ŞAPTE IDEI PENTRU O SPOVADĂ BUNĂ, DATE DE UN SFÂNT ŞI UN ÎNDRUMĂTOR SPIRITUAL

Fr Lawrence Lew OP CC

Traducere Ioana Toth

Sfântul Francis de Sales vrea să ajungă la miezul păcatelor tale. Spunând că “nu L-am iubit pe Dumnezeu aşa cum ar trebui”, nu e de ajuns.

„Copilul meu, nu lăsa niciodată ca inima ta să fie împovărată de păcat greu, fiindcă avem la îndemână un remediu atât de sigur şi de simplu.”

Acesta este sfatul Sfântului Francisc de Sales dat în cartea „Introducere către o viaţă devotată” la capitolul destinat Sacramenului reconcilierii.

Iată câteva idei pe care sfântul ni le oferă:

1.Sfântul recomandă spovezi dese şi regulate (sugestia lui era la fiecare săptămână şi întotdeuna înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie, însă atunci normele pentru a primi Sfânta Euharistie erau diferite).
El încurajează spovada „chiar şi în cazul în care conştiinţa nu este împovărată de păcat de moarte; fiindcă în spovadă nu primim doar absolvire pentru păcatele noastre veniale (lesne iertătoare – n. tr.), ci primim şi o mare putere care ne ajută să le evităm de acum încolo, primim o lumină mai clară ca să descoperim slăbiciunile, mai primim din abundenţă şi harul de a compensa orice pierdere suferită din cauza acelor greşeli.”

2.El subliniază necesitatea unei „tristeţi profunde” şi a unei „hotărâri ferme” în corectarea păcatelor pe viitor.
„ Unii oameni merg să-şi spovedească păcatele veniale doar din obişnuinţă, fără să facă niciun efort pentru a le corecta, pierzând astfel o mare parte din bunul spiritual. Presupunând că aţi mărturisit ceva ce aţi minţit, de altfel fără consecinţe rele, ori aţi spus câteva cuvinte nepăsătoare, sau o glumă exagerată (ironie); – căiţi-vă şi hotărâţi-vă ferm să le îndreptaţi, altminteri este un simplu abuz să spovedeşti orice păcat mortal sau venial, fără intenţia de a-l îndepărta cu totul, acesta fiind obiectul expres al spovezii.”

3. „Feriţi-vă”, spune el, „ de autoacuzaţii fără sens (generale – n. tr.), făcute dintr-o simplă rutină ca: ‘Nu l-am iubit pe Dumnezeu aşa cum ar trebui‘; ‘Nu m-am rugat cu atât de multă evlavie cum ar trebui‘; ‘Nu l-am iubit pe semenul meu aşa cum ar trebui‘;‘Nu am primit Sacramentele cu o suficientă reverenţă, aşa cum ar trebui‘ şi altele asemănătoare.
„ Toate aceste lucruri sunt cu totul inutile în stabilirea conştiiţei voastre în faţa confesorului vostru, în măsura în care toţi Sfinţii din Paradis şi toţi oamenii care trăiesc acum, ar putea spune acelaş lucru.”

4.În schimb, sfântul recomandă: „cercetaţi-vă cu atenţie care este motivul special care v-a făcut să vă acuzaţi astfel , şi când l-aţi descoperit , acuzaţi-vă pur şi simplu de greşeala comisă.”
„ De exemplu, atunci când mărturisiţi că nu v-aţi iubit aproapele aşa cum ar fi trebuit, poate că înseamnă că aţi văzut pe cineva în mare necesitate şi l-aţi fi putut ajuta şi nu aţi făcut-o. Atunci, acuzaţi-vă de acea specifică omisiune şi spuneţi: ‘Am întâlnit o persoană în nevoie şi nu am ajutat-o aşa cum aş fi putut să o fac‘, fie din cauza neglijenţei, fie din cauza împietririi (inimii-n. tr.), fie a indiferenţei, după caz.
„Şi iarăşi, nu vă acuzaţi că nu v-aţi rugat la Dumnezeu cu insuficient devotament; dar dacă v-aţi dedat la distrageri în mod voluntar, ori aţi neglijat circumstanţele propice rugăciunii evlavioase – fie loc, timp sau atitudine – spuneţi-o clar, aşa cum este.”

