Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor

Articol de Ștefan Constantinescu, de pe activenews

Potrivit autorităților elene, problema mariajelor între persoane de același sex „ține de drepturile omului” și din acest motiv nu poate face obiectul unui referendum.

Purtătorul de cuvânt al guvernului de la Atena, Pavlos Marinakis, a declarat că autoritățile nu vor intra într-o confruntare cu Biserica, dar că vor adopta oricum legea pentru legalizarea căsătoriilor homosexuale. …

El a precizat de asemenea că autoritățile nu vor organiza un referendum pentru ca populația să fie cea care decide – așa cum a cerut ierarhul Hieronymos – deoarece căsătoriile homosexuale „țin de drepturile omului”, deci nu pot face obiectul unei consultări populare.

Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că adoptarea legii căsătoriilor homosexuale (precum și a adopțiilor de copii de către aceste cupluri) este „corectă și dreaptă”, deoarece „reprezintă o realitate în fața căreia nu putem închide ochii”.

Cu alte cuvinte, nici principiul suprem al democrației – voința populară, nici principiul suprem moral – Biserica, nu contează când vine vorba de căsătoriile homosexuale. …”

Am fost avertizați în profeții:

„Guvernele, organizații ale drepturilor omului și alte puteri care pretind să promoveze bunăstarea umanității fac tot ce le stă în putință pentru a submina Creștinismul.”

(MDM 8.08.2014)

„Mândrie, aroganță, apeluri subtile pentru dreptate, care ascund cuvinte eretice și blasfemiatoare, vor fi prezentate omenirii ca fiind declarații de caritate și apeluri publice pentru respectarea drepturilor omului.”

(MDM 26.11.2014)

„Când anumiți slujitori sfințiți, curajoși, decid să se ridice și să apere Adevărul învățăturilor Mele, ei suferă teribil. Ei sunt acuzați de intoleranță, lipsă de compasiune, lipsă de dragoste și de respect față de drepturile omului.”

(MDM 12.04.2012)

„Creștinii vor fi văzuți ca fiind de dreapta, lipsiți de caritate, și fără interes față de drepturile umane ale altora.”

(MDM 23.08.2013)

„Dacă vă separați de Mine urmând campaniile voastre politice care se vor strădui să promoveze drepturile omului și justiția socială ca substitut al Cuvântului, atunci Mă veți renega.”

(MDM 25.12.2013)

„Legile diabolice încetățenite în țările voastre vor duce la legi mai ample, care vor lua din mâinile voastre toată puterea. Voi ați dat autoritate celor care Mă renegă pe Mine și care disprețuiesc Legile lui Dumnezeu – și de aceea ei vor introduce și mai multe acte nelegiuite, care vor provoca suferințe inimaginabile. Cele ce par a fi legi ale țării care promovează drepturi umane și civile, vor conduce la o formă de dictatură care va face din a fi Creștin o infracțiune.”

(MDM 28.12.2014)

https://www.activenews.ro/externe/Grecia-Casatoriile-Homosexuale-sunt-mai-presus-de-Dumnezeu-si-de-Popor-187016?fbclid=IwAR0VYbykeLzyIzPoM1Sj53m_T-nXaBcICBRknknRiGpkNzS9kUyXUFriwfw

Comentarii închise la Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor

Din categoria Informatii

Ce s-a mai stabilit la Davos?

”Pe măsură ce o putere mondială preia conducerea, cu o compasiune falsă ei urmăresc să controleze libertatea voastră de a trăi, a mânca și a vă ruga.” (MDM 23.11.2010)

”Ce s-a mai stabilit la Davos? Și controlul asupra Internetului, cerut de foarte mulți dintre participanți, inclusiv oameni politici! Cum poate fi combătută proliferarea conținutului dăunător în online și ce trebuie făcut pentu a stopa informațiile „dăunătoare”, iată a doua mare temă dezbătută.

Recent, Forumul de la Davos (WEF) a lansat Coaliția globală pentru siguranța digitală, o inițiativă menită să „accelereze cooperarea public-privată pentru a combate conținutul dăunător online”. Printre liderii care sunt implicați în această inițiativă îi regăsim pe șefii de la Google, Microsoft, Interpol, dar și numeroși miniștri din Occident.

Dar poate cea mai interesantă intervenție a avut-o președintele grupului Alibaba, J. Michael Evans, care a vorbit despre dezvoltarea unui „dispozitiv de monitorizare al amprentei individuale de carbon”!

Cu alte cuvinte, el a propus un „tracker” pentru controlul oamenilor!

„Dezvoltăm un instrument prin care consumatorii să își poată măsura propria amprentă de carbon. Ce înseamnă asta? Că, pe o platformă digitală, vor fi introduse date despre deplasări, cum și cu ce se fac acestea, mâncarea consumată și cumpărăturile efectuate. Așa arată un tracker individual al amprentei de carbon” – Michael J. Evans, CEO Alibaba

Alibaba este, însă, mai mult de atât și tehnologia recunoașterii faciale apare, inevitabil, în povestea noastră.

De fapt, ce se vrea este urmărirea și controlul total asupra fiecărui moment din viața noastră. Pentru a realiza aceste obiective de supraveghere și control al populației, sforarii lumii știu că trebuie să se bazeze ori pe o tehnologie de supraveghere (injectabilă sau implantabilă) a omului, ori să reseteze economia globală și să introducă o monedă digitală (CBDC-urile), care poate și folosită apoi pentru a urmări și a restricționa achizițiile și deplasările.

Lesne de observat că sistemele de urmărire a amprentei de carbon despre care vorbesc șefii gigantului Alibaba merg mână în mână cu scorurile de credit social și cu schemele mai ample de control al populației (recunoaștere facială) deja exportate de China în lumea întreagă, subliniază Nicholas Cezar.”

Citește articolul integral pe:

https://www.activenews.ro/externe/Cum-vor-elitele-de-la-Davos-sa-controleze-fiecare-pas-al-omului-moneda-digitala-si-tracker-individual-al-amprentei-de-carbon-174625?fbclid=IwAR16NvNHXwnA5j5D6TRizSJCWBM13j3dr0Y4Ch02TC5_s91eesbklUkMXuc

Profeții:

”Acești oameni au complotat de foarte mult timp să vă controleze. Activitatea lor este evidentă în multe-multe țări, dar este planificată să se desfășoare astfel încât oamenii care își văd de treabă zi de zi să nu observe ce se întâmplă.” (MDM 20.11.2010)

”Satana va încerca totuși să ia de la voi acest dar al liberului arbitru. Când veți constata că alegerea voastră liberă vă este furată de către puternicele forțele asupra cărora voi nu aveți niciun control, atunci veți ști că în spatele lucrurilor este cel rău. Satana nu va învinge niciodată.” (MDM 01.01.2011)

”Semnele, dintre care toate au fost prevestite, sunt în jurul vostru, copii. Observați-le și acceptați-le drept ceea ce sunt. Răzvrătiri (proteste). Cutremure. Inundații. Schimbări climatice. Toate se vor intensifica. Banii vor deveni puțini și la fel hrana. Să nu credeți că totul este pierdut, pentru că, dacă Îmi veți cere ajutorul, veți primi răspuns. Toți veți fi ajutați și conduși de mâna Mea prin aceste timpuri agitate. Dar trebuie să vă deschideți inimile. Respingeți orice încercare de a vă ispiti să fiți părtași la lucrările conspirative ale celui rău. Păstrați-vă curățenia sufletului și a minții. Atitudinea voastră să fie umilă, dar să nu vă fie frică niciodată să vă apărați credința în Mine.” (MDM 03.03.2011)

”gruparea acestei Alianțe Mondiale care urzește prin intermediul organizațiilor clandestine să aducă moarte în lume pentru folosul personal. Ei sunt responsabili de crearea incubatoarelor de bunăstare și de o tehnologie de vârf care v-ar ului, dacă scopurile lor n-ar fi atât de diabolice și amenințătoare. Acești oameni, din toate țările avansate ale lumii, sunt bogați, puternici, talentați și controlează băncile, armata, organizațiile umanitare, organele poliției, guvernele, furnizorii de energie și media. …

Mulți oameni, când vor fi martori la împlinirea acestor profeții, vor intra în panică și în multe momente vor fi înspăimântați. Nu aveți însă niciun motiv să vă fie frică pentru că această perioadă va fi de scurtă durată. Iar apoi va veni Noul Rai și Noul Pământ unde toată lumea va trăi o viață pașnică, lungă și fericită, în unire cu Mine. Cu cât sunt mai mulți cei care se întorc înapoi și cer îndrumarea lui Dumnezeu Tatăl, cu atât mai slab va fi impactul acestei stăpâniri malefice ce este urzită de Noua Ordine Mondială. Mergeți acum în pace! Rugați-vă să se întărească credința voastră în Mine. Mântuitorul vostru milostiv si Drept Judecător, Isus Cristos” (MDM 16.04.2011)

Comentarii închise la Ce s-a mai stabilit la Davos?

Din categoria Informatii

Memorandumul „Demos”- cardinal Pell

„Cu puțin timp înainte de a muri în urmă cu un an, l-am întrebat pe cardinalul Pell dacă el și alți membri ai Colegiului Cardinalilor au făcut apel în privat la Papa Francisc să schimbe direcția și să susțină doctrina și tradiția apostolică. „Două cuvinte”, a răspuns el: (de) „Multe ori.” 

Edward Pentin,16 ianuarie 2023

 I se atribuie regretatului cardinal George Pell un text care rezumă preocupările profunde pe care el și mulți alții din Roma le-au avut cu privire la criza actuală din Biserică și la direcția acestui pontificat.

