”Episcopalis Communio” riscă să injecteze erezia în sângele Bisericii

Noua constituție apostolică ”Episcopalis Communio” riscă să injecteze erezia în sângele Bisericii

de Rev. Michael X., J.C.L.
Papa Francisc a promulgat o nouă constituție apostolică pentru Sinodul Episcopilor care, din toate punctele de vedere, este un Cal Troian perfect pentru a injecta erezia la scară globală în Biserică. Dacă vor fi lăsați necontrolați, revoluționarii vor putea transforma toate „heteropracticile” acceptate de Sinod sau noile reguli disciplinare, care contravin Depozitului Credinței, în noul sistem oficial de credințe al Bisericii Catolice. Este un ”dispozitiv” genial conceput, pentru a schimba substanțial și peste noapte toate aspectele vieții Bisericii așa cum o cunoaștem.
Numit Episcopalis Communio, documentul este un act al legislației papale care, conform prezentării oficiale a textului de Cdl. Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor, este o „refondare adevărată și corectă a organismului sinodal”.
Abrogând motu proprio al lui Paul al VI-lea ”Apostolica Sollicitudo”, ”Ordo Synodi Episcoporum” al lui Benedict XVI și orice legi din Codul de drept canonic care contravin noilor norme, noul document papal a fost publicat în ediția din 18 septembrie a ziarului Vaticanului L’Osservatore Romano, ocolind canalul obișnuit de promulgare în Acta Apostolicae Sedis, pentru ca noua legislație să obțină un efect juridic imediat. Cu alte cuvinte, documentul a fost dat ”pe repede’nainte” în beneficiul direcționării rezultatului viitorului Sinod asupra Tineretului.
”Noutatea unică a Episcopalis Communio este capacitatea ei de a realiza schimbări substanțiale și de durată, aproape peste noapte, în viața Bisericii.”
Deși a fost adoptat aproape instantaneu, nu se poate spune că este un text facil, căci este foarte atent elaborat. Textul este împărțit în două secțiuni majore, una doctrinară, cealaltă disciplinară.
Partea doctrinară își propune să întemeieze și să justifice noul concept al Sinodului ca fiind bazat pe doctrina Lumen Gentium a Conciliului Vatican. Cu toate acestea, adevărata noutate constă în articolul 18 al textului. Se afirmă grav:
§ 1. Având aprobarea membrilor, documentul final al Adunării este oferit Pontifului Roman, care decide asupra publicării sale. Dacă este aprobat în mod expres de Pontiful Roman, documentul final participă la Magisteriul obișnuit al succesorului lui Petru.
§ 2. Dacă Pontiful Roman a acordat putere deliberativă Adunării Sinodului, conform 343 din Codul de drept canonic, documentul final participă la Magisteriul obișnuit al succesorului lui Petru, odată ce a fost ratificat și promulgat. În acest caz, documentul final va fi publicat cu semnătura Pontifului Roman, împreună cu cele ale membrilor.
Pe scurt, acest lucru înseamnă că organismul care, de secole, a protejat zi de zi Depozitul de Credință și canoanele sacre pentru a nu putea fi prea ușor modificate – Curia Romană – este acum oficial castrată în capacitatea ei de a proteja Biserica de inovațiile revoluționarilor. Nu numai că Curia Romană a fost marginalizată, dar și mai rău, organismul care era chemat din punct de vedere istoric să discearnă, să discute și să decidă asupra schimbărilor substanțiale ale textelor doctrinare și normelor disciplinare ale Bisericii – consiliul ecumenic alcătuit din Papa împreună cu toți episcopii lumii – va fi drastic subminat în prerogativele și vocea sa unică, ca succesor al apostolilor, de către grupuri selecționate și mult mai mici de episcopi și persoane numite de papă.
Noutatea unică a Episcopalis Communio este abilitatea ei de a realiza schimbări substanțiale și de durată, aproape peste noapte, în viața obișnuită a Bisericii. Ea face acest lucru în trei moduri.
În primul rând, legislația consacră tacticile care au fost implementate și testate pe teren de către Francisc în timpul ultimului Sinod al Familiei, care a avut loc în două rânduri între 2014 și 2015. După cum a descris în mod pertinent Edward Pentin de la National Catholic Register’s, numirea directă a anumitor funcționari și consultanți care au prezentat puncte de vedere heterodoxe, a dat aparența unui proces care a evoluat treptat. Episcopalis Communio standardizează viitoarele potențiale ”aranjamente”, făcând din Sinod „un organism central permanent, în afara dicasterilor din Curia Romană” (cfr. N. 2 EC)
În al doilea rând, Francisc acordă o importanță deosebită prevederii până în prezent teoretice a Codului de drept canonic, care prevede că episcopii membri ai Sinodului pot primi „putere deliberativă” de la Papa pentru a adopta norme legislative în timpul unui sinod. Făcând astfel, Francisc și-a anunțat intenția clară de a se angaja în acte frapante de descentralizare a puterii papale. În timp ce în mod abil lasă fără răspuns faptul că e necesară o majoritate de voturi de două treimi din părinții sinodului pentru a legifera o nouă disciplină, el stabilește efectiv bazele pentru ca laicii și alți agenți ai schimbării să poată influența în mod dramatic subiectele dezbaterii și rezultatul deliberărilor părinților sinodali care vor fi prezentate în „Documentul final”.
În cele din urmă, cum am văzut recent, în 5 septembrie 2016, Francisc a aprobat ”pur și simplu” Criteriile de bază pentru aplicarea cap. VIII din Amoris Laetitia, elaborate de episcopii din Buenos Aires, care mai apoi au fost ridicate la nivel de „Magisteriului autentic” prin intermediul unui rescript papal. Iată cum o modificare făcută ”pe furiș” a normelor disciplinare a putut să modifice doctrina oficială a Bisericii fără nici o opoziție efectivă din partea vreunui cardinal care să fi putut să o oprească.
„Miza a fost crescută înfricoșător, ca schimbarea disciplinei, aprobată doar de un simplu sinod format din anume-aleșii papei, să devină parte integrantă a magisteriului obișnuit al succesorului lui Petru – învățătură potențial infailibilă”.
Aceeași încercare s-a făcut legat de schimbarea poziției Bisericii cu privire la pedeapsa cu moartea: în 11 octombrie 2017, Papa s-a adresat inițial doar unui anumit grup, iar ulterior, în 3 august 2018, a ridicat modificarea la rang de Magisterium autentic, tot printr-o rescriere papală și din nou fără nici o opoziție efectivă din partea vreunui cardinal care să fi putut contracara schimbarea substanțială a doctrinei Bisericii. Odată ce cele două încercări au avut succes, Francisc a decis să procedeze la stabilirea unui mod permanent, mult mai eficient și practic automat de schimbare, prin refondarea Sinodului Episcopilor.
Nu va mai fi nevoie de încercări speciale și de reinterpretări papale pe ascuns: injectarea ereziilor în sângele Bisericii este acum posibilă prin heteropractici aprobate de Sinod, care apoi prin ”fiat”-ul Papei vor face parte din „Magisteriul obișnuit al succesorului lui Petru”. …
Episcopalis Communio, în loc să crească comuniunea dintre episcopi într-o singură credință adevărată, poate foarte bine conduce la cea mai eficientă și mai rapidă scoatere în afara legii a oricărui episcop sau credincios laic care ar îndrăzni să pună la îndoială caracterul normelor disciplinelor emise de un sinod cu opinii contrare, dacă nu chiar eretice și schismatice – un Cal Troian perfect.