5. Sfântul Francisc de la Sales spune că este important să ajungem la rădăcina cauzelor păcatelor. Să nu ne mulţumim cu menţionarea păcatelor veniale, ci să ne acuzăm de cauza şi motivul care a dus la ele. De exemplu, nu te mulţumi a mărturisi un neadevăr spus care nu a dăunat nimănui; dar spune dacă a fost o minciună din vanitate cu scopul de a câştiga laude sau a evita vina, din nesupunere sau obstinaţie (îndărătnicie -n.tr.).”

6.De asemenea vorbeşte despre importanţa acordării unui context suficient. „Spuneţi dacă aţi continuat mult timp în comiterea păcatului respectiv, deoarece importanţa unei greşeli depinde în mare măsură de continuitatea ei. De exemplu, e o mare diferenţă între un act de vanitate pasager care se termină într-un sfert de oră şi unul care umple inima unui om pentru una sau mai multe zile. De aceea este important să se spună fapta, motivul şi durata greşelilor comise.
„Nu vă scuzaţi spunând orice ar fi necesar ca să explicaţi natura greşelii voastre, ca de exemplu de ce te-ai pierdut cu firea sau de ce ai încurajat pe altul în a păcătui.
Astfel, cineva care-mi este antipatic spune un cuvânt sub forma unei glume, o iau de bună şi mă aprind. Însă cineva care-mi place a spus ceva mai dur şi nu mă deranjează; aşadar la spovadă ar trebui să spun că m-am pierdut cu firea vis a vis de o persoană, nu atât din cauza cuvintelor pe care le-a spus ci mai degrabă din cauza faptului că îmi displace cel care le-a spus; şi dacă pentru a vă explica clar vouă înşivă este necesar să specificaţi cuvintele, atunci e bine să o faceţi; fiindcă acuzându-vă pe voi înşivă decoperiţi pur şi simplu nu doar păcatele reale ci şi obiceiurile, înclinaţiile şi căile rele, precum şi alte rădăcini ale păcatului, prin care părintele spiritual dobândeşte o cunoaştere mai profundă a inimii pe care o are în faţă şi ştie mai bine ce remedii să aplice…”

7. În cele din urmă, Sfântul Francis ne recomandă să rămânem la acelaş confesor, când e posibil: Nu schimbaţi cu uşurinţă confesorul, ci când îl alegeţi fiţi statornici în a-i da socoteală despre conştiinţa voastră la un anumit interval de timp, spunându-i păcatele simplu şi franc/onest şi din când în când – să zicem odată la două luni,- să-i spunem şi starea generală a înclinaţiilor noastre, chiar dacă nu e nimic în neregulă cu ele; cum ar fi de exemplu dacă suntem deprimaţi şi anxioşi, veseli sau dornici de avansare, de bani sau altele.”

„Introducere în viaţa devotată” a fost scrisă pentru laici la începutul secolului al XVII-lea. Cu adevărat poate fi numită o carte clasică atemporală, deoarece ea oferă şi azi un ghid în viaţa spirituală pentru începători– şi nu doar pentru începători, fiindcă în orice relaţie, şi prietenia noastră cu Dumnezeu necesită reîntorcerea iară şi iară la elementele de bază.

Sursa: https://aleteia.org/2017/02/14/7-tips-for-a-good-confession-from-a-saint-and-spiritual-guide/

Cum să obţineţi îndulgenţă plenară

Posted by Joseph Pronechen

Traducere: Ioana Toth

Vara aduce nenumărate posibilităţi de a câştiga indulgenţă plenară în vacanţă sau acasă.

Vara prezintă o surpriză spirituală. Sunt posibilie pentru noi, familiile noastre sau pentru sufletele din Purgator, nenumărate posiblităţi de a câştiga indulgenţă plenară.

Aceste indulgenţe sunt în plus faţă de cele pe care Biserica le permite zilnic, şi pe care, atât de puţini oameni realizează că sunt disponibile.

Hai să începem prin a revedea care sunt cerinţele generale pentru indulgenţa plenară: Cerinţele şi indulgenţele sunt explicate în Enchiridion Indulgentiarum sau în Manualul de Indulgenţe, ediţia a IV-a. (din SUA n. tr.)

PENTRU A OBŢINE INDULGENŢĂ PLENARĂ TREBUIE SĂ:

·   Să fiţi botezat şi să fiţi în starea de har, cel puţin la vremea când se poate obţine indulgenţa.