 În martie anul trecut, în timpul Postului Mare, veteranul vaticanist italian Sandro Magister a publicat textul și l-a descris ca un „memorandum” distribuit cardinalilor alegători și scris sub pseudonimul „Demos”, numele grecesc pentru oameni. Magister arata că a fost scris de cineva care „este un maestru temeinic al subiectului” și „nu poate fi exclus ca el să fie chiar cardinal”.

 Săptămâna trecută, Magister a dezvăluit pentru Associated Press că cardinalul Pell este autorul. El a mai spus pe 13 ianuarie că „textul mi-a fost predat personal de cardinalul Pell”, care a fost „foarte încântat că l-am publicat, cu condiția să nu menționez numele autorului.

 „Și el a scris totul”, a spus Magister, „de la primele cuvinte până la ultimele”.

 Memoriul este o mustrare puternică a actualului pontificat și preocupările enumerate în memorandum se potrivesc cu cele pe care cardinalul însuși le împărtășise unor apropiați în anul înainte de a muri și s-au concentrat asupra celor care l-au deranjat în mod deosebit: fărădelege în Vatican și starea neplăcută a finanțelor Vaticanului.

Ce spune „Demos”?

 Autorul textului începe prin a afirma o evaluare împărtășită de mulți din Vatican sau din apropierea acestuia — că acest pontificat „este un dezastru în multe sau în majoritatea privințelor; o catastrofă.” Apoi, el amintește că sarcina Succesorului lui Petru este de a fi unificator, de a păstra tradiția apostolică și de a susține învățătura Bisericii, sarcină despre care memoriul afirmă că nu este îndeplinită în acest moment.

 El adaugă că în loc de „Roma locuta. Causa Finita est” (Roma a vorbit; cauza s-a terminat), „azi este: ‘Roma loquitur. Confusio augetur’” (Roma vorbește; confuzia crește).

 „Demos” enumeră apoi momentele în care Papa a tăcut în fața relelor din Biserică, inclusiv ca răspuns la actuala Cale sinodală germană care promovează homosexualitatea și femeile preoți, și ceea ce autorul descrie drept declarații „explicit eretice” ale cardinalului Jean-Claude Hollerich, relatorul general al Sinodului global despre sinodalitate, respingând învățătura Bisericii despre sexualitate. Memorandumul cere Congregației pentru Doctrina Credinței să-l corecteze în mod oficial pe cardinalul Hollerich – lucru pe care cardinalul Pell l-a îndemnat public în aceeași zi în care Magister a publicat memoriul în martie trecut.

 „Tăcerea este subliniată”, adaugă autorul, „când este în contrast cu persecuția activă a tradiționaliștilor și a mănăstirilor contemplative” – o referire la restricțiile severe ale Liturghiei tradiționale latine emise în 2021 și reglementările dure impuse femeilor religioase contemplative.

 Autorul memorandumului atrage apoi atenția asupra a ceea ce mulți cred că este în centrul crizei ecleziale actuale: Cristos nu mai este în centrul Bisericii. „Moștenirea hristocentrică a Sfântului Ioan Paul al II-lea în credință și morală este supusă unui atac sistemic”, se spune în memorandum, subliniind „confuzia cu privire la importanța unui monoteism strict” și criticând o mișcare către „nu chiar panteism”, ci „o variantă a panenteismului hindus.”

 Cardinalul Pell și-a exprimat adesea repulsia față de venerarea statuilor Pachamama din Vatican în timpul Sinodului Amazonului din 2019. În memoriul, autorul afirmă direct că „Pachamama este idolatră”, dar adaugă că „poate că, inițial, nu aceasta a fost  intenția.”

 Memorandumul continuă apoi să enumere opt domenii în care a existat „lipsă de respect pentru legea la Vatican”, spunând că a devenit „un scandal internațional”. Accentul principal a fost pe scandalul imobiliar de la Londra, care a suferit pierderi de 140 de milioane de euro pentru Vatican.

 Cardinalul Pell, care a avut o experiență directă de a fi victima unei grave nedreptăți legale ca urmare a închisorii sale în izolare de mai bine de un an, înainte ca cea mai înaltă instanță din Australia, în 2020, să anuleze condamnarea sa anterioară pentru acuzațiile de abuz sexual a doi băieți de altar, și-a exprimat frecvent îngrijorarea cu privire la procesul de la Vatican care se învârtea în jurul tranzacției cu proprietatea de la Londra, prietenilor și asociaților. Și în ciuda divergențelor sale publice cu unul dintre inculpați, cardinalul Angelo Becciu, el a insistat că cardinalul italian ar trebui să beneficieze de un proces echitabil.

Cardinalul Pell și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la interceptările telefonice din Vatican, legat de care a avut o experiență directă când a descoperit „ploșnițe” în birourile și în reședința sa, când era prefect al Secretariatului pentru Economie. De asemenea, s-a opus cu vehemență raidului din iunie 2017 în birourile fostului auditor general al Vaticanului, Libero Milone, suspectând că au fost fabricate dovezi împotriva lui și că a fost înscenat pentru că descoperea corupția.

 Cardinalul australian a fost, de asemenea, surprins de încetarea prematură a primului audit extern al Vaticanului în 2016 și a susținut întotdeauna că ar fi de folos pentru că ar descoperi corupția în Secretariatul de Stat.

 Toate acestea sunt cuprinse în memorandum.

 Mai mult decât atât, detaliile din text despre finanțele Vaticanului nu pot veni decât de la cineva care cunoaște intim  subiectul și e conștient de cât de gravă este situația.

 Cardinalul Pell și-a împărtășit în mod public și privat îngrijorarea că Vaticanul ar fi în pericol de a „se duce de râpă” (memorandumul avertizează, în mod similar, că „deficitele anuale continue vor duce în cele din urmă la faliment”) și era îngrijorat în special de deficitul mare al fondului de pensie al Vaticanului, fond pe care el l-a estimat la aproximativ 800 de milioane de euro până în 2030 — o cifră care apare și în text și în fruntea listei preocupărilor.

 Cu toate acestea, memoriul spune că nevoia continuă de reformă financiară este „mult mai puțin importantă decât amenințările spirituale și doctrinare cu care se confruntă Biserica, în special în țările bogate.

 Se menționează și alte probleme care l-au preocupat și pe cardinalul Pell, inclusiv lipsa sprijinului public al Vaticanului, atât pentru catolicii din China care au fost persecutați pentru că au rămas loiali Romei, cât și pentru greco-catolicii ucraineni având în vedere războiului ruso-ucrainean.

 Memorandumul cere „regularizarea” situației catolicilor tradiționali, reluarea slujbelor individuale în Bazilica Sf. Petru și adaugă că Papa are „puțin sprijin în rândul seminariștilor și tinerilor preoți și există o nemulțumire larg răspândită în Vatican, în Curia.”

 Autorul memorandumului trece apoi la următorul conclav, un subiect de care cardinalul a fost preocupat în mod deosebit, deoarece a considerat că este vital să se aleagă un papa potrivit pentru a repara pagubele pe care considera că le-a cauzat actualul pontificat.

 Textul notează mai multe aspecte ale crizei actuale a Bisericii și, din nou, se pune accentul pe „rolul fundamental pentru unitate și doctrină” al Papei.

 „Noul Papă trebuie să înțeleagă că secretul vitalității creștine și catolice provine din fidelitatea față de învățăturile lui Cristos și din practicile catolice”, se arată în text, și „Nu vine din adaptarea la lume sau din bani.”

 Cardinalul Pell spusese adesea în privat că următorul papă trebuie să restabilească claritatea doctrinară – o preocupare a lui de mult timp. În mod similar, memoriul precizează: „Primele sarcini ale noului papă vor fi să restabilească normalitatea, să restabilească claritatea doctrinară în credință și morală, să restabilească un respect adecvat pentru lege și să se asigure că primul criteriu pentru numirea episcopilor este acceptarea tradiție apostolice”.

 De asemenea, autorul își exprimă îngrijorarea cu privire la sinoadele desfășurate sub conducerea Papei Francisc. Ele amenință să fie „un nou pericol pentru unitatea Bisericii la nivel mondial”, se afirmă în memoriu, avertizând că, dacă „o astfel de erezie” a sinoadelor naționale sau continentale cărora li se acordă autoritate doctrinară nu este corectată, Biserica va ajunge „mai aproape de un Model anglican sau protestant, decât modelul ortodox.” Următorul Papă ar trebui să „înlăture și să prevină o astfel de dezvoltare amenințătoare”, citând „moralitatea activității homosexuale” drept „o astfel de scânteie de aprindere” care ar putea provoca o ruptură în Biserică…

 Autorul memorandumului încheie prin avertizare asupra schismei, dar adaugă că cel mai probabil va veni mai degrabă din dreapta decât din stânga. El solicită, de asemenea, o examinare a Societății lui Isus (n.tr. ordinul iezuiților) care se află într-un „declin moral catastrofal”, dar susține că carisma și contribuția ei au fost atât de importante pentru Biserică încât nu trebuie să i se permită „să devină în istorie”.

 Comentariul final al cardinalului Pell

 În comentariul său final, publicat postum în revista Spectator din Marea Britanie pe 11 ianuarie, cardinalul Pell a evidențiat, de asemenea, pericolele asociate cu Sinodul Sinodalității, descriindu-l ca un „coșmar toxic” de care Biserica „trebuie să se elibereze. ”

 El a subliniat confuzia tot mai mare cu privire la ceea ce sinoadele episcopilor intenționează să facă, spunând că sinoadele trebuie să decidă dacă sunt „slujitori și apărători ai tradiției apostolice privind credința și morala” sau dacă „își afirmă suveranitatea asupra învățăturii catolice”.

