Postat de Joseph Pronechen 15 mai 2018
Ce conexiuni sunt între Biserica timpurie şi apariţiile ca cele de la Fatima care au făcut ca sâmbăta să fie Ziua Maicii Sfinte?
Sâmbătă, 27 noiembrie 1830, era ziua de dinaintea începerii Adventului. În acea sâmbătă, Sfânta Fecioară i-a apărut Caterinei Labouré în capela mănăstirii Fiicelor Carităţii din Paris pentru a-i da Medalia Miraculoasă. Descriind designul medaliei Sfânta Maria a spus (printre altele), că medalia trebuie să aibă următoarea inscripţie: „ O, Marie, concepută fără de prihană, roagă-te pentru noi cei care alergăm la tine.” Medalia trebuia să se răspândească în lung şi-n lat şi continuă să fie aşa.
Sâmbătă, 19 septembrie 1846, a fost ziua în care Sfânta Fecioară a apărut La Salette, micuţilor păstoraşi Melanie Calvat şi Maxim Giraud cu un mesaj major despre schimbarea modului de a trăi şi convertirea către Dumnezeu.
Sâmbătă, 9 decembrie 1531, Sfânta Fecioară de la Guadalupe i-a apărut pentru prima dată lui Juan Diego. (Atunci era deja în vigoare calendarul Iulian). Ea i-a spus lui Juan să meargă şi să-i spună episcopului că trebuie construită o capelă acolo, „pentru că eu sunt cu adevărat Mama voastră plină de compasiune, a voastră şi a tuturor celor care trăiesc împreună pe aceste meleaguri şi a tuturor celor care mă iubesc, mă caută şi mă cheamă cu încredere şi evlavie. În acea casă le voi asculta plânsul şi tristeţile, le voi da ajutor în necazurile lor şi un leac pentru nenoricirile lor.”
Sâmbăta, cu siguranţă era ziua Mariei, încă de la început.
Rădăcinile adânci ale sâmbetelor
La puţin timp după Înviere şi în zilele de debut ale Bisericii, cinstirea Mariei într-un mod deosebit a început în fiecare Sâmbătă. Întrucât Duminica era Ziua Domnului, curând Sâmbăta a devenit ziua Mariei.
Sâmbetele se evidenţiează în acele zile dedicate Fecioarei Maria”, ne spune Directoriul Vaticanului despre evlavia populară şi Liturgică.
Într-o mare discuţie din 1947 despre Sfânta Fecioară de la Fatima, părintele iezuit, John Harden slujitor al lui Dumnezeu, ne-a dat o imagine clară despre faptul că sâmbăta este ziua Mariei. El a subliniat câteva puncte de referinţă în dezvoltarea cultului marian în zilele de sâmbătă, obsevând că „putem presupune în mod rezonabil că ultima zi a săptămânii a fost dedicată în mod special Sfintei Fecioare încă din primele secole ale Bisericii.”
El a subliniat că Sf. Inocenţiu I care a domnit între 401-417, a scris credincioşilor o scrisoare semnificativă, prin care a decretat că fiecare sâmbătă ar trebui să fie zi de abstinenţă în onoarea Durerilor Sfintei Fecioare Maria.
Sărind până în secolul al VIII-lea, Ioan Damaschinul a firmat că sâmbetele au fost dedicate Mariei în Biserica de Răsărit şi sărbătorite ca atare. Liturghiile de sâmbătă în cinstea Mariei, s-au găsit în cărţile liturgice din secolele IX şi X.
Sfinţii Bernard, Toma şi Bonventura au explicat dedicaţia zilei de sâmbătă către Maria, indicând timpul odihnei lui Cristos în mormânt. „Toţi ceilalţi îl părăsiseră pe Cristos; doar Maria a continuat să creadă. A fost ziua ei!” – ne spune o altă sursă.
Către sfârşitul secolului al XI-lea, binecuvântatul Papă Urbam al II-lea, a cerut preoţilor şi călugărilor să se roage sâmbătă Oficiul Sfintei Fecioare Maria şi au fost decretate „Liturghii votive ale Sfintei Fecioaare Maria în fiecare sâmbătă a anului, mai puţin în zilele interzise în mod expres.” Ne spune părintele Hardon. Evlavia personală l-a determinat pe Papa Urban al II-lea să compună o prefaţă liturgică în cinstea ei, care a fost utilizată până către sfârşitul secolului XX.