·   Să aveţi dispoziţia interioară de a vă detaşa complet de păcat, chiar şi de cel venial. Altminteri idulgenţa devine parţială şi nu plenară.

ŞI SĂ ÎNDEPLINIŢI ACESTE TREI CONDIŢII:

·   Să vă mărturisiţi păcatele în mod sacramental (spovadă la preot- n tr.)

·   Să primiţi Sfânta Împărtăşanie. (Cu siguranţă este mai bine să o primiţi în timpul participării la Sfânta Liturghie, dar pentru indulgenţă se cere doar Sfânta Împărtăşanie).

·   Să vă rugaţi la intenţiile Sfântului Părinte: un Tatăl nostru şi o Bucură-te, Marie,…este suficient.

O spovadă sacramentală este suficientă pentru obţinerea mai multor indulgenţe plenare, însă se cere câte o Sfântă Împărtăşanie şi rugăciune la intenţia Sfântului Părinte, pentru fiecare indulgenţă plenară.

FIREŞTE CĂ TOTODATĂ TREBUIE SĂ:

·   Să efectuaţi lucrarea de care este ataşată indulgenţa

·   Să aveţi cel puţin intenţia generală de a obţine indulgenţa. Nu se poate primi indulgenţă în mod neintenţionat sau accidental.

Dacă oricare parte a cerinţelor lipseşte, indulgenţa devine parţială. Cerul determină gradul de indulgenţă obţinut.

DATELE SPECIFICE VERII

Sărbătoarea Corpus Cristi – anul acesta în 3 iunie, să participaţi cu evlavie la procesiunea Euharistică ţinută în biserică sau în afara ei, fiind cea mai importantă sărbătoare închinată Sfântului Trup şi Sânge a lui Cristos.

Sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Isus –anul acesta 8 iunie „ În această zi să se recite solemn actul de reparaţie (Jesu dulcissime )rugăciune care oferă indulgenţă parţială în alte circumstanţe.

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul – 29 iunie. La această solemnitate se poate obţine indulgenţă plenară şi prin venerarea unui obiect sacru sfinţit de Sfântul Părinte Papa sau de către episcop şi totodată spunând o profesiune de credinţă, de regulă Crezul. Norma 15 defineşte obiectele care pot fi: o cruce, rozar, scapular sau medalie. (indulgenţă parţială se poate obţine in alte ocazii indeplinind această cerinţă – n. tr.)

2 August, Indulgenţa Porţiuncula. A se vedea locurile specifice unde se poate obţine.

 ALTE DATE VARIABILE ALE VERII

Prima Sfântă Împărtăşanie. De regulă se ţine vara. Credinciosul care primeşte Prima Sfântă Împărtăşanie sau cel care asistă cu evlavie la Prima Împărtăşanie a altora, poate primi indulgenţă plenară.

Reculegere spirituală pe care oamenii o pot face în această vară (sau de fapt în orice timp al anului), este disponibilă pentru credinciosul care petrece cel puţin 3  zile întregi în exerciţii spirituale sau reculegere spirituală.

Prima Sfântă Litughie a unui preot recent hirotonisit. Atât preotul care celebrează Prima Sfântă Litughie în faţa oamenilor la o dată aleasă, cât şi cedincioşii care participă cu evlavie la o asemenea Sfântă Liturghie, pot primi indulgenţă plenară.

Jubileu de hirotonisire a unui preot, este o altă ocazie de a primi indulgenţă plenară. Manualul de indulgenţe stipulează cei care pot primi indulgenţă la celebrarea a 25, 50, 60 şi 70 de ani de la hirotonisirea lor ca preoţi, care îşi reînnoiesc în faţa lui Dumneze promisiunea îndeplinirii cu credincioşie a vocaţiei lor. Iar epicopii care aniversează 25, 40 şi 50 de ani de la întronarea lor ca episcop, care îşi reînoiesc în faţa lui Dumnezeu promisiunea de credincioşie în îndeplinirea sarcinilor lor; credincioşii care participă cu evlavie la aceste jubilee primesc indulgenţă plenară.

Acasă sau în vacanţă

Mergeţi în concediu? Sau staţi acasă? Aproape sau departe,există numeroase locaţii şi oportunităţi de a obţine indulgenţă plenară.

Vizitând locuri sfinte  recitaţi cu evlavie Tatăl nostru şi Crezul.

