Sa ne reamintim: mesajul din 17.10.2014: Mama Mântuirii: Mulți vor fi deposedați de titlurile lor

Sa ne reamintim: mesajul din 17.10.2014: Mama Mântuirii: Mulți vor fi deposedați de titlurile lor
Iubiții mei copiii, vă rog să vă rugați pentru slujitorii sfințiți loiali Fiului meu căci vor începe să se desfășoare evenimentele viitoare. Mulți vor fi deposedați de titlurile lor și aruncați în pustie, în dizgrație. Tulburările și confuzia se vor răspândi în interiorul Bisericii Fiului Meu, însă trădătorii se vor ridica în număr mare și mulți îi vor urma. Alte Biserici Creștine se vor apropia de noua biserică adaptată, iar apoi totul va fi pus în scenă pentru a se înălța noua religie mondială. La început, această nouă formă a bisericii va părea ca o gură de aer proaspăt pentru mulți dintre cei care doresc o schimbare. Apoi, va deveni clar că ea servește doar celor care vor ca Legile lui Dumnezeu să se modifice pentru a conveni vieților lor păcătoase. Această biserică își va pierde toată credința. Ea va avea toate aparențele unei biserici a lui Dumnezeu nouă și proaspătă, însă niciun simbol destinat să-L onoreze pe Fiul meu nu va mai fi nimic de felul acesta.

Apoi, pe măsură ce timpul se apropie, Noua Biserică Unică Mondială va fi anunțată și va fi văzută ca o măreață instituție umanitară. Ea va fi strâns legată de lumea politică și economică. Apoi i se vor alătura cei care nu au aparținut niciodată vreunei credințe. Cât de încântați vor fi aceștia, deoarece toate păcatele vor fi scuzate și mulți se vor simți ușurați pentru că își vor putea trăi viața după bunul lor plac. Ei nu vor mai avea teama că-L ofensează pe Dumnezeu pentru că nu vor mai vedea păcatul ca pe ceva din cauza căruia să se îngrijoreze.

Pentru a arăta o fațadă meritorie, noua Biserică va promova activitățile umanitare și caritabile și întreaga lume o va aplauda. Curând după aceea, nu se va mai putea face nicio deosebire între ea și alianțele politice mondiale sau organizațiile de afaceri dedicate filantropiei.

În acest timp, adevărata Biserică a Fiului meu, cea clădită de El, va rămâne în viață, deși mult slăbită. Biserica rămășiță, deși mică numeric, nu se va da bătută nici chiar când anticristul va prelua puterea.

Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă ca slujitorii sfințiți ai Fiului meu să-și învingă temerile și să se ridice ca să proclame Adevărul, chiar și când vocea lor este sugrumată de cei care Îl trădează pe Fiul meu.
Iubita voastră Mamă,
Mama Mântuirii

Declarația comună catolico-luterană

Declarația cu ocazia comemorării comune catolico-luterane a Reformei
semnată de Papa Francisc
și de Episcopul Munib Yunan
Lund, 31 octombrie 2016

„Rămâneți în mine și eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viță, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneți în mine” (In 15,4).

Cu inimă recunoscătoare

Cu această Declarație Comună, exprimăm recunoștință bucuroasă lui Dumnezeu pentru acest moment de rugăciune comună în Catedrala din Lund, cu care începem anul comemorativ al aniversării a 500 de ani ai Reformei. Cincizeci de ani de dialog ecumenic constant și rodnic între catolici și luterani ne-au ajutat să depășim multe diferențe și au aprofundat înțelegerea și încrederea dintre noi. În același timp, ne-am apropiat unii de alții prin slujirea comună adusă aproapelui, adesea în situații de suferință și de persecuție. Prin dialog și mărturie împărtășită nu mai suntem străini. Dimpotrivă, am învățat că ceea ce ne unește este mai mare decât ceea ce ne desparte.