Sfinţii au dovedit sâmbetele
În secolul al XII-lea, când Sfântul Bernard de Clairvaux a intrat în scenă, spune părintele Hardon” în Biserică s-a născut o nouă eră în evlavia către Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Sf. Bernard avea o mare evlavie către Fecioară.
Acultaţi ce spune în predică Sf. Bernard: „În pericole, în îndoieli, în dificultăţi, gândiţi-vă la Maria, chemaţi-o pe Maria. Numele ei să nu părăsească buzele voastre, inima voastră să nu sufere de lipsa ei. Şi apoi puteţi obţine ajutorul rugăciunii ei, mergâd pe urmele ei. Având-o pe ea ca şi călăuzitoare, niciodată nu veţi rătăci; în timp ce o invocaţi, niciodată nu vă veţi pierde inima; atât timp ce ea este în mintea voastră, sunteţi în siguranţă în faţa înşelăciunii; atunci când ea vă ţie de mână, nu puteţi cădea; când sunteţi sub ocrotirea ei nu aveţi de ce vă teme; dacă ea păşeşte înaintea voastră, nu veţi osteni; dacă vă arată favoare, vă veţi atinge scopul.”
Iată ce predic Sf Bernard despre Maria punând astfel temelia sigură a sâmbetelor dedicate ei:
„Doar în Maria, credinţa Bisericii a rămas neclintită în cele zile în care Isus a fost în mormânt. Şi, cu toate că toţi ceilalţi s-au clătinat, ea, care zămislit pe Cristos în credinţă, a păstrat credinţa pe care a primit-o odată pentru totdeauna şi pe care nu a pierdut-o nciodată. Astfel, ea a putut aştepta cu speranţă certă slava Domnului Înviat.”
Apoi Sfântul Toma de Aquino a dat o interpretare pentru ce sâmbetele au fost dedicate Mariei. Părintele Hardon îl citează pe d`Aquino:
„ Întrucât Învierea a vut loc Duminica, noi ţinem această zi ca fiind sfântă în locul Sabatului, aşa cum au făcut evreii din vechime. Cu toate astea noi sfinţim şi Sâmbăta în cinstea Fecioarei Maria, care a rămas neclintită în credinţă, toată ziua de sâmbătă, după moartea Fiului ei.”
În secolul al XVI-lea, Sf. Carol Borromeo, s-a rugat rozarul ca oficiu al Sfintei Fecioare în fiecare zi. În genunchi. Părintele Hardon, descrie cum sfântul, „la auzul clopotului care anunţa Agelus Domini, cădea în genunchi, chiar şi pe stradă indiferent dacă era ud sau noroios.” Totodată el a pus să fie aşezată o icoană cu Maica Domnului pe intrarea pricipală a fiecărei biserici din dieceză, pentru ca să-şi amintească credincioşii că ea este Poarta Cerului….Sfântul Alfons de Linguori notează despre el că postea cu pâine şi apă în fiecare sâmbătă a anului pentru a o lăuda pe Maica Domnului.
Sfântul Carol Borromeo a murit intr-o zi de sâmbătă în 3 noimebrie 1584.
În 14 decembrie 1591, tot într-o zi de sâmbătă murea un alt mere devotat al Maicii Sfinte – Sfântul Ioan al Crucii.
Părintele Hardon spune că un martor ocular a mărturisit sub jurământ că Ioan al Crucii a spus cu câteva ore înainte morţii: „ Maica lui Dumnezeu şi a Carmelului, se grăbeşte cu har în Purgator, sâmbăta, şi eliberează acele suflete care i-au purtat scapularul. Binecuvântată fie această Maică plină de har, care doreşte ca în această zi de sâmbătă să plec din această viaţă.”
Părintele Hardon a remarcat că în secolul al XVIII-lea , Sf. Alfons de Linguori a scris: „ Este cunoscut faptul că Sâmbăta a fost dedicată ca zi a Mariei de către Biserică, pentru că a fost Sabathul, după moartea Fiului ei, ea rămânând neclintită în credinţă. Pentru acest motiv, credincioşii care o cinstesc pe Maria au grijă să o cinstescă în această zi cu o devoţiune particulară şi mai ales prin post…Eu afirm că cei care practică această evlavie nu se pot pierde; nu spun că cei care mor în păcat de moarte, Sfânta Fecioară îi va elibera, ci că cei devotaţi ei, cu ajutorul ei, vor persevera cu uşurinţă în harul lui Dumnnezeu şi obţin o moarte bună…În toate Sâmbetele ar trebui să practicăm o devoţiune în cinstea Maicii Sfinte; să primim Sfânta Împărtăşanie, să mergem la o Sfântă Litughie, să viztăm o icoană a ei…sau ceva de acest fel.”