1.   În străinătate – orice bazilică Patriarhală din Roma, ca parte a unui pelerinaj la o bazilică, ori cel puţin să exprimaţi în timpul vizitei supunerea filială faţă de Sfântul Părinte.

2.   Vizitând o basilică minor. Când?

A – La Solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

B – La Solemnitatea hramului bisericii

C – Indulgenţa de 2 august de ziua Porţiuncula

D – O dată pe an, la alegerea crediciosului creştin

3 —  Bisericile Catedrale – vă oferă obţinerea indulgenţei plenare acasă

 A – La Solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

            B –  La Solemnitatea hramului

            C –  In 2 august de Sărbătoarea Porţiunculei

Mai sunt două ocazii pentru vizitarea catedralei, dar care nu sunt în timpul verii şi anume Sărbătoarea liturgică a Catedrei Sfântului Petru şi a sfinţirii Bazilicii Sfântul Ioan din Lateran.            

4 — Vizitarea unui loc de pelerinaj Internaţional, naţional sau diecezan stabilit de către o autoritate competentă. De ce să nu faceţi dintr-un loc de pelerinaj o destinaţie a concediului dvs, sau parte a unui concediu? Când?

            A – La sărbătoarea hramului

            B – Odată pe an, la o dată aleasă de credincios (la orice dată)

            C –  Mergând împreună în pelerinaj cu un grup la un asemene loc sfânt. 

5 — Biserica parohială. Aceasta este cea mai apoape nu-i aşa? Când?

            A –La solemnitatea hramului (s-ar puutea să nu fie în timpul verii dacă biserica parohială este închinată unui sfânt care se sărbătorşte în alt timp al anului ca de exemplu Sf. Iosif…)

            B –În 2 august de indulgenţa Porţiunculei. Aceasta este valabilă pentru orice parohie.

6 — O biserică sau un altar în sărbătoarea sfinţirii bisericii. Iată o altă posibilitate excepţională.

7 — Consacrarea Familiei. Oricând în timpul anului şi atunci de ce nu în timpul verii? Manualul spune: membri familiei câştigă indulgenţă plenară „în ziua în care ei se consacră. Dacă e posibil, conacrarea să fie făcută de un preot sau diacon, către Preasfânta Inimă a lui Isus sau către Sfânta Familie a lui Isus, Maria şi Iosif, dacă ei recită cu evlavie o rugăciune aprobată în mod corespunzător în faţa unei icoane a Preasfitei Inimi a lui Isus sau a Sfintei Familii.”

 NU UITAŢI DE CELE CARE SE POT OBŢINE ÎN MOD NORMAL ÎN FIECARE ZI.

Cu toată această listă orientată mai ales pentru vacanţele şi călătoriile de vară, nu uitaţi că indulgena plenară se poate obţine în fiecare zi a anului, dar nu mai mult decât o dată pe zi. Asata înseamnă toată vara.

Cele 4 căi de obţinere a indulgenţei plenare împreuă cu cele 3 condiţii obligatorii (Spovada /starea de har, Sfânta Împărtăşanie şi rugăciunea la inteţiile Sfântului Părinte) sunt:

·   Adoraţie Euharistică. „Vizitarea Preasfântului Sacrament pentru adorare cel puţin o jumătate de oră.”

·   Rugăciunea Rozarului. „Să se recite evlavios Rozaul marian în biserică, sau oratoriu, într-o comunitate religioasă sau asociaţie de credincioşi, sau în general când se adună mai mulţi credincioşi pentru un scop onest..”

·   Citirea Sfintei Scripturi. „ Citeşte Sfânta Scriptură ca lectură spirituală, de pe un text aprobat de o autoritate competentă, şi cu evlavia cuvenită Cuvântului Dumnezeiesc, pentru cel puţin o jumătate de oră; dacă timpul este mai puţin, indulgenţa va fi parţială”. Sau poate fi acultată când este citită de altcineva.

·   Calea Crucii, ca exerciţiu de evlavie. Să fie parcursă în biserică sau oriunde este ridicată în mod legitim.

Fie care vara voastră să fie una binecuvântată.

Sursa: http://m.ncregister.com/56974/b#.W3hFe84zbIV

Completare

CE ESTE INDULGENŢA PLENARĂ?