https://www.churchmilitant.com/news/article/a-perfect-trojan-horse

Papa francisc: „Eu sunt diavolul”

Salutând jurnaliștii, sâmbătă, în drum spre Lituania, lui Francisc i s-a oferit o carte despre fostul papă de către fotograful polonez Grzegorz Galazka. Primind cartea voluminoasă, cu Papa Ioan Paul radios pe copertă, Francisc a spus: „(Papa Ioan Paul al II-lea) a fost un sfânt, eu sunt diavolul”.
Râzând, Galazka l-a corectat imediat: „Nu, voi sunteți amândoi sfinți, sunteți amândoi sfinți!”

https://www.yahoo.com/news/latest-pope-francis-arrives-lithuanian-capital-094720958.html

Papa Emerit Benedict al XVI-lea împarte încă „binecuvântarea apostolică”

Papa Emerit Benedict al XVI-lea împarte încă „binecuvântarea apostolică” [în timp ce Francisc refuză să facă acest lucru]

Fostul Papă Benedict al XVI-lea a încheiat ultima scrisoare din Noiembrie 2017 adresată cardinalul Brandmüller cu cuvintele: „cu binecuvântarea mea apostolică, al vostru Papa Benedict al XVI-lea.”

Utilizatorul de Twitter, pro-Francisc , „Pope news” a subliniat acest lucru și a pus întrebarea: „Nu este binecuvântarea apostolică exclusivă a Papei?”, acuzându-l pe Benedict de „crearea confuziei”.

Papa Francisc a refuzat pe 15 septembrie să împărtășească binecuvântarea apostolică pentru a nu ofensa creștinii non-catolici.

 

https://gloria.tv/article/cLBEtgn7FzDg3m43CgiyaaH8f

Ep. Robertus Mutsaerts: „Scrisoarea arh. Vigano le-a deschis ochii multora.”