De la conflict la comuniune

În timp ce suntem profund recunoscători pentru darurile spirituale și teologice primite prin Reformă, mărturisim și deplângem în fața lui Cristos faptul că luteranii și catolicii au rănit unitatea vizibilă a Bisericii. Diferențele teologice au fost însoțite de prejudecăți și conflicte și religia a fost instrumentalizată pentru scopuri politice. Credința noastră comună în Isus Cristos și botezul nostru cer de la noi o convertire zilnică, grație căreia repudiem disensiunile și conflictele istorice care împiedică slujirea reconcilierii. În timp ce trecutul nu poate să fie schimbat, amintirea și modul de a comemora pot să fie transformate. Ne rugăm pentru vindecarea rănilor noastre și a amintirilor care întunecă modul în care ne vedem unii pe alții. Refuzăm categoric orice ură și orice violență, trecute și prezente, în special cele făcute în numele religiei. Astăzi ascultăm porunca lui Dumnezeu de a pune deoparte orice conflict. Recunoaștem că suntem eliberați prin har pentru a merge spre comuniunea la care Dumnezeu ne cheamă încontinuu.

Angajarea noastră pentru o mărturie comună

În timp ce depășim acele episoade din istorie care apasă asupra noastră, ne angajăm să mărturisim împreună harul milostiv al lui Dumnezeu, revelat în Cristos răstignit și înviat. Conștienți că modul de a ne relaționa între noi are incidență asupra mărturiei noastre aduse Evangheliei, ne angajăm să creștem pe mai departe în comuniunea înrădăcinată în Botez, încercând să înlăturăm obstacolele care rămân, ce ne împiedică să ajungem la unitatea deplină. Cristos dorește să fim una, așa încât lumea să poată crede (cf. In 17,21).

Mulți membri din comunitățile noastre aspiră să primească Euharistia la o unică masă, ca exprimare concretă a unității depline. Trăim experiența durerii celor care împărtășesc toată viața lor, dar nu pot să împărtășească prezența răscumpărătoare a lui Dumnezeu la masa euharistică. Recunoaștem responsabilitatea noastră pastorală comună de a răspunde la setea și la foamea spirituale ale poporului nostru de a fi una în Cristos. Dorim cu ardoare ca această rană în Trupul lui Cristos să fie vindecată. Acesta este obiectivul eforturilor noastre ecumenice, pe care vrem să le continuăm, reînnoind și angajarea noastră pentru dialogul teologic.

Îl rugăm pe Dumnezeu ca toți catolicii și luteranii să știe să mărturisească împreună Evanghelia lui Isus Cristos, invitând omenirea să asculte și să primească vestea bună a acțiunii răscumpărătoare a lui Dumnezeu. Îi cerem lui Dumnezeu inspirație, încurajare și forță pentru ca să putem merge înainte împreună în slujire, apărând demnitatea și drepturile umane, în special ale săracilor, lucrând pentru dreptate și respingând orice formă de violență. Dumnezeu ne cheamă să fim aproape de cei care aspiră la demnitate, la dreptate, la pace și la reconciliere. Astăzi, în mod deosebit, ridicăm glasurile noastre pentru încetarea violenței și extremismului care lovesc atâtea țări și comunități și nenumărați surori și frați în Cristos. Îi îndemnăm pe luterani și pe catolici să lucreze împreună pentru a primi pe cel care este străin, pentru a veni în ajutorul celor care sunt constrânși să fugă din cauza războiului și a persecuției, și să apere drepturile refugiaților și ale celor care caută azil.

Astăzi mai mult ca oricând ne dăm seama că slujirea noastră comună în lume trebuie să se extindă la toată creația, care suferă exploatarea și efectele unei avidități nesătule. Recunoaștem dreptul generațiilor viitoare de a se bucura de lume, lucrare a lui Dumnezeu, în toată potențialitatea și frumusețea sa. Ne rugăm pentru o schimbare a inimilor și a minților care să ducă la o îngrijire iubitoare și responsabilă a creației.

Una în Cristos

Cu această ocazie propice exprimăm recunoștința noastră fraților și surorilor din diferitele comuniuni și asociații creștine mondiale care sunt prezenți și se unesc cu noi în rugăciune. Reînnoind angajarea noastră de a înainta de la conflict la comuniune, facem aceasta ca membri ai unicului Trup al lui Cristos, căruia i-am fost încorporați prin Botez. Îi invităm pe însoțitorii noștri de drum pe calea ecumenică să ne amintească angajamentele noastre și să ne încurajeze. Le cerem să continue să se roage pentru noi, să meargă cu noi, să ne susțină în respectarea angajamentelor religioase pe care le-am manifestat astăzi.