   Este bine cunoscut faptul că Indulgenţele plenare au ca rod ispăşirea pedepselor temporare pentru păcatele deja iertate prin Taina Spovedaniei, şi se pot aplica fie pentru propria persoană, fie pentru sufletele din Purgator. Dacă Indulgenţa parţială şterge o parte a pedepsei vremelnice ce se cuvine în urma săvârşirii păcatelor, Indulgenţa plenară, în schimb, şterge cu totul această pedeapsă vremelnică, ambele Indulgenţe fiind obţinute prin lucrarea Bisericii în virtutea puterii de a lega şi a dezlega ce i-a fost acordată de Mântuitorul Isus Cristos.

Sursa: http://www.e-communio.ro/stire160-cand-si-cum-se-pot-dobandi-sfintele-indulgente

Arhiepiscopul Sheen avertizează despre criza creştinătăţii

Cu o viziune spirituală sfântă de lungă durată, Episcopul Sheen a văzut rădăcinile crizei actuale sădite şi crescute încă din 1974, însă ne dă un antidot.

 „În primul rând, noi suntem la sfârşitul Creştinătăţii,” a spus solemn episcopul Fulton Sheen în 1974, în timpul unei emisiuni tv. Acum nu, creştinătăţii, nu Bisericii. Ţineţi minte ce spun.”Apoi a definit ce vrea să spună. „Creştinismul este viaţă economică, politică, socială inspirată de principii creştine. Aceasta se încheie – o vedem murind. Priviţi la simptome: divizarea familiilor, divorţ, avort, imoralitate, necinste generală.”

Era în 1974. Azi, ştim că este mult mai rău, apărând în această imagine şi definiţia căsătoriei şi a teoriei de gen. Şi…criza din Biserică.

El a amintit de 22 de civilizaţii care s-au degradat de la începutul lumii. 19 dintre ele au putrezit şi s-au distrus.

 „Trăind în ea zi de zi, nu vedem declinul”. Aduceţi-vă aminte că era 1974. Luăm ca pe ceva de la sine înţeles, – ne obişnuim cu lucrurile şi aproape că le acceptăm ca fiind o regulă. A respinge declinul to mai răspândit nu este o regulă? Câţi catolici acceptă mesajul lui Humanae Vitae?

Sheen a subliniat că „presa pe care o citim, televiziunea la care ne uităm, sub nici o formă nu sunt inspirate de principiile creştine. De fapt, din partea multora dintre noi, există tendinţa de a coborî şi noi acolo jos ca să cunoaştem lumea – nu ca să o ridicăm. Ne temem să fim nepopulari – aşadar mai bine mergem cu mulţimea.”

Bunul episcop a remarcat că trăim în cea de-a patra perioadă de 500 de ani a istoriei Bisericii, explicând că Biserica nu este un lucru continuu – moare şi se ridică din nou. Urmează principiul lui Cristos însuşi ca preot şi victimă.

 „Şi vine înfrângerea, moartea aparentă, suntem puşi în mormânt şi înviem din nou. În istoria noastră creştină am avut 4 decese.” 

 Primele trei Căderi şi Ridicări

Prima dată când Biserica se află într-o mare strâmtorare era în perioada Romei, în prima ditre cei 500 de ani. A renăscut în perioada marilor misionari ca Augustin de Cantenbury în Anglia şi Patrick în Irlanda, care au răspândit

Apoi a venit a doua „decădere” în jurul anului 1000 cu invazia musulmană şi divizarea Bisericii prin schisma de la Constantinopole.

 „Părea că va fi sfârşitul a toate, dar apoi am revenit la viaţa,” a spus Sheen.

În a treia perioadă de 500 de ani, Biserica a devenit putredă, pe măsură ce călugării şi călugăriţele au clacat. Apoi au venit reformatorii care „aproape întotdeauna reformează lucrurile greşite. Şi au început să reformeze credinţa. Dar nu era nimic greşit cu credinţa – era morala care ar fi trebuit reformată. Nu este o reînnoire – o reală reformare este necesară şi astăzi.” – Amintiţi-vă că era cu 44 de ani înainte.

După acea perioadă, Biserica a revenit iarăşi la viaţă, a spus Sheen.

 „Iar acum, suntem în cea de-a patra perioadă şi noi putrezim – suntem răsfăţaţi- nici un mare zel, nici o mare învăţătură, niciun mare foc.” Totuşi există speranţă, fiindcă oricine cunoaşte istorie nu este tulburat.”