Din cauza chestiunii McCarrick-Vigano, episcopul delegat din partea Olandei nu merge la sinodul episcopilor

Un episcop olandez a anunțat absența sa de la Sinodul Episcopilor din Roma, care va avea loc între 3 și 28 octombrie, cu tema statutul, credința și clarificarea vocației tinerilor. Robertus Mutsaerts, episcop auxiliar de s-Hertogenbosch, nu merge la Sinod în ciuda faptului că e singurul din Olanda care a fost nominalizat să participe.
Episcopul Mutsaerts a comunicat toate acestea în cuprinsul unei scrisori deschise adresate papei Francisc. El și-a justificat decizia prin criza de credibilitate, pe care acuzațiile la adresa Arhiepiscopului Theodore McCarrick și, în acest context, abordarea greșită a mărturiei Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano, au provocat-o Bisericii.
„Dezvăluirea publică a scrisorii Arhiepiscopului Vigano le-a deschis ochii multora. Se pare că faptele de care este acuzat McCarrick precum și viața dublă, pe care a dus-o timp de mai mulți ani, au fost posibile pentru că un număr mare de lideri de rang înalt ai bisericii din Statele Americii și Roma l-au acoperit.”
– scrie Episcopul Mutsaerts papei Francis.
În scrisoarea sa, episcopul afirmă ferm: cauza crizei nu este „clericalismul”, așa cum spune Papa Francisc și unii dintre aliați lui americani. „Cazul lui McCarrick pare să fie un simptom al unei crize mult mai mari în Biserică, unde mulți – cei mai mulți fiind clerici homosexuali – ignoră promisiunea celibatului”.
„Este în joc credibilitatea întregii Biserici. Scuzele și ”mea culpa” nu sunt suficiente. Este nevoie de o abordare mult mai profundă. Însă, asta este extrem de dificil atunci când episcopii sunt compromiși și este aproape imposibil dacă la acoperirea lui McCarrick ia parte și autoritatea supremă.”
– scrie episcopul.
Episcopul Mutsaerts explică de ce dorește să stea departe de Sinodul Tineretului:
„În aceste condiții, mi-ar fi extrem de dificil să particip la Sinodul Tineretului din octombrie. Cum am putea discuta problemele tineretului, când noi nu garantăm nici măcar siguranța fundamentală a tinerilor din Biserica noastră?”
Fiind de acord cu opinia unor lideri ai Bisericii Americane, printre care cea a Arhiepiscopul de Philadelphia, Charles Chaput, că ar fi mai bine ca Sinodul Tineretului să fie amânat, episcopul olandez scrie:
„De aceea, Sfinte Părinte, judecând cu sinceritate circumstanțele, sugerez: amânarea Sinodului
Tineretului pentru o dată ulterioară. În schimb, să fie a anunțat cât mai rapid un Sinod extraordinar, care să discute în detaliu, într-o confruntare credibilă și obiectivă cu trecutul, și să dezvăluie problemele legate de abuzul sexual și viața dublă a preoților, și ce măsuri ar putea fi luate pentru a se asigura că situația se va îmbunătăți.”
Episcopul adaugă:
„Atât timp cât acest lucru nu se întâmplă, cred că ar fi greșit să mă întâlneasc cu Dumneavoastră, Sfinte Părinte și cu colegii mei episcopi, ca să discutăm chestiuni legate de tineri, ca și cum n-ar exista nici o problemă între noi și tineri, și să urmăm ordinea obișnuită în toate.“
„De aceea anunț că nu voi participa la viitorul Sinod din octombrie”.
– spune episcopul.
Episcopul Mutsaerts a comentat despre scrisoarea sa și ziarului olandez Trouw, spunând: „Pentru mine, este în joc credibilitatea Bisericii. Ca episcopi, nu am avea voie să înceapem să vorbim despre tineri, pretinzând că nu ar exista nici o problemă între noi și tineri. În primul rănd trebuie să clarificăm scandalurile și, și pe acelea în care e implicat papa”.
Episcopul s-a pronunțat și legat de arhiepiscopul Viganò:
”Viganò este un om serios. El face acuzații grave. Să recunoaștem cu sinceritate. Papa, în schimb, tace. Poate că motivațiile lui Viganò nu sunt destul de clare – nu știu. Dar, aici, nu despre asta e vorba. Ideea e, dacă este adevărat ceea ce susține Viganò.”
În ceea ce privește declarațiile arhiepiscopului, episcopul Mutsaerts solicită o investigație amănunțită:
„Altfel, lucrurile vor fi trecute sub tăcere. Curățirea trebuie să aibă loc. Cred că asta este foarte necesar. Și această cercetare trebuie să fie cu adevărat independentă. Anchetatorii pot să fie chiar atei, însă nu episcopi, preoți sau alți oficiali ecleziastici.”