îndrăzneală împotriva Bibliei și Credinței Catolice aproape în fiecare săptămână, fără ca cineva să-l oprească! De ce nu recunosc asta episcopii? Eu personal cred că cei tradiţionali recunosc eroarea. Dar ei au mâinile legate din cauza tăcerii lor din prima zi care acum, ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte, a devenit un adevărat munte de omisiuni păcătoase. Și acum este scăpat de sub control. Prima zi a acestei tăceri lașe a început în 2013 în timpul Conclavului papal. Nimeni nu a tras semnalul de alarmă pentru faptul că ultimul Conclav papal a avut șase runde de vot într-o singură zi, chiar dacă sunt permise doar cinci.
Răul Conclavului 2013 merge chiar mai adânc: Un grup de cardinali din nordul Europei (extrem de influenţi în agenda gay), numit „Grupul St. Gallen” a admis că ei l-au forțat pe Papa Benedict să părăsească oficiul şi au facut lobby cu intenţii rele pentru propriul lor om la Conclavul din 2013. Acest om a fost Bergoglio devenit papa Francisc. Aceasta nu este o teorie a conspirației. Ei au admis acest lucru. Acest lucru înseamnă că Papa Benedict al XVI-lea poate că nu a demisionat într-un mod valabil. Codul de drept canonic spune că „o demisie făcută din teamă gravă, care este provocată pe nedrept sau din răutate, erori substanțiale, sau simonie (traficare a celor sfinte) este nevalidă prin lege.” – CIC 188. Din nou, puneţi aceste trei lucruri cap la cap: Anumiţi Cardinali spun că l-au forțat pe Papa Benedict să plece. Aceiași Cardinali spun că l-au adus pe Bergoglio. Legea Canonică spune că orice demisie care are o „eroare substanțială” este „invalidă”. Aceasta înseamnă că Papa Benedict poate fi în continuare Papa, chiar dacă se pare că el neagă faptul că a părăsit scaunul din constrângere.
În cazul în care Bergoglio este Papa, atunci ridicarea sa pe tron a fost valabilă, dar nu licită, ca să folosim limbajul sacramental pentru un act nesacramental. Scopul credincioșilor rămâne același: îl urmează pe Isus Cristos și Magisteriul tradițional al Bisericii Catolice. Evită lupul în piele de oaie. Nu am nicio îndoială că acest moment este cel mai periculos din istoria Bisericii, căci până şi catolicii cei mai ortodocși sunt înșelați de acest fals-profet.
Un papă rău nu poate fi „trimis la plimbare”, cum sugera cineva. Un conciliu imperfect ar avea nevoie de episcopi curajoși, dar episcopii de acum îl sprijină pe falsul-profet prin tăcerea lor. Pentru aceasta, ei pot primi recompensa unui fals profet (cf. Matei 10:41) pentru păcatul lor grav de omisiune. Fiecare dintre ei este solidar cu erorile Papei Francisc din cauza lașităţii de a vorbi împotriva unui papă strălucitor de viclean care spune acum în mod deschis: „Nu este corect să convingi pe cineva de credința ta. Prozelitismul este cel mai puternic venin împotriva ecumenismului. ”
Astfel, rămân doar două opțiuni pentru viitor:
1) Celor „doi papi” din Roma, să le fie dat curajul și pocăința de a rezolva lucrurile și apoi să conducă Biserica spre sfințenie. Acest lucru nu este imposibil pentru Dumnezeu. Să luăm în considerare influențarea lui Saul și modul în care el a devenit vasul ales și standardul lui Cristos răstignit, apostolul Pavel. În cazul în care se întâmplă acest lucru, ambii ar putea deveni mari sfinți.
2) În cazul în care o astfel de conversie nu se întâmplă, ne-a fost totuşi promis un viitor prelat, care va „restabili spiritul preoților săi”- prin aparițiile din secolul al 16-lea ale Doamnei noastre Our Lady of Good Success. Viitorul Papă va face un mare bine, dar el va trebui, de asemenea, să condamne postum toate lucrările Papei Francisc, chiar și învățăturile mai puțin dăunătoare. De ce? Pentru că atunci când un Papă (sau anti-Papă) a fost găsit post-mortem vinovat de erezie (cum a fost cu Papa Formosus la Sinodul Cadavrului de la sfârșitul secolului al 9-lea) 100% din operele fostului Papă trebuie să fie condamnată de următorul Papă. Acest lucru este extrem de ciudat, pentru că este prea periculos pentru papii viitori, episcopi, preoți și laici să manevreze prin apele moarte ale fostului Papă, considerate a fi în acelaşi timp şi murdare şi curate.
Spre sfârșitul vieții sale, apostolul Ioan a vorbit despre un singur lucru: Iubire. Un grup curajos de tineri creștini l-au întrebat de ce el a repetat aceleași cuvinte iar şi iar. Apostolul a răspuns: „Pentru că este porunca Domnului, și dacă o îndepliniți pe aceasta, este suficient.” El a vorbit doar despre iubire. Dar ucenicul iubit (care şi-a odihnit capul chiar pe inima lui Isus Cristos) a știut că tot din iubire trebuia să-şi avertizeze turma împotriva erorilor teologice. O dată la o baie publică, Sf. Ioan a dat peste un eretic numit Cerinthus. Apostolul Ioan s-a întors către prietenii săi și le-a spus: „Să ne grăbim, frații mei, și să plecăm, ca nu cumva zidurile băii în care este Cerinthus dușmanul Adevărului, să cadă peste capetele noastre.”
Nu ne putem iubi turmele dacă nu avertizăm oamenii de erezii și de cei care le promulgă, chiar dacă este inconfortabil să subliniem faptul că un fals profet a furat temporar Scaunul lui Petru. În faţa unui fals profet, aşa cum este papa Francisc, catolicii trebuie să ne amintim întotdeauna că nimic din acestea nu încalcă promisiunea lui Cristos despre indefectibilitatea Bisericii (faptul că Biserica nu poate greşi) , deoarece credința și morala articulată a Bisericii Catolice rămân neatinse de oameni răi , şi chiar și de papi răi.
http://www.traditionalcatholicpriest.com/2016/10/14/why-pope-francis-is-a-false-prophet/
Informatii si mesaje 