Cardinalul a continuat explicând rolul episcopilor ca „succesori ai apostolilor, profesori-șef în fiecare eparhie și accent al unității locale pentru poporul lor și al unității universale în jurul Papei, succesorul lui Petru”, clarificând că aceștia sunt nu „flori de perete sau ștampile de cauciuc”, așa cum pare să sugereze procesul sinodului actual.

 El a amintit că în toate sinoadele catolice și ortodoxe, episcopii și nu laicii necatehizați au fost „principalii actori” și a avertizat că „foștii anglicani dintre noi au dreptate să identifice confuzia tot mai adâncă, atacul la morala tradițională și inserția în dialog a jargonului neo-marxist despre excludere, alienare, identitate, marginalizare, cei fără voce, LGBTQ, precum și înlocuirea noțiunilor creștine precum iertarea, păcatul, sacrificiul, vindecarea, mântuirea.

 „De ce se ține tăcere asupra vieții de apoi a recompensei sau a pedepsei, asupra ultimelor patru lucruri: moartea și judecata, raiul și iadul?” a întrebat cardinalul Pell cu privire la conținutul documentului de lucru publicat anul trecut de Sinodul Sinodalității, subliniind că modalitatea sinodală a „degradat Transcendentul”.

 În acest ultim comentariu publicat, ultimele sale cuvinte au îndemnat ca întregul popor al lui Dumnezeu, în special episcopul și Papa, să își asume sarcina de a judeca învățătura din documentul de lucru al viitorului sinod. Pentru episcopi, cardinalul Pell a scris, „mai devreme decât mai târziu, trebuie acționat, în numele lui Dumnezeu”.

Luate împreună, atât articolul The Spectator, cât și memorandumul „Demos” oferă o critică puternică a actualului pontificat, dar și o cale către o reformă autentică înrădăcinată în Cristos, claritatea doctrinei și tradiția apostolică. Acestea au fost prioritățile cardinalului George Pell, în special în perspectiva următorului conclav.”

https://www.ncregister.com/blog/cardinal-pell-and-the-demos-memorandum

Comentarii închise la Memorandumul „Demos”- cardinal Pell

Din categoria Informatii

Quo usque tandem?(Pana cand?) Dicasterul pentru Doctrina Credinței „binecuvântează” păcatul împotriva naturii

Declarația Fiducia suplicans cu privire la semnificația pastorală a binecuvântărilor publicată la 18 decembrie a acestui an de Dicasterul pentru Doctrina Credinței marchează unul dintre cele mai negative momente ale pontificatului lui Francisc. De fapt, documentul contrazice doctrina Bisericii și aprobă și promovează în practică presupusa binecuvântare a cuplurilor care trăiesc în situații intrinsec imorale, cu o atenție deosebită pentru cuplurile homosexuale.

Pentru a înțelege originile a ceea ce se întâmplă, trebuie să ne întoarcem la începutul anilor șaptezeci ai secolului XX, când, pe valul revoluției din anii 68, dar și al noii morale postconciliare, au inceput sa apara in biserica forme de deschidere față de relațiile homosexuale. Conform doctrinei tradiționale, actul sexual, prin natura sa, este destinat procreării și este bun numai în cadrul căsătoriei și atâta timp cât nu este disociat de scopul său. Pe de altă parte, pentru noii teologi, actul sexual este întotdeauna bun, deoarece reprezintă momentul cel mai intim și intens al iubirii umane, indiferent dacă este sau nu destinat procreării, dacă este sau nu săvârșit în cadrul căsătoriei, sau chiar dacă se realizează de persoane de sex diferit sau de acelaşi sex. Împotriva acestor erori, Congregația pentru Doctrina Credinței a promulgat la 29 decembrie 1975 declarația Persona humana, semnată de prefectul său, Cardinalul Seper, care spunea printre altele: „Potrivit ordinii morale obiective, relațiile homosexuale sunt acte lipsite de o ordine necesara şi esenţiala. În Sfânta Scriptură, ele sunt condamnate ca depravații grave și chiar prezentate ca urmarea tristă a respingerii lui Dumnezeu. Această judecată a Scripturii nu ne permite să tragem concluzia că toți cei care suferă de această anomalie isi atrag vinovatia personala , dar ea atestă că actele homosexuale sunt prin natura lor intrinsecă dezordonate și că nu pot primi aprobare în niciun caz.

Catehismul Bisericii Catolice din 1992 exprima în Nr. 2357: „Bazându-se pe Sfânta Scriptură, care le prezintă drept depravații grave, Tradiția a declarat întotdeauna că actele homosexuale sunt intrinsec dezordonate. Ele sunt contrare legii naturale. Ei închid actul sexual la darul vieții. Ele nu provin dintr-o adevărată complementaritate emoțională și sexuală. Ele nu pot fi aprobate sub nicio formă”. Abia în anii ’90 ai secolului trecut oamenii au început să vorbească despre presupusa căsătorie homosexuală, mai ales după ce Parlamentul European, prin rezoluția sa din 8 februarie 1994, a invitat statele membre ale Uniunii să trateze la fel toate cuplurile hetero sau homosexuale.

În 20 februarie 1994, Ioan Paul al II-lea a condamnat în mod explicit rezoluția Parlamentului European, afirmând: „Ceea ce nu este admisibil din punct de vedere moral este aprobarea legală a practicii homosexuale. A fi înțelegător cu cei care păcătuiesc, cei care nu sunt capabili să se elibereze de această tendință, nu echivalează cu diminuarea cerințelor normei morale (cf. Veritatis splendor, 95)” (Angelus din 20 februarie 1994).

Această poziție a rămas substanțial neschimbată, dar, mai ales de când Sinodul Episcopilor Germani a fost inaugurat în 2020, cererile de binecuvântări pentru cuplurile de același sex au început să se înmulțească. La 15 martie 2021, numita atunci Congregație (acum Dicaster) pentru Doctrina Credinței, prezidată atunci de Cardinalul Luis F. Ladaria, a publicat un Responsum ca răspuns la un dubium dacă Biserica avea puterea de a binecuvânta uniunile de persoane de același sex. Dicasterul Vatican a răspuns negativ, explicând că, întrucât binecuvântările sunt sacramentale, este necesar ca „acel care se binecuvânteaza trebuie să fie în mod obiectiv și pozitiv ordonat ca să primească și să manifeste harul, in functie de planurile lui Dumnezeu înscrise în Creație și revelate pe deplin prin Cristos Domnul. Prin urmare, numai acele realități care sunt în sine ordonate să slujească acestor planuri sunt compatibile cu esența binecuvântării date de Biserică”.

Făcându-se ecoul blestemului exprimat în Sfintele Scripturi (Gen. 18, 20; 19, 12-13, 24-28; Lev. 12, 22 e 29; Is. 3, 9; 1 Tim. 1, 9-10; 1 Corinteni . 6, 9-10), Biserica a condamnat întotdeauna păcatul împotriva naturii prin Părinții și Doctorii Bisericii, sfinții, pontificii și Dreptul Canonic. Declarația Fiducia supplicans a Dicasterului pentru Doctrina Credinței demoleaza acest magisteriu. Documentul începe cu o prezentare a Arhiepiscopului Fernández în care explică că declarația își propune „să ofere o contribuție specifică și inovatoare la sensul pastoral al binecuvântărilor care să permită extinderea și îmbogățirea înțelegerii clasice” printr-o „reflecție teologică bazată pe viziunea pastorală a Papei”. ». Singurele referințe care apar în textul care urmează sunt exclusiv la învățăturile Papei Francisc, ignorând toate declarațiile Sfântului Scaun, de parcă doctrinele Bisericii au început ex novo odata cu el. După primele paragrafe (1-3), declarația declară ca inadmisibile „rituri și rugăciuni care pot crea confuzie între ceea ce constituie căsătoria” și „ceea ce o contrazice”, pentru a preveni „ceva care nu este recunoscut drept căsătorie”. (… ) Doctrina Bisericii în acest punct rămâne fermă” (nr. 4-6). Dar tocmai în această precizie se află înșelăciunea și ipocrizia documentului semnat de Víctor Manuel Fernández și contrasemnat de Papa Francisc.