Duşmanii Bisericii

Însă duşmanul, în fiecare dintre cele 4 perioade, a fost diferit şi distinct. Vorbesc aici despre duşmanii Bisericii. În primii 500 de ani, au fost doctrine false, centrate în jurul persoanei lui Cristos…ereziile Cristologice. Aşadar, Biserica era divizată şi acesta a fost unul din motivele pentru care a fost posibil ca musulmanii să se dezvolte.”

Următoarea perioadă a cunoscut atacuri îndreptate către capul Bisericii, ducând la despărţirea Bisericii Răsăritene.

Până în secolul al XVI-lea atacul a fost îndreptat căte „Trupul lui Christos, Trupul mistic”- Biserica. A foat perioada Reformei.

Al patrulea inamic de azi

Duşmanul nostru de azi este lumea – spiritul lumii.” A spus Sheen foarte clar.

„Astăzi, trebuie să ne conformăm lumii, altfel suntem „marcaţi”, a spus el. Trebuie să fie „politically correct.”  Domnul nostru a spus: „V-am scos din lume, voi nu mai sunteţi ai lumii.” Dar noi spunem: „ Nu, noi trebuie să câştigăm lumea şi ca să câştigăm  trebuie ă fim una cu ea.” Domnul nostru spune: „ Nu mă rog pentru lume.” El se ruga pentru spiritul lumii. Şi aceasta este cea mai uşoară cale de a cădea – cea a lumii.

Este atât de simplu şi poate fi justificat în mii de motive; Conciliu Vatican ne-a spus  că trebuie să mergem în lume – într-adevăr, dar nu să fim asemeni lumii, ceea ce este destul de diferit. Aşadar, azi acesta este atacul nostru.”

Sheen a văzut acest lucru ca fiind unul dintre cauzele pricipale ale degenerării noastre, a morţii nostre. Noi murim….Şi ce-are a face? Care este răspunsul?

 „Răspunsul este acesta: Acestea sunt zile minunate ca să fie trăite. Mulţumesc lui Dumnezeu…că pot trăi aceste zile, deoarece acestea sunt zile ale testării.” Din 1974, presiunea a tot crescut.

Sheen a explicat că era uşor să fii creştin cu trei decenii înainte de asta. „Atmosfera era creştină, etica era creştină; nu întâmpinai nici o problemă majoră în adaptarea noastră la o societate creştină. Dar acum, când totul se dă peste cap, acestea sunt zile când măştile cad şi ne dezvăluim aşa cum suntem cu adevărat.”

 „ Astăzi, curentul este împotriva noastră. Astăzi, îndemnul lumii este acesta: du-te cu lumea, du-te cu spiritul ei.” „Ascultaţi,… corpurile moarte plutesc îm aval. Doar corpurile vii rezistă curentului. Şi astfel, bunul Dumnezeu ne testează.”

 „ Şi astfel El testează creştinismul occidental cu spiritul lumii…şi câţi dintre noi cad? Ar fi oare episcopul Sheen surprins de cât de departe a ajuns corupţia şi decadenţa?

El dă exeplul israeliţilor care au fost încercaţi în deşert. „Aceasta face acum cu noi. Acum, noi arătăm ceea ce suntem cu adevărat.” Sf. Ioan spune în epistola sa: „ Ei nu ne-au iubit cu devărat de la început. De aceea ne-au părăsit!”. Şi astfel, sufetele care cad nu au reuşit să treacă testul. E asemeni tstului pe care au trebuit să-l treacă evreii.

Episcopul a subliniat faptul că majoritate israeliţilor care au cercetat Ţara Făgăduită (care au fost trimişi în recunoştere n.tr), au spus oamenilor că nu vor putea intra acolo, deoarece locuitorii de acolo erau prea puternici. Însă „majoritatea nu are întotdeauna dreptate”! Doar Caleb şi Joshua „raportul minoritar” nu au fost de acord cu asta. Iar ei au avut dreptate.

Sheen a avertizat: „Ceea ce vom avea în Biserică, va fi acel raport minoritar: un raport minoritar al surorilor, un raport minoritar al preoţilor, un raport minoritar al laicilor – nu acea minoritate agresivă şi creatoare de probleme, ci acea minoritate ca şi Caleb şi Joshua, care se încrede în Dumnezeu. Aşadar, suntem supuşi încercării, aşa cum au fost şi evreii la vremea respectivă.