Apel către catolicii și luteranii din întreaga lume

Facem apel la toate parohiile și comunitățile luterane și catolice, pentru ca să fie curajoase și creative, bucuroase și pline de speranță în angajarea lor de a continua marea aventură care ne așteaptă. Mai degrabă decât conflictele din trecut, darul divin al unității dintre noi va conduce colaborarea și va aprofunda solidaritatea noastră. Adunându-ne în credința la Cristos, ne rugăm împreună, ascultându-ne reciproc, trăind iubirea lui Cristos în relațiile noastre, noi, catolici și luterani, ne deschidem la puterea lui Dumnezeu Unul și Întreit. Înrădăcinați în Cristos și dând Lui mărturie, reînnoim determinarea noastră de a fi mesageri fideli ai iubirii infinite a lui Dumnezeu față de toată omenirea.

Semnează: Papa Francisc și Episcopul Munib Yunan, președinte al Federației Mondiale Luterane

Declarația comună catolico-luterană

Biserica catolică este Biserica care îl condamnă pe Luther

4. Şi au mai zis: “Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facă renumiţi, dacă vom fi împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”

5. Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

6. Şi Domnul a zis: “Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.

7. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.

9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului. ( Gn.11 4-9)

 

Dragi frați, cine se îngrijeşte de Biserica Domnului nostru? Cei care trebuia să aibă grijă de suflete nu fac asta. Cei care trebuie să păstreze credința, nu fac asta. Oare ei predau dusmanului Biserica? Unde sunt păstorii pe care Domnul i-a pus în Biserica Sa? Unde sunt cei care i-au promis fidelitate și iubire? Unde sunt episcopii care odată au fost hirotoniți preoți și atunci, culcaţi la pământ, şi-au dat viața lor de om pentru a deveni un alt Cristos? Ce puţin a durat acest gând al lor, în timp ce fidelitatea lui Dumnezeu este veșnică. Peste tot, păstori atât de slabi încât nu a mai rămas nimic. Ei au preferat să se adapteze la politică, la oameni, la grupurile de presiune care îl disprețuiesc pe Dumnezeu și Biserica, dar nu la poruncile lui Dumnezeu.

 

Legea divină cea dintotdeauna este contestată acum, şi cu uimire vedem că se propune o cale omenească pentru legea divină pe care unii  nu reușesc să o îndeplinească. Omul se transformă în judecător în fața lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cei care trebuie să păzească legea lui Dumnezeu, o dau deoparte pentru o lege umană alternativă. Unde este fidelitatea Păstorilor față de Dumnezeul lor? Ce interese caută ei? Cele ale lui Cristos sau cele ale oamenilor? Ei nu caută adevărul pentru că ei nu se supun. Ei nu sunt la picioarele Crucii, pentru că nu duc sufletele spre Sacrificiu, nu le duc să cunoască Sfintele Patimi ale Domnului nostru. Mulți caută propriile interese, trăind ca simpli oameni de trup şi de lume.

Textul cărții Geneza ne poate lumina pentru a înțelege situația Bisericii. Situația de fapt ne confirmă că odată cu Conciliul Vatican II a început o dorință unanimă  pentru schimbare, pentru ruptură de credința primită, pentru a construi o nouă biserică în conformitate cu dorințele omului, pe placul omului, în care noile legi ale omului le înlocuiesc pe cele divine. Se consolidează ruptura cu depozitul de credință, cu morala catolică tradițională, cu Sfintele Sacramente. Ne-a uimit și ne-a ruşinat statuia ereticului Luther în Vatican.

Dorința omului de a construi un turn care să ajungă la cer a fost împiedicată de puterea divină. A fost de ajuns că Domnul a încurcat limbile oamenilor astfel încât ei să nu se înțeleagă și, prin urmare, nu au mai putut continua să construiască turnul. Nu suntem noi acum în cea mai mare confuzie doctrinară cunoscută vreodată în istoria Bisericii? Ce credință susține identitatea noastră catolică? Ce sunt învățați credincioșii? În fiecare biserică se aude altă învăţătură. Unii episcopi spun un lucru, altora li se pare corect şi îi urmează, dar alții nu sunt de acord. Ceea ce are un consens mai mare este acceptat, indiferent dacă este în conformitate cu legea lui Dumnezeu, ceea ce contează este acceptarea majorității. Învăţăturile lor sunt dorințele lor și gusturile lor personale, ideile lor personale, ei nu mai învaţă oamenii gândind la mântuirea sufletelor. Nu se mai trăiește cu dorul de a face voia lui Dumnezeu și de a salva sufletul mai presus de toate.