Prima afirmație înșelătoare este aceea de a spune că relațiile sexuale nu sunt echivalente cu căsătoria creștină, evitând în același timp să le descriem ca fiind intrinsec dezordonate. A doua este insistența de a face distincția între binecuvântările liturgice și extraliturgice, de parcă o binecuvântare extraliturgică dată de un preot ar putea face licit ceea ce este ilicit de binecuvântat. În al doilea capitol al documentului (nr. 7-30) se afirmă  „când, cu un rit liturgic adecvat, se invocă o binecuvântare asupra unor relații umane, ceea ce este binecuvântat trebuie să poată corespunde planurilor lui Dumnezeu înscrise în Creația” (11), dar când cineva este „în afara cadrului liturgic” trebuie să primească și să prețuiască cererea, pentru că „se află într-o zonă de mai mare spontaneitate și libertate” (nr.23). Se subînțelege încă o dată că aceste relații umane nu sunt contrare legii naturale și divine. Al treilea capitol al declarației (nr.31-41) recunoaște „posibilitatea de binecuvântări pentru cuplurile aflate în situații neregulate și pentru cuplurile de același sex” (nr.31). Declarația, pur retorică și spusă pentru a liniști, că „un ritual de binecuvântare a cuplurilor aflate în situație neregulată nu trebuie nici promovat, nici prevăzut” (nr.38) și că „această binecuvântare nu va fi niciodată efectuată în același timp cu ritualurile uniunilor civile. , nici în legătură cu acestea” (nr. 39) continuă să evite în mod deliberat problema de bază a imoralității intrinseci a relațiilor homosexuale. De menționat că documentul nu autorizează binecuvântarea vreunei persoane credincioase care dorește să se elibereze de o relație neregulată, ci mai degrabă a unui cuplu care trăiește stabil într-o situație de păcat fără cea mai mică intenție de a o părăsi. Un cuplu care nu poate fi considerat căsătorie, întrucât nu este o uniune firească între un bărbat și o femeie. Această relație păcătoasă este binecuvântată în mod obiectiv. Mare a fost scandalul declanșat de fraza lui Francis „Cine sunt eu să judec un homosexual?”, în timpul zborului de întoarcere de la Rio de Janeiro la Roma din 29 iulie 2013. Deși fraza reprezenta un mesaj mediatic clar, ar putea fi de înţeles ca un eveniment nefericit. Însă declarația Fiducia supplicans este mult mai serioasă, întrucât este o declarație oficială a cărei importanță este evidențiată de portalul Vatican News al Sfântului Scaun, care scrie că „din august cu 23 de ani în urmă, Sfântul Oficiu nu publicase o declarație (ultima a fost Dominus Jesus în anul 2000), un document de mare valoare doctrinară. Va reveni teologilor și canoniștilor să facă o evaluare precisă a acestui document al Dicasterului pentru Doctrina Credinței. Deocamdată, simplul sensus fidei ne permite să afirmăm că în nici un fel nu este posibil să susținem, și chiar mai puțin cu o binecuvântare, o relație vicioasă și imorală. Un preot care a dat o astfel de binecuvântare sau un prelat care a aprobat-o ar comite un păcat public grav. Este dureros de spus, dar cei care au promulgat și semnat o astfel de declarație scandaloasă au comis un păcat foarte grav.

Comentarii închise la Quo usque tandem?(Pana cand?) Dicasterul pentru Doctrina Credinței „binecuvântează” păcatul împotriva naturii

Din categoria Informatii

Fiducia Supplicans: Scrisoare deschisă a unui preot către cardinalul prefect Victor Manuel Fernandez

Redacția blogului lui Sabino Paciolla 

29 decembrie 2023 

Categorii: Scrisori de la cititori

Un preot, cititor al acestui blog, îmi trimite această mărturie prețioasă pe care mă bucur să o public.

Dragă dr. Sabino Paciolla,

Sunt preot, acum în vârstă, dar încă am grijă de suflete până când Domnul îmi va da putere și vreau și eu să aduc o mică contribuție la dezbaterea în curs privind recenta Declarație „Fiducia supplicans” a Dicasterului pentru doctrina credinței. La vârsta mea (optzeci și patru de ani) nu sunt obișnuit să trimit e-mail și, prin urmare, mă folosesc de un prieten care a transcris acest text al meu pe computer. L-am recitit și se conformează scrisului meu de mână.

Vă rog să nu îmi publicați numele, ci doar inițialele, din motive de confidențialitate față de credincioșii care mă cunosc personal.

Mi-am desfășurat continuu slujirea preoțească timp de cincizeci și nouă de ani în diferite parohii ale orașului și în două sanctuare mariane, dedicându-mi aproape tot timpul mărturisirilor (spovezilor), convorbirilor spirituale și pregătirii pentru primirea sacramentelor botezului, confirmării (pentru adulți) și căsătoriei. Am fost aproape din punct de vedere spiritual și cu sacramentele pentru bolnavi și muribunzi, dintre care un anumit număr au avut tendințe homosexuale și, în ultimele două decenii, am fost aproape și de mulți divorțați, recăsătoriți și necăsătoriți. Următoarele situații sunt cele despre care pot să mărturisesc personal, pentru că îmi amintesc clar.

În primul rând, nu-mi amintesc niciunul dintre așa-zisele „cupluri homosexuale” (adică cei care trăiesc emoțional și stabil cu o persoană de același sex) care să fi venit la mine să-mi ceară mângâiere spirituală, un sacrament, sau chiar o simplă binecuvântare. Unde sunt toate aceste cupluri de credincioși homosexuali (bărbați sau femei) care se simt „neprimiți” de Biserică, excluși de preoți sau tratați rău de ei, și sunt dornici să fie binecuvântați? Este posibil ca Providența să fi vrut, printr-un plan divin ascuns, să exercit slujirea în locuri sau în biserici nefrecventate de ei. Dar, dacă nu este cazul, explicația alternativă este că există foarte puține cupluri homosexuale sau cupluri aflate în situații neregulate din punct de vedere canonic care sunt interesate sau doresc ca uniunea lor să fie binecuvântată de un preot catolic. Pentru aceste cazuri rare, a meritat, oare,  să zdruncinam lumea catolică cu un document care crează diviziune între episcopii, preoții și credincioșii din întreaga lume și riscă să rupă unitatea Bisericii Catolice? Prudența (o virtute importantă pentru un Papă și un Cardinal!) nu ar sugera, oare, să abordăm aceste întrebări pastorale în intimitatea unui discernământ asupra a ceea ce trebuie făcut între preot și episcopul său, de la caz la caz? De ce să li se arunce în față credincioșilor un text care să-i împuternicească pe cei mai patimași să-l trântească în față preoților lor pentru a obține ceea ce își doresc și să provoace scandal printre cei mai puri, simpli și mai puțin pregătiți pentru aceste revoluții pastorale?

Cu toate acestea, în activitatea mea, am întâlnit multe persoane credincioase și practicante cu o orientare homosexuală, bărbați care simt atracție față de alți bărbați și femei față de alte femei. Mai ales în ultimele două decenii. Există două tipuri.

Sunt cei a căror conștiință îi face să se simtă inconfortabil în a se îndrepta către Dumnezeu prin rugăciune individuală și prin participarea la liturghia din biserică, pentru că ei simt că prin actele lor erotice homosexuale (cu același prieten de care sunt atrași continuu, fără a trăi împreună, sau cu persoane ocazionale de același sex) nu urmează voia Domnului și comit un păcat împotriva poruncii a șasea. Unii dintre ei experimentează un mare disconfort în a se spovedi, alții sunt mai dezinvolti. Sunt cei care cred că faptele lor necurate nu sunt păcate atât de grave încât să-L jignească pe Dumnezeu și cei care, în schimb, le consideră păcate de moarte care nu le permit să primească Împărtășania. Toți aceștia îi declară preotului (la spovadă) că nu sunt întotdeauna capabili să se abțină, că simt impulsuri puternice și că acţionează așa „cum sunt făcut”. Ca antidot spiritual, unii recurg la rugăciune mai asiduă, alții încearcă să evite situațiile întâlnirilor „periculoase”. Unii îi cer sfatul preotului confesor, mulți preferă să nu insiste asupra acestui păcat devenit obișnuință.

Față de ei, am încercat mereu să vorbesc blând, să-i asigur că Dumnezeu va răspunde pocăinței lor sincere și cererii de iertare cu mila Sa infinită. Le-am spus că Domnul îi iubește, așa cum îi iubește pe fiecare dintre fiii și fiicele sale, și în dragostea lui nu face nicio deosebire între sfinți și păcătoși. La obiecția lor că ar putea cădea din nou în același păcat pentru că această ispită „este mai puternică decât mine”, și de aceea „ce rost are să mă spovedesc?”, le-am răspuns că Dumnezeu nu se satură să ierte și că Harul sacramentului întărește libertatea de a evita răul și de a alege binele. Faptul de a nu mărturisi i-ar expune riscului de a recidiva mai des și de a se îndepărta progresiv de voia lui Dumnezeu.

Acestor persoane nu le-am negat niciodată acordarea absolvirii de păcate,  nici chiar dacă ani și ani au mărturisit același păcat sau au manifestat aceeași slăbiciune. Au fost cazuri în care mi-au cerut numărul de telefon pentru a mă contacta și a se spovedi mai des, și astfel să poată primi Împărtășania. Acordarea absolvirii păcatelor în sacramentul Pocăinței este un bine spiritual mai mare decât o simplă binecuvântare menționată în Declarația Sfântului Scaun!

În ceea ce privește divorțații recăsătoriți civil, cărora nu le-am putut da iertarea (am ascultat mărturisirea multora dintre ei), am încheiat întotdeauna ascultarea cu o binecuvântare asupra individului penitent, explicându-i în mod limpede că aceasta nu a fost echivalentă cu absolvirea și nu îi este permis să primească Împărtășania. Aproape toți au fost fericiți să fie binecuvântați și niciodată nu am refuzat o binecuvântare unei persoane divorțate și recăsătorite. Și știu că, aproape toți preoții au acționat și acționează la fel ca mine. Ar fi fost suficient dacă „Fiducia supplicans” le-ar fi amintit tuturor preoților de posibilitatea și oportunitatea acestei practici pastorale!

Cu toate acestea, există un al doilea tip de catolici homosexuali care se comportă diferit față de sacramentul Pocăinței sau într-o conversație cu preotul. Rareori spontan, mai des ca urmare a solicitării preotului confesor, căruia i-au cerut ajutor pentru un examen de conștiință, ei nu recunosc deloc că cedarea în fața ispitei împotriva poruncii a șasea și săvârșirea de acte necurate cu persoane de același sex este împotriva voinței lui Dumnezeu. Nu puțini dintre ei contestă deschis învățătura Bisericii în această chestiune (aceeași învățătură pe care o reiterează Declarația Vaticanului, care este neschimbată!) și afirmă cu mândrie: „așa sunt eu și de ce să nu îmi urmez orientarea sexuală?” Sau: „Vrei să mă împiedici să fiu eu însumi sau eu însămi?”. Și alte fraze asemănătoare. Nu are rost să le reamintim diferența dintre ispita homosexuală (care în sine nu este un păcat și căreia măcar pot să încerce să-i reziste, chiar dacă ușor se cade în ispită) și alegerea deliberată de a comite acte sexuale împotriva naturii bărbatului și femeii și, prin urmare, împotriva voinței lui Dumnezeu. Conștiința lor eronată pare de neînvins. În acest sens,  īn formarea lor creștina, un factor important a fost absența educației morale sau deficiențele acesteia. Și aici mulți episcopi, preoți și cateheți ar trebui să-și facă o „mea maxima culpa”. Un alt factor negativ derivă tocmai din afirmațiile ambigue cu privire la negativitatea morală a actelor homosexuale care provin din însăși învățătura Păstorilor Bisericii. Mă tem că Declarația „Fiducia supplicans” urmează această orientare, nu sub aspectul ei doctrinar, ci în ceea ce privește practica pastorală care  dezorientează și e non-formativă referitor la conștiința corecta a binecuvântării cuplurilor homosexuale.