El a continuat: „Nu e departe acel timp şi poate, unii îl vor apuca, când va veni timpul luptelor şi al testării. Domnul nostru  spus:  că Satana te va cerne, ca pe grâ. Şi noi suntem cernuţi ca şi grâul. Aşadar putem doar să-i mulţumm lui Dumnezeu că trăim aceste zile. Cu adevărat este frumos. Acum noi putem spune „da” ori „ba”şi putem rezista atacului, criticând şi ridiculizând, fiindcă acesta este spiritul lumii al acestor zile printre creştini.

Sfat neşteptat, surprinzător

Sfântul episcop a clarificat că într-adevăr situaţia nu este chiar atât de sumbră.

De ce? Fiindcă avem o imagine a Bisericii în toiul unei crescânde opoziţii ale lumii. Şi, prin urmare, trăiţi-vă viaţa într-o deplină conştienţă a timpului testării, şi raliaţi-vă aproape de Inima lui Cristos. Fiţi minoritatea”

El, cu adevărat avea urechile ciulite la următoarea revelaţie şi recomandare.

Şi dacă, în zilele noastre există ceva ce trebuie restaurat, aş spune că este violenţa.Violenţa! Împărăţia Cerului este câştigată prin violenţă. Şi doar cei violenţi o vor cuceri.”

Nu ar trebui să fie oare vorba de pace? Să-l ascultăm pe marele Episcop Fulton Sheen cum explică şi din punct de vedere biblic.

El a observat că atunci când Biserica scapă lucruri, lumea le ridică, dar le suceşte înr-un mod greşit. De exemplu, a lăsat să cadă  misticismul şi tinerii s-au întors către medicamente şi droguri.

Iar noi lăsăm să cadă violenţa, disciplina, angajamentul faţă de Cruce şi lumea le ridică…de aceea în această ţară nu se opreşte violenţa. Trebuie doar să…angajăm mai mulţi poliţişti, să construim mi multe spitale pentru dependenţi. De ce? Deoarece nu există, acolo înăuntru,  nici un motiv moral care să-i oprească.”

Nu au dreptate? Care este de regulă primul răspuns? Cheltuieli mai mari de la guvern şi mai multe legi şi problema va fi rezolvată. Da…cum să nu…

Sheen a explicat: Domnul nostru a spus: „ Am venit să aduc sabia. Nu pace! Noi, mereu vorbim despre pace, pace, pace! Da, pentru că au avut loc acele războaie (al II-lea Mondial, cel din Coreea) – dar noi nu ne luptăm cu noi înşine – şi nu va fi nici o pace în lume, până ce nu facem întâi război. Iarăşi repet: Domnul nostru a spus: „ Nu am venit să aduc pace, ci sabia!” El nu a utilizat cuvântul pace, decât după Paşti.”

 „Domnul a adus o sabie. Nu este o sabie care trebuie scoasă împotriva duşmanului. Este o sabie ce trebuie scoasă împotriva noastră, care să taie cei şapte ciocli ai sufletului: mândria şi zgârcenia, pofta şi mânia, invidia, lăcomia şi lenea. Iar noi, am renunţat la sabie – altcineva a luat-o, dar noi trebuie să o  reluăm! Atunci vom avea pace! Iar pacea nu va fi niciodată colectivă – niciodată socială – până ce mai întâi nu este individuală.”

Pacea socială, pacea lumii este extinderea păcii individuale, cea din inimile noastre. Când suntem în cele drepte cu Dumnezeu, atunci vom fi corecţi şi cu semenii noştri. Când nu suntem în pace cu Dumnezeu, vom fi în neregulă cu toţi ceilalţi.”

El a spus tuturor să ia în serios petrecerea unei ore în Faţa Sfântului Sacrament, în fiecare zi, nu doar pentru sufletele noastre, ci pentru lume şi pentru a ne consolida apartenenţa la minoritate. „Este violenţă” pentru noi înşine…destul de uşor de înţeles.

Arhispiscopul Sheen a subliniat: „Domnul păstrează rezerve. Ne atrenează. Ne pregăteşte pentru o nouă Biserică. Iar El este cu noi – pur şi simplu nu putem adăuga reguli – doar ceea ce am câştigat deja de fapt, atâta doar că ştirile încă nu au ieşit la suprafaţă – şi violenţa trebuie restabilită.”

Traducere: Ioana Toth

Sursa: http://m.ncregister.com/blog/joseph-pronechen/fulton-sheen-answers-for-a-christendom-crisis#When:2018-07-29