De ce ne îndoim? De ce nu spunem adevărul lui Dumnezeu? Nouă nu trebuie să ne fie niciodată frică să spunem adevărul divin, trebuie numai să avem înțelepciunea să știm cum să îl spunem. Puterea de a spune adevărul și înțelepciunea de a îl spune, le găsim noi preoții în Sfânta Jertfă a Liturghiei, în  rugăciunea personală la Domnul, în intimitatea zilnică cu El, în învătătura transmisă prin tradiție. Domnul a vorbit cu autoritate. El a vorbit ucenicilor Săi și altora, şi a folosit o modalitate de a face acest lucru potrivit celor care îl ascultau.

Trebuie să spunem adevărul, noi trebuie să predicăm legea lui Dumnezeu conținută în porunci. Trebuie să predicăm că de respectarea lor strictă depinde mântuirea sufletelor. Noi trebuie să proclamăm că nu există nici o cale alternativă la poruncile Legii lui Dumnezeu.

În această confuzie a limbilor în care suntem cufundați, când este imposibil să știm cine învață adevărul lui Dumnezeu, tradiția continuă să fie lumina care ne spune adevărul de urmat,  baliza care ne ghidează în întuneric, indicându-ne modul corect și sigur de mântuire a sufletului. Este lumina certă, care ne spune că adevărul din trecut nu poate fi modificat prin consens uman în prezent, că condamnarea ereziei lui Luther rămâne valabilă şi azi, că Biserica Catolică este Biserica care l-a condamnat și încă îl condamnă pe Luther, cel mai mare eretic din istorie. Luther rezumă în el toate ereziile trecute și viitoare, până la sfârșitul timpului.

Dragi frați, nu avem dreptul de a spune, văzând evenimentele, că Biserica este guvernată de oameni? Da. Biserica nu este guvernată de păstori asemănători lui Cristos. Din această cauză totul se prăbușește în jurul nostru, totul este pus sub semnul întrebării; credința catolică este deformată și pusă la îndoială și cei care au o obligație sacră de a confirma credința noastră, ne învață erori. Păstoricedează în faţa lumii , vorbesc gândindu-se la reacția pe care o vor provoca cuvintele lor, şi de aceea ei suavizează Cuvântul lui Dumnezeu, sau pur și simplu tac, nu mai mult. Mulţi dintre păstorii noştri îmbrăţişează postulatele lumii care atentează împotriva credinţei catolice, transformându-se în aliaţii loiali și funeşti ai lumii, din cadrul Bisericii.

Pe noi, cei care rămânem fideli tradiţiei Bisericii, Domnul nostru nu ne va face confuzi. Şi nu vom fi confuzi pentru că nu construim nici un turn care vrea să atingă cerul, pentru că profesăm credința catolică primită prin depozitul de credință; nu vom fi confuzi pentru că noi rămânem credincioși Domnului şi îl însoțim la poalele Golgotei prin fiecare  Jertfă a Sfintei Liturghii; nu vom fi confuzi pentru că noi ne trăim preoția pentru Sacrificiu, spre el este orientată rațiunea noastră de a fi; nu vom fi confuzi pentru că noi trăim în strictă conformitate cu legea divină a Poruncilor; nu vom fi confuzi pentru că noi trăim în frica de Dumnezeu și nu în teama de oameni, din acest motiv condamnăm păcatele de adulter, sodomie, uniune liberă, utilizarea contraceptivelor, ca păcate care îl ofensează grav pe Creator și conduc la osânda veșnică a sufletelor. Noi nu vom fi confuzi pentru că noi vrem doar să facem voia lui Dumnezeu, unul şi treime, și îl proclamăm singurul Dumnezeu adevărat, în afara căruia totul este greșit, totul este minciună și confuzie.

Dragi frați, Domnul a murit pentru tine, pentru mine, pentru mulți, și pentru cei care l-au condamnat. Domnu așteaptă totul de la preoții săi, așteaptă să ne dăruim Lui în dorința de a fi asemeni lui Cristos, de a denunța minciuna și de a vesti Împărăția lui Dumnezeu. Nimic nu ne poate opri. Vocea tradiției este vocea Domnului.Dacă Domnul este Păstorul meu, de cine mă voi teme?

Ave Maria Purisima.

Padre Juan Manuel Rodriguez de la Rosa

http://adelantelafe.com/la-iglesia-catolica-la-iglesia-condena-lutero/