Cu acordul lor, chiar și acestor credincioși care se luptă să accepte sau să respingă cu hotărâre ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu și învață Biserica despre actele homosexuale, eu nu le-am negat niciodată o binecuvântare, motivând-o prin faptul că Domnul îi poate ajuta să înțeleagă ce nu pot înțelege acum. Unii dintre ei au refuzat să fie binecuvântați de un preot care le-a amintit de un păcat pe care nu l-au recunoscut ca atare, iar eu i-am respins cu cordialitate și cu fraza: „Oricum mă voi ruga pentru tine”. În alte cazuri, au fost persoane care au spus că vor să se ducă la alt preot (și le-am spus că au tot dreptul să facă acest lucru) sau cei care au spus că vor să primească Împărtășania chiar și după ce au comis păcatul împotriva poruncii a șasea și fără să fie nevoiți să se spovedească. Declarația recentă a Vaticanului nu menționează niciuna dintre aceste situații care, totuși, sunt departe de a fi rare, cel puțin din experiența mea.

Închei punând câteva întrebări, fără să mă aștept să primesc un răspuns de la Cardinalul Prefect Victor Manuel Fernandez: sunt un simplu preot, acum aproape de a părăsi serviciul meu pastoral și acest pământ, și nu merită să se deranjeze Preasfinția Sa pentru atâta.

Cei care au redactat acest document au petrecut vreodată ore și ore, zile în șir, în confesional sau primind credincioși pentru conversații spirituale, timp de mulți ani? Cunosc ei conștiința catolicilor homosexuali, când se deschide în fața preoților atunci când aceștia merg la spovedanie sau cer să fie ascultați?

În ce parte a lumii au văzut sau auzit despre cupluri homosexuale sau heterosexuale în care unul sau ambii parteneri sunt persoane divorțate care locuiesc împreună sau sunt recăsătorite civil, care să stea la coadă în fața sacristiei sau a casei parohiale pentru a primi o binecuvântare împreună?

În sfârşit: În ce eparhie preoţii refuză să dea o binecuvântare unui homosexual care este pe calea convertirii, cu toate că adesea mai cade în acelaşi păcat, sau care o cere (sau acceptă să o primească), dar trebuie să-şi facă conștiința capabilă să recunoască păcatul pe care acum nu-l vede?

Cu salutări cordiale în Domnul nostru Isus Cristos.

Don A.S.

Comentarii închise la Fiducia Supplicans: Scrisoare deschisă a unui preot către cardinalul prefect Victor Manuel Fernandez

Din categoria Informatii

Preotii se opun binecuvantarii pacatului sodomiei si adulterului, cu riscul excomunicarii

Regis Martin, profesor de teologie la Universitatea Franciscană din Steubenville, a cerut demisia Papei Francisc în urma publicării Fiducia Supplicans, care a creat controverse, confuzie și scandal în cadrul Bisericii Romano-Catolice. Adresându-se Papei Francisc, el l-a îndemnat: „Demisioneaza din funcția care a devenit atât de grea pentru tine; apoi du-te la cea mai apropiată mănăstire pentru o viață de rugăciune și pocăință”.

Profesorul a continuat: „Există o probabilitate zero ca acest lucru să se întâmple. Deci, de ce mă deranjez? „O fac pentru că Evanghelia mi-o cere”, a răspuns tot Martin, care a explicat: Deși nu sunt Sf. Pavel, indraznesc sa-l parafrazez cand, în Scrisoarea către Galateni (2,14), a avut curajul să-l critice pe însuși Sfântul Petru, primul Papă, referindu-se chiar la un punct de doctrină. Când un om nu merge drept, evident că cineva trebuie să-i spună. Așa i-a spus Pavel lui Petru, în Antiohia, mustrându-l pe față. Și astfel, cu cel mai mare respect, trebuie să ne adunăm curajul de a-i spune Papei „că declarația semnată și livrată de el este complet greșită”. Oricât de mult ar dori Papa Francisc să extindă raza de acțiune a lăudatei sale „viziuni pastorale”, ea nu poate cuprinde niciodată binecuvântarea păcatului.”

Un preot italian a fost excomunicat după ce în predica sa din ajunul Anului Nou l-a numit pe Papa Francisc ” anti-papă uzurpator „. Discursul părintelui Ramon Guidetti adresat congregației de la biserica Sf. Ranieri din Guasticce (Livorno), a fost un omagiu adus papei Benedict al XVI-lea la un an de la decesul sau. Într-un videoclip al predicii, care a durat mai mult de 20 de minute și a fost distribuit online, Guidetti se referă la pontiful argentinian pur și simplu ca „domnul Bergoglio”, si il descrie ca fiind „un francmason iezuit legat de puterile mondiale, un anti-papă uzurpator „.

Excomunicarea sa a venit rapid. Simone Giusti, episcopul de Livorno, a emis un decret spunând că Guidetti „a comis public un act de natură schismatică” și a ordonat ca el să fie „îndepărtat din funcția de preot paroh al Sf. Ranieri din Guasticce”. Episcopul i-a avertizat pe ceilalți preoți „să nu participe la niciuna dintre celebrările sale sau la alte practici de cult”, deoarece acest lucru ar atrage „pedeapsa foarte gravă a excomunicării”. Guidetti, despre care se știe că a făcut remarci anterioare anti-Francisc, a declarat că este mândru că a fost excomunicat, adăugând că este „un semn de mândrie sa fii dat afara din aceasta biserica a tiranului”

SURSE:

https://www.theguardian.com/world/2024/jan/03/italian-priest-struck-off-for-calling-francis-an-anti-pope-usurper?fbclid=IwAR00uraJdEkVJtmnSQO_8_D_5PMc2BAvLMf7mhFINwhnO9mXefUd9NAyJQU

Comentarii închise la Preotii se opun binecuvantarii pacatului sodomiei si adulterului, cu riscul excomunicarii

Din categoria Informatii

Masoneria e o religie a diavolului

Comunicat: Arhiepiscopia Bucureștilor retrage distincția acordată diaconului Cătălin Tohăneanu în 2022

În urma unor speculații apărute în presă (Ziarul Puterea – n.n.) privind susținerea de către Patriarhul României a unui diacon pentru desfășurarea de activități în Marea Lojă Națională din România, Arhiepiscopia Bucureștilor aduce lămuriri într-un comunicat de presă:

În data de 9 octombrie 2022, a fost oficiată slujba de sfințire a picturii bisericii Parohiei Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Ioan Casian Romanul din cadrul Protoieriei Sector IV București. Din soborul de clerici participanți la acest eveniment a făcut parte și diaconul Cătălin Tohăneanu, fost epitrop al acestei unități de cult între anii 2018-2022, în prezent slujitor la Mănăstirea Bâldana, din cadrul Arhiepiscopiei Târgoviștei.

În acest context, diaconului Cătălin Tohăneanu i-a fost oferită Diploma Omagială 2022 – Anul Omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului cu medalie, pentru sprijinul pe care l-a oferit Parohiei Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Ioan Casian Romanul în demersul de realizare a lucrărilor de pictură a acestui locaș, în perioada în care a îndeplinit funcția de epitrop.

Facem precizarea că la momentul acordării distincțiilor menționate diaconului Cătălin Tohăneanu, Arhiepiscopia Bucureștilor nu avea cunoștință de implicarea acestuia în activitățile desfășurate de Marea Lojă Națională din România (deși era de 12 ani Secretar General, respectiv Mare Secretar al MLNR! – n.n.)
Drept urmare, ținând cont prevederile art. 123, alin. 8, din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care precizează că: „Fără binecuvântarea (aprobarea scrisă a) Chiriarhului locului, nu este îngăduit preoților, diaconilor și călugărilor să înființeze, să fie membri sau să participe în asociații, fundații și organizații de orice tip”, Arhiepiscopia Bucureștilor a luat măsuri imediate, retrăgând distincția acordată diaconului Cătălin Tohăneanu în data de 9 octombrie 2022.

Biroul de presă

Comentariul Pelerinului Român, colaborator ActiveNews: Voi pleca de la prezumtia nestiinței lor…

Masoneria nu e frăție ortodoxă, ci cârdășie a întunericului si așa va ramane in vecii vecilor.

Ritualul de initiere masonica nu este Taină a Lui Hristos, nu are Duh Dumnezeiesc, caci ar insemna sa fie Sfântă Liturghie cu Botez ori Vecernie si s-ar face în Biserica, „marele arhitect” nu este Hristos, caci daca ar fi, masonii s-ar osandi singuri, chiar inainte de a incepe, prin evitarea marturisirii numelui LUI HRISTOS si folosirea conceptului de „mare arhitect”. Ar fi rușinare de Dumnezeu.