Rolul major al Sâmbetelor
Fatima subliniează din nou legătura cu evlavia Sâmbetelor mariane.
Sâmbătă 13 octombrie 1917, a fost ziua în care a vut loc marea minune a soarelui de la Fatima. Ziua în care s-a identificat ca Fecioara Sfântului Rozar – şi a apărut şi ca Fecioara durerilor şi ca Fecioară a Muntelui Carmel, datorită importanţei scapularului.
Sâmbătă, 17 decembrie 1927, sora Lucia a avut o viziune cu Isus. În Pontevedra, Spania, ea a mers în faţa Preasfântului Sacrament din tabernacol pentru că voia permisiunea Cerului ca să dezvăluie o parte a secretului pe care directorul ei spiritual a rugat-o să-l includă în memoriile ei. Ea L-a întrebat pe Isus: cum ar trebui să se confromeze la ceea ce i s-a cerut şi anume, să spună despre originea devoţiunii către Inima Imaculată a Mariei, dacă aceasta este inclusă în secretul pe care Sfânta Fecioară i l-a mărturisit?”
Apoi Lucia continuat la persoana a III-a: „ Isus i-a făcut cunocut foarte clar aceste cuvinte: „Fiica Mea, scrie ce ţi s-a cerut. Scrie tot ce Sfânta Fecioară ţi-a revelat în timpul apariţiei, în care vorbeşte despre devoţiune. În ceea ce priveşte secretul, păstrează-l sub tăcere.
La ce s-a referit Lucia? Ce i s-a cerut să dezvăluie? A fost despre devoţiunea către Inima Neprihănită a Mariei, o altă parte insemnată a mesajului de la Fatima. Ea a scris în mod special în anul 1917: „ Sfânta Fecioară a spus: ..Isus doreşte ca eu să fiu cunoscută şi iubită. El vrea să stabilească în lume devotamentul către Inima Mea Neprihănită. Promit salvare celor care o îmbrăţişează şi aceste suflete vor fi iubite de Dumnezeu, ca flori aşezate de mine care să-I împodobească tronul.”
Iată toată evlavia către Inima Neprihănită a Mariei pe care Isus i-a spus Luciei să fie revelată. I-a spus aceasta într-o zi de sâmbătă, Ziua Mariei.
Totodată ce cerere majoră a făcut Sfânta Fecioară la Fatima? Devoţiunea celor cinci prime Sâmbete. Ea i-a spus Luciei:
„Priveşte fiica mea, la inima mea încoronată de spini, pe care oamenii nerecunoscători o străpung în fiecare moment prin blasfemiile şi ingratitudinea lor. Măcar tu încearcă să mă mângâi şi spune tuturor că toţi cei care timp de cinci luni în fiecare primă sâmbătă din lună se vor spovedi, vor primi sfânta Împărtăşanie, vor recita o parte din Rozariu şi-mi vor ţine companie timp de 15 minute meditând cele 15 mistere ale Rozariului, cu intenţia de a-mi oferi reparaţie, eu le promit că îi voi asista în ora morţii cu toate harurile necesare pentru mântuirea lor”.
Referinţa devoţiunii celor Cinci Prime Sâmbete – Ziua pe care Biserica i-a dedicat-o Maicii Domnului – combinată cu Sfânta Împărtăşanie şi cu Rozarul pe care Sfânta Fecioară l-a cerut în timpul fiecărei apariţii a ei, nu putea fi o cerere şi o promisiune mai clară. Nici referinţa că în data de 13 octombrie, Sâmbătă, în timpul Minunii Soarelui, ea a apărut ca Sfânta Feciaoră a Durerilor.
Puţini ştiu faptul că în 13 octombrie, într-o sâmbătă a anului 1973, Sfânta Fecioară a apărut sorei Agnese Sasagawa, la Akita cu câteva avertismente severe pentru lume, dacă oamenii nu se căiesc.
Sâmbătă, 13 Octombrie 2017, Biserica a celebrat Aniversarea a 100 de ani a apariţii de la Fatima, apariţie în care Sfânta Fecioară a adus un mesaj esenţial lumii.
Nu e timpul oare să o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria în fiecare sâmbătă?
Sursa:
Informatii si mesaje 