Prin urmare, masoneria nu este o simpla „fratie” sociala, caci are ritual de initiere, foloseste elemente simbolice si chiar versete din Scripturi si din Psalmi, fara a avea Altar Sfant si Preot Ortodox. Iar cand ritualul masonic se face cu ajutorul unui pretins preot ortodox, asta inseamna schismă si hulă, caci ritualul respectiv nu e recunoscut de catre Sfintele Sinoade ori de catre Sfintii zilelor noastre… deci cand un preot ortodox devine mason, el iese din Biserica si isi leapada veșmântul preoțesc si Harul preoției.

Preotul care participa la asemenea ritualuri, primeste botez si slujire in religia „marelui arhitect” , nu se mai poate numi Preot Ortodox, nu mai poate avea Har, caci jura, promite, îl invoca si se roaga „marelui arhitect”, care nu e Sfânta Treime. Înrolarea in masonerie nu poate fi reparată decat prin Mirungere si lepadare absoluta de satana, prin pocainta și lacrimi.

Considerand toate acestea, masura cuvenita din partea Patriarhiei nu e retragerea unei distinctii, ci caterisirea, chiar daca unele cercuri spera ca punandu-l pe „părintele” Cătălin Tohăneanu în fruntea masoneriei române, Biserica va prelua controlul asupra antihriștilor, ori că va converti in grup masoneria la Ortodoxie.

Asta e nebunie, caci Hristos ne-a poruncit altceva.

Pe dracul nu-l catehizezi, caci nu-l poti converti la dreapta Credință. El oricum stie mai multa teologie decat tine si cunoaste ca Hristos este Dumnezeu. Nu e nevoie sa-l convingi tu. Cu dracul te lupti, nu dialoghezi. E o nebunie sa pretinzi ca slujesti Lui Dumnezeu, slujind cu dracul… bogumilism nihilistic absolut! De asta spune Hristos: „Înapoia mea, satano!”. Cu diavolul nu stai la cafele cu șorțulețe!

Prin urmare, îi rog pe cei care cocheteaza cu masoneria in diferitele ei forme (rotary, open-society etc) participand la ritualurile lor, sa se retraga si sa se vindece, sa mearga la Duhovnic… vine dracul dupa voi si nu mai aveti unde va ascunde. Nu exista bani suficienti pentru a va cumpara Sufletul ori Mântuirea. Mai aveti maxim 10-20 de ani buni de viata si nimeni nu va elogia apartenenta voastra la oculti, in curand veti fi față în față cu absoluta inutilitate a averilor si faimei lumesti… daca nu va pocaiti, veti plange vesnic, vai voua, caci in curand doua armate absolute vor sta față în față: armata Lui Hristos si armata voastră! Veti pierde tot si vi se va risipi tot neamul! Fum in vant veti ajunge, daca nu opriti alergarea dupa banii și „relațiile” oculților!

Oare chiar credeți ca se poate o altă împărăție întru Împărăție?

Voi chiar credeți, nebunilor, că se poate dezbina Împărăția Lui Dumnezeu cu „biserica” „marelui arhitect”?

https://www.activenews.ro/stiri-dezvaluiri/PATRIARHIA-si-MASONERIA-Banescu-si-Balanescu.-Din-neinformarea-consilierilor-Patriarhul-a-retras-o-singura-distinctie-din-doua-acordate-masonilor.-Pelerinul-Roman-Masoneria-nu-e-nici-rug-aprins-nici-fratie-ortodoxa-masoneria-e-o-religie-a-diavolulu-183862

Comentarii închise la Masoneria e o religie a diavolului

Din categoria Informatii

Statuia Sf Petru lovita de fulger

În urmă cu câteva zile, pe 17 decembrie 2023, fulgerele au pulverizat literalmente Cheia și aureola statuii Sfântului Petru, situata în Sanctuarul Maicii Domnului a Rozariului, din San Nicolas, la nord de Buenos Aires, Argentina.

Data nu este întâmplătoare, deoarece 17 decembrie este ziua de nastere a lui JM Bergoglio, o zi fatală pentru Biserica Catolică; și totodata fiind si cu o zi înainte de publicarea satanicei și diabolicei „Fiducia supplicans”.

Nici locația nu este o coincidență. În primul rând, Sanctuarul San Nicolas se află în Argentina, ținutul lui Bergoglio, la câțiva kilometri de Buenos Aires, oraș al cărui Episcop a fost multă vreme.

Dar, mai presus de toate, este un lăcaș de cult și venerare pentru că în interior se află frumoasa statuie a Madonei Rosariului, care i-a apărut ani de zile vizionarei Gladys Quiroga de Motta, înca de la începutul anilor 1980, dându-i peste 1800 de mesaje. În ele, Sfânta Fecioară spune că s-a întors pentru a continua Aparițiile de la Fatima, iar multe mesaje vorbesc clar despre lupta teribilă dintre diavol și Biserică.

În fine, nici acest eveniment extraordinar nu este o coincidență! Deja pe 11 februarie 2013, fulgerul a lovit cupola Sf. Petru la câteva ore după „Declaratio” a Papei Benedict al XVI-lea, prin care acesta a renunțat la exercitarea funcțiilor sale (Ministerium), menținând totuși Puterea Spirituală (Munus) și plasându-se el însuşi de facto în situatia de “sede impedita”.

Mesajul pe care Domnul îl dă lumii întregi apare mai clar ca niciodată: lovind până la distrugere Cheia, care este simbolul Regelui Apostolilor si care reprezintă autoritatea spirituală a Papei pe pământ; și, de asemenea, dezintegrând aureola statuii, cea care la randul ei îi reprezintă sfințenia! Mânia Domnului s-a manifestat din cer, lovind cu fulger ceea ce nu aparține de drept falsului „Petru”, cel care, stând pe Tron, denaturează Cuvântul lui Dumnezeu! „Petru” nu este Petru! Bergoglio nu este Papa!

Cu permisiunea lui P. Justo Lofeudo https://t.me/leperledelpapa

Telegram: Contact @leperledelpapa

Comentarii închise la Statuia Sf Petru lovita de fulger

Din categoria Informatii

Sinodul Sinodalitatii este folosit ca sa pregateasca Biserica sa accepte invataturi false

Dacă eu îți fur banii și tu mă numești hoț, din perspectiva lor (a celor de la sinod), tu ești cel care mă rănește.”

… cam așa stau lucrurile la Sinod. Găsiți detalii în interviul card. Müller care evaluează prima fază a întrunirii sinodale:

Cardinalul Müller spune că Sinodul despre sinodalitate este folosit de unii pentru a pregăti Biserica să accepte învățăturile false

(27 octombrie 2023) VATICAN – Cardinalul Gerhard Müller, fostul prefect al Dicasterului pentru Doctrina Credinței, spune că Sinodul asupra Sinodalității nu este o adunare episcopală, ci mai degrabă pare o reuniune sinodală anglicană și este folosit de unii participanți ca mijloc de pregătire a Bisericii Catolice pentru a accepta ideologii care sunt contrare Scripturii și Tradiției. (…)

Cardinalul Müller a afirmat că întâlnirea sinodală a fost „foarte controlată” și destul de manipulată, majoritatea intervențiilor venind doar de la câțiva vorbitori cheie care au vorbit ca și cum (eiscopii) nu ar cunoaște teologie. El însuși a avut numai trei minute la dispoziție pentru a vorbi întregii adunări.

– Eminența Voastră, care a fost evaluarea dvs de ansamblu asupra Sinodului Sinodalității?

– Am fost invitat de Papa să particip, ca episcop, ca fost prefect al Congregației [Doctrina Credinței], și am vorbit tocmai în competența mea teologică. Am fost întrebat care este diferența față de fostele sinoade, inclusiv în ceea ce privește metoda. Este foarte clar că în fostele sinoade, episcopii erau cei care conduceau totul. Organizarea și contribuțiile nu au venit de sus. În fostele sinoade, toți episcopii din plen puteau vorbi despre ceea ce doreau. Acum totul este condus, este pre-organizat și este greu să vorbești în plen pentru că se acordă doar puțin timp și, conform regulilor, poți vorbi o singură dată și doar trei minute.

– Ați avut doar o singură ocazie de a vorbi în plenul adunării?

– Da.

– Ați fi vrut să vorbiți mai mult?

– Da, dar nu a fost posibil. Pentru următoarea parte a acestui sinod, va fi important să-l reorganizăm — pentru a oferi mai multă libertate, mai multe oportunități episcopilor de a-și prezenta ideile. Trebuie să devină un Sinod al Episcopilor, iar episcopii să-și revendice rolul de consilieri și de martori ai Adevărului Revelat.

– S-a pus un mare accent pe Duhul Sfânt la acest sinod. Ce a ieșit din asta?

– Unii vorbitori au spus că trebuie să fim deschiși față de Duhul Sfânt, dar vocile Duhului Sfânt au fost (de fapt) persoanele invitate să vorbească în adunare. Acestea erau vocile Duhului Sfânt, de parcă am fi începători în studiul teologiei. Era ca la seminar sau la universitate, dar un sinod nu este [o] școală pentru începători – și totuși ei ne vorbeau de parcă […] episcopii nu știu prea multă teologie. Mulți episcopi de acolo înțeleg teologia dar nu au putut vorbi [despre cunoștințele lor].

– Puteți da un exemplu despre modul în care organizatorii sinodului au înțeles că Duhul Sfânt lucrează?

– Da. Unul dintre vorbitorii desemnați […] care este sub influența ideologiei „LGBT”, a vorbit despre o rudă bisexuală, care s-a sinucis, iar concluzia a fost că Biserica trebuie să fie deschisă, nu față de aceste persoane, ci față de ideologie. Ideologia poate fi învinuită pentru aceasta. Însă nu putem rezolva întrebări și probleme teologice prin emoții. Aceasta înseamnă să vorbim emoțional despre Duhul Sfânt și ni s-a spus că nu trebuie să creăm controverse, că nu este posibil să vorbim [categoric] împotriva a nimic sau că cineva e stigmatizat ca dușman al Duhului Sfânt.

– De unde știu ei că acesta este Duhul Sfânt?

– Ei nu vorbesc despre Duhul Sfânt, ci doar despre „Duh”, dar Prima Scrisoare a Sfântului Ioan, capitolul al patrulea, la început, spune: „Iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci discerneţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, căci mulţi profeţi falşi au apărut în lume! Prin aceasta îl cunoaşteţi pe Duhul lui Dumnezeu: orice duh care îl mărturiseşte pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu. Dar orice duh care nu-l mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu.” Unii vorbitori vorbesc și despre deschidere și definesc ce este tradiția, [spunând] că „nu este statică; este dinamică.” Dar, în cele din urmă, toate aceste așa-zise reflecții sinodale au ca scop să ne pregătească să acceptăm homosexualitatea. Despre ce nu s-a vorbit a fost Isus Cristos [sau] Revelația divină, harul persoanelor umane create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și Dumnezeu ca scop al existenței noastre umane. Totul este întors, pentru ca acum să fim deschiși către homosexualitate și hirotonirea femeilor. Dacă analizezi, totul este pentru a ne determina să aderăm la aceste două teme.

– Și guvernarea? Credeți că este și o încercare de a răsturna guvernarea ierarhică a Bisericii?

– Da, unii au această imagine a guvernării: „piramida inversată”, dar în centrul acestei piramide se află voința personală a Papei și a consilierilor și colaboratorilor săi. Aceasta poate fi o imagine de explicat copiilor, dar o „piramidă” sau „poliedru” nu este o imagine biblică a Bisericii. Acestea sunt imagini care ies din geometria matematică. În schimb, ar trebui să se uite către imagini biblice ale Bisericii din Lumen Gentium: păstorul și turma, și toate acele imagini ale viței de vie, (ale viei) și așa mai departe. Unii vorbitori aveau o idee sociologică a Bisericii, o înțelegere naturalistă a Bisericii, dar nu aveau înțelegerea teologică. Ei vorbesc mereu despre Duh, dar Duhul nu este un fluid. Duhul în Biserică este a treia persoană a Treimii. El este o Persoană. Și nu putem vorbi niciodată despre Duhul Sfânt fără Fiul și Tatăl. Mereu și tot timpul vorbim despre Duhul Tatălui și al Fiului. Isus Cristos nu a fost aproape niciodată menționat – doar într-un mod pedagogic, în moduri care transformă (schimbă) pildele și sensul lor. De exemplu: Isus nu a condamnat-o pe femeia care trăia în adulter. Intervențiile vorbeau despre relația noastră cu Isus, dar nu Isus ca Cuvântul lui Dumnezeu, dat nouă, o dată și pentru totdeauna.

– În ce măsură au fost menționate doctrina, credința și morala?

– Doar la (discuțiile de la) mese. Am putut vorbi puțin despre acestea, doar pentru câteva minute. Era mai degrabă o colecție de impresii, însă nu era o gândire teologică profundă. Cum poți face aceasta în acest context? În rest, a existat posibilitatea doar pentru unele intervenții, dar totul a fost puțin manipulat și depindea de cine avea permisiunea să facă intervenții teologice – cine anume era (cel numit) ghid spiritual.

– Privind la delegați, mulți dintre ei erau persoane cu ale căror puncte de vedere teologice, Benedict al XVI-lea și Sf. Ioan Paul al II-lea nu erau de acord. Ce ar fi făcut Benedict din acest sinod?

– Unul dintre teologii aleși anume să se adreseze adunării a vorbit tot timpul despre Joseph Ratzinger, dar toate acestea au fost o înșelăciune. Nu a fost o adevărată reverență față de el, față de teologia lui. Ei vor să revitalizeze vechiul modernism referindu-se la Ratzinger, dar Ratzinger nu a avut nimic de-a face cu modernismul. Sf. Pavel, de exemplu, a vorbit împotriva homosexualității, dar ei au spus: „Avem noile noastre perspective (moduri de a înțelege), revelate de Duhul Sfânt”, și de acum înainte actele homosexuale sau binecuvântarea actelor homosexuale sunt un lucru bun. Aceasta este ideea lor. Abuzează de Duhului Sfânt pentru a introduce doctrine care sunt pe față împotriva Sfintei Scripturi. Ei vor spune: „Da, asigurăm continuitatea. Avem o înțelegere corectă a Tradiției și a Scripturii”, și așa mai departe. „Tot timpul ne raportăm la Isus Cristos.” Este o cale aleasă anume, de parcă Isus ar fi fost doar un profesor de morală, ca Gandhi și așa mai departe. Ei nu spun, nici nu acceptă niciodată că Isus este Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup, Întruparea.

– Un episcop german care a participat la sinod le-a spus reporterilor în timpul sinodului că este important să-l punem pe Cristos în centru, dar, în același timp, „trebuie să lăsăm deoparte Tradiția apostolică”. Ce a vrut să spună cu asta?

– Acesta este un truc pe care ei îl fac. Ei nu prezintă aceste idei în mod direct, ci trimit oameni precum acest episcop să afirme aceste lucruri și apoi spun că este doar părerea lui personală. Dar, în realitate, ei dezvoltă o (nouă) interpretare care nu este coerentă cu credința catolică.

Un proeminent episcop german din Calea Sinodală Germană a declarat în acest sinod că toate temele aduse în discuție în Germania ar trebui să devină un exemplu de urmat pentru lume. Dar în ultimii ani, Biserica din Germania a pierdut o treime din membrii ei, are puține vocații, iar numărul celor prezenți la Liturghia de duminică s-a prăbușit. Aceasta nu poate fi calea pentru viitorul Bisericii. Papa le-a cerut episcopilor germani să se concentreze pe evanghelizare, dar ei au făcut contrariul.

– Ce spuneți despre afirmația că acesta nu este un Sinod al Episcopilor, deoarece aproape o cincime dintre participanți sunt laici care, pentru prima dată, au drept de vot? Credeți că există o problemă cu legitimitatea canonică a sinodului?

– Organizatorii sinodului au reafirmat ieri că este un Sinod al Episcopilor, dar cum să fie dacă laicii au aceeași voce, același timp să vorbească și chiar elimină posibilitatea de a vorbi a episcopilor? În realitate, nu este un Sinod al Episcopilor, ci mai degrabă un fel de sinod Anglican, cu trei camere ca un parlament lumesc. Aceasta nu este Biserica Catolică. Ei trebuie să clarifice despre ce este vorba. Constituirea acestui Sinod al Episcopilor se bazează pe sacramentul ordinelor sau este doar un fel de cerc de studii, de nivel inferior, al unui seminar teologic ?

– Mai mulți participanți au spus că sinodul pare a fi foarte controlat.

Da, foarte controlat. Au prezentat o „Scrisoare către poporul lui Dumnezeu” și ne-au spus să o aplaudăm din curtoazie, spunând că este consensul tuturor. Aplauzele au fost votul. Apoi au dus-o la fiecare masă și au spus că toată lumea trebuie să o semneze. O femeie sau un bărbat a făcut fotografii cu toată lumea semnând scrisoarea și toată lumea a semnat-o. Apoi au spus că avem timp până la ora 4 după-amiaza pentru a trimite eventuale amendamente – dar mai întâi a trebuit să-o semnăm.

– V-ați gândit să plecați ca semn de protest împotriva sinodului?

– Nu.

– Încă îl vedeți ca o „preluare ostilă”, așa cum ați spus înaintea sinodului?

– Nu este clar. Ei nu spun deschis ce intenții au. Ei nu pot spune deschis: „Vrem să contrazicem Cuvântul lui Dumnezeu”. Dar ei introduc o nouă hermeneutică* prin care vor să împace Cuvântul lui Dumnezeu cu aceste ideologii — ideologii anti-Creștine. Dar nu-L putem împăca pe Cristos cu Anticrist. Această ideologie „LGBT” este, în esența ei, o ideologie anti-Creștină. Este spiritul lui Anticrist care vorbește prin ei. Este absolut împotriva creației. Iar trucul lor este să amestece îngrijirea pastorală față de aceste persoane cu această ideologie anti-Creștină. Noi, Biserica, suntem singurii care respectăm demnitatea tuturor, a păcătoșilor, a persoanelor cu probleme în toate sferele. Dar soluția la aceste probleme este calea lui Isus Cristos. Doctorul Bun trebuie să dea cel mai bun medicament și să nu spună „totul este în regulă”.

– Adesea, cuvintele lui Cristos de a „nu mai păcătui” nu sunt deloc menționate, în schimb, se pare că totul este despre a fi primitor (a primi cu bunăvoință).

– Ei schimbă definiția păcatelor. Nu există păcate [pentru unii dintre ei]. „Sunt doar oameni răniți. Ei nu sunt păcătoși. Sunt oameni răniți, răniți de Biserică – de doctrina Bisericii.” Ei nu cred în păcatul originar sau în păcatul ca acțiune (faptă). Ei nu îl neagă teoretic, ci practic. Biserica pentru ei este agresorul și, prin urmare, Biserica trebuie să facă aceasta (pentru că) Biserica este responsabilă. Dar ce este Biserica pentru ei? În realitate, ei vorbesc despre ei înșiși. Ei spun: „Noi suntem Biserica”. Dar dacă vorbesc negativ despre Biserică, vorbesc despre Biserică ca de un obiect. Articolul 11 din Constituția Conciliului Vatican II, Lumen Gentium, spune că Biserica este trupul sfânt al lui Cristos și că putem răni trupul lui Cristos cu păcatele noastre. Dar pentru unii dintre cei de la sinod, Cristos e cel care ne rănește. Dacă eu îți fur banii și tu mă numești hoț, din perspectiva lor, tu ești cel care mă rănește.

– Încotro vedeți îndreptându-se toate acestea? Ce deznodământ va avea în următorul an sau după? Care vor fi consecințele?

– Cred că scopul este de a face Biserica să se conformeze mai mult cu această Agendă internațională 2030. Și am văzut aceasta în politica celor invitați să-l viziteze public pe Papa. Nu sunt familii normale cu cinci copii – acestea nu sunt niciodată invitate. Nu, sunt de obicei bisexuali, transsexuali și așa mai departe, și toate acestea sunt o provocare – există toată această propagandă. Nici un episcop ortodox nu e arătat că s-ar fi întâlnit cu papa, dar cei din partidul avortului sunt mereu acolo.

Isus a spus: să mergeți în toată lumea, la toată lumea, dar să-i faceți ucenici, să-i învățați credința și botezați-i dacă acceptă credința. Aceasta înseamnă să mergi în întreaga lume – iar nu să inviți lumea și să-l lași pe fiecare să fie ceea ce își dorește să fie.

HERMENEUTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei.

https://www.ncregister.com/interview/cardinal-mueller-says-synod-on-synodality-is-being-used-by-some-to-prepare-the-church-to-accept-false-teaching?fbclid=IwAR1coUcWnlM_dDETGPqGhu5ON08DdbsVWgEVwm9dBcGeCv4-d10JCDWWWo4

National Catholic Register

Comentarii închise la Sinodul Sinodalitatii este folosit ca sa pregateasca Biserica sa accepte invataturi false

Din categoria Informatii

Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei

articol preluat de pe site activenews.ro

Vă prezentăm mai jos Mesajul adresat de Monseniorul Carlo Maria Viganò participanților la Turneul pentru Redeșteptarea Americii – 14 octombrie 2023

Dragi prieteni,

Lăudat fie Iisus Hristos!

Îngăduiți-mi să mă adresez mai întâi vouă tuturor ca să vă mulțumesc pentru mărturia pe care o dați compatrioților voștri americani.

Deșteptarea conștiințelor este primul pas spre eliberarea de conducătorii distrugători care au ocupat prin uzurpare cele mai importante locuri în instituțiile naționale și internaționale.

Deoarece deschiderea ochilor și privirea în față a realității sunt esențiale pentru a înțelege ce se petrece cu adevărat, pentru a denunța Puciul Globalist și a redescoperi suveranitarea națională și libertățile fundamentale care v-au fost confiscate.

În acești ultimi ani, ați fost martori ai unei schimbări radicale a societății.

O schimbare pusă la cale de persoane care nu au fost alese de nimeni, ci impuse de lideri trădători.

Statele Unite ale Americii, la fel ca numeroase alte țări ostatice ale Agendei 2030,  se confruntă cu o criză foarte gravă: inflație, criză migratorie incontrolabilă și auto-indusă, trafic de ființe umane și de copii, criminalitate endemică și slăbire a forțelor de ordine, liberalizarea criminalității și impunitatea, degradarea generalizată a societății, droguri noi care îi distrug pe cei care le iau, aberațiile ideologiei progresiste, agenda LGBTQ+ impusă în școli, discriminarea împotriva albilor.

Și încă: războiul împotriva președintelui Donald Trump, frauda electorală de la alegerile precedente, planurile Marii Resetări care par să se desfășoare fără probleme și gaura fără fund a finanțării și ajutorului militar care urmăresc să prelungească războiul din Ucraina, ascunzând astfel infracțiunile familiei Biden și ale Democraților.

Nu în ultimul rând, un nou scenariu de război foarte îngrijorător în Orientul Mijlociu.

Acest asediu pe multiple fronturi are toate caracteristicile unui război neconvențional, cu mult mai devastator decât un conflict armat.

Această pătură conducătoare vrea să ne facă să credem că schimbările la care ne obligă, fără a avea nici o legitimitate democratică, sunt pentru binele nostru.

Acest proces, aparent inexorabil, a fost plănuit cu zeci de ani în urmă, iar cei care îl doresc și îl aplică aparțin lobby-urilor manifest anticreștine și antihristice.

Divorț, avort, eutanasie, „tranziție de gen”, pedofilie, corupție morală, „anularea culturii” („cancel culture”), imigrație și crize manipulate, eradicarea orice formă de moralitate creștină din societățile noastre și sărăcirea deliberată a populației și favorizarea unui război civil.

Obiectivul lor este să ne dezbine, să ne asmută pe unii împotriva celorlalți și să ne vadă luptându-ne unii cu alții, ca să nu ne unim și să luptăm împotriva LOR.

În sfârșit, tot acest haos servește ca pretext pentru a reprima manifestațiile față de noile restricții.

Această pătură subsersivă dorește cu orice preț să ne facă să credem că nu există alternativă, că crizele pe care ei le provoacă – farsa pandemică, urgența climatică, criza energetică și de apă, războaiele prin procură – sunt ireversibile și inevitabile.

Astăzi, știm că nu este așa. Avem capacitatea de a evada din acest Iad pe Pământ, dar nu o putem face decât dacă înțelegem două lucruri importante și legate între ele.

Primul: globaliștii sunt categoric foarte bine organizați și dispun de resurse economice uriașe. Dar sunt foarte puțini, iar membrii acestei pături tiranice au un nume și un chip, începând cu clanurile Rothschild și Rockefeller, cu Bill Gates, George Soros și Klaus Schwab.

Toate bogățiile și profiturile lor provin din exploatarea popoarelor și din complicitatea liderilor corupți și vânduți.

Și aici, numele sunt cunoscute: numeroși oameni politici și reprezentanți ai principalelor instituții din diferite țări au participat la programul „Young Global Leaders for Tomorrow”, o școală subversivă, condusă de Forumul Economic Mondial.

Prin ce acești reprezentanți ai organizațiilor supranaționale, al căror scop este propria îmbogățire și subjugarea noastră, se deosebesc de Mafia?

Și ce ne împiedică să ne revoltăm împotriva lor în același mod în care ne-am revolta împotriva capilor mafioți?

Al doilea lucru important care nu trebuie uitat este că, în această bătălie spirituală, elita globalistă, oricât de puternică ar putea părea, i se supune Satanei, Vrăjmașului, cel care a fost un ucigaș de la început – în timp ce Noi, Oamenii, cu toate slăbiciunile noastre, stăm alături de Atotputernicul Dumnezeu.

Credem noi că stăpânul lor, Satana, este mai puternic decât Dumnezeu?

Domnul nostru Iisus Hristos, unul născut Fiu al lui Dumnezeu, s-a întrupat și a înfruntat Patimile și Moartea pe cruce tocmai pentru a zdrobi lanțurile păcatului și ale morții cu care Satana ne ține prizonieri.

Prin Mântuire, am fost răscumpărați din robia diavolului și, prin Har, primim un ajutor supranatural pentru a duce bătălia sfântă împotriva Vrăjmașului omenirii.

Dacă înțelegem că victoria a fost deja câștigată și că Dumnezeu este CU ADEVĂRAT Atotputernic, înțelegem și că ne situăm de partea Domnului și luptăm cu El împotriva dușmanilor Lui și ai noștri și ne vom bucura de victorie.

Întrebarea nu este dacă Dumnezeu îl va învinge pe Satana – victoria Lui este sigură deoarece Satana a fost deja învins pe Cruce.

Întrebarea este dacă dorim să învingem alături de  Dumnezeu sau să fim înfrânți inexorabil alături de Satana.

Dumnezeu Atotputernicul ține în mâinile Lui soarta lumii. El este Domnul, Cel care dă Viață.

Trebuie să I ne supunem Lui și numai Lui, deoarece este un Părinte bun, care ne vrea binele, în asemenea măsură încât ne-a dat viața unicului Său Fiu.

Trebuie să credem numai în Dumnezeu, deoarece El este Adevărul și nu ne înșală niciodată!

Ieșiți în față, pentru numele lui Dumnezeu! Evadați din acest circ infernal pus la cale de criminali distrugători care ne doresc moartea!

Nu lăsați ca înșelăciunea acestei Case a Ororilor să devină o realitate distopică!

Nu vă lăsați ucise trupurile și sufletele de cei care detestă tot ce e Bun, Adevărat și Frumos pentru că este o imagine a lui Dumnezeu și a Măreției Sale!

Reacționați și ridicați-vă!

Deșteptați-vă, dragii mei prieteni!

Treziți-vă din somnolența voastră și redescoperiți mândria de a fi slujitorii Binelui, știind că Dumnezeu este alături de voi și că, oricât de puternici ar putea părea dușmanii Lui și ai noștri, El a câștigat deja.

Dar El vrea ca noi toți să ne implicăm în această bătălie duhovnicească pentru ne face pe toți părtași la victoria Lui și la triumful Lui.

(…)

Nu vă lăsați înșelați dragi prieteni: Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

† Carlo Maria Viganò, ArhiepiscopFost Nunțiu Apostolic în Statele Unite

articol preluat de aici https://www.activenews.ro/opinii/Manifestul-lui-Vigan%C3%B2-Ridicati-va-rupeti-lanturile-evadati-din-acest-Circ-Infernal-%E2%80%93-Incepe-Marea-Batalie-impotriva-Satanei-185047?fbclid=IwAR1HYbysrCPJY7Lye5xj4hRSNDMUkuVwgs9li476Z9NiAQS4Ccmgm_ammf0

Comentarii închise la Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei

Din categoria